[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

Capitolul XVI


Zilele treceau si se implinise o saptamana de cand blondul zacea pe acel pat de spital. Yuki nu-l parasise pentru nicio secunda si nici nu dormise decat vreo 2-3 ore, cat timp mai venea Senji si Daisuke la spital, pentru ca nu dorea sa-l lase pe Tamaki nesupravegheat nici macar o secunda. Tot cei doi indragostiti aveau grija sa-i aduca lui Yuki si haine de schimb sau mancare pentru ca el nu s-ar fi miscat din acel salon nici in clipa in care ar simti ca ar muri de foame. Cu toate astea, blondul il veghease degeaba pe fratele sau pentru ca nu aparuse nicio imbunatatire. Chipul lui devenea din ce in ce mai palid si medicii pareau si mai neincrezatori pe zi ce trecea. De fiecare data cand o asistenta intra in salonul baiatului, nu putuea decat sa afiseze un chip trist si sa plece cu fata in jos. Parea ca toti cei care se aflau in spital asteptau sa moara Tamaki, toti mai putin unul. Un baiat ce-l supraveghease zi si noapte fara prea mult somn si mancare si care mereu se ruga pentru el. Uneori, cand se golea spitalul si noaptea venea, Yuki incepea sa planga si o tinea asa pana ce nu mai avea lacrimi pentru a o face. Il striga pe nume si il mangaia neincetat sperand la o schimbare, insa se pare ca si acea speranta, singurul lucru ce-i mai ramasese, se scurgea cu repeziciune ramanand in locul ei doar un gol. Un spatiu liber umplut incet de o durere sfasietoare.
Intr-o zi apare la spital Ayumu si spre norocul lui, l-a gasit pe Yuki dormind, caci altfel ar fi fost scos afara in suturi fara sa-i mai pese ca era doar un copil si ca nu el era cel cu adevarat vinovat. Movuliul nu a vrut sa vorbeasca nici cu Senji sau Daisuke ci a adus doar un buchet de crini albi pe care l-a asezat mai departe de patul lui Tamaki pentru a nu-i face rau mirosul puternic al florilor. Ayumu a lasat acel cadou intr-o vaza apoi a plecat plangand. Totul se petrecuse intr-o liniste sufocanta si singurul lucru ce se auzise a fost inchiderea usii, dar a fost suficient pentru a-l trezi pe Yuki care dormea in pozitia de sezut, cu capul pe patul fratelui sau. Cand s-a ridicat, blondul s-a dus direct la crinii din vaza si atunci a observat un bilet scris de mana. L-a luat si l-a despachetat incepand sa-l citeasca in gand: