Punem pariu [16-18+]

[Psike]

***

Un tiut puternic a inceput sa se auda, din ce in ce mai tare, note inalte parca de la o chitara dezacordata. Am deschis buimac ochii si ridicandu-ma in fund am privit in jur. Eram la mine in pat, afara era dimineata, ploua torential, alarma telefonului suna. L-am oprit dand cu mana de noptiera si izbindu-se de podea. Cred ca l-am omorat de tot! Am cascat adanc intinzandu-ma si atingand cu ceafa de perete, mi-era inca somn si n-aveam nici un chef de ore.
M-am dat jos din pat oftand si am mers in baie; m-am spalat pe fata si pe dinti si mi-am trecut pieptenul prin par de cateva ori, oricum nu statea in vreun fel orice i-as fi facut. Revenind in camera am deschis larg sifonerul si mi-am ales pentru aceasta zi un tricou alb cu niste schite negre pe el, un hanorac gri si pantaloni verde inchis. M-am imbracat repede si am pus celelalte haine in cosul de rufe.
Am cautat din priviri ghiozdanul si se pare ca ajunsese pe sub birou; l-am ridicat si am scos ce avusesem aruncand in sertarele biroului si am pus cele pentru azi. L-am pus pe umar si am iesit. Bunica nu era in bucatarie, insa am gasit un bilet pe frigider. Ti-am pregatit micul dejun, e in dulapior.Sunt la bunicul, la spital. Vino dupa ore sa-l vezi. Sigur ii e dor de tine.Bunica. Am oftat, mototolind biletul si l-am bagat in buzunar, aveam nevoie de adresa scrisa pe el.
M-am incaltat in hol si am iesit incuind usa. Sunetul ploii se auzea ca un urlet si vantul lovea in toate lucrurile, hartii si ziare zburau pe la colturi, masinile goneau pe sosea si oameni inghesuiti sub umbrele mergeau grabit pe trotuarele ude. Mi-am pus gluga pe cap si am pornit catre liceu; nu stiu de ce, dar o luasem pe scurtatura si parca il simteam langa mine. Ii puteam auzi rasul, sunetul adidasilor prin balti si poate ca ii duceam dorul.
Intrand pe poarta liceului toti se uitau la mine ca la felu' cinspe si ma auzeam strigat si salutat din toate partile. Am oftat adanc si pasind hotarat am trecut printre ei intrand in cladire, dandu-mi gluga pe spate si urcand treptele. N-aveam chef sa vorbesc cu nimeni, n-aveam nevoie de mila nimanui si chiar daca ei nu stiau ce se intampla in viata mea parca imi puteau citi in privire.
-Neataaa Lucian!
Mi-am intors privirea si am zarit-o pe Ana la cativa pasi de mine; i-am zambit si am mers amandoi in clasa, n-aveam nimic cu ea, n-o placeam, insa nu puteam spune ca ea ma vedea doar ca pe un amic. Am discutat totul felul de nimicuri si conversatia s-a prelungit si-n clasa ea stand pe banca mea, pana a sunat clopotelul. Mi-a facut cu mana si s-a dus la locul ei, iar eu mi-am pus ghiozdanul in banca si mi-am scos o carte, incepand s-o rasfoiesc.
-Neata poetule! spuse si se aseza langa mine in banca.
Vocea mi-era cunoscuta si cand l-am vazut mi-a scapat cartea printre degete. Ce cauta el aici? O Doamne nu-mi spune ca-mi e coleg! mi-am zis in gand. Intr-un fel nu vroiam sa am de-a face cu el, dar in altul as fi vrut sa-l cunosc si sa-i arat ca-i sunt superior. Uram persoanele increzute si care rad de altii ca sa para interesanti. M-am aplecat sub banca sa-mi recuperez cartea si…

Cap 9.

M-am aplecat sub banca sa-mi recuperez cartea si mintea imi lucra febril, creandu-se o multime de legaturi subtiri cat firul de par sau si mai micute. De ce se asezase tocmai cu mine in banca si mai ales de ce era asa de prietenos? Poate se purta asa doar pentru ca vroia sa ma faca de ras in fata vechilor lui colegi si a intregului liceu. Adica inca eram elevul cel nou, tacut si ce-si petrecea timpul cu cartile in loc sa iasa in pauza sau sa stea de vorba cu fetele, pe hol.
-Neata! am raspuns intr-un tarziu.
Am asezat cartea in ghiozdan si am pus pe banca manualul si caietul; mi-am intors pe furis privirea si se pare ca el nu venise decat cu un caiet si un pix. In acel moment mi-am amintit ca el era cel care-l infruntase pe director si nu un elev ce incerca sa para model, perfectionist si studios, ca mine.
Discuta cu un tip scund si bine facut, unul din cei ce nu ma lasau in pace si ma strigau in toate felurile doar ca sa-mi arunce in fata ideile lor despre felul meu de a fi. Din ce intelegeam eu vorbeau despre o petrecere ce avusese loc la un prieten de-al lor acasa si evenimentul se terminase c-o dezordine totala, sticle de alcool peste tot si ei adormind pe unde apucasera. Se amuzau copios pe urma acestui fapt, insa pe mine nu putea decat sa desguste si sa ma faca sa nu am de a face cu ei prea mult.
In cele din urma a sosit si profesorul,domnul Marcus-aveam ora de franceza-si salutandu-ne cu bine cunoscutul Bonjour! a luat loc la catedra. Era un barbat intre 35 si 40 de ani, cu parul saten, tuns cu breton si pieptanat intr-o parte, ochi caprui, purta o mustata subtire si era imbracat cu o pereche de blugi si o camasa alba. O costumatie nu tocmai potrivita pentru un tip de varsta lui insa pe trupul sau slab, dar bine cladit statea foarte bine.
Foarte putini erau atenti la ora mai ales ca aveam lectie de gramatica. Desi imi placea intr-un fel aceasta limba si ma descurcam bine, cu gramatica avusesem mereu probleme. Fosta mea profesoara se straduise sa ma faca sa inteleg ca nu sunt decat cateva reguli foarte simple de aplicat, insa eu le stiam pe moment si apoi reveneam la nestiinta mea. Copiam de la tabla verbele conjugate si ascultam explicatiile profesorului, incercand sa fiu atent si sa ignor susosetile de langa mine.
El nu incetase sa vorbeasca cu acel tip si domnul Marcus se pare ca-i ignora. Ma enerva foarte rau nu neaparat discutia, subiectul ei, cat faptul ca vorbeau in timpul orei si asta consideram lipsa de respect. Fusesem obisnuit ca regulile sa fie respectate si cred ca din aceasta cauza eram considerat fraier; de la acest calificativ nu era decat un pas catre tocilar si favoritul profesorilor. As fi vrut sa le zic vreo doua, dar m-am abtinut.
Clopotelul a sunat si ora a luat sfarsit, proful iesind din sala si ceilalalti elevi urmandu-l, unii mergand la magazin, pe hol sau sa fumeze in spatele liceului sau la baie la fete. Mi-am pus caietele in ghiozdan si apoi mi-am asezat obrazul in palma incepand sa privesc pe geam. Plecase si el fara sa-mi acorde vreo importanta insa chiar ma simteam bine asa. Nu aveam nevoie si de alte probleme, mai ales ca regretam intr-un fel ca ma mutasem la acest liceu.
***
Celelalte ore au trecut relativ usor si in afara de lectii si teme, n-am castigat altceva. Mi-am strans lucrurile si am plecat, dar mi se parea ciudat sa nu zaresc pe nimeni pe holuri sau prin curte, era prea liniste si abia se sunase de iesire, ceva nu era bine.
-Nuuuu…
Am simtit ca mi se ridica parul in cap, cine naibii tipa asa si de ce. Se pare ca se auzea din spate, acolo unde fumau mai toti idiotii. Nu stiu de ce, dar curiozitatea m-a facut sa merg acolo; paseam incet, pe langa zid si inima mi se facuse cat un purice. Cand am ajuns la inceput n-am zarit decat o curticica goala, cu ciment pe jos, cateva frunze vestejite si ude pe la colturi, cateva table vechi si multe chistoace de tigari.
Intr-un colt insa erau adunati mai multi baieti si dintr-o parte, cred ca de pe trotuar dinpre scoala se auzeau tot felul de tipete si chicote. Ma intrebam cine manca bataie de data asta. La un moment dat unul din ei s-a dat la o parte si am putut sa vad cum noul meu coleg de banca il batea fara nicio retinere pe un pusti de la a Xa.
Tipul era plin de sange, avea buza inferioara crapata si uniforma era vai de ea. Din ce-am putut sa aud el s-ar fi dat pe langa una din fetele cu care umbla Vlad. Cata prostie putea sa detina omul asta. Mi s-a facut scarba de el si mi-era chiar mila de saracul baiat. Am oftat si am facut cale-ntoarsa. L-as fi ajutat, dar mi-era groaza sa nu mananc si eu bataie, totusi…mi-am muscat buza si nu mi-as fi iertat-o daca l-as fi lasat asa.
Am inspirat adanc de cateva ori si mi-am lasat ghiozdanul langa zid, nu sarisem pana acum la bataie, deci puteam sa spun ca eram mai tont ca o fata. Am inceput sa pasesc spre ei, usor, incercand sa fac cat mai putin zgomot si strangand pumnul stang. Nu stiam cum sa dau ca sa-l nimeresc din prima, caci stiam ca a doua oara nu mai eram bun de nimic.
O mica clipa de neatentie si s-a intors in spate, am strans din dinti si l-am pocnit cu toata puterea. Luat prin surprindere s-a dezechilibrat, facand cativa pasi in spate si cand si-a ridicat privirea ii curgea sange din gura. Ma tintuia cu ochii aia negri ca si cum ar fi fost sa ma omoare pe loc. Toti ramasesera cu gurile cascate si nu mai ziceau nimic. M-am trezit luat de hanorac si simteam cum ma albesc la fata, am inghitit in sec inchizand ochii si in urmatoarea clipa mi-am simtit spatele izbindu-se de zid.
Parca o mie de ace imi patrundeau prin piele, in muschi si intrau cu atata dorinta si satisfactie in oase. Abia am deschis ochii si nu mai era in curte decat tipul de-a Xa. M-am ridicat simtind cum fiecare muschi protesteaza, ma dureau toate; mi-am luat ghiozdanul si mi l-am pus pe umar.
-Tu nu zici nimic?am spus iritat. Nici multumesc nici du-te dracu c-am sarit pentru tine? am continuat enervat.
Nimic, s-a ridicat, nici macar nu s-a uitat la mine si a plecat. Am iesit injurand si in viata mea nu aveam sa mai ajut pe cineva din liceul asta imputit, adica eu ca prostu imi risc viata, mai sa mor in mainile lu ala si el nimic.
Paseam grabit privind doar inainte si inca injurand printre dinti; cum putuse sa fie atat de nepasator? Chiar nu se gandea ca putusem sa-mi rup ceva sau ca o sa am probleme cu Vlad de acum incolo si ca toti din liceu abia vor astepta prilej sa rada de mine.
Regretam mult ca ma bagasem, putusem sa stau sa ma uit, sa plec, dar ma mancase undeva sa merg. Si acum suportam. Simteam o durere in partea dreapta a coastelor si numai sa ajung in spital nu-mi mai trebuia. Ce-ar fi zis bunica? Am inchis pentru cateva clipe ochii oftand usor, amintindu-mi ca azi trebuia sa merg la bunicul.

Am pus asa ca am uitat bucata aia de la capitolul anterior si era aiurea s-o postez doar pe ea. N-am pus diacritice pentru ca sunt foarte obosita si chiar vreau sa postez azi. Sper ca n-am greseli enorme.