[Yaoi] Impresarul mortii

[Lexxu]

Multumesc mult de comentari fetelor si ma bucur ca va place. Mmm, poate o sa va induca in eroare capitolul asta, dar toate se vor lega pe parcurs. Fara s-o mai lungesc atata, va prezint nextu':




[center]Capitolul 3[/center]



O zi noua se asternuse peste Tokyo. O pereche de pleoape grele se ridicasera usor, lasand la iveala doi ochii rosi, calzi. Baiatul isi ferise bretonul de pe frunte, apoi privise pe fereastra. De cum il zarise pe fratele lui, sarise din pat, incepand sa se imbrace in graba.
Isi alesese o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou rosu care se potrivea perfect cu privirea sa. Caracterul copilaros pe care-l detinea baiatul, iesise la iveala cand incepuse sa fuga prin casa, dar mai ales atunci, cand sarise pe fratele lui daramandu-l la pamant.
- Dean, da-te jos de pe mine! Imi furi tot aerul. Spuse barbatul de sub el, privindu-l cald.
Ochi acestuia de asemenea erau de aceeasi culoare cu a baiatului in varsta de 16 ani, doar ca, culoarea lui era mult mai vie. De obicei in familia lor asa era. Ochii se mosteneau mereu si, desi pareau niste ciudati fusesera acceptati de toti oameni, ei fiind onesti si buni. Brunetul se daduse jos de pe trupul slab al fratelui sau, lasandu-i un pic de spatiu pentru a putea respira linistit. Se intrebase mereu ce manca, deoarece de fiecare data cand il vizita era tot mai slab. Isi pierduse pana si zambetul de alta data, ramanandu-i doar o urma de bucurie, vazandu-l pe Dean crescand sub ochii sai. Tot ce-l mai tinea in viata si motivul pentru care se zbatea sa munceasca precum un sclav era; fratele sau Dean.
- Ti-am adus un cadou. Spuse roscatul pe un ton cald, soptit, privindu-l pe Dean.
Mititelul se trezise din visare, intelegand intr-un final vorbele fratelui sau mai mare, Ken. Ridicase o spranceana, parca intrebandu-l de ce un cadou si pentru ce ocazie.
- Astazi e ziua ta prostutule, ai insfarsit 16 ani. -facuse o pauza, dar apoi continuase pe aceelasi ton bland- Vrei sa vezi ce ti-am cumparat?
Dean cazuse adanc intr-o prapastie, in amintirile sale, intrebandu-se cum dracu' uitase de propria sa zi de nastere si, gasise raspunsul; din cauza tatalui sau. Din omul acela nu mai ramasese decat o ura adanca. Isi urase copii inca de la moartea mamei lor. Daduse vina pe ei, si incerca de fiecare data sa-i raneasca prin cuvinte, iar pe Dean chiar si prin bataie. Tresarise atunci, cand isi amintise de trupul sau ce era acoperit de vanatai, insa nu indraznise sa-i spuna nimic lui Ken. El mereu se zbatuse pentru ca el sa aiba o soarta diferita de a lui, si reusise. Atata timp cat nu-si deschidea gura Ken, nu avea sa mai sufere si el putea sa-l minta in continuare pentru ca ultimul dram de fericire al fratelui sau sa nu se spulbere. Trebuia sa se prefaca, sa fie „fericit”.
Printr-o simpla inclinatie a capului, Ken il prinsese de mana dreapta pe Dean, cu cealalta astupandu-i ochii. La urma urmei trebuia sa fie o surpriza. Il conducea usor, cu grija, ca sa nu se impiedice. Ajunsi in fata masinii roscatului, acesta isi indepartase mainile, lasandu-l liber pe brunet, pentru a putea vedea. Ken deschise portbagajul, scotand de acolo o bicicleta draguta, ultimul model aparut pe piata. Cum spuneau cei tineri „ultimul ragnet”, spunand:
- La multi ani, fratioare! il stransese in brate, sarutandu-l pe frunte.
Brunetul il luase si el in brate la randul sau, multumindu-i din toata inima. Isi dorise de mult o bicicleta noua, ca sa se deplaseze cu ea la liceu, caci cea veche nu mai era buna.
- Multumesc mult! Esti cel mai tare frate! spusese pe un ton plin de entuziasm, sarutandu-i obraji roscatului.
Singura persoana pe care-o iubea brunetul fusese dintotdeauna fratele sau, caci pe mama sa nu o cunoscuse niciodata, iar tatal sau era un ticalos de prima mana. Se prefacea de fiecare data un om bun cand era roscatul acasa, ca sa nu-i fie luata „jucaria sexuala”.
- Incearc-o! Eu ma duc pana in casa ca sa discut cu tata. Spuse pe un ton cald, indreptandu-si pasi spre intrare.
Brunetul aprobase, dand din cap, zambiind trist. „Nu sti tu ce poama ti-e tatal, dar prefer sa nu afli. E spre binele tau...” rostise in gandul sau.
Bicicleta daruita de fratele sau avea culoarea cerului, iar mirosul de nou se raspandea in aer. Fara sa mai astepte vreo invitatie speciala, Dean se suise pe ea incepand sa pedaleze, sa se indeparteze tot mai mult de casa.
Era o zi destul de frumoasa. Razele soarelui mangaiau pamantul, incalzindu-l. Pasarelele zburau pe cer, incantandu-i pe toti cu, cantul lor Dumnezeiesc. Oameni pareau mai zambareti ca oricand, in aceasta zi in care, era ziua baiatului. „Poate ca astazi o sa fie altfel” isi spusese in gand, fiind atent la drum.
Fara sa isi dea seama, ajunsese intr-un cartier strain ghidat de curiozitatea sa. Auzise niste strigate pline de spaima, si, fara frica picioarele il purtasera acolo. Inainta din ce in ce mai mult, lasandu-si sentimentele inspaimantatoare deoaprte, caci, curiozitatea il acaparase in totalitate nedandu-i ocazia sa se indeparteze de acel loc. In fond, ce avea sa pateasca?
Isi ridicase privirea si, zarind o placuta incepuse sa tremure. Acesta era cartierul de care ii spusese Ken. Ii repetase intr-una sa nu paseasca in acest loc mizerabil orice ar fi, insa inconstient pe-o parte ajunsese aici, dar totusi constient pe alta. Nu stiuse ca acesta era acel cartier, dar stiuse ca exista totusi un pericol din pricina acelor strigate indurerate. Locul era destul de mizerabil. Cladirile gri lipsite de locuitori, erau pline de geamuri sparte si „tatuate” cu grafiti. Praful domnea in aer, si, aproape peste tot unde ar fi trebuit sa fie gradini erau doar buruieni inalte, urate. Tot inaintand asa, suntele deveneau din ce in ce mai proeminente.
Perechea rosie pe care-o detinea descoperise un baiat saten, cu niste zdremte pe el, tot ravasit si plangand. Din posteriorul baiatului curgea sange incontinuu ceea ce-l dusese pe brunet cu gandul la un singur lucru. „Si el a patit acel...lucru.”
Se daduse jos de pe bicicleta, luand corpul baiatului in brate. Fara sa-si dea seama il cuprinse o stare de ura pentru tatal sau si, pentru cel care-i facuse acel lucru ingrozitor.
- Pleaca! rostise celalalt baiat pe un ton speriat insa jos. Siroaiele de lacrimi nu incetau sa ii curga pe obrajii murdari.
Acea priveliste era dea dreptul ingrozitoare, iar din aceasta cauza brunetului ii se facuse mila...
- Nu vreau sa-ti fac rau. Am venit sa te ajut. Spuse calm, ridicandu-l pe baiat de pe jos.
- Pleaca sau o sa patesti la fel! Pleaca odata! Rostise celalalt, impingandu-l si cazand pe jos. Satenul isi cascase ochii, in ei putandu-se citi teama, insa inainte ca brunetul sa-si intoarca privirea, o lovitura in ceafa il adusese in pragul de inconstienta, iar strigatul cuiva il inspaimantase.



[center]*[/center]


- Si, ce facem cu el?
- Mmm, dupa parerea mea arata destul de bine. Hai sa-l incercam si sa-l trimitem pe centura. Ce zici?
Celalat barbat aprobase, strigandu-l pe un tip Shin, pentru a participa si el la partida.
Brunetul isi deschise ochi cand primise o palma peste fata, insa imaginea il inspaimantase de-a dreptul. Era tinut captiv intr-un camion, impreuna cu inca 7 baieti, ce aveau pe ei doar zdremte.
- Te-ai trezit? O tu, micuta adormita, avem chef de sex. Dezbraca-te!
Cum el era singurul care nu fusese legat, avea cum sa se miste, insa nu dorea nici un moment sa fie violat de 3 tipi. Defapt nu dorea sa mai fie violat de nimeni in viata lui.
- Nu. Rostise tare pe un ton ca de gheata, ceea ce pe ceilalti ii facuse sa rada.
Un tip se apropiase de el, ridicandu-i chipul cu doua degete. Il scuipase in fata, apoi ii rasese direct in fata.
- Pustiule, daca ai impresia ca te joci, cu noi gresesti. Aici eu fac regulile, si tu le respecti. Spuse pe un ton jos, rupandu-i pantaloni si tricoul cu o singura mana.
In ochii rosi ai lui Dean nu se observa teama sau supunere. Nu, nicidecum. Trecuse prin asta inca de la 14 ani si, nu se gandise nici un moment ca avea sa mai treaca si de acum inainte. Tipul pe nume Shin, se descheiase la pantaloni scotandu-si barbatia, patrunzandu-l fortat. In loc sa zbiere Dean inghitea fiecare geamat de durere, fiecare tipat, lasandu-si pe chip masca indiferentei pentru a-i enerva pe ceilalti.
Toti cei tinuti captivi il priveau pe brunet, incercand sa inteleaga puterea lui. De unde atata forta intr-un corp asa de mic? Se intrebau toti, in timp ce uni din ei mai susoteau cuvinte batjocoritoare, iar alti puneau pariu ca nu rezista la bataia ce urma s-o primeasca.
Dean fusese violat de fiecare in parte, insa cei 3 parca nu erau satisfacuti doar cu atat.
- Sugemi-o. Rostise Shin, pe un ton glaciar si superior.
Brunetul se ridicase in picioare, ignorand durerea ce pusese stapanire pe trupul sau, incruntandu-se la blond.
- Sa ti-o suga mata! spusese revoltat, insa imediat isi inghitise cuvintele, din cauza palmei pe care-o primise.
Baiatul acela o daduse cu atata ura si putere incat bietul Dean, cazuse la pamant, in acel camion mizer, observand doar in acel moment ca autovehicolul e pus in miscare.
- Pentru greseala asta o sa te pedepsesc. Rostise blondul, scotandu-si din pantaloni un bici din piele.
Imediat incepuse a-l bate pe brunet, insa acesta doar scancea usor, ceea ce-l facea pe Shin sa-l loveasca si mai tare. Nimeni nu intelegea de ce nu tipa, de ce are un plisc asa de mare in ciuda faptului ca se afla la ananghie. De ce el avea puterea sa se opuna si ei nu?
Cand barbatul terminase cu el, se alaturase amicilor lui, insa nu inainte de a-i adresa niste cuvinte;
- Asta sa-ti fie invatatura de minte, tarfa. Spuse, incepand sa rada, insa Dean nu-l bagase in seama. Nu de data asta.
Trupul brunetului fusese acoperit de un strat subtire de sange. In unele locuri era uscat, iar in altele inca nu se oprise sangerarea din pricina ca unele rani erau mai adanci si deschise. In timp ce sedea pe jos, se gandea acum la fratele lui, la cadoul pe care i-l daruise si la clipele fericite petrecute alaturi de el. „Acum... cine o sa-ti mai aduca fericirea frate?” se intrebase pe sine, o lacrima evadandu-i din ochiul drept. Pana si-n acele momente critice pentru el se gandea la fratele lui cu durere in suflet. Defapt de corpul sau nici nu-i pasa, ci mai mult ii pasa de fratele lui si de fericirea sa.
Un tip scund si blond se apropiase de el. Probabil, mai mult din curiozitate, incepand sa-i curete ranile cu vata si spirt.
- De ce esti asa? intrebase tanarul intr-un final.
Brunetul privise in gol cateva minute, apoi fara tragere de inima rostise destul de tare pentru a auzi si ceilalti „detinuti”, pentru a nu-l asalta si ei cu aceeasi intrebare.
- Pentru ca... vechiul „eu” e mort. Spusese inchizand ochii, alunecand din nou intr-o lume sumbra, in care doar ura domneste, dar totusi pastrandu-si speranta ca, intr-o zi va reusi sa ajunga din noua acasa.