Sper ca o sa va placa acest capitol.
Asa cum v-ati obisnuit de la celalat fic al meu "INDIUS love" nu o zic povestea personajelor direct, o sa las un suspans profund ca sa va innebunesc.
Micuta fetita de sapte ani ma pupa usor pe obraz si placa din biroul meu lasandu-ma singur si pustiu ca acum multi ani, fara nici un ajutor sau o scapare. Imi dresc sa fie iar aici si sa ma imbratiseze, sa-i simt din nou gandirea de copil si vorbele sale pline de iubire. Pentru mine acest inger a devenit cel mai pretios lucru din lume, de fiecare data cand il vad nimic si nimeni nu ma mai intereseaza, iar acest lucru va ramane asa pe veci. Dar din pacate iar ma prinde melancolia singuratatii si ma trezesc din nou in amintirile mele sumbre si copilaresti, lucruri care au fost inainte sa ma arunc in lac:
- Nu vreau sa mai merg! Suntem niste copii, avem doar sapte anisori, iar acele persoane sunt adulti in toata regula. Nu putem continua sa ne punem viata la incercare, avem multi ani de trait, si eu nu vreau sa fiu omorata de tanara. spune o fata speriata uitandu-se la mine si la ceilalti prieteni ai nostri, cu o teama care ii se observa pe chipul angelic.
Tanara fata are parul blond precum spicul graului, iar reflectiile sunt scoase parca din imaginatie, blondul pur prinde noante diferite pline de viata. Lungimea firelor ajunge delicat pana la mijlocul spatelui mangaindu-l cu a lui finete. Ochii de un gri sters sunt plini de blandete si de o seninatate pura. Glasul ei de obicei este bland si cu o muzicalitate care topeste inima celui care o asculta, dar acum aceasta voce maiastra prinde pe alocuri si unde reci si curajoase, rar intalnite la aceasta copila.
-Termina! Daca tu vrei sa pleci nu ai decat, noi nu te retinem pe loc. Trebuie sa fim puternici ca sa castigam, nu sa fim niste fricoase care se sperie si de propria umbra. Daca tie frica dute si joaca-te cu papusile, eu o sa merg mai departe. Nu mie frica de moarte, ba chiar ii rad in fata, eu sunt un luptator acum si pentru totdeauna. ii raspunde chiar varul ei cu un curaj plin de stima.
Parul lui castaniu cade in valurile soarelui prizand o stalucire proaspata a acestei culori pamantii, iar firele au aceeasi lungime ca la fata, doar ca sunt prinse la varfuri. Ochii la fel ca a verisoarei lui sunt insa reci si distanti, plini de indiferenta si rupti de sentimente, taria cu care priveste trezeste inferiotate oricui o vede. Caracterul lui dusmanos si fara pic de mila, prezinta si un curaj uriasi, care ar misca muntii din loc doar ca sa-si dovedeasca puterea si superioritatea fata de ceilalti.
Vreau sa le spun sa inceteze, dar simt o mana cum imi opreste vorbele, astupand gura cu o forta potrivita. Aceasta mana este barbateasca, puternica si plina de bataturi, insa are un inel maricel in forma de stea cu sase colturi. Ma simt intr-o cusca si nu pot scapa, sansa de-a iesi este mica, si poate nici nu exista. Acelasi lucru il patesc si prietenii mei, tinuti sub puterea celor mari, incercand din rasputeri sa scape din aceasta stramtoare ucigatoare. Imi vad prietenii cum se indeparteaza de mine fiecare luand pe un alt drum, si iesid din aria mea vizuala. Prietenii mei dragi se indeparteaza, parca plecand pentru totdeauna de langa mine, lasandu-ma mai singur decat am fost dupa moartea parintilor mei. As vrea sa plang, sa-mi inghit amarul in lacrimile cristaline, sa uit de existenta mea, dar nu pot, trebuie sa lupt ca sa traiesc, nu vreau sa ajung in ceruri pana sa-i cunosc pe cei care mi-au facut atat de mult rau.
Un ciocanit delicat ma trezeste din amintiriile astea dureroase, un glas bland ma inteaba daca poate intra, raspunsul meu nu inceteaza sa apara la cateva secunde dupa pronuntare.
In fata mea apare o fata bruneta cu parul lung pana la jumatatea spatelui, reflectiile intunecate se deschid alocuri, dar revin la intuneric in zonele unde nu ajunge razele calde ale soarelui. Ochii sunt negrii ca abisul profund, dar blandetea ce iese din privirea ei opreste intunericul sa fie atat de diabolesc, dandu-i o noanta de fericire si lumina. Vorbele ies usor prin buzele carnoase de culoare rosie, dintii albii apar la fiecare zambet seducator, care ii fura chipul cu a lui alura fericita si plina de bunatate. Picioarele sunt zvelte incat mersul ei pare calculat si elegant in acelasi timp, degetele de la mana sunt subtiri si lungi, parca a unei cantarete la piant, formele rotunjoare al saniilor si a fundului ( suna oribil, stiu, dar nu stiam ce sa scriu) ma innebunesc si imi trezesc momente nocturne si pline de caldura.
-Ma bucur sa te cunosc, numele meu Bella Allonso, am venit ca sa ocup locul de psiholog. Aici este CV meu, am luat note mari, spre ca o sa ma ridic la asteptariile cerute la aceasta unitate de invatamant atat de cunoscuta. imi spune ea in timp ce zambeste si-mi imaneaza cu incredere dosarul.
-Ma bucur sa te cunosc, bine ai venit la noi! Numele meu este Dave del Roust, sunt directorul. ii raspund eu mintind in legatura cu indentitatea mea, si punandu-i pe tava numele meu fals, in timp ce ma uitam pe dosar.
Mai vorbim putin, dar nu mult, ca am ore si trebuie sa plec, dar inainte de asta il chem pe administrator s-o conduca pe domnisoara in camera. Dar o s-o revad curand, poate chiar diseara, si o sa ma bucur de-a ei frumusete poate mai multe zile de acum inainte. Daca sunt director asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma prostesc, trebuie sa am si eu o viata amoroasa, nu? La gandul acesta imi apare un zambet viclean pe fata mea prefacuta si plina de minciuni rostite, fara sete de oprire.
________________
Sper ca va placut, daca am greseli imi cer scruze, dar nu le-am putut observa pe toate. Sper sa apara mai multe comentarii, cel putin cinci, vreau sa stiu si eu daca continui ficul sau nu.
Asa cum v-ati obisnuit de la celalat fic al meu "INDIUS love" nu o zic povestea personajelor direct, o sa las un suspans profund ca sa va innebunesc.
Capitolul II
(False prezentari)
(False prezentari)
Micuta fetita de sapte ani ma pupa usor pe obraz si placa din biroul meu lasandu-ma singur si pustiu ca acum multi ani, fara nici un ajutor sau o scapare. Imi dresc sa fie iar aici si sa ma imbratiseze, sa-i simt din nou gandirea de copil si vorbele sale pline de iubire. Pentru mine acest inger a devenit cel mai pretios lucru din lume, de fiecare data cand il vad nimic si nimeni nu ma mai intereseaza, iar acest lucru va ramane asa pe veci. Dar din pacate iar ma prinde melancolia singuratatii si ma trezesc din nou in amintirile mele sumbre si copilaresti, lucruri care au fost inainte sa ma arunc in lac:
~~FLASHBACK~~
- Nu vreau sa mai merg! Suntem niste copii, avem doar sapte anisori, iar acele persoane sunt adulti in toata regula. Nu putem continua sa ne punem viata la incercare, avem multi ani de trait, si eu nu vreau sa fiu omorata de tanara. spune o fata speriata uitandu-se la mine si la ceilalti prieteni ai nostri, cu o teama care ii se observa pe chipul angelic.
Tanara fata are parul blond precum spicul graului, iar reflectiile sunt scoase parca din imaginatie, blondul pur prinde noante diferite pline de viata. Lungimea firelor ajunge delicat pana la mijlocul spatelui mangaindu-l cu a lui finete. Ochii de un gri sters sunt plini de blandete si de o seninatate pura. Glasul ei de obicei este bland si cu o muzicalitate care topeste inima celui care o asculta, dar acum aceasta voce maiastra prinde pe alocuri si unde reci si curajoase, rar intalnite la aceasta copila.
-Termina! Daca tu vrei sa pleci nu ai decat, noi nu te retinem pe loc. Trebuie sa fim puternici ca sa castigam, nu sa fim niste fricoase care se sperie si de propria umbra. Daca tie frica dute si joaca-te cu papusile, eu o sa merg mai departe. Nu mie frica de moarte, ba chiar ii rad in fata, eu sunt un luptator acum si pentru totdeauna. ii raspunde chiar varul ei cu un curaj plin de stima.
Parul lui castaniu cade in valurile soarelui prizand o stalucire proaspata a acestei culori pamantii, iar firele au aceeasi lungime ca la fata, doar ca sunt prinse la varfuri. Ochii la fel ca a verisoarei lui sunt insa reci si distanti, plini de indiferenta si rupti de sentimente, taria cu care priveste trezeste inferiotate oricui o vede. Caracterul lui dusmanos si fara pic de mila, prezinta si un curaj uriasi, care ar misca muntii din loc doar ca sa-si dovedeasca puterea si superioritatea fata de ceilalti.
Vreau sa le spun sa inceteze, dar simt o mana cum imi opreste vorbele, astupand gura cu o forta potrivita. Aceasta mana este barbateasca, puternica si plina de bataturi, insa are un inel maricel in forma de stea cu sase colturi. Ma simt intr-o cusca si nu pot scapa, sansa de-a iesi este mica, si poate nici nu exista. Acelasi lucru il patesc si prietenii mei, tinuti sub puterea celor mari, incercand din rasputeri sa scape din aceasta stramtoare ucigatoare. Imi vad prietenii cum se indeparteaza de mine fiecare luand pe un alt drum, si iesid din aria mea vizuala. Prietenii mei dragi se indeparteaza, parca plecand pentru totdeauna de langa mine, lasandu-ma mai singur decat am fost dupa moartea parintilor mei. As vrea sa plang, sa-mi inghit amarul in lacrimile cristaline, sa uit de existenta mea, dar nu pot, trebuie sa lupt ca sa traiesc, nu vreau sa ajung in ceruri pana sa-i cunosc pe cei care mi-au facut atat de mult rau.
~~END FLASHBACK~~
Un ciocanit delicat ma trezeste din amintiriile astea dureroase, un glas bland ma inteaba daca poate intra, raspunsul meu nu inceteaza sa apara la cateva secunde dupa pronuntare.
In fata mea apare o fata bruneta cu parul lung pana la jumatatea spatelui, reflectiile intunecate se deschid alocuri, dar revin la intuneric in zonele unde nu ajunge razele calde ale soarelui. Ochii sunt negrii ca abisul profund, dar blandetea ce iese din privirea ei opreste intunericul sa fie atat de diabolesc, dandu-i o noanta de fericire si lumina. Vorbele ies usor prin buzele carnoase de culoare rosie, dintii albii apar la fiecare zambet seducator, care ii fura chipul cu a lui alura fericita si plina de bunatate. Picioarele sunt zvelte incat mersul ei pare calculat si elegant in acelasi timp, degetele de la mana sunt subtiri si lungi, parca a unei cantarete la piant, formele rotunjoare al saniilor si a fundului ( suna oribil, stiu, dar nu stiam ce sa scriu) ma innebunesc si imi trezesc momente nocturne si pline de caldura.
-Ma bucur sa te cunosc, numele meu Bella Allonso, am venit ca sa ocup locul de psiholog. Aici este CV meu, am luat note mari, spre ca o sa ma ridic la asteptariile cerute la aceasta unitate de invatamant atat de cunoscuta. imi spune ea in timp ce zambeste si-mi imaneaza cu incredere dosarul.
-Ma bucur sa te cunosc, bine ai venit la noi! Numele meu este Dave del Roust, sunt directorul. ii raspund eu mintind in legatura cu indentitatea mea, si punandu-i pe tava numele meu fals, in timp ce ma uitam pe dosar.
Mai vorbim putin, dar nu mult, ca am ore si trebuie sa plec, dar inainte de asta il chem pe administrator s-o conduca pe domnisoara in camera. Dar o s-o revad curand, poate chiar diseara, si o sa ma bucur de-a ei frumusete poate mai multe zile de acum inainte. Daca sunt director asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma prostesc, trebuie sa am si eu o viata amoroasa, nu? La gandul acesta imi apare un zambet viclean pe fata mea prefacuta si plina de minciuni rostite, fara sete de oprire.
________________
Sper ca va placut, daca am greseli imi cer scruze, dar nu le-am putut observa pe toate. Sper sa apara mai multe comentarii, cel putin cinci, vreau sa stiu si eu daca continui ficul sau nu.