Inger cu suflet de demon

[Crystal]

De ce sa nu-mi incerc si norocul aici,ne? :D
Critici, observatii-bine venite de orice tip, ca sunt mai acide sau normale. Nu ma deranjeaza, atata timp cat aveti si argumente.Nu accept spamuri, va impusc daca spamati (vorbesc serios)...Acum ca am lamurit treaba...let's begin...

Lectura placuta sa aveti!

Prolog

-Esti pregatita, draga mea? intreba barbatul cu o licarire ciudata in privire, ce exprima pacatul ce avea sa se infaptuiasca.
-Da, Yannis. Sunt pregatita, raspunse tanara ferm, cu ochii atintiti spre locul pe care-l parasea. Nu vroia sa plece, nu vroia sa fie nevoita sa dea uitarii atatea amintiri, atatea sperante pe care si le facuse. Dar era si nu avea cum sa dea timpul inapoi. Fusese alungata pentru ca iubea. Intr-adevar, iubea pe cine nu trebuia, iubea un demon cu ochiii aurii, cu parul taciuniu, cu privirea demonic de ucigatoare. Dar dragostea i se infiripase in suflet fara sa vrea si acum, chiar daca isi dorea, nu putea sa scape de acel juramant ce-l facuse. Jurase sa iubeasca acel demon si sa-i fie alaturi. Acum trebuia sa suporte consecintele.
Urca pe cal, in spatele lui si parasira campia, odata verde, acum rosie de atata sange. Oriunde iti fixai privirea, vedeai un contrast puternic, intre alb si negru, intre ingeri si tenebre, intre speranta si deznadejde. Atatia morti, pentru ce? Pentru ca iubise un demon. Pentru o iubire pura, o iubire nascuta din cele mai adanci forte, murisera atatia semeni. Din cauza ei...Aceste cuvinte ii rasunara prin minte ca o poezie invatata la scoala. I se tot repetau la fiecare cadavru ce-l vedea. Privea ochii cufundati in orbite, privea durerea din ei si era neputincioasa. Acesti ingeri isi dadusera nemurirea din cauza ei, pentru ca ea refuzase sa renunte la ce conta cel mai mult pentru inima ei.
Trecu campia, tinandu-l pe barbat strans de mijloc. Fantomele celor ce nu mai erau ii sopteau viitorul ei ca tenebra. Incerca sa nu asculte, dar firicele din ceea ce avea sa se intample i se memorara in minte..."moarte", "asasina", "dispret". O inconjurau ca un aer otravit, ce-i sorbea inocenta ei de inger. Intrara intr-una din padurile tinutului, o padure deasa, unde lumina soarelui cu greu patrundea.
-Spune-mi, esti sigura de pasul pe care vrei sa-l faci? intreba barbatul ingrijorat.
-Da, fu raspunsul tinerei. Sunt sigura.
-Nu e de joaca, odata ce intri in lumea tenebrelor, nu vei mai avea scapare. Vei fi un inger cu suflet de demon, incerca barbatul sa o faca sa se razgandeasca. O iubea, dar nu vroia sa o forteze sa faca ceva ce nu dorea.
-Sunt sigura, mai repeta tanara inca o data, de data asta cu mai mult fermitate. Nu putea sa se mai intorca in tinutul ei, fusese alungata de insasi Regina si Regele. Ii parea rau ca nu-si luase ramas bun de la cei doi prieteni ai sai. Brusc, amintirile ei se derulara ca un filmulet. Parea ca viseaza, dar stia in subconstientul sau ca este adevarat. Da, isi luase ramas-bun de la cei doi, dar nu primise in schimb decat insulte si priviri dusmanoase. O lacrima i se prelinse pe obrazul rumen. Si inca o lacrima, si inca una, pana ce nu se mai putu abtine. Isi rezema capul de spatele barbatului si incepu sa planga. Imaginile cu acele fete schimonosite, odata vesele, ale prietenilor sai ce o huiduiau si o alungau cu pietre ii provocara un dezgust total. Nu intelegea cum de o condamnasera cu atata usurinta, cum uitasera de momentele frumoase impreuna.
-Plangi? auzi tanara glasul demonului iubit. Nu mai plange din cauza lor. De te iubeau, te-ar fi acceptat. Am trait atat de mult in pace, aceste doua lumi atat de diferite, dar ei nu au vrut. Ei au interzis aceasta posibila legatura dintre tine si mine, continua el aspru, cu privirea fixata in fata, parca aducandu-si aminte de trecutul acestor doua lumi, trecut plin de interdictii. Chiar si pe timp de pace, ingerii dispretuiau tenebrele si interziceau orice contact cu ele. Acum era momentul ca lucrurile sa se schimbe.
Stia ca are drepatate. Dar cum sa nu planga, cum sa nu sufere? Inima ei avea atat de multa durere, incat nu stia ce se va intampla in continuare. Mai aveau putin si treceau prin poarta. Poarta ce-i va schimba viata. Va deveni un inger cu inima de tenebra. Va deveni o fantoma a celei ce nu mai avea mult si disparea.
-Am ajuns, sopti barbatul. Tanara isi ridica capul de pe spatele lui si privi. Poarta era de fapt un vortex sangeriu. Auzea ca prin vis urlete de durere. Sa fi venit dinauntrul portii? Nu stia si nici nu o interesa. Vroia doar sa scape, sa uite durerea ce-i macina sufletul putin cate putin, ca o moara ruginita. Trebuia, vroia sa uite. Pentru ca sa nu innebuneasca, trebuia sa plece si sa uite de viata ei angelica, de prietenii ei ce o detestau acum, de parintii ei, de tot. Nu mai avea la ce sa ramana. Acum avea alte sperante, era in sfarsit alaturi de cel pe care-l iubea ea cel mai mult. Visele ii revenira, caci acum visa la o viata alaturi de demonul iubit, o viata fericita, care va umbrii durerea ei de acum. Descaleca de pe cal, ajutata de barbat. O lua de mana si pasira incet oprindu-se in fata vortex-ului.
-Esti sigura? Mai ai timp...incerca barbatul pentru o ultima data.
-Sunt sigura...

Inceput...

-La naiba, injura fata incet. Or sa scape daca nu-mi da semnalul.
Urmarea cu privirea doua persoane misterioase ce pareau ca discuta. Observa ca una dintre ele era un barbat, dupa impunatorul fizic. Nici macar ochii ei ageri nu puteau deslusii a doua persoana in intunericul adanc. Isi muta privirea la luna rosiatica de pe cer. Fusese asa de cateva nopti, ceea ce nu insemna altceva decat ca Raul pregateste ceva, ca ceva se intampla in lumea tenebrelor. Tonul barbatului ce-l urmarea se ridica, semn ca ceva nu-i convenea. Cealalta persoana se dadu doi pasi mai inapoi.
-Gata! auzi aproape tipand o voce in subconstientul sau.
Shaeera se ridica brusc din pozitia sa si sari din copacul in care se afla. Isi indoi genuchii ca sa amortizeze caderea, apoi si-i indrepta. Atat barbatul misterios cat si cealalta persoana amutira, privind pierduti spre figura din fata lor.
-Ci-cine esti? se auzi vocea infricosata a barbatului misterios.
-Shaeera, raspunse fata simplu, fara nicio introducere.
Din doua miscari, atat barbatul cat si cealalta persoana stateau fara vlaga pe pamantul rece. Sangele curgea din cele doua rani adanci facute de sabia Shaeerei. Intoarse spatele celor doua cadavre nevrand sa mai vada imaginea aceea ce-i era cunoscuta de mai bine de 20 milenii.
-Poti sa te intorci, ai facut treaba buna, auzi din nou fata vocea din subconstientul sau.
Pleca de langa cele doua cadavre, indreptandu-se catre strada pricipala. Apoi facu spre dreapta, spre centrul orasului. Zgomotele nu mai erau atat de intense, orice fiinta dormea la aceea ora atat de tarzie. Se opri cateva secunde si privi o masina neagra, ce parea ca asteapta ceva. In aceea masina se afla cel pe care-l detesta. Odata il iubise enorm de mult, il iubise pe vremea cand nu stiuse cine e el cu adevarat. Se urca in masina privind soferul cu dezgust. Nu-i adresa nici un cuvant pe tot parcursul drumului. Nu vroia sa-i mai auda vocea in aceea noapte.
###

va urma...