07-03-2009, 06:12 PM
Capitolul 3: Pedeapsa.
Orele treceau intr-un ritm destul de rapid pentru Kimm, mai ales ca mintea ei era la toata treaba pe care trebuia sa o faca dupa scoala. Stia ca dupa ce termina orele trebuia sa mearga la piata si era putin ingrijorata, nu pentru ca ar putea sa ramana in urma cu treaba, ci se temea in privinta vremii. Cerul era acoperit in intregime de nori grei ce anuntau o ploaie torentiala si acest lucru o facea sa tremure. Clopotelul suna, anuntand ca pauza se sfarsise si ca toti elevii trebuie sa intre in clase. Kimm isi indrepta privirea spre usa uitandu-se la colegi ei cum vin razand si distrati din pauza, incetul cu incetul, din clasa aproape goala acum nu mai vedeai nici o banca libera. Dupa cateva minute veni si profesorul, in clasa se facu o liniste de mormant, astfel profesorul incepandu-si ora. Era ultima ora si adolescenta se hotar sa nu mai scrie, desi era o eleva foarte buna considera ca tehnologia nu era o materie asa de importanta plus ca nu avea nici un chef sa scrie. Ora se termina la fel de repede pe cat incepuse, Kimm isi indeparta privirea de la geam si incepu sa-si stranga lucrurile de pe banca foarte incet. Dupa ce toata clasa pleca si ramase singura, se hotara sa plece si ea, nu se grabea desi stia ca are o groaza de treaba. Cand iesi din scoala isi dadu seama ca asfaltul era acopersit de niste urme ude ceea ce insemna ca ploaia insepuse si ca nu va mai fi mult pana va incepe si mai rau asa ca se grabi sa plece la piata. Ploaia se intetise, iar adolescenta era in drum spre casa. Mergea incet, nepasandu-i ca era uda leoarca, sentimentu ca este privita nu-i dadea pace de cand iesise din curtea scoli. Dar gandindu-se ca in ultima vreme a avut intruna acest sentiment, fata isi dadu seama ca devenise un obicei, astfel nu-i mai dadu atentie. Intr-un sfarsit, ajunse acasa, uda pana la piele, lasa tot ce a cumparat in bucatarie, apoi se duse sa se schimbe, luandu-si pe ea o pereche de pantaloni albastri de casa si o bluza mov. Apoi puse tot ce a cumparat in frigider, dupa care incepu sa faca curat. Dupa 2 ore termina totul iar casa era total curatata, asa ca fata se duse in camera ei si se apuca de teme. Dupa ceva timp, se opri brusc, auzind usa de la casa deschizandu-se. Isi inchise toata cartile si caietele, dupa care se aseza in pat si sitinse lumina. Nu voia ca Sen sa stie ca este teaza, astfel chemand-o jos si facand-o de ras in fata prietenilor lui. Toata noapte fata se chinui sa adoarma, dar fara folos. Tipetele invitatilor si zgomotul facut de muzica nu o lasau de loc sa doarma. Dar, intr-un sfarsit, dupa ce se izolase cu totul in patura, adormi.
Dimineata, fata se trezi destul de obosita si realiza ca se simtea cam rau, dar nu avea de ce sa se planga. Statu cateva minute in camera, fiindu-i teama ca invitatii nu plecasera, dar isi lua inima in dinti si iesi pe hol. Trecand prin sufragerie, obsera ca nu mai era nimeni si rasufa usurata, desi sufrageria era dezastruasa. Pungi de cipsuri pe jos, sticle de bere, tigari, hartii si multe altele. Fata ofta. � Se pare ca iar o sa am o zi obositoare� isi spuse Kimm in gand. Intra in bucatarie, lua un castron si-si puse niste cereale cu lapte. Manca incet, uitandu-se prin bucatarie, era curata si facea ca totul sa para mai luminat. Fiecare lucru era la locul lui si totul era spalat, ii placea sa vada ca totul a iesit asa de bine. Studiind bucataria, se opri chiar la intrare si-l vazu pe Sen cum intra somnoros, asesandu-se pe un scaun. Instiinctiv, ea se ridica.
-Buna dimineata! spuse baiatul cascand.
-Buna dimineata!? raspunse ea destul de mirata.
-Daca tot esti in picioare, fa-mi si mie o cafea! ordona Sen, uitandu-se aiurea prin bucatarie.
Kimm facu exact se ii spusese. Era destul de surprinsa de prima lui reactie. De cand incepuse sa se poarte urat cu ea, niciodata nu-i adresase un cuvand asa de calm, de bine-dispus. Incerca sa gaseasca un motiv pentru acele cuvinte si singurul lucru ce-i veni in minte este ca se distrase foarte bine seara trecuta.
-Nu te-am mai vazut aseara cand am venit, chiar voiam sa te prezint prietenilor mei. Ne mai amuzam si noi. Desi, chiar si fara tine, a fost o petrecere foarte reusita. Ia zi, cum ai dormit?
-Pai, am adormit� inainte sa vii tu, minti Kimm destul de fals.
-Haa, si eu care speram sa te deranjeze si sa nu poti dormi din cauza zgomoteler, spuse Sen destul de batjocoritor.
Fata isi dadu seama ca nimic din ce credea ea nu era adevarat. Cand a intrat in bucatarie si i-a spus acel �buna dimineata� a crezut ca s-a schimbat, ca a inceput sa se poarte ca un frate adevarat. Parea atat de sigura, vocea lui era asa de schimbata. Desi el i-a dovedit fara sa-i pese ca tot ce a crezut nu era adevarat. Cafeaua se facuse asa ca i-o puse pe masa.
-Sufrageria arata ingrozitor, vreai sa nu pleci din casa pana nu arata normal. Ai inteles? spuse Sen incruntandu-se.
-Dd..da, replica Kimm destul de speriata de tonul cu care a vorbit adolescentul.
Fata se intoarse la castronul cu cereale si continua sa manance, acum mai repede, vrand sa plece cat mai curand din incapere. Dupa ce Sen termina cafeaua, puse cana in ghiuveta si pleca fara sa spuna nimic. Kimm termina si ea, apucandu-se sa spele vasele. Dupa ce sfarsi si aceasta treaba, se duse in sufragerie si stranse tot ce era pe jos, sterse masuta ce era plina de scrum si apoi lua aspiratorul si dadu in toata camera. Ii lua ceva timp sa faca acest lucru si nu-si dadu seama ca trebuie sa plece la scoala, asa ca, atunci cand observa cat era ceasul, fugi in camera ei, se schimba si, vrand sa iasa pe usa, fu oprita de fratele ei:
-Pleci asa devreme?
-Da�e vineri, si�incepem �mai devreme, spuse Kimm speriata.
-Aha, concluziona Sen destul de suspicios. Vezi ca am treaba cu tine dupa scoala asa ca, imediata dupa ce iesi, vii acasa.
-Da, zise fata si iesi din casa.
Pe drum se gandea ce treaba avea Sen cu ea, dar nu credea ca era ceva de care sa se bucure, asa ca nu isi mai batu capul. Afara, ca de obicei, era frig si statea sa ploua, asa ca multi se imbracasera gros si isi luasera umbrelele. De cand incepusera toamna si ploile, Kimm nu avusese niciodata o umbrela la ea. Poate ca ii placea sa simta ploaia cum o uda sau pur si simplu nu considera ca e nevoie. Ajunsa la scoala, isi urma ritualul ei obisnuit, intra si fu inca o data surprinsa ca ajunsese in clasa fara ca Masaki sau unu din cei mai mari sa se ia de ea. Ori si cum, avea de gand ca azi sa-si petreaca ziua putin mai vesela. Orele treceau intr-un ritm obisnuit si, fara sa-si dea seama, Kimm se trezi ca toata lumea isi strange lucrurile, pregatindu-se sa plece. Desi cum se ridica de pe scaun totul incepu sa se invarta in jurul ei, se sprijini de banca si ramase cuteva secunde asa, dupa care isi mai reveni, asa ca isi stranse lucrurile si pleca. Dar cand sa iasa din curtea scolii, fu tarata in spatele ei.
-Da-mi drumu! tipa Kimm speriata.
-Nu mai tipa atat! spuse unu dintre cei care o tarau, enervat.
Cei doi o aruncara intr-un perete, astfel fata cazand ametiata jos. Cineva o lua de par si o ridica, avand un zambet triunfator, ca si cum ar fi prins cea mai imposibila prada. Cei doi au vrut sa profite iar de corpul fetei, dar cel care o luase de par le facuse semn sa se opreasca.
-Stati acolo! ordona el. Am o alta pedeapsa, mult mai durereasa pentru invitata nostra.
Fata isi dadu seama cine era, Masaki. Uneori se intreba de ce nu le poate parea invizibila si cand trece pe langa ei, sau ca tuturor din liceul acela, cineva de care nu ar trebui sa-ti pese si sa-l ignori pur si simplu. Lacrimile fetei curgeau siroaie pe obrajii infrigurati.
-Vezi tu Kimmy, ieri, toata ziua m-am gandit cum sa te fac sa platesti pentru ce i-ai spus printesei mele. Sa sti ca nu accept ca cineva sa-i raspunda cat sunt eu in scoala asta. Ce credeai, ca ai scapat? Ca m-am plictisit sa-mi bat joc de tine si te las in pace? Niciodata! Ayumi pentru mine e totul, ce ti-am facut in acea sera mi s-a parut prea putin. Asa ca pregateste-te, ii spuse baiatul cu un zambet diabolic pe chipul lui contorsionat de ura.
-Nu, te rog� spuse Kimm printre lacrimi. Te rog, nu o sa-i mai spun� nimic niciodata� lui Ayumi..dar, te rog, da-mi drumu, te rog�!
Dar Masaki parea ca nici nu o auzise, o trase de par pana in cel mai intunecat colt al scolii, acolo unde nici o raza de lumina nu ajungea. O arunca la pamant, o dezbraca si o viola. Fata tipa, dar degeaba, nimeni nu o auzea, cei doi prieteni radeu in hohote, in timp ce Masaki nu se opri nici o secunda. Dupa ceva timp, baiatul se ridica, se imbraca si pleca alaturi de gasca lui. Kimm ramase la pamant, tot corpul fiindu-i amortit si incapabil de a se misca. Afara se intunecase foarte mult, Kimm iar simti ca e privita, se sperie si incerca sa se ridice. Se uita in jur sa vada daca e cineva, nu voia sa fie vazuta de vreun profesor si sa aiba mai multe necazuri. Cu greu se imbraca si pleca. Era ametita si mai avea putin sa cada, dar rezista si se forta sa ajunga acasa. Trecusera cateva ore de cand trebuia sa fie acasa dar nu-i pasa, voia sa ajunga acasa, sa se spele si sa se culce. Ajunsa acasa, deschise usa si dori sa merga la ea in camera, cand il vazu pe Sen apropindu-se nervos de ea.
-Ce ti-am spus eu? Unde ai fost pana la ora asta? Ti-am spus sa vii acasa cum termini orele? si fara sa se controleze, o lovi. Fata, nemaiputand sa-si tina echilibrul, se lovi de perete si incepu sa planga.
-Da' cata rabdare crezi ca am cu tine? adauga fratele ei.
Fata se ridica ametita de jos si il tintui cu privirea. Il privea cu ura, dispret si greata, ura ca statea cu el in casa, ura faptul ca ii era frate. Ura tot ce tine de el.
-Cand o sa incetezi sa te mai gandesti numai la tine? intreba Kimm cu o voce destul de nervoasa, uimindu-se chiar si ea.
El o privi putin uimit, desi nu avea de gand sa accepte acest lucru de la ea si dori sa o plezneasca, dar ingheta cand fata incepu sa vorbeasca din nou:
-In fata ta am ajuns o papusa, niciodata nu ti-a pasat de mine. M-ai folosit ca o carpa, mereu sa sterg in urma ta. De cand au murit parintii nostri si ai inceput sa te porti ca un rege in casa asta, eu niciodata, niciodata nu am comentat in fata ta, gandindu-ma ca suferi din cauza ca am ramas fara parinti. Dar acum mi-am dat seama ca nu asta era motivul, iti placea sa dai mereu in cineva cand erai nervos, sa pui pe altcineva sa faca toata treaba in locul tau. Stii ce? Mai bine ma lipsesc!
Acestea find ultimile cuvinte ale fetei, pleca, alerga fara o destinatia anume. Voia sa plece din acel loc, sa-l uite, sa nu se mai intoarca niciodata. Era destul de ametita si tot corpul o durea dar se lupta din toata finta ca sa se indeparteze de acel loc. Avu senzatia ca e urmarita, asa ca incerca pe cat posibil ca alerge mai tare dar se impiedica si cazu. Se ridica si-si dadu seama ca se afla in parc, merse langa o banca si se aseza pe ea. Lacrimi reci incepura sa cada din ochii micuti ai fetei, nu stia ce va face in continuare dar la Sen nu mai voia sa se intoarca.
-Hey, de ce plangi?
Poze: Kimm: http://img208.imageshack.us/my.php?image=animex.jpg
Sen: http://i99.photobucket.com/albums/l294/ � jacket.jpg
Ayumi: http://i289.photobucket.com/albums/ll23 � 403273.jpg
Masaki: http://i322.photobucket.com/albums/nn40 � orgess.jpg
Sper sa va placa pozele. :P
Cat despre capitol, astept pareri, critici, comentarii! :D
Orele treceau intr-un ritm destul de rapid pentru Kimm, mai ales ca mintea ei era la toata treaba pe care trebuia sa o faca dupa scoala. Stia ca dupa ce termina orele trebuia sa mearga la piata si era putin ingrijorata, nu pentru ca ar putea sa ramana in urma cu treaba, ci se temea in privinta vremii. Cerul era acoperit in intregime de nori grei ce anuntau o ploaie torentiala si acest lucru o facea sa tremure. Clopotelul suna, anuntand ca pauza se sfarsise si ca toti elevii trebuie sa intre in clase. Kimm isi indrepta privirea spre usa uitandu-se la colegi ei cum vin razand si distrati din pauza, incetul cu incetul, din clasa aproape goala acum nu mai vedeai nici o banca libera. Dupa cateva minute veni si profesorul, in clasa se facu o liniste de mormant, astfel profesorul incepandu-si ora. Era ultima ora si adolescenta se hotar sa nu mai scrie, desi era o eleva foarte buna considera ca tehnologia nu era o materie asa de importanta plus ca nu avea nici un chef sa scrie. Ora se termina la fel de repede pe cat incepuse, Kimm isi indeparta privirea de la geam si incepu sa-si stranga lucrurile de pe banca foarte incet. Dupa ce toata clasa pleca si ramase singura, se hotara sa plece si ea, nu se grabea desi stia ca are o groaza de treaba. Cand iesi din scoala isi dadu seama ca asfaltul era acopersit de niste urme ude ceea ce insemna ca ploaia insepuse si ca nu va mai fi mult pana va incepe si mai rau asa ca se grabi sa plece la piata. Ploaia se intetise, iar adolescenta era in drum spre casa. Mergea incet, nepasandu-i ca era uda leoarca, sentimentu ca este privita nu-i dadea pace de cand iesise din curtea scoli. Dar gandindu-se ca in ultima vreme a avut intruna acest sentiment, fata isi dadu seama ca devenise un obicei, astfel nu-i mai dadu atentie. Intr-un sfarsit, ajunse acasa, uda pana la piele, lasa tot ce a cumparat in bucatarie, apoi se duse sa se schimbe, luandu-si pe ea o pereche de pantaloni albastri de casa si o bluza mov. Apoi puse tot ce a cumparat in frigider, dupa care incepu sa faca curat. Dupa 2 ore termina totul iar casa era total curatata, asa ca fata se duse in camera ei si se apuca de teme. Dupa ceva timp, se opri brusc, auzind usa de la casa deschizandu-se. Isi inchise toata cartile si caietele, dupa care se aseza in pat si sitinse lumina. Nu voia ca Sen sa stie ca este teaza, astfel chemand-o jos si facand-o de ras in fata prietenilor lui. Toata noapte fata se chinui sa adoarma, dar fara folos. Tipetele invitatilor si zgomotul facut de muzica nu o lasau de loc sa doarma. Dar, intr-un sfarsit, dupa ce se izolase cu totul in patura, adormi.
Dimineata, fata se trezi destul de obosita si realiza ca se simtea cam rau, dar nu avea de ce sa se planga. Statu cateva minute in camera, fiindu-i teama ca invitatii nu plecasera, dar isi lua inima in dinti si iesi pe hol. Trecand prin sufragerie, obsera ca nu mai era nimeni si rasufa usurata, desi sufrageria era dezastruasa. Pungi de cipsuri pe jos, sticle de bere, tigari, hartii si multe altele. Fata ofta. � Se pare ca iar o sa am o zi obositoare� isi spuse Kimm in gand. Intra in bucatarie, lua un castron si-si puse niste cereale cu lapte. Manca incet, uitandu-se prin bucatarie, era curata si facea ca totul sa para mai luminat. Fiecare lucru era la locul lui si totul era spalat, ii placea sa vada ca totul a iesit asa de bine. Studiind bucataria, se opri chiar la intrare si-l vazu pe Sen cum intra somnoros, asesandu-se pe un scaun. Instiinctiv, ea se ridica.
-Buna dimineata! spuse baiatul cascand.
-Buna dimineata!? raspunse ea destul de mirata.
-Daca tot esti in picioare, fa-mi si mie o cafea! ordona Sen, uitandu-se aiurea prin bucatarie.
Kimm facu exact se ii spusese. Era destul de surprinsa de prima lui reactie. De cand incepuse sa se poarte urat cu ea, niciodata nu-i adresase un cuvand asa de calm, de bine-dispus. Incerca sa gaseasca un motiv pentru acele cuvinte si singurul lucru ce-i veni in minte este ca se distrase foarte bine seara trecuta.
-Nu te-am mai vazut aseara cand am venit, chiar voiam sa te prezint prietenilor mei. Ne mai amuzam si noi. Desi, chiar si fara tine, a fost o petrecere foarte reusita. Ia zi, cum ai dormit?
-Pai, am adormit� inainte sa vii tu, minti Kimm destul de fals.
-Haa, si eu care speram sa te deranjeze si sa nu poti dormi din cauza zgomoteler, spuse Sen destul de batjocoritor.
Fata isi dadu seama ca nimic din ce credea ea nu era adevarat. Cand a intrat in bucatarie si i-a spus acel �buna dimineata� a crezut ca s-a schimbat, ca a inceput sa se poarte ca un frate adevarat. Parea atat de sigura, vocea lui era asa de schimbata. Desi el i-a dovedit fara sa-i pese ca tot ce a crezut nu era adevarat. Cafeaua se facuse asa ca i-o puse pe masa.
-Sufrageria arata ingrozitor, vreai sa nu pleci din casa pana nu arata normal. Ai inteles? spuse Sen incruntandu-se.
-Dd..da, replica Kimm destul de speriata de tonul cu care a vorbit adolescentul.
Fata se intoarse la castronul cu cereale si continua sa manance, acum mai repede, vrand sa plece cat mai curand din incapere. Dupa ce Sen termina cafeaua, puse cana in ghiuveta si pleca fara sa spuna nimic. Kimm termina si ea, apucandu-se sa spele vasele. Dupa ce sfarsi si aceasta treaba, se duse in sufragerie si stranse tot ce era pe jos, sterse masuta ce era plina de scrum si apoi lua aspiratorul si dadu in toata camera. Ii lua ceva timp sa faca acest lucru si nu-si dadu seama ca trebuie sa plece la scoala, asa ca, atunci cand observa cat era ceasul, fugi in camera ei, se schimba si, vrand sa iasa pe usa, fu oprita de fratele ei:
-Pleci asa devreme?
-Da�e vineri, si�incepem �mai devreme, spuse Kimm speriata.
-Aha, concluziona Sen destul de suspicios. Vezi ca am treaba cu tine dupa scoala asa ca, imediata dupa ce iesi, vii acasa.
-Da, zise fata si iesi din casa.
Pe drum se gandea ce treaba avea Sen cu ea, dar nu credea ca era ceva de care sa se bucure, asa ca nu isi mai batu capul. Afara, ca de obicei, era frig si statea sa ploua, asa ca multi se imbracasera gros si isi luasera umbrelele. De cand incepusera toamna si ploile, Kimm nu avusese niciodata o umbrela la ea. Poate ca ii placea sa simta ploaia cum o uda sau pur si simplu nu considera ca e nevoie. Ajunsa la scoala, isi urma ritualul ei obisnuit, intra si fu inca o data surprinsa ca ajunsese in clasa fara ca Masaki sau unu din cei mai mari sa se ia de ea. Ori si cum, avea de gand ca azi sa-si petreaca ziua putin mai vesela. Orele treceau intr-un ritm obisnuit si, fara sa-si dea seama, Kimm se trezi ca toata lumea isi strange lucrurile, pregatindu-se sa plece. Desi cum se ridica de pe scaun totul incepu sa se invarta in jurul ei, se sprijini de banca si ramase cuteva secunde asa, dupa care isi mai reveni, asa ca isi stranse lucrurile si pleca. Dar cand sa iasa din curtea scolii, fu tarata in spatele ei.
-Da-mi drumu! tipa Kimm speriata.
-Nu mai tipa atat! spuse unu dintre cei care o tarau, enervat.
Cei doi o aruncara intr-un perete, astfel fata cazand ametiata jos. Cineva o lua de par si o ridica, avand un zambet triunfator, ca si cum ar fi prins cea mai imposibila prada. Cei doi au vrut sa profite iar de corpul fetei, dar cel care o luase de par le facuse semn sa se opreasca.
-Stati acolo! ordona el. Am o alta pedeapsa, mult mai durereasa pentru invitata nostra.
Fata isi dadu seama cine era, Masaki. Uneori se intreba de ce nu le poate parea invizibila si cand trece pe langa ei, sau ca tuturor din liceul acela, cineva de care nu ar trebui sa-ti pese si sa-l ignori pur si simplu. Lacrimile fetei curgeau siroaie pe obrajii infrigurati.
-Vezi tu Kimmy, ieri, toata ziua m-am gandit cum sa te fac sa platesti pentru ce i-ai spus printesei mele. Sa sti ca nu accept ca cineva sa-i raspunda cat sunt eu in scoala asta. Ce credeai, ca ai scapat? Ca m-am plictisit sa-mi bat joc de tine si te las in pace? Niciodata! Ayumi pentru mine e totul, ce ti-am facut in acea sera mi s-a parut prea putin. Asa ca pregateste-te, ii spuse baiatul cu un zambet diabolic pe chipul lui contorsionat de ura.
-Nu, te rog� spuse Kimm printre lacrimi. Te rog, nu o sa-i mai spun� nimic niciodata� lui Ayumi..dar, te rog, da-mi drumu, te rog�!
Dar Masaki parea ca nici nu o auzise, o trase de par pana in cel mai intunecat colt al scolii, acolo unde nici o raza de lumina nu ajungea. O arunca la pamant, o dezbraca si o viola. Fata tipa, dar degeaba, nimeni nu o auzea, cei doi prieteni radeu in hohote, in timp ce Masaki nu se opri nici o secunda. Dupa ceva timp, baiatul se ridica, se imbraca si pleca alaturi de gasca lui. Kimm ramase la pamant, tot corpul fiindu-i amortit si incapabil de a se misca. Afara se intunecase foarte mult, Kimm iar simti ca e privita, se sperie si incerca sa se ridice. Se uita in jur sa vada daca e cineva, nu voia sa fie vazuta de vreun profesor si sa aiba mai multe necazuri. Cu greu se imbraca si pleca. Era ametita si mai avea putin sa cada, dar rezista si se forta sa ajunga acasa. Trecusera cateva ore de cand trebuia sa fie acasa dar nu-i pasa, voia sa ajunga acasa, sa se spele si sa se culce. Ajunsa acasa, deschise usa si dori sa merga la ea in camera, cand il vazu pe Sen apropindu-se nervos de ea.
-Ce ti-am spus eu? Unde ai fost pana la ora asta? Ti-am spus sa vii acasa cum termini orele? si fara sa se controleze, o lovi. Fata, nemaiputand sa-si tina echilibrul, se lovi de perete si incepu sa planga.
-Da' cata rabdare crezi ca am cu tine? adauga fratele ei.
Fata se ridica ametita de jos si il tintui cu privirea. Il privea cu ura, dispret si greata, ura ca statea cu el in casa, ura faptul ca ii era frate. Ura tot ce tine de el.
-Cand o sa incetezi sa te mai gandesti numai la tine? intreba Kimm cu o voce destul de nervoasa, uimindu-se chiar si ea.
El o privi putin uimit, desi nu avea de gand sa accepte acest lucru de la ea si dori sa o plezneasca, dar ingheta cand fata incepu sa vorbeasca din nou:
-In fata ta am ajuns o papusa, niciodata nu ti-a pasat de mine. M-ai folosit ca o carpa, mereu sa sterg in urma ta. De cand au murit parintii nostri si ai inceput sa te porti ca un rege in casa asta, eu niciodata, niciodata nu am comentat in fata ta, gandindu-ma ca suferi din cauza ca am ramas fara parinti. Dar acum mi-am dat seama ca nu asta era motivul, iti placea sa dai mereu in cineva cand erai nervos, sa pui pe altcineva sa faca toata treaba in locul tau. Stii ce? Mai bine ma lipsesc!
Acestea find ultimile cuvinte ale fetei, pleca, alerga fara o destinatia anume. Voia sa plece din acel loc, sa-l uite, sa nu se mai intoarca niciodata. Era destul de ametita si tot corpul o durea dar se lupta din toata finta ca sa se indeparteze de acel loc. Avu senzatia ca e urmarita, asa ca incerca pe cat posibil ca alerge mai tare dar se impiedica si cazu. Se ridica si-si dadu seama ca se afla in parc, merse langa o banca si se aseza pe ea. Lacrimi reci incepura sa cada din ochii micuti ai fetei, nu stia ce va face in continuare dar la Sen nu mai voia sa se intoarca.
-Hey, de ce plangi?
Poze: Kimm: http://img208.imageshack.us/my.php?image=animex.jpg
Sen: http://i99.photobucket.com/albums/l294/ � jacket.jpg
Ayumi: http://i289.photobucket.com/albums/ll23 � 403273.jpg
Masaki: http://i322.photobucket.com/albums/nn40 � orgess.jpg
Sper sa va placa pozele. :P
Cat despre capitol, astept pareri, critici, comentarii! :D