26-04-2011, 05:30 PM
Ola ^^
Capitolul 3.
,,Tu sigur nu esti oarba?`` Aceasta era intrebarea lui ironica dupa care ma prinse de brate scuturandu-ma.
- Cum naiba ai intrat aici? Am intrebat cu nervi deja la pamant, incercand sa ma indepartez de el. Am mutat privirea-ntro parte, cu speranta ca a mea sa nu o intalneasca pe a lui. Practic ideea mea a fost sa nu dezvalui problema care o am. Nu ii stiam intentiile, dar trebuia sa fiu bine pregatita pentru ce avea sa urmeze.
Acum nu ca i-as baga pe toti in aceeasi oala, dar cat timp am stat ma matusa Anette, multi ma batjocorau. Tin minte ca nu dupa mult timp ce ma luase in custodie, mi-a facut cunostiinta cu niste nepotii de ai ei, care venisera in vizita. De obicei nu eram tacuta. Eram ca orice adolescent-copil oarecare. Dar aceea zi ma facuse sa ma indepartez cu totul de viata mea sociala iar matusa ma ,,ajutase``oarecum. Dupa ce am facut cunostiinta cu acei copii aprope de varsta mea, ei s-au hotarat sa jucam un joc. Baba- oarba! M-au implorat sa joc cu ei. Mi s-au parut simpatici la inceput, dar dupa ce le-am descoperit intentiile, totul se destramase. Eu de la inceput nu am preferat sa particip la acel joc. Datorita orbirii, dar si datorita faptului ca nu imi place acel joc. M-au momit pana la un moment dat, cand m-au legat la ochi si m-au pus sa-i caut. Aiurea! Dar le-am facut jocul. Pana cand jocul devenea din ce in ce mai dureros si insuportabil. M-ai intai m-au batjocorit, razand si spunandu-mi sa acum chiar sunt ca o baba oarba, iar dupa m-au inchis intr-o incapere lagata la maini. Am tipat cat m-a tinut gura, dar nimeni nu imi raspunsese. Credeam ca e un alt joc de-al lor si m-am lasat dusa. Pana cand mi-am dat seama ca orele treceau iar eu ma simteam din ce in ce mai slabita. Imi era foame si sete. Strigam, dar nimeni nu-mi raspundea. Atunci, o durere-n suflet ma asalta. Nu eram compatibila cu aceea lume. Preferam moartea, decat sa mai trec din nou prin ce urma sa trec. Dupa cateva ore de strigate, plansete si dureri, din cauza stransorii cu care eram legata, cineva imi raspunse. Era matusa, care ma tachina si ma certa timp de 1 ora. Zicea ca nu sunt buna de nimic. Dupa multe alte cuvinte care-mi rupeau inima, imi interzisese sa ma mai joc cu altii copii. Pana la urma tot eu eram de vina, spuse ea pentru ca o fac de rusine. De atunci am ramas inchisa in casa, singura, in singuratica mea lume. Datorita ei eu nu stiu cum e sa duci o viata adevarata. Nu spun ca durerile nu lipsesc. Doar ai pare si de dureri in viata, dar eu nu stiu cum e sa traiesti adevarat. Am ramas doar gandindu-ma si amintindu-mi de acei 14 ani frumosi. O aveam doar pe mama si asta imi ajungea pe plan sentimental. Nu voiam mai mult. O iubesc si ma iubea. Doar un lucru o va mai aduce la mine, sau eu la ea. Moartea.
Am oftat si badaranul chicotise spunand
- Pai... sunt destul de sigur ca daca mai fi vazut ai fi orpit usa inaintre sa intru dupa tine... sau m-ai lasat sa intru intentionat?
La ultima propozitie, am simtit dintr-odata o adiere rece indreptanduse spre urechea mea. Era langa mine soptindu-mi acele cuvinte. Aveam idee la ce se referea, dar nu stiam daca este in stare de asa ceva. Imi era dea-dreptul frica acum. Nu stiam cum sa-i raspund pentru ca eram total intepenita. Pielea mi se facute ca de gaina si am prins curaj spunand hotarata
-Daa! Adica nu! Nu te-am observat. Dar te rog sa iesi asa cum ai si intrat. I-am spus aratand cu degetul in fata. Sper ca aratam bine, dar dupa nici 5 secunde degetul mi-a fost indreptat in directia opusa.
- Hmmm. Niciodata nu am fost refuzat. Interesant.
Spuse el plimandu-se cu degetul pe mana mea. Un alt fior imi parcurgea corpul. Simteam... frica. Niciodata nu mi-a fost mai frica decat in momentul asta. Nici nu stiam cu ce replica sa il acopar. Deoarece vocea imi era inghetata, si imi era si frica...
Deaodata niste strigate ragusite ma chemau. Era Matilda. Frica si rusinea ma faceau sa fierb. Uitasem de tot ce se intamplase inainte cand am inceput sa ma panichez. Ce o sa se intample daca vede ca sunt inchisa in baie cu un necunoscut? Nici nu vreau sa ma gandesc. Nu as vrea sa creada ca sunt o mironosita. Nu vreau sa fac o impresie proasta din primele oare. Nu vreau sa ma abandoneze si el... Nu vreau!
-Heiii! Linisteste-te!
Spuse scuturandu-ma din nou vazand cat de nelinistita sunt.
-Iesi! Ba nuuu... Ohh! Ascunde-te!
-Ayleeeen? Esti aici? Strigase Matilda batand in usa.
-Hahahaha! Tu trebuie sa glumesti. Nu?
Spuse el pe un ton sarcastic.
-Nu am timp de glume acum. Te roog! Dute undeva. Nu vreau sa se creada altceva.
Eu deveneam din ce in ce mai impacientata.
-Hello! Eu sunt stapanul casei!
... Wooow! M-am oprit brusc. Ce vrea sa zica? El? Stapan? Acum nimic nu mai are logica in mintea mea, dar m-am orpit brusc analizand.
-Asa ca stapaneste-te! Ce crezi? Ca o simpla servitoare ma va spune la tata? Poate nu ai auzit vestile. Dar eu cam controlez totul pe aici. Tuturor le e frica de mine.
Pana acum spuse totul razand, dar la ultimul cuvant devenise rece. Avertizandu-ma! A reusit decat sa ma sperie. Sa ma sperie asa de tare incat, nici nu am bagat de seama ca usa se deschizese, iar eu inca m-ai eram intepenita privind in gol.
-Hahh! Matilda?
Spusei tresarind.
-Domnisoara? Cu cine vorbeati?
-Cum...?
Am dat mana in fata. Nu mai era nimeni. Ce se intamplase? Disparuse?
- Vorbeati cu cineva?
Intrebase Matilda, putin confuza, indreptandu-se spre mine.
-Aaaa... As avea cu cine?
-Pai... nu! Scuzati-ma ca am intrat peste Dvs. dar m-ati speriat rau, cand am vazut ca nu ati raspuns.
-Aaaa... nu-i nimic. Siii! Matilda? Ce am vorbit noi doua?
-Poftim? Domnisoara! Nu stiu despre ce vorbiti.
-Uite! Ma numesc Ayleen! Te rog. Am hotarat ca ne vom tutui de acum inainte. Nu?
-Ohhh! Scuzatima d.... Ayleen! Am uitat.
-Nu-i nimic!
Am spus razand. Matilda ma duse pana intr-o sala, unde eram asteptata. Nu imi prea placea sa fiu in centrul atentiei in ultimul timp, dar daca trebuie o voi face pentru dl W. Tot drumul ma gandeam daca el putea fi ,,stapanul casei`` atunci daca era s afie asa Matilda il descrise bine. Oare cum o arata? Gandurile mi-au fost intrerupte de Domnul W.
-Aicii erai! Credeam ca ai fugit.
L-am auzit pe Dl. W. cum spuse cu o bucurie-n glas. Auzindu-l, mi-am imbunatatit putin dispozitia.
-Ma scuza-ti va rog! Nu credeam ca ma asteptati! Ma scuzati ca v-am intretinut de la masa.
-Nu-i nimic fata mea. Te rog! Vino langa mine. Am sa-ti prezint mica mea familie.
Spuse cu acelasi ton tragandu-ma langa el.
-Sper sa va intelegeti! Ea va va fi ca o sora mai mica.
Vorbise Dl. W cu persoanele din fata noastra. M-am rusinat putin. Stiind ca ma priveste cineva... Tipic mie.
-Ayleen! Aceasta este Crystal. Crystal, Ayleen!
Ma trase dl W spre capatul celalalt facandu-mi cunostinta cu o fata. Aceea fata, Crystal ma prinse de mana scuturand-o repede, dupa care a atruncat-o.
- Ndahh! Imi pare bine!
- Crystal?!
Spuse dl. W.
- Scuze!
- Biiine! Acum... ohh! unde e Patrick?
Intreba dl. W destul de dezamagit. Presupun ca acel Patrick e fiul?
- Huuh! Ca de obicei!
Spuse aceea Crystal cu indiferenta. Oare ce era? E vorba despre ce mi-a zis Matilda?
- Offf! Mi-a promis.
Spuse dl W. devenind trist. M-am inmuiat. Daca era el trist, eram si eu. Cum poate cineva sa-l faca trist pe un asemenea om? Consider aceea persoana norocoasa, pentru ca are langa el, pe dl W.
- Si am sa ma tin de cuvant.
Afirma o voce venind din spatele nostru. Era aceea voce, care ma facu sa-mi amintesc de scena de mai devreme. Unde disparuse?
- Fiule! Am crezut ca..
- DA da! Sa mancam. Mi-e foame!
Spuse cu acelasi ton. Rece si distant. Indiferent si un pierde-vara, dupa cum mi-a spus si Matilda.
- Mai intai sa ti-o prezint pe Ayleen Pearl Russou.
De ce trebuia sa zici si Pearl. Parca nu-mi placea numele ala. Am ramas cu capul in pamant ca de obicei.
- Ndeah! Oarba care nu e oarba!
Spuse dupa care incepu sa rada. Dupa care devenise din nou serios.
- Patrick! Chiar trebuie s ava facv observatie la toti de fiecare data?
Tipase dl. W. la el.
- da! Scuze!
- El este fiul meu. Patrick! Nu il vei vedea prea des.
-Imi pare bine!
Am spus putin rusinata si incercand sa nu-l privesc. Dupa ce am luat masa, care era ca la matusa. Linistita. Ne-am asezat intr-un salon. Eram doar eu si dl. W. care-mi povestise despre viata lui, cand deodata ii venise o idee.
- Ca sa iti fie mai usor, iti voi angaja pe cineva care sa fie mereu langa tine.
- O doica?
Am spus eu incepand sa rad.
- Fata mea. Nu ai nevoie?
- Domnule...
- Te rog! Tata. Imi poti spune tata.
,,TATA``. Am ramas intepenita pe canapea. Simteam cum acele cuvinte se zguduiau de urehiile mele. Aveam o senzatie de nedescris. Acele cuvinte ma emotionau deplin, incat ma facura sa trmur. Niciodata nu am avut un tata. Iar ca acum sa apara unul insemna foarte mult pentru mine. Aveam si fluturasi in stomac. E ceva nou pentru mine. Stiam ca dl. W. ma iubeste. Si eu la fel. Acum mi-a demonstrat cat de mult tine la mine. Iar acum trebuie sa ii demonstrez si eu lui.
- Tata!
Am spus sarindu-i la gat strangandu-l tare.
- Chiar daca nu ai avut unul. M-as bucura sa-ti fiu eu, fata mea.
Imi spuse cuprinzandu-mi tot spatele. Nu ma puteam abtine sa nu plang. Era ceva de neaasteptat de la dl. W.
- Si eu. Fiica ta!
Am spus strangandu-l!
- O sa fiu aici mereu! Daca te deranjeaza sau o sa te deranjeze cineva sau ceva, doar spunemi.
- Da! Promit ca am sa fiu o fica ascultatoare si tacuta. Nu am sa iti creez probleme.
- Ce probleme ai putea crea? Esti o fata atat de inocenta, pura, naiva. Ce probleme mi-ai puteaa crea?
- Ohhh tata! De ai stii ce-mi zicea matu...
- Gata! Sa nu m-ai pronuntam cuvantul ala. Aici e doar loc de dragoste si distractie.
Nu-mi venea sa cred. E atat de naiv. Il admir. Cum vede lumea. Atata speranta zace in el. Atata bucurie. Atat de optimist. Cum poate fi mereu asa?
Capitolul 3.
,,Tu sigur nu esti oarba?`` Aceasta era intrebarea lui ironica dupa care ma prinse de brate scuturandu-ma.
- Cum naiba ai intrat aici? Am intrebat cu nervi deja la pamant, incercand sa ma indepartez de el. Am mutat privirea-ntro parte, cu speranta ca a mea sa nu o intalneasca pe a lui. Practic ideea mea a fost sa nu dezvalui problema care o am. Nu ii stiam intentiile, dar trebuia sa fiu bine pregatita pentru ce avea sa urmeze.
Acum nu ca i-as baga pe toti in aceeasi oala, dar cat timp am stat ma matusa Anette, multi ma batjocorau. Tin minte ca nu dupa mult timp ce ma luase in custodie, mi-a facut cunostiinta cu niste nepotii de ai ei, care venisera in vizita. De obicei nu eram tacuta. Eram ca orice adolescent-copil oarecare. Dar aceea zi ma facuse sa ma indepartez cu totul de viata mea sociala iar matusa ma ,,ajutase``oarecum. Dupa ce am facut cunostiinta cu acei copii aprope de varsta mea, ei s-au hotarat sa jucam un joc. Baba- oarba! M-au implorat sa joc cu ei. Mi s-au parut simpatici la inceput, dar dupa ce le-am descoperit intentiile, totul se destramase. Eu de la inceput nu am preferat sa particip la acel joc. Datorita orbirii, dar si datorita faptului ca nu imi place acel joc. M-au momit pana la un moment dat, cand m-au legat la ochi si m-au pus sa-i caut. Aiurea! Dar le-am facut jocul. Pana cand jocul devenea din ce in ce mai dureros si insuportabil. M-ai intai m-au batjocorit, razand si spunandu-mi sa acum chiar sunt ca o baba oarba, iar dupa m-au inchis intr-o incapere lagata la maini. Am tipat cat m-a tinut gura, dar nimeni nu imi raspunsese. Credeam ca e un alt joc de-al lor si m-am lasat dusa. Pana cand mi-am dat seama ca orele treceau iar eu ma simteam din ce in ce mai slabita. Imi era foame si sete. Strigam, dar nimeni nu-mi raspundea. Atunci, o durere-n suflet ma asalta. Nu eram compatibila cu aceea lume. Preferam moartea, decat sa mai trec din nou prin ce urma sa trec. Dupa cateva ore de strigate, plansete si dureri, din cauza stransorii cu care eram legata, cineva imi raspunse. Era matusa, care ma tachina si ma certa timp de 1 ora. Zicea ca nu sunt buna de nimic. Dupa multe alte cuvinte care-mi rupeau inima, imi interzisese sa ma mai joc cu altii copii. Pana la urma tot eu eram de vina, spuse ea pentru ca o fac de rusine. De atunci am ramas inchisa in casa, singura, in singuratica mea lume. Datorita ei eu nu stiu cum e sa duci o viata adevarata. Nu spun ca durerile nu lipsesc. Doar ai pare si de dureri in viata, dar eu nu stiu cum e sa traiesti adevarat. Am ramas doar gandindu-ma si amintindu-mi de acei 14 ani frumosi. O aveam doar pe mama si asta imi ajungea pe plan sentimental. Nu voiam mai mult. O iubesc si ma iubea. Doar un lucru o va mai aduce la mine, sau eu la ea. Moartea.
Am oftat si badaranul chicotise spunand
- Pai... sunt destul de sigur ca daca mai fi vazut ai fi orpit usa inaintre sa intru dupa tine... sau m-ai lasat sa intru intentionat?
La ultima propozitie, am simtit dintr-odata o adiere rece indreptanduse spre urechea mea. Era langa mine soptindu-mi acele cuvinte. Aveam idee la ce se referea, dar nu stiam daca este in stare de asa ceva. Imi era dea-dreptul frica acum. Nu stiam cum sa-i raspund pentru ca eram total intepenita. Pielea mi se facute ca de gaina si am prins curaj spunand hotarata
-Daa! Adica nu! Nu te-am observat. Dar te rog sa iesi asa cum ai si intrat. I-am spus aratand cu degetul in fata. Sper ca aratam bine, dar dupa nici 5 secunde degetul mi-a fost indreptat in directia opusa.
- Hmmm. Niciodata nu am fost refuzat. Interesant.
Spuse el plimandu-se cu degetul pe mana mea. Un alt fior imi parcurgea corpul. Simteam... frica. Niciodata nu mi-a fost mai frica decat in momentul asta. Nici nu stiam cu ce replica sa il acopar. Deoarece vocea imi era inghetata, si imi era si frica...
Deaodata niste strigate ragusite ma chemau. Era Matilda. Frica si rusinea ma faceau sa fierb. Uitasem de tot ce se intamplase inainte cand am inceput sa ma panichez. Ce o sa se intample daca vede ca sunt inchisa in baie cu un necunoscut? Nici nu vreau sa ma gandesc. Nu as vrea sa creada ca sunt o mironosita. Nu vreau sa fac o impresie proasta din primele oare. Nu vreau sa ma abandoneze si el... Nu vreau!
-Heiii! Linisteste-te!
Spuse scuturandu-ma din nou vazand cat de nelinistita sunt.
-Iesi! Ba nuuu... Ohh! Ascunde-te!
-Ayleeeen? Esti aici? Strigase Matilda batand in usa.
-Hahahaha! Tu trebuie sa glumesti. Nu?
Spuse el pe un ton sarcastic.
-Nu am timp de glume acum. Te roog! Dute undeva. Nu vreau sa se creada altceva.
Eu deveneam din ce in ce mai impacientata.
-Hello! Eu sunt stapanul casei!
... Wooow! M-am oprit brusc. Ce vrea sa zica? El? Stapan? Acum nimic nu mai are logica in mintea mea, dar m-am orpit brusc analizand.
-Asa ca stapaneste-te! Ce crezi? Ca o simpla servitoare ma va spune la tata? Poate nu ai auzit vestile. Dar eu cam controlez totul pe aici. Tuturor le e frica de mine.
Pana acum spuse totul razand, dar la ultimul cuvant devenise rece. Avertizandu-ma! A reusit decat sa ma sperie. Sa ma sperie asa de tare incat, nici nu am bagat de seama ca usa se deschizese, iar eu inca m-ai eram intepenita privind in gol.
-Hahh! Matilda?
Spusei tresarind.
-Domnisoara? Cu cine vorbeati?
-Cum...?
Am dat mana in fata. Nu mai era nimeni. Ce se intamplase? Disparuse?
- Vorbeati cu cineva?
Intrebase Matilda, putin confuza, indreptandu-se spre mine.
-Aaaa... As avea cu cine?
-Pai... nu! Scuzati-ma ca am intrat peste Dvs. dar m-ati speriat rau, cand am vazut ca nu ati raspuns.
-Aaaa... nu-i nimic. Siii! Matilda? Ce am vorbit noi doua?
-Poftim? Domnisoara! Nu stiu despre ce vorbiti.
-Uite! Ma numesc Ayleen! Te rog. Am hotarat ca ne vom tutui de acum inainte. Nu?
-Ohhh! Scuzatima d.... Ayleen! Am uitat.
-Nu-i nimic!
Am spus razand. Matilda ma duse pana intr-o sala, unde eram asteptata. Nu imi prea placea sa fiu in centrul atentiei in ultimul timp, dar daca trebuie o voi face pentru dl W. Tot drumul ma gandeam daca el putea fi ,,stapanul casei`` atunci daca era s afie asa Matilda il descrise bine. Oare cum o arata? Gandurile mi-au fost intrerupte de Domnul W.
-Aicii erai! Credeam ca ai fugit.
L-am auzit pe Dl. W. cum spuse cu o bucurie-n glas. Auzindu-l, mi-am imbunatatit putin dispozitia.
-Ma scuza-ti va rog! Nu credeam ca ma asteptati! Ma scuzati ca v-am intretinut de la masa.
-Nu-i nimic fata mea. Te rog! Vino langa mine. Am sa-ti prezint mica mea familie.
Spuse cu acelasi ton tragandu-ma langa el.
-Sper sa va intelegeti! Ea va va fi ca o sora mai mica.
Vorbise Dl. W cu persoanele din fata noastra. M-am rusinat putin. Stiind ca ma priveste cineva... Tipic mie.
-Ayleen! Aceasta este Crystal. Crystal, Ayleen!
Ma trase dl W spre capatul celalalt facandu-mi cunostinta cu o fata. Aceea fata, Crystal ma prinse de mana scuturand-o repede, dupa care a atruncat-o.
- Ndahh! Imi pare bine!
- Crystal?!
Spuse dl. W.
- Scuze!
- Biiine! Acum... ohh! unde e Patrick?
Intreba dl. W destul de dezamagit. Presupun ca acel Patrick e fiul?
- Huuh! Ca de obicei!
Spuse aceea Crystal cu indiferenta. Oare ce era? E vorba despre ce mi-a zis Matilda?
- Offf! Mi-a promis.
Spuse dl W. devenind trist. M-am inmuiat. Daca era el trist, eram si eu. Cum poate cineva sa-l faca trist pe un asemenea om? Consider aceea persoana norocoasa, pentru ca are langa el, pe dl W.
- Si am sa ma tin de cuvant.
Afirma o voce venind din spatele nostru. Era aceea voce, care ma facu sa-mi amintesc de scena de mai devreme. Unde disparuse?
- Fiule! Am crezut ca..
- DA da! Sa mancam. Mi-e foame!
Spuse cu acelasi ton. Rece si distant. Indiferent si un pierde-vara, dupa cum mi-a spus si Matilda.
- Mai intai sa ti-o prezint pe Ayleen Pearl Russou.
De ce trebuia sa zici si Pearl. Parca nu-mi placea numele ala. Am ramas cu capul in pamant ca de obicei.
- Ndeah! Oarba care nu e oarba!
Spuse dupa care incepu sa rada. Dupa care devenise din nou serios.
- Patrick! Chiar trebuie s ava facv observatie la toti de fiecare data?
Tipase dl. W. la el.
- da! Scuze!
- El este fiul meu. Patrick! Nu il vei vedea prea des.
-Imi pare bine!
Am spus putin rusinata si incercand sa nu-l privesc. Dupa ce am luat masa, care era ca la matusa. Linistita. Ne-am asezat intr-un salon. Eram doar eu si dl. W. care-mi povestise despre viata lui, cand deodata ii venise o idee.
- Ca sa iti fie mai usor, iti voi angaja pe cineva care sa fie mereu langa tine.
- O doica?
Am spus eu incepand sa rad.
- Fata mea. Nu ai nevoie?
- Domnule...
- Te rog! Tata. Imi poti spune tata.
,,TATA``. Am ramas intepenita pe canapea. Simteam cum acele cuvinte se zguduiau de urehiile mele. Aveam o senzatie de nedescris. Acele cuvinte ma emotionau deplin, incat ma facura sa trmur. Niciodata nu am avut un tata. Iar ca acum sa apara unul insemna foarte mult pentru mine. Aveam si fluturasi in stomac. E ceva nou pentru mine. Stiam ca dl. W. ma iubeste. Si eu la fel. Acum mi-a demonstrat cat de mult tine la mine. Iar acum trebuie sa ii demonstrez si eu lui.
- Tata!
Am spus sarindu-i la gat strangandu-l tare.
- Chiar daca nu ai avut unul. M-as bucura sa-ti fiu eu, fata mea.
Imi spuse cuprinzandu-mi tot spatele. Nu ma puteam abtine sa nu plang. Era ceva de neaasteptat de la dl. W.
- Si eu. Fiica ta!
Am spus strangandu-l!
- O sa fiu aici mereu! Daca te deranjeaza sau o sa te deranjeze cineva sau ceva, doar spunemi.
- Da! Promit ca am sa fiu o fica ascultatoare si tacuta. Nu am sa iti creez probleme.
- Ce probleme ai putea crea? Esti o fata atat de inocenta, pura, naiva. Ce probleme mi-ai puteaa crea?
- Ohhh tata! De ai stii ce-mi zicea matu...
- Gata! Sa nu m-ai pronuntam cuvantul ala. Aici e doar loc de dragoste si distractie.
Nu-mi venea sa cred. E atat de naiv. Il admir. Cum vede lumea. Atata speranta zace in el. Atata bucurie. Atat de optimist. Cum poate fi mereu asa?