Parfum de artă trecătoare

[Niska]

Hellăăău! *hugs*. Iată-mă și pe mine aici, cu întârziere – mică, ce-i drept de data asta *hihi*. Cum am citit încă un Fic la care ai luat parte și tu, m-am gândit să trec și aici, să văd de ce ești în stare. Sunt sigură că tu poți să faci lucruri din ce în ce mai bune. Ok, să o luăm de la început.

„Parfum de artă trecătoare” ? Uhmmmm! Puteai să alegi un titlu mai drăguț decât acesta?! <3 Din punct de vedere stilistic exprima mult romantism, este un titlu deosebit, sper însă să fie și în concordanță cu textul – pentru că așa și trebuie; asta vom putea vede pe parcurs. Trecând de la titlu la conținut, uimirea mea crește tot mai mult. „Mereu îşi dorise să i-a parte la un concert susţinut la opera din Paris” Paris?! Oh, frumosul Paris! Cine nu și-ar dorii să meargă măcar o dată acolo ? Și cine nu și-ar dorii să fie în locul tinerei protagoniste? Mi-a plăcut începutul trist și personajul învăluit în mister. Cu toate astea, ai sărit așa de brusc de la acea frumoasă descriere care putea să fie mult, mult mai complexă și mai atrăgătoare pentru cititori – lucru care nu mi-a plăcut. Dealtfel, puteai să o conturezi mult mai bine pe Alice, care pare să fie o persoană admirabilă, însă are o fire instabilă – și când zic instabilă, nu mă refer la ceva rău; mai bine zis, mie chiar îmi place și o înțeleg să fie distrusă și să se simtă atât de tristă și singură. La urma urmei, era o tânără cu tot viitorul înainte, însă a fost compromisă și urează să fie iar. Probabil săraca este bulversata, cine știe de ce și-a ales meseria accea care îi pune latura mai-puțin-amabilă (ca să zic așa) în evidență. Sunt tare curioasă să aflu pe parcurs ce a determinat-o să-şi aleagă meseria asta! Trecând peste descriere, care am spus că putea fi mai pronunțată și peste narațiune care este la locul ei, ai încadrat acțiunea exact așa cum mă așteptam – perfect – am să trec la dialog. Îmi place enorm faptul că, prin dialog definești personalitatea tinerei – mai precis, de aici mi-am dat seama cât de instabilă era ea, pentru că aici spune că vroia să audă că e superbă, aici afirma că nu îi plac complimentele, iar apoi își dezvăluie numele fără pic de reținere, discutând despre felul în care se simțea la momentul de față. Probabil că și vinul ăla așa dulce era de vină, totuși cred că puteai să-i dai personajului puțin mai mult tact și rațiune. În principiu, pe asta se bazează personajele principale, ușor negative – tact. Nu mă așteptam să îi dezvălui personalitatea din primul capitol, nici n-ai avea cum, însă îți spun să ai în vedere asta pe viitor, și să profiți de dialog din plin! Dacă faci asta, și descrii în continuare ceea ce schițează personajul în timp ce se adresează, eviți că dialogul să devină sec, ceea ce devine în favoarea ta. Revenind la prezent – deși ai folosit toate timpurile pe acolo, lucru care nu mi-a plăcut deloc – mi-a părut tare rău să văd ca ticălosul ăla era de fapt un spion. Of, săraca Alice! Probabil chestia asta o să o descurajeze și mai tare. Însă, un lucru este cert: „- O să mă răzbun eu, cândva” demonstrează că tânără este o luptătoare – sau poate o fire ambițioasă, chiar orgolioasa, cine știe – lucru care mă ține în suspans pe mine, și probabil pe mulți dintre cititori. Sfatul meu este să nu neglijezi niciodată personalitatea personajelor, pentru că după părerea mea într-un Fic este o chestie de bază. În continuare, vreau să-ți spun că apreciez faptul că l-ai învăluit pe mister și pe acel tânăr domn. Ceva îmi spune că o să fie o aventură între ăștia doi – dar cine poate știi? Eu pot doar presupune. Tot ce pot spune e că ar fi interesant să mai apară în Fic. Cu tot cu asta, îmi place că te-ai oprit tocmai la momentul culminant, când cineva sună la ușă, iar imaginea de față: „scrumul atinge lent podeaua din lemn de trandafir” încheie cu grație capitolul. Chiar vreau să spun că m-a impresionat ideea de final, foarte interesantă – poate are legatura și cu faptul că ador trandafirii, și mai mult ca sigur datorită podelei se simțea o oarecare aroma de lemn și trandafir în cameră. - în orice caz, felicitari. :3

Acum, făcând un salt mai sus, unde am spus că sunt sigură că tu ești în stare de ceva din ce în ce mai bun, că mereu mă impresionezi prin ceea ce scrii – se pare că nu m-am înșelat. Cam asta ar fi tot, despre greşelile gramticale/de tastare s-au ocupat fetele :*. Sunt tare curioasă să văd următorul capitol, sper să ai în vedere ceea ce am comentat mai sus.

Kisses: *