[+18] Calea elfilor - Arcasi de gheata

[Nywa]

[center] I[/center]

Alerga dupa un baietel nazdravan uman, ce i-a furat din par, bentita din piele de caprior, primita la varsta de opt ani de la parinti ei adoptivi. Pletele albe asemenea spumei laptelui, fluturau inapoia ei, ca o mantie ireala de pene de lebada. Sabe se felicita in gand, ca era imbracata cu o pereche de pantaloni din panza maronie-deschisa, usor largi, iar in picioare incaltaminte din panza tare, cu piele groasa cusuta la talpi.
- Da-mi inapoi bentita, spuse elfa, cand il apuca pe baietel de brat, oprindu-l din alergat. Acum, spuse pe un ton calm, iar ochii ei albastri-safiri, incat in aceea lumina, pareau foarte demonici.
Muritorul incepu sa tremure, apoi o lovi pe elfa peste mana - daca nu lasa mana moale, baietelul isi rupea incheietura - si ii arunca pe jos bentita, fugind plagand spre partea nordica a orasului, cel mai probabil la parinti lui. Tanara isi lua bentita din praf, scuturand-o de pantaloni, pornind spre hanul Mireasma codrilor, unde locuia si lucra alaturi de familia ei adoptiva. Niciodata nu s-a plans ca de ce are pielea usor, iar urechile mai ascutite decat la ceilalti elfi. De ce are un mic tatuaj alb pe ceafa, ce i-a aparut in urma cand a descoperit magia. Faptul ca poate sa sta in gerul nemilos al ierni, doar in lenjeria de corp, foarte subtire si intr-un fel, mancarea foarte fierbinte o sperie. Isi aduna parul lung pana la fund, intr-un coc rasucit si prins peste varfuri cu bentita, ce trecea peste fruntea putin mica, incat ii dadea un aer de Creiasa a zapezii. Isi aranja bluza din ie, cu manici largi, bufante pana la cot, apoi de acolo largi, acoperindu-i degetele, iar bluza subtire ii dezvelea umerii. Peste ie purta un corset din piele maronie, ce ii tinea ascuns vederi pieptul destul de dezvoltat pentru o copila de saispe ani si ceva, fara sa aibe copii sau sa fie una din acele dame muritoare dezdrabalate, ce veneau pe la ha, pentru a petrece noaptea cu barbati pe bani.
- Sabe, ce faci? O intreba un batran, care il stia de cand era in fasa, asta intamplandu-se acum... saptezeci si opt de ani in urma, intizandu-i bocelelei din piele, care le avea cu ea, cand a fost la targul micut de langa cetate, aproape de uriasul lac, Balla.
- Multumesc din suflet, ca ai avut grija de merindele mele, spuse Sabe, atigandu-si usor buzele cu doua degete, in semn de respect pentru vechiul ei tovaras de joaca. Mi-am recuperat bentita de la nazdravan, mai adauga, luand pe umeri, cele doua bocele, destul de grele.
Ii mai zambi o data batranului, care acum saizeci si unu de ani in urma, a cerut-o de sotie elfilor padureni, dar Sabe l-a refuzat, chiar daca Nari si Aye au fost de acord. Nu a vazut niciodata un copil nascut din dragostea unui muritor si un nemuritori. Oare cum arata copii jumate-elfi? Asa frumosi ca parintele lor nemuritor sau ca cel muritor? Vor trai atat de mult ca noi sau vor fi trecatori ca oamenii?, isi spuse tanara in gand, in timp ce se indrepta spre zona comerciala a cetati, unde se afla hanul. Deodata cerul fusese asurzit de un sunet puternic, ca apoi stropii marunti de apa rece, sa inceapa sa adape pamantul uscat dupa o zi de arsita de vara timpurie. Tanara zambi, in timp ce grabi pasul spre han, amintindu-si noaptea, cand un tanar elf, nu mai mult de cincisprezece ani, poate mai putin in anii elfici, a adus-o calare pe un tigru de zapada, dand-o in primire cuplului de padureni. Mereu si-ar fi dorit sa ii afle numele acelui elf, asta daca mai traieste, fiindca din cate a auzit, multi oameni si elfi, pleaca impotriva Kalli'Wa-nilor, a caror atrocitati au ingrozit lumea, atacand caravanele sau tinuturilor izolate, ca si... casa ei... Sabe trase aer in piept si incepu sa alerge prin ploaia marunta si deasa, care si asa a udat-o pana la piele, lipindu-i bluza de piele, iar parul de ceafa si chip.

- Baiatul acela care te-a adus aici? Repeta Aye intrebarea, in timp ce isi privea cu drag fiica adoptiva, cum isi stergea parul de zapada cu un prosop de bumbac, iar ochii albastri ii priveau foarte intens pe cei negri ai ei. A plecat spre Sud, dar nu stiu daca a ajuns cu bine in tinutul ghetii sau a murit pe drum, fiindca nu am primit nici o veste de la regina Iasyley, iar cand am incercat sa ii contactez, magia lor nu mi-a permis. S-au inchis intr-un cocon magic, ii spuse Aye, ajutandu-o pe Sabe sa isi puna in picioare obicuntele din piele neagra, captusite cu lana pe interior sa nu ii fie frig la picioare.
Tanara aproba din cap, in timp ce isi lua pe ea o tunica de un albastru-deschis, cu pantaloni albi si brau de un verde-deschis. Isi impleti parul, prizandu-l intr-un coc, cu un pieptene din lemn de artare, impodobit cu fire ce din fildes de bankuran. Si acum nu isi putea aminti bucuria imensa, cand a primit pieptenele de la tatal ei, cand s-a intors de la parinti lui, ce locuiau in padurile intunecoase din tinutul, Galayo. Isi dadu pe gat cu esenta de lacrimoara, acoperind parfumul natural al corpului ei. Cobori in carciuma si incepu sa ia comenzi si sa ii serveasca pe muritori cu bere de cedru cea mai buna bere facuta de elfi, cu lichior de brad, must de caise si multe alte bauturi, pe care elfii le considera ca doar ii gadila si ii ameteste usor, pe cand la muritori ii imbata la al doilea pahar. Sabe se misca foarte agila printre barbati, ca nu cumva unul dintre ei sa o atinga pe posterior sau sa o ciupeasca de coapse. Scoase un mic tipat de uimire, cand un muritor mai tupeist, ametit bine de bautura, o apuca de solduri, tragand-o pe piciorul sau.
- Salut Sabe. Ce mai face frumoasa noastra elfa? O intreba Pepper, un betiv si jumatate, ce isi insela sotia cu orice fiinda cu patru membre, cu chip frumos si doua ridicaturi la piept. Ia uite ce ti-am adus, mai spuse si scoase in straiele sale zdreintuite un colier fin din argint cu diamante si safire, pe care il puse la gatul elfei. Acum, ce spui de o mica agitatie..., numai continua sa vorbeasca si sa incerce sa o tina in loc, mangaind-o pe picioare, fiindca albicioasa luase un cutit de pe masa si il infipse in umarul muritorului. Catea mica si nenorocita! Marai muritorul, impigand-o din bratele lui si ii carpi una peste obraz, rupandu-si mana.
- De ajuns! Tuna glasul impunator a lui Nari, iar elful, veni intre agresor si victima, apucand cutitul din umarul lui Pepper, tragandu-l afara, fara nici un efort. Afara vierme ce esti! Marai catre barbat, iar acesta iesi, tot alb la fata, in ploaia torentiala.
Se intoarse spre juna si ii carpi un dos de palma, spragandu-i nasul si gura, dintr-o lovitura. Esti o rusine pentru statutul si onoarea noastra, acceptand daruri furate de la un vierme ca el! Piei din ochii mei, ii transmise mintal, iar Sabe isi pleca ochii, pentru a nu arata ca ii vine sa planga. Fugi pe scari in sus, trantind usa camerei ei. Scoase de sub pat o bocea, incepand sa bage in ea putinele straie ce le avea, imbracandu-se in straiele de vanatoare - camasa din in cu umeri goi, corset de piele ce se lega dupa gat, pantaloni din piele si cizme din piele, cu talpa flexibila, toate de culoare neagra -, luandu-si tolba cu sageti in spate si pumnalul, punandu-l in cizma. Deschise geamul, aruncandu-si boceaua, apoi sari si ea, ducandu-se la grajdiul hanului. Se duse la pantera ei de padure, un animal de doi metri si ceva lungime si doi in inaltime. Ii puse saua, boceaua si se urca in sa, acoperindu-si chipul cu o esarfa neagra, sa nu fie recunoscuta. Pantera se cabra si incepu sa alerge pe strazile cetati, pornind spre zidurile acestea, in timp ce Sabe se tinea de micutul maner din fata ei. E timpul ca sa incep o viata noua, departe de ei si de dezamagirile lor, isi spuse in gand, in timp ce felina uriasa escalada zidul, fara nici o dificultate, apoi il sari, pornind in galop spre palcurile mlastinoase ce inconjurau lacul, lasand totul in urma...