Copilă într-un univers paralel

[Abbeh.]

Degeba - Degeaba
Ochii mi se umplu de lacrimi, plâng. - Asta ar fii arătat mai bine aşa "Ochii mi se umplu de lacrimi. Plâng."
Atunci eu de ce îl las să-mi facă asta ? De ce ? Trebuie să ripostez. - "Trebuie să ripostez !", am pus semnul exclamării acolo, pentru că până aici ea-şi pune diverse întrebări cu o urmă de disperare, iar aici arăţi, mai departe, hotărârea şi disperarea ei. Adică nu zice "Trebuie să ripostez.", că aşa e ca şi când ar da din mână a nepăsare şi-ar zice "voi riposta cândva", zică "Trebuie să ripostez!", acum, în momentul de faţă, deoarece ea nu mai suportă situaţia. Am dreptate ?
Ai abordat o idee interesantă, pentru că, aşa cum probabil ştii deja, scene din acestea sunt foarte, foarte multe, poate chiar prea multe, şi în "viaţa reală". E păcat, aşa cum ţi-ai încheiat şi tu lucrarea, că femeile se lasă batjocorite din dragoste, că se lasă torturate şi poate că mulţi le vor condamna, este? Că de ce stau lângă ăia dacă le fac rău şi tot aşa şi spunem toţi că nouă niciodată nu ni se poate întâmplă; ba se poate ! Şi încă cum ! Probabil că atunci când iubeşti îţi este de ajuns un minut în care să pară că te iubeşte şi restul de timp rămas este pentru el, pentru a face ce vrea el, cum vrea el şi tot aşa. Anyway, nu vreau să mă întind acum, aici, să dezbat asta, dar te felicit pentru ideea abordată !
Ai locuri în care faci propoziţiile prea scurte şi asta devine supărător; mai foloseşte o virgulă ceva, că nu te costă. ;;]. În rest e totul bine, mi-a plăcut şi descrierea, poate că mi-ar fii plăcut să fie mai lungă lucrarea, iar acţiunea ar fii fost mai bine "întinsă", căci în cazul de faţă pare puţin grăbită.
Aştept şi alte lucrări. Baftă-n continuare, hun' ! >:D<