12-09-2012, 03:48 PM
(Ultima modificare: 12-09-2012, 03:58 PM {2} de Erina Ozaki.)
Multumesc mult de commuri :*:x si cititorilor de altfel. Voi incerca sa mai dinamizez actiunea. Deja incepem sa intram in branza, deci va urma mai multa actiune.
Capitolul 7
~Inima ma impinge la nebunie~
Naruto simti o miscare brutala si repezita. Spre mirarea lui, o mana alba si bine definita de baiat de 21 de ani, il cuprinse de tricou si aproape simti prin tot corpul forta bratului brunetului. Il trase de tricou intr-o maniera brutala, Sasuke dorind sa-l apropie pe Naruto de el. Ii aduse chipul blondinului direct in priviri, citind o usoara spaima si confuzie in perlele oculare albastre ale lui Naruto. Brunetul zambi usor pervers, zambetul sau dandu-l peste cap, pe ''mica sa victima''. Blondinul nu riposta, nici nu se clinti, astepta sa vada intentia tanarului. Sasuke se apropie de chipul sau, il cuprinse intr-un sarut pasional, infierbantat de senzatia placerii pe care o avusese in acea noapte neagra cu Itachi, insa aceasta senzatie era blanda si controlabila, nu disperata. Blondul se lasa purtat de vraja jocului, caldura corporala a partenerului se transmisese prin sarut. Inima sa batea agitata ca un ciocan, iar cativa stropi de sudoare se prelingeau pe obraji in jos. Insa brusc, simti o mana rece strecurandu-se pe sub tricou si mangaindu-i fin abdomenul. Aceasta traire ii se paru deplasata, se dezlipi de Sasuke si ii indeparta si mana.
- Sasuke..ce-ce faci? Ai innebunit? se rasti Naruto imbujorat plecandu-si capul spre podea, ezitand contactul vizual cu ochii negri al lui Uchiha.
Brunetul il privi surprins de pe patul de spital, era cu bustul dezgolit afisand nota unui piept alb, abdomen bine definit de la antrenamente. Acesta tacu, considera gestul lui Naruto un refuz. In cele din urma, ridica mana bandajata aratand cu degetul spre usa.
- Du-te si incuie usa si lasa-ma singur!
Blondinul isi indrepta privirea asupra lui Sasuke si se simti frustrat. Refuza sa execute ordinul primit.
- Nu! De ce nu intelegi ca e ceva nou pentru mine! Am nevoie de perioada de acomodare! Sa ma obisnuiesc..cu gandul!riposta blondinul
- Bine. Care gand?
- Tu chiar nu realizezi? Atat de ametit esti? Gandul ca... ma simt atras de tine. Nu stiu de ce, dar incep sa ma indragostesc de tine, prostule!
Aceasta declaratie spontana il surprinse profund pe Sasuke. Ce gandea in sinea lui? Credea ca aceasta avea sa fie o joaca, o aventura, s-ar fi jucat cu sentimentele si dragostea unui copil proaspat devenit major. Medita pentru o clipa, isi aminti ca si Itachi se jucase cu el, mai mult isi batuse joc de el.
- Naruto, tu esti un drog. Eu nu mai pot sa-mi implinesc misiunile cum trebuie, nu mai sunt eu de cand ne-am reintalnit. Multe s-au schimbat de atunci.
- Daca zici ca multe s-au schimbat, atunci mai acorda putin timp acestei legaturi.
Sasuke se simti stabatut de un val de vinovatie, intoarse capul catre fereastra privind in gol, Naruto urmarindu-l si asteptand un raspuns cat de mic. Nimic! Blondinul se ridica de pe pat jumatate trist, jumatate indiferent, acaparat de o dezamagire adanca. Pe el nu-l deranjase sarutul, ci mana si atutidinea brutala care ii inspirau doar dorinta unei aventuri. Intoarse spatele si se indrepta incet spre usa auzindu-se in sec, sughiturile de la planset. Cu fiecare pas facut, tanarul se indoia amarnic ca aceasta pasiune pe care o purta celui din clanul Uchiha sa nu fie o nebunie si mai presus, regretabila. Se opri in dunga usii, intoarse pe jumatate capul si buzele sale rostira aproape ca un ordin :
- Idiotule, nu te mai juca cu sentimentele mele!
Naruto fugi, iar dupa ce sunetul pasilor sai se stinse, Sasuke intoarse privirea spre usa larg deschisa. Constientiza cu stupoare gesturile sale de o ipocrizie neinspirata inclestand pumnii de furie. Stia ca Naruto ii era singurul amic si fiinta care il putea scapa din ghearele singuratatii. Brunetul rupse perfuzia din mana stanga, dete patura la o parte si fugi dupa blond. Tanarul Uzumaki avea ochii sticlosi de la plans, isi sterse cu manecile fata, apoi incepu sa coboare scarile spitalului ce dadeau spre iesire. Scarile erau mari si acoperite de marmura alba si lucioasa. Sasuke aparu in capatul scarilor, rasufland cu greu si mana in care afusese perfuzia se umflase si era inrosita.
Brunetul ii striga numele, iar blondul intoarse capul mirat zarindu-l pe baiat rezemat de perete ca un alcoolic. Naruto se gandi sa urce iar scarile, dar ii era frica ca nu cumva sa se confrunte iar cu durerea si dezamagirea. Isi marturisise iubirea intr-un mod copilaresc si repede, se gandi el.
- Naruto! Asculta-ma. Imi cer scuze, sunt un idiot, nu stiu sa ma port. Eu m-am obisnuit sa fiu singur. Am nevoie de cineva ca tine. N-am vrut sa te ranesc.
Cuvintele rostite se strecurara in sufletul blondinului ca vantul printre ramurile pomilor si se instala in cel mai intim si adanc colt dinauntrul sau. Nu spuse nimic, urca scarile pana la jumatate si Sasuke cazu in genunchi slabit. Ingrijorat , Naruto se intoarse la el si il examina la prima vedere. Brunetul incapatanat, refuza pentru un moment vreun ajutor sau vreo atingere , Naruto se imbufna si ii spuse:
- Asculta si tu Sasuke. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Eu, nu..nu vreau sa sufar intelegi? Am suferit destul de cand au murit parintii mei si tu stii bine cum ma simt. Te rog!
- Bine, cum poti garanta ca esti sincer?
- Fiindca.. te iubesc Sasuke !
Brunetul amuti uimit. Se lasa ajutat si isi sprijini mana bandajata de umarul lui Naruto si pornira inapoi in salon. Naruto il inveli cu patura si mai statu cateva momente sa-i aseze perfuzia inapoi lui Sasuke pe mana. Tanarul Uchiha, pe urma, negasindu-si cuvintele, privi in gol si isi aseza capul lin pe perna alba catifelata. Vazand ca nu obtine nici o reactie sau semn, blondinul zambi frant dorind sa se intoarca acasa. Brunetul atunci se repezi si cu mana bandajata il apuca de tricou, ca un semn de implorare sa nu plece. Naruto se opri, ochii lui Sasuke straluceau intens si se incrunta, parca ar fi vrut sa dea frau plansului, dar ii se parea prea umilitor gestul. Se ridica si il ruga pe Naruto sa se intoarca cu fata.
- Cat de mult zici ca ma iubesti? intreba brunetul imbujorat si foarte serios.
- Atat de mult incat vreau sa fiu mereu alaturi de tine, indiferent ce va fii ! zise Naruto foarte hotarat in glas.
Sasuke zambi si ii facu semn din deget lui Naruto sa se apropie. Blodinul apleca capul, iar brunetul il apuca dupa ceafa, sarutandu-l repezit si cald, apoi buzele sale indreptandu-se spre ureche. Rasuflarea la fel de calda si glasul pasional il facura pe Naruto sa asculte cu desavarsire la ca avea Sasuke de rostit.
- Stii ce? Asculta bine, Naruto! Si eu..te iubesc!
Capitolul 7
~Inima ma impinge la nebunie~
Naruto simti o miscare brutala si repezita. Spre mirarea lui, o mana alba si bine definita de baiat de 21 de ani, il cuprinse de tricou si aproape simti prin tot corpul forta bratului brunetului. Il trase de tricou intr-o maniera brutala, Sasuke dorind sa-l apropie pe Naruto de el. Ii aduse chipul blondinului direct in priviri, citind o usoara spaima si confuzie in perlele oculare albastre ale lui Naruto. Brunetul zambi usor pervers, zambetul sau dandu-l peste cap, pe ''mica sa victima''. Blondinul nu riposta, nici nu se clinti, astepta sa vada intentia tanarului. Sasuke se apropie de chipul sau, il cuprinse intr-un sarut pasional, infierbantat de senzatia placerii pe care o avusese in acea noapte neagra cu Itachi, insa aceasta senzatie era blanda si controlabila, nu disperata. Blondul se lasa purtat de vraja jocului, caldura corporala a partenerului se transmisese prin sarut. Inima sa batea agitata ca un ciocan, iar cativa stropi de sudoare se prelingeau pe obraji in jos. Insa brusc, simti o mana rece strecurandu-se pe sub tricou si mangaindu-i fin abdomenul. Aceasta traire ii se paru deplasata, se dezlipi de Sasuke si ii indeparta si mana.
- Sasuke..ce-ce faci? Ai innebunit? se rasti Naruto imbujorat plecandu-si capul spre podea, ezitand contactul vizual cu ochii negri al lui Uchiha.
Brunetul il privi surprins de pe patul de spital, era cu bustul dezgolit afisand nota unui piept alb, abdomen bine definit de la antrenamente. Acesta tacu, considera gestul lui Naruto un refuz. In cele din urma, ridica mana bandajata aratand cu degetul spre usa.
- Du-te si incuie usa si lasa-ma singur!
Blondinul isi indrepta privirea asupra lui Sasuke si se simti frustrat. Refuza sa execute ordinul primit.
- Nu! De ce nu intelegi ca e ceva nou pentru mine! Am nevoie de perioada de acomodare! Sa ma obisnuiesc..cu gandul!riposta blondinul
- Bine. Care gand?
- Tu chiar nu realizezi? Atat de ametit esti? Gandul ca... ma simt atras de tine. Nu stiu de ce, dar incep sa ma indragostesc de tine, prostule!
Aceasta declaratie spontana il surprinse profund pe Sasuke. Ce gandea in sinea lui? Credea ca aceasta avea sa fie o joaca, o aventura, s-ar fi jucat cu sentimentele si dragostea unui copil proaspat devenit major. Medita pentru o clipa, isi aminti ca si Itachi se jucase cu el, mai mult isi batuse joc de el.
- Naruto, tu esti un drog. Eu nu mai pot sa-mi implinesc misiunile cum trebuie, nu mai sunt eu de cand ne-am reintalnit. Multe s-au schimbat de atunci.
- Daca zici ca multe s-au schimbat, atunci mai acorda putin timp acestei legaturi.
Sasuke se simti stabatut de un val de vinovatie, intoarse capul catre fereastra privind in gol, Naruto urmarindu-l si asteptand un raspuns cat de mic. Nimic! Blondinul se ridica de pe pat jumatate trist, jumatate indiferent, acaparat de o dezamagire adanca. Pe el nu-l deranjase sarutul, ci mana si atutidinea brutala care ii inspirau doar dorinta unei aventuri. Intoarse spatele si se indrepta incet spre usa auzindu-se in sec, sughiturile de la planset. Cu fiecare pas facut, tanarul se indoia amarnic ca aceasta pasiune pe care o purta celui din clanul Uchiha sa nu fie o nebunie si mai presus, regretabila. Se opri in dunga usii, intoarse pe jumatate capul si buzele sale rostira aproape ca un ordin :
- Idiotule, nu te mai juca cu sentimentele mele!
Naruto fugi, iar dupa ce sunetul pasilor sai se stinse, Sasuke intoarse privirea spre usa larg deschisa. Constientiza cu stupoare gesturile sale de o ipocrizie neinspirata inclestand pumnii de furie. Stia ca Naruto ii era singurul amic si fiinta care il putea scapa din ghearele singuratatii. Brunetul rupse perfuzia din mana stanga, dete patura la o parte si fugi dupa blond. Tanarul Uzumaki avea ochii sticlosi de la plans, isi sterse cu manecile fata, apoi incepu sa coboare scarile spitalului ce dadeau spre iesire. Scarile erau mari si acoperite de marmura alba si lucioasa. Sasuke aparu in capatul scarilor, rasufland cu greu si mana in care afusese perfuzia se umflase si era inrosita.
Brunetul ii striga numele, iar blondul intoarse capul mirat zarindu-l pe baiat rezemat de perete ca un alcoolic. Naruto se gandi sa urce iar scarile, dar ii era frica ca nu cumva sa se confrunte iar cu durerea si dezamagirea. Isi marturisise iubirea intr-un mod copilaresc si repede, se gandi el.
- Naruto! Asculta-ma. Imi cer scuze, sunt un idiot, nu stiu sa ma port. Eu m-am obisnuit sa fiu singur. Am nevoie de cineva ca tine. N-am vrut sa te ranesc.
Cuvintele rostite se strecurara in sufletul blondinului ca vantul printre ramurile pomilor si se instala in cel mai intim si adanc colt dinauntrul sau. Nu spuse nimic, urca scarile pana la jumatate si Sasuke cazu in genunchi slabit. Ingrijorat , Naruto se intoarse la el si il examina la prima vedere. Brunetul incapatanat, refuza pentru un moment vreun ajutor sau vreo atingere , Naruto se imbufna si ii spuse:
- Asculta si tu Sasuke. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Eu, nu..nu vreau sa sufar intelegi? Am suferit destul de cand au murit parintii mei si tu stii bine cum ma simt. Te rog!
- Bine, cum poti garanta ca esti sincer?
- Fiindca.. te iubesc Sasuke !
Brunetul amuti uimit. Se lasa ajutat si isi sprijini mana bandajata de umarul lui Naruto si pornira inapoi in salon. Naruto il inveli cu patura si mai statu cateva momente sa-i aseze perfuzia inapoi lui Sasuke pe mana. Tanarul Uchiha, pe urma, negasindu-si cuvintele, privi in gol si isi aseza capul lin pe perna alba catifelata. Vazand ca nu obtine nici o reactie sau semn, blondinul zambi frant dorind sa se intoarca acasa. Brunetul atunci se repezi si cu mana bandajata il apuca de tricou, ca un semn de implorare sa nu plece. Naruto se opri, ochii lui Sasuke straluceau intens si se incrunta, parca ar fi vrut sa dea frau plansului, dar ii se parea prea umilitor gestul. Se ridica si il ruga pe Naruto sa se intoarca cu fata.
- Cat de mult zici ca ma iubesti? intreba brunetul imbujorat si foarte serios.
- Atat de mult incat vreau sa fiu mereu alaturi de tine, indiferent ce va fii ! zise Naruto foarte hotarat in glas.
Sasuke zambi si ii facu semn din deget lui Naruto sa se apropie. Blodinul apleca capul, iar brunetul il apuca dupa ceafa, sarutandu-l repezit si cald, apoi buzele sale indreptandu-se spre ureche. Rasuflarea la fel de calda si glasul pasional il facura pe Naruto sa asculte cu desavarsire la ca avea Sasuke de rostit.
- Stii ce? Asculta bine, Naruto! Si eu..te iubesc!
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)