Lacrimi si durere

[roze]

Multumesc pentru comm-uri
Cap2
Stateam in camera mea inghesuit intr-un colt al patului gandindu-ma la cele intamplate nopatea trecuta si la baiatul acela care ma salvase.Desii nu-i vazusem chipul foarte bine simteam cum ochii aceea blanzi inca ma priveau iar zambetul acela dulce inca imi dadea fiori.Dar oare ce era cu mine de gandeam astfel de lucruri?Nemaivrand sa-mi amintesc aceea noapte groaznica m-am ridicat din pat si am plecat de acasa.Desii inca imi era frica ca acei baieti s-ar putea intoarce m-am dus in parcul central,singurul loc unde puteam sa ma relaxex putin si sa-mi pun gandurile in ordine.Obisnuiam sa stau sub o uriasa salcie ce-mi tinea umbra.M-am asezat in sezut sprijinit de trunchi tinand ochii inchisi.Aerul proaspat si mirosul de flori ma faceau sa ma simt mai bine.Stand in aceea pozitie timp de catve aminute cu mintea goala, imaginea scenei de seara trecuta imi aparu in cap
Flashback~
''[i]-Sigur esti bine?
-Da...Multumesc pentru ajutor
-Nu ai pentru ce
-Dar cum te numesti?
-Hiro...''End flashback~
''Hiro...baiatul care m-a salvat.Oare il voi mai intalnii vreodata?''
Intimp ce mintea imi era la acea scena am observat ca cineva se oprise in fata mea si ma privea atent.Dupa ce l-am privit mai bine mi-am dat seama ca era una si aceeasi persoana cu baiatul care ma ajutase atunci.Ramasesem putin uimit.
-Buna
Am ezitat sa-l salut ceva timp.Ochii lui patrunzatori parca m-au paralizat.M-am ridicat in picioare
-Va multumesc din nou pentru seara trecuta.Daca nu ati fi fost dumneavoastra cine stie ce mi s-ar fi intamplat cu mine
Am facut o plecaciune scurta in fata lui in semn de respect
-Stai calm.Ma bucur ca ti-am fost de folos...spuse baiatul zambindu-mi cald
Daca nu ma inselam parea a avea aceeasi varsta cu mine.Era bine imbracat.Avea pe el o peche de blugi cu taieturi,o camasa alba si o cravata rosie legata foarte lejer chiar neglijabil a sputea spune.Purta o pereche de ochelari foarte fini ce abia se observau iar cerceii din urechea lui ieseau in evidenta datorita tunsorii pe care o avea.Zambetul lui era foarte cald si avea o atitudine calma.
Privindu-l parca as fi avut in fata cel mai perfect baiat de pe lume.Nu stiam din ce cauza insa privirea lui patrunzatoare imi facea inima sa-mi bata nebuneste.Simteam cum mii de fluturi isi gasisera adapost in stomacul meu.
-Pot sa-ti tin companie?
-Desigur.
Baiatul se facu confortabil langa mine.M-am asezat si eu cu privirea indreptata spre pamant.
-Sti,tocmai acum mi-am dat seama ca nu-ti stiu numele
-Domane,unde-mi sunt manierele?Numele meu este Kenshim Shun.Incantat
I-am intins mana pentru o strangere ca de la barbat la barbat
-Takami Hiro.Placerea este de partea mea
Baiatul imi cuprinse mana strangand-o cu forta.Era puternic iar pielea lui fina m-a facut sa rosesc in obraji.I-am zambit larg dupa care m-am ridicat
-Nu ai vrea sa ne plimbam putin?
Intreb eu plin de viata
-Sigur.De ce nu.
Dupa ce s-a ridicat de jos am inceput sa ne plimbam prin insoritul parc ce mirosea a flori.Plimbarea era atat de linistita incat nu as fi mai vrut sa se termine insa totul are un sfarsit
-E destul de tarziu.Trebuie sa plec.Poate o sa ne vedem si maine nu,Shun?
-Sigur.Ne mai auzim noi
Brunetul incepea sa se indeparteze treptat de mine.Priveam in urma mea si simteam cum pierdeam pe cineva drag si mai aveam putin si plangeam.Oare ce se intampla cu mine?
A doua zi de dimineata soarele mi-a dat din nou de veste ca e timpul sa ma trezesc si asa facusem.Insa primul gand ce-mi trecuse prin minte era daca il voi mai vedea pe Hiro azi.
-Nu!!!Nu te mai gandi la el!Azi e Luni Shun si trebuie sa mergi la scoala!Imi spun eu pentru a uita de Hiro
Dupa dusul matinal mi-am imbracat uniforma de care eram foarte mandru si am plecat la scoala cu taxiul.Ca deobicei Yoji ma astepta la intrarea scolii
-Neatza' raza de soare.Cum o mai ducem azi?
-Neatza' Yoji,destul de bine
Dupa zambetul obisnuit al lui Yoji,adica mai strengaresc,am intrat la ore insa fara a avea nici cea mai vaga idee despre surpriza pe care o voi avea