Back To Black

[Zummy]

~~~~ Back to black ~~~~
Chapter 2 : Oare sunt eu?

Acum inteleg de ce se numeste „camera alba”. Totul este alb, numai eu sunt singurul contrast. Par un mic gunoi, o scama, pe langa toata albeata asta. Hainele negre imi scot in evidenta chipul alb ca varul ce poarta doua buze rosii. Cel putin asa mi le amintesc.

Pasesc pe marmura lucitoare si ajung langa patul uitat de lume. Ating cu varful degetelor cearceaful alb si simt o mica mangaiere. E un material fin care as vrea sa-mi invaluie trupul firav. Imi dau jos hainele aruncadu-le la capul patului. Raman in lenjeria neagra si trag cearceaful pe mine. Simt o invaluire brusca care-mi provoaca placere. Inchid ochii si inspir mirosul cearceafului cu atata lacomie. Parca plutesc. E mult mai bun mirosul asta imbietor decat toate drogurile pe care le-am luat. Asa dulce, cu o aroma inocenta, putin mister si multa dragoste. E aroma perfecta a vietii.

Usa se deschide si in cadrul ei apare brunetul meu. Tresar usor si ma apropi de el. Il imbnratisez si ii soptesc incet vorbe pe care doar el le intelge.
-Ai venit sa ma salvezi ? intreb in timp ce ma joc cu parul lui. Ma intreb de ce nu spui nimic. adaug trista cu o voce stinsa.
Tresare din nou si ma indeparteaza de el. Ma respinge. Oare nu-i plac? Sunt asa urata?
-Imi pare rau dar nu inteleg ce vrei sa spui. Nu-ti inteleg gesturile. Te rog sa nu mai actionezi asa cand ma vezi. Venisem sa-ti urez pofta buna.

Zambeste larg si pleaca apoi Monique imi aduce o tava mare cu mancare, in coltul careia se afla paharul cu apa si pastila. Bruneta imi spune ca trebuie sa iau pastila inainte de masa asa ca fac cum imi spune apoi pleaca. Si chiar credea ca am de gand sa ma indop cu pastile ? Nici de cum. Dupa ce inchide usa, scuip pastila si o arunc sub pat. Daca o sa-mi mai dea multe calmante o sa fac un covor de asa ceva.

Incep sa gust din fiecare mancare, deoarece am doua feluri la dispozitie. Sa vedem: hamburger cu snitel si cartofi prajiti. Mancarea mea pe timp de scoala. Doar asta mancam. Insa m-am saturat asa ca trecem la felul urmator. Mancare de cartofi cu pulpe. N-am de gand sa mananc nici asta.Deci raman nemancata. De parca ar fi o crima. Nici inainte nu mancam. Ciudat e ca mi-au dat hamburger. Oare de ce ? Poate s-au gandit sa ne satisfaca pofetele o data in viata. Pana acum nu am primit asa ceva.

Eh ! Oftez scurt si ma apropi de oglinda ce zace pe peretele vis-a-vis de pat. Ma apropi tot mai mult dar vreau sa ma opresc pentru ca vad ceva groaznic. Insa continui sa merg si ajung in fata oglinzii. Imi ridic mana dreapata la nivelui fetei si mi-o mangai usor. E aspra, cutata si foarte alba care capata o culoare galbuie. Buzele-mi sunt vinete. Candva aceste mici petale erau rosii ca ciresele dar cu timpul s-au ofilit si au devenit uscate, fara culoare, din cauza tigarilor. Ochii imi sunt umflati cu niste cearcane mari, vizibile. Tot minunatii mei ochi nu mai sunt verzi, cruzi ca iarba, sunt uscati ca frunzele de toamna. Inchisi la culoare fara nici un sentiment. Pielea obrajilor nu mai este rozalie, usor devine galbena. Parul meu matasos, lung si ingrijit, pare un smoc de paie.

Parca sunt un aliment strica[/size]t, care odata era ceva valoros. [/i]