15-02-2012, 12:16 PM
Capitolul 6
Încă priveam dezgustată spre aşa zisa mea ţinută, gândindu-mă în prealabil la o altă ţinută cu care să mă îmbrac ţinând cont că era o petrecere foarte elegantă, iar eu eram reprezentanta mai mult sau mai puţin directă a firmei Uchiha, deci trebuia să mă ridic la standardele cerute, desigur Yno nu avea aceeaşi părere ca şi mine. Dar fir- ar să fie de treabă mai aveam în jur de patruzeci de minute, absolut grozav. Cred că şeful tocmai descoperise o nou metodă de tortură: să mă pună să merg la petrecerea aia stupidă. Am oftat prelung, gândindu-mă cu ce naiba să mă îmbrac, adică cum nu obişnuiam să ies, nici nu aveam îmbrăcămintea adecvată pentru astfel de evenimente. Într-un mod absurd, mi-am amintit de cadoul primit de la Hinata, de ziua mea anul trecut. Ţin minte că i-am spus că şi-a cheltuit banii aiurea, dar acum nu puteam decât să îi mulţumesc că fusese prevăzătoare. Desigur că nu aveam să recunosc niciodată, nici într-o mie de ani că avusese dreptate.
Din cutia albă am scos o rochie o rochie de culoare crem, care îmi trecea puţin de genunchi. Era fără mâneci, iar la mijloc avea legată o fundă uriaşă de culoare neagră. Cred că tot farmecul era simplitatea. Am îmbrăcato rapid, după care am mers şi m-am privit în oglindă, se potrivea perfect. Acum venise momentul să îmi fac ceva şi la păr, îmi era de ajuns culoarea roz, pe care o detestam deja, dar trebuia să îi fac ceva. Am luat un drot şi l-am ondulat puţin, nu eram expertă sau ceva de genu, deci în nici un caz nu avea cum să iasă bine, dar rezultatul era satisfăcător. Mai aveam douăzeci de minute, trebuia să mă grăbesc. În grabă mi-am mai pus o pereche de cercei foarte discreţi, apoi m-am încălţat cu o pereche de pantofi cu de aceeaşi culoare cu rochia şi gata. Mi-am mai pus un sacou negru şi am plecat. A trebuit să îmi iau un taxi, dar cel puţin am ajuns la timp la destinaţie. Imediat cum am coborât am început să studiez împrejurările, în parcarea de lângă clădirea impunătoare erau parcate o mulţime de maşini de
lux.
Curând, după mica mea familiarizare cu locul am ajuns la intrare unde l-am putut vedea pe bodyguard-ul şefului stând afară. Părea destul de relaxat, cu toate că nu puteam să îmi dau seama la ce se gândea. Dintr-o dată s-a întors spre mine fixând-mă cu privirea, lucru care începea să mă sperie puţin, ei bine puţin mai mult. Acei ochii verzi ca de gheaţă îmi făcea să îmi îngheţe sângele în vene.
- Vino, ai întârziat, şeful te aşteaptă.
Unde am întârziat?, de fapt ajunsesem mai devreme cu cinci minute începusem să îmi spun în gând, desigur în realitate situaţia nu era chiar aşa de uşoară pentru că nu am avut nici măcar curajul să deschid gura şi să spun ceva.
Când am întrat în sala imensă, am putut auzii o melodie pe funda. Câteva perechi dansau, dar majoritatea stăteau şi îi privea sau discutau. Nu ştiu care era scopul întregi petreceri, dar două lucruri îmi erau clare: primul cei mai importanţi oameni erau aici, al doilea eu fusesem invitată cu scopul de a fi umilită. Mă pregătisem deja moral pentru asta, rugându-mă să nu fie chiar atât de rău, iar după ce am tras o gură mare de aer, care nu era poluat de prezenţa şi parfumul puternic al şefului meu, am ajuns la masa acestuia. Ca de obicei, era însoţit de Ino, care pot spune că arăta mult prea dezbrăcată, pentru evenimentul la care se afla, de fapt cred că toate femeile prezente arătau aşa , eu fiind singura mamaie din încăpere. Curând Garra a luat loc la masă, ca şi cum ar fi fost mare om de afaceri şi nu doar un simplu angajat, pe de altă parte eu încă stăteam în picioare privind stânjenită şi confuză. Dintr-o dată l-am văzut pe Sasuke, cum se ridică şi se apropie de mine, asta nu putea fi deloc bine.
- Haruno ai întârziat, şi cine vine cu taxi-ul la o astfel de petrecere? Pe lângă asta Yno ţi-a trimis ţinuta pe care tu nu ai, deci ce ai de spus în apărarea ta?
Îi simţeam respiraţia în ceafă, şi mai aveam puţin şi explodam de nervi, clar trebuia să mă calmez sau avea să iasă urât.
- În primul rând domnule, nu am întârziat. În al doilea rând vă scuz pentru că nu mă plătiţi suficient de mult pentru a-mi permite o maşină pe placul dumneavastră, iar în al treilea rând ,, asistonta’’ dumneavastră când a trimis acele haine probabil, se privea în oglindă şi nu a realizat că erau pentru mine.
I-am şoptit, încercând să îmi ascund satisfacţia. Trebuia să fie bună la ceva şi imunitatea, deci puteam să îl calc liniştită pe nervi, pentru că oricum tot ca un nemernic avea să se poarte, măcar cu atât să mă aleg şi eu.
Şi zicând asta m-am aşezat încercând să îi ignor cât mai mult cu putinţă. Desigur, ei nici nu au băgat de seamă toate astea, pentru că şeful şi ,,asistonta’’ erau mult prea ocupaţi să danseze, să bea şampanie sau să socializeze. Habar n-aveam cât timp trecuse de când stăteam pe acest scaun, dar eram atât de amorţită şi însetată, încât aş fi dat orice să plec acasă.
- Dansezi? M-a întrebat Garra, lucru care m-a luat prin surprindere, mai ales că nu eram o dansatoare desăvârşită, şi apoi el era mâna dreaptă a şefului. Cu toate că în mintea mea protestam, nu am mai fost în stare să rostesc nici un cuvânt în momentul în care m-a tras mai aproape de el, forţându-mă să îl urmez. Un vals lent tocmai începuse, şi se pare că noi eram singurii care dansau, ceea ce mă făcea să mă simt şi mai stânjenită şi mai timorată. Menţionasem că nu sunt o dansatoare excepţională?
Dar parcă, dintr-o dată totul dispăruse din momentul în care roşcatul îmi rostise pe un ton dulce şi suav să savurez momentul şi să mă las purtată de val. Acum eram doar eu şi el şi minunata muzică care se auzea pe fundal. Recunosc, pentru prima dată mă simţeam bine, şi oarecum protejată şi frumoasă. Dar visul frumos de câteva minute s-a spulberat la fel de repede precum a început, iar eu am rămas în mijlocul sălii înconjurată de întreaga mulţime, privindu-l pe el cum pleacă.
Fusese frumos trebuia să recunosc, dar se terminase, aşa că venise timpul să îmi reiau locul de dinainte de dans. L-am putut zării în treacăt pe Sasuke în timp ce un rânjet idiot i se întipărise, pe faţă. Clar nu era nimic bun în asta.
Următoarea jumătate de oră am continuat să stau şi să mă gândesc la dansul de mai devreme, lucru care mă făcea să mă ,,înfierbânt’’ tot mai tare, trebuia să merg la o baie. Am plecat în căutarea acestea, deşi nu ştiam exact unde era odată ajunsă la etaj am început să caut prin aceea multitudine de uşi, ce să fac dacă nu era nimeni care să mă ajute.
Ajunsesem la penultima uşa, pe care am deschiso încet. În încăpere l-am văzut pe Garra, împreună cu o domnişoară. Nici nu voisem măcar să mă gândesc la ce se întâmplase între ei, dar din cauza şocului mi-am dus mâinile la gură. Nu ştiu de ce îmi păsa sau mă afectau toate astea, dar în momentul în care băiatul mi-a strigat numele am simţit nevoia acută să de aer. Am plecat în fugă din acel loc care îmi otrăvise mintea simţind cum lacrimile începeau să-mi curgă pe obraji. Nu înţeleg de ce plângeam sau de ce mă simţeam atât de rău, pentru că nu îl iubeam, doar mă simţeam trădată. Da cred că ăsta era cuvântul potrivit, pentru că îşi bătuse joc de mine, într-un mod impropriu. Acum înţelegeam acel zâmbet. Înainte să ies din clădire i-am întrebat pe câţiva chelneri dacă l-au văzut pe Sasuke, dar aceştia mi-au spus că plecase de mai bine de jumătate de oră. Deci, voia să îşi bată joc de mine până la final. Acum că lucrurile erau clare, am plecat şi eu. Nu înainte să mai privesc odată în urmă. Cea mai frumoasă amintire a mea se transformase şi în cel mai urât coşmar. Cu acest gând am plecat. Începuse să plouă destul de tare, cu toate astea nu m-am deranjat să chem un taxi, de fapt nu am făcut nimic altceva decât să plâng. Ce sperasem eu, că prin acest dans el sau oricine altcineva avea să se uite la mine, să îmi acorde atât, doar puţină atenţie încât să mă cunoască. Nimeni. Asta trebuia să fie o iubire bolnavă pe care eu nu aveam să o primesc sau să o găsesc niciodată. Cine avea să mă iubească? Cine avea să lupte pentru mine? Şi cine avea să cădă în cele din urmă? Poate doar eu o să cedez, poate că aşteptasem mult prea mult iubirea care nu era pentru mine. Venise timpul să mă refugiez în micuţul meu apartament şi să încerc să fac faţă unei noi zile. Ziua de mâine.