[Yaoi] Meet my bloody King

[Natsuru]

Trecand peste toate greselile de tastare, sper sa va placa ( nu, nu vreau sa mi le corectati -.-” ) Enjoy.


Capitol VI

Adam P.o.V

Sigur aveam vedenii. In timp ce-mi faceam baie, tot ce se auzea in jurul meu erau mainile mele pleoscaind apa. Oftasem si-mi bagasem capul sub apa cateva secunde. Timpul fara sa scot vreun cuvand a trecut ingrozitor de incet, mai ales ca atunci cand am reusit sa fiu singru, el a aparut din senin si mi-a dat haine de la el apoi pleaca, crezand ca voi adormi intr-un fel.
Dorerea devenise suportabila insa semnele ramasesera. Mi-am privit mainile apoi picioarele, gandindu-ma la cat de prost fusesem. Incepusem sa gandesc logic, ma impacasem cu ideea ca familia mea murise ( ma impacasem dar tot eram trist ) si am analizat pentru prima data incaperea. Cat tupeu, crede ca voi sta aici unde... mi-am spus si am deschis usor usa - daca ma lasase sa ma miss, nu avea sa se supere daca nu stateam pe patul ala . Nu, n aveam de gand sa plec, probabil incuiase usa... si nu doream sa vina dupa mine. Mai bine ramaneam si gaseam ceva - asta era ceea ce gandeam atunci. Am privit in jur si am vazut o canapea. Nu am luat nimic din camera aceea , chiar daca avea sa mi se faca frig peste noapte. Am trecut pe langa bucatarie si l-am vazut dormit cu capul pe masa insa l-am ignorat ( arata ca un om normal ) si m-am asezat pe canapea, incercand sa gandesc. Faptul ca ma lasase sa umblu ma facuse sa cred ca sigur ma credea un copil prost, care accepta o bomboana de la un strain.
Am adormit pana la urma - nu stiu cand, dar am reusit sa ma odihnesc. Nu am visat prea mare lucru, am avut un cosmar, retraiam acele momente insa nu era tipul care se trezea din somn, vorbeam in somn, dar nu ma trezeam decat dimineata.
Nu m-am trezit singur, ci atunci cand am simtit o mana pe capul meu. Mi-a luat cateva secunde sa gandesc dar apoi m-am ridicat brusc. Eram invelit cu o patura rosie si pufoasa. Am tras-o aproape pana la gat ( si doar ma mai vazuse gol ) si l-am privit.
- Trebuie sa te duci la scoala. Si daca te intreaba polita , tu nu stii nimic, ai auzit blondule ? mi-a spus si mi-a aruncat niste haine noi, inca aveau etichetele. Am dat din cap in semn ca da si l-am privit. Daca scoti vreun cuvant, o sa te urmez si-n cele mai urate cosmaruri, plodule, l-am auzit din nou, in timp ce se aseza pe un fotoliu. M-a privit, era ceva de genu : nu te inbraci odata ? Am rupt o eticheta de la o pereche de blugi, cu maiile tremurande si am ales o bluza la intamplare, una alba imi aduc aminte si m-am imbracat. Nu erau timpul meu de haine, eu purtam numai culori inchise si si blugi taiati.Aceia erau nuste blugi simpli, un pic feminini - adica imi veneau ca niste colanti aproape , picioarele mele era evidentiate prea mult ( de unde ii luase , de la raionul pentru fete ? ) iar tricoul alb era un pic cam largut, dar mergea.
M-am imbracat, privindu-l din cand in cand iar cand privirile noastre se intalneau tremuram incet si ma uitam la alti cai verzi. Dupa ce am terminat m-a luat de incheietura brusc, ceea ce m-a speriat. Mi-a dat niste adidasi cu care m-am incaltat repedesi apoi mi-a dat sa-mi bandaje mainile.
- Daca te intreaba cineva de unde sunt, nu-mi pasa ce le zici, eu n-am avut nimic de a face. Am dat din cap afirmativ si mi-am bandajat ambele incheieturi. El m-a prins de barbie si m-a sarutat brusc. Si-a pus maina cealalta in jurul meu sa fie sigur ca nu vreau sa il resping ( da nici ca nu i-am raspuns la sarut ) Mi-am pus mainile pe pieptul sau si am incercat sa-l imping... dar ca inainte, nu am avut nici o forta asupra lui. Dupa cum am mai spus, niciodata nu am spus pe cineva sa aiba probleme, fie ca-l vedeam omorand pe cineva. Mi-a dat drumul si a deschis usa, facandu-mi semn sa ies. Am iesit, el dupa mine si a incuiat usa. Nu m-am uitat deloc in jur, am stat cu capul in pamant. Am iesti din hotel, fara sa-mi vorbeasca aproape deloc, m-a mai aminti de cateva ori ce sa nu spun . Cand am ajuns la scoala , de-abia asteptam sa cobor din masina , chiar daca toti aveau sa-mi aduca aminte de familia mea. Inainte sa cobor m-a prins de mana si m-a muscat din nou de buza, in acelasi loc in care o mai facuse.
- Asta sa-ti aduca aminte sa nu faci vreo prostie.
Am fugit repede de la masina imediat cum mi-a dar drumul. Primii care m-au intalnit au fost au fost Al si Sam, care era ingrijorati. Imediat cum m-am simtit imbratisat de fata am oftat si a privit-o.
- Unde ai fost Adam. Politia te cauta de ieri, imi pare rau de familia ta.
M-am facut ca nu o aud. De ce as auzi-o cand suferisem destul ? Al mi-a ciufulit parul si mi-a zambit.
- Il prindem noi pe nenorocit, a spus senin si a oftat apoi. Ah, daca ar sti unde fusesem nu mai avea cum sa mai imi spuna ce imi spusesem. S-a uitat la mine cateva secunde , parca procesand.
- Dar unde-a fost ? Si hainele ?
- Lasa hainele, orbule, a spus Sam nervoasa. Mi-am intors caul si m-am indreptata catre intrarea in scoala. Toti incercau sa ma inveseleasca, ii ignoram pe toti. Un ofiter ma astepta in clasa, acelasi care venea mereu ( eram mereu un mare ghinionist... cred ca am vazut la viata mea la infracori si nu am spus nici unul.... niciodata ) cand m-a vazut nu a mai incercat sa ma intrebe unde am fost , stia ca n aveam sa-i raspund. M-am asezat in banca mea si nu m-am miscat de acolo. Mi-am luat un pix si am inceput sa scriu ce dica profesoara, incet. acesta m-a vazut si m-a trimis la infirmerie, fara sa accepte un refuz.
Am avut o zi nasoala ( chiar cand cea din urma petrecuta la scoala fusese incredibila ). Orele parca trecusera cu incetinitorul, Al si Sam tot incercau sa ma faca sa spun cum m-am ales cu ranile. Le-am spus ca am cazut ( nu fusese cea mai grozava minciuna, dar a mers ) si m-au lasat. Multti dintre profesori mi-au spus ca ar trebui sa merg la psiholog, dar i-am refuzat imediat cum am auzit cuvntul „psiholog”. La pranz cand trebuia sa plec, am realizat ca nu stiam unde sa ma duc. Acasa nu aveam curajul, nu dupa ceea ce vazusem iar cat despre acel hotel...
- Adam, misca, nu te astept toata ziua.
Am tresarit cand i-am auzit vocea. Inca nici nu stiam cum il cheama, nu mi-a raspuns la nicio intrebare. A coborat din aceiasi masina neagra in care era cand il urmarisem si s-a oprit in fata mea, privindu-ma.
- Tu, ti-am zis.. nici macar sa nu te gandesti.
Chiar in acel moment a aparut Al si Sam ( la fel cum mai mult de jumatate din elevi se uitau la noi ). Ma simteam prea obosit sa incerc sa le explic, asa ca nici macar n-am incercat. M-au intrebat de cateva ori cine e si le-am raspuns simplu : cineva. Sam si-a pus bratele ei lungi in jurul gatului meu si m-a tras inapoi. Eram sigur ca-l enervasem, nu avea cea mai simpatica expresie.
- Sam, nu acum... am rugat-o dar ea nu a vrut sa-mi dea drumul ( dar a facut-o pana la urma, cand i-a zis Al ) L-am privit pe „stapanul” meu si am incercat sa zambesc, sa fac totul sa para natural. Mereu imi reusea, ma prefaceam mereu... dar atunci nu a fost chiar perfect.
- Blondinule, sa inteleg ca nu le-ai spus ? mi-a spus pe un ton care nu-l vedeam prea roz. Credeam ca ar fi in stare sa ma lase fara suflare acolo, in public... ceea ce chiar as si facut, la figurat. M-a tras la pieptul sau si m- sarutat , in timp ce mana lui era tinuta pe fndul meu. Nu-mi venea sa cred ca tocmai ma facuse sa par ultimul de pe pamant exact in fata prietenilor mei. A scos un geamat infundat cand m-a stans tare una dintre fese si apoi mi-a dat drumul. Mi- spus usor la ureche sa ma prefac, ca altfel sunt mort. Al se holba la mine ca la masini straine iar Sam deja disparuse din peisaj. M-a tras de mana pana la masina unde i-a spus autoritar sa intru. Nu ii vorbisem mai deloc.
- De ce ... ? am intrebat din nou, privindu-l. De ce nu poti sa-mi zici pur si simplu cine esti ? l-am intrebat cand a intrat in masina. Si-a intors capul catre mine, brusc iar eu am suspinat. Cu ce ti-a gresit familia mea ? Nu gandeam, imi acceptasem soarta si aveam de gand sa-l intreb orice-mi venea in minte.