24-04-2011, 11:41 PM
Wc^^>:D<
Capitolul 2.
M-am trezit fortat cand masina facuse o oprire brusca. M-am izbit de scaunul din fata ricosand inapoi in spate. O durere usturatoare napustise asupra capului meu. Asta o sa lase cucui. Spusei indreptandu-mi mana la cap.
-Am ajuns!
Spuse,soferul presupun. O multime de emotii navalira asupra mea. Asteptam umilirile care avea sa le primesc. Prieteni matusii mereu au fost asemeni ei. Plini de ura si indiferenta. Bogati intepati. De aceea mai des preferam sa stau inchisa in camera mea. Nu suport genul asta de oameni. Si nici nu vreau sa ii am prin preajma mea vreodata. Chiar daca stiu ca am locuit mereu in STUPUL lor. Stiam ca voi duce o viata grea aici, nici macar nu stiu cui ma dat. Nu auzisem niciodata de domnul asta. Vocea mi se pare total necunoscuta.
-Domnisoara! Sa va ajut!
O alta voce feminina, mai ragustita, dand semn de batranete, ma prinse de brat si ma ajutase sa ies. Emotiile abia acum isi faceau efectul. Totul deja parea schimbat, fata de locul matusii. Aerul. Atmosfera. Chiar si vantul batea cu o vanitate aparte. Totul! Dar parca simt ca schimbarea asta facea parte din mine. Din trecutul meu.
-Pe aici domnisoara!
Din nou aceea persoana, incercase sa ma traga. Imi dadusem seama ca ramasesem inghetata si cu privirea-n gol. Inca nu am facut nici o miscare, am ramas inca intepenita. Nu vroiam sa ma duc acolo. Imi era frica, si incepusem sa o strang de mana pe aceea femeie.
-Mie.... frica.
Am inceput sa murmur printre lacrimile care incepeau sa curga necontenite. Incercasem sa lupt cu partea care vroia sa moara. As fi preferat sa impietresc in acel loc, decat sa fiu umilita din nou. Cu greu am trecut peste clipele in care eram batjocorita, datorita poverii pe care o duc. Care, as prefera sa raman pe veci asa. Daca lumea este asa rea din auzite. Chiar nu as vrea sa o si vad.
-Te rog! Domnului, nu-i place sa astepte!
Din nou, aceea voce ragusita, parea umilita si ma rugase sa ma misc. Nu vrea sa mai complic viata si altor biete persoane. Asa ca m-am imbarbatat, si am inceput sa fac pasi, luandu-ma dupa aceea batranica. Drumul a fost unul lung. Dar as fi dat orice in acel moment, sa il pot tripla. Am simtit cum mergem pe un trotuar lung. Apoi, brusc niste scari aparura in fata noastra. Am urcat primele 5 trepte in speranta de a ajunge la capat. Dar parca nu se mai terminau, iar eu, incat si batranica de alaturi rasuflam cu greu. Dupa altele 6, am ajuns pe un teren drept. In sfarsit! Am facut o pauza pentru a putea sa ne odihnim. Dupa un minut am continuat sa tot mergem. Dintr-o data am simtit cum am ajuns intr-o casa.
-Pe aici!
Ma simtisem trasa brusc intr-o curba. Dupa nu mult timp, batranica ma servise sa i-au loc pe o canapea moale si ma rugase sa astept. Deja trecuse vreo 5-10 minute, si nimeni nu venise. Iar eu aveam nevoie la toaleta. M-am ridicat, si am inceput sa bantui prin aceea incapere ca nebuna, in speranta de-a gasi o iesire. Intr-un final am dat de una. Am iesit intr-o alta camera. Am strigat dupa cineva. Dar nimeni afara de ecoul meu. Parea sa fie destul de incapatoare. Am continuat sa merg inainte cu spaima dar cu aceeasi speranta. De-a gasi un om al casei sau pe altcineva. Oricine imi pria in momente ca asta. Continuam sa tot merg rugandu-ma sa-mi de-a Domnul pe cineva naibii o data. Dejadeveneam agitata si speriata cnd deodata auzisem cum se deschise o usa. Am tresarit intorcandu-ma inapoi.
-Ayleeeeen! Draga mea!
Intr-o clipa ochii incepusera sa-mi lacrimeze si inima incepuse sa pompeze din ce in ce mai tare, si zgomotos. Un zambet larg imi tresarira inconstient pe buze. Ma bucuram sa aud aceea voce, dupa atatia ani. Era singura voce favorabila dupa vocea mamei. Dintr-o data am simtit cum niste brate destul de puternice pentru o asemenea vartsa, imi cuprindeau talia, ridicandu-ma-n sus si invartindu-ma. Am inceput sa chicotesc la un moment dat, cand ametiseram.
- Domnule Wiley!
Am soptit incercand sa-l opresc. Deoarece m-ai un pic si dadeam tot din mine.
-Ayleen! Iarta-ma! Dar nu te-am vazut de atata timp. Ce-ai mai crescut! Cum ai dus-o? Anete a fost r...
- Va rog! Opriti-va!
Am spus razand cu pofta, vazandu-l ca nu se mai oprea.
-Si mie mi-a fost dor de dumneavoastra! Ma-ti dezamagit complet. Nu ma asteptam la asta din partea dum...
-Ayleen! Iarta-ma! Dar Anete a fost foarte incapatanata. Cu ideea aceea ,,stupida si o mare pierdere de timp``, a pus capat la tot. Mi-a interzis sa te mai vad, copila mea. Ma asteptam sa-ti spuna... dar am aflat ca tu erai complet nevinovata.
Spuse domnul Wiley cu o mare deamagire-n glas. Sa va spun despre ce este vorba. Era intr-o zi cand implinisem 15 ani. Dmnealui eran om fara cuvinte. E cel mai de gasca om de pe planeta. Niciodata nu-l puteai supara cu ceva, sau tu sa-l superi cu ceva. Dupa cum ziceam. Impliniseram 15 ani, iar Dl. W se gandise sa-mi tina o petrecere. El s-a gandit la tot. El s-a oferit sa plateasca tot, chiar si sa tinem petrecerea la dumnealui. Doar matusa nu a fost de acord. Si ne-am tinut de capul ei, pana i-au sarit tandarii. La jignit si pe mine, si pe dumnealui, care nu avea nici o vina. Decat egoismul meu si induioseala mea, care l-au facut si m-ai fericit de Dl W si nu se deat niciodata batut. Dar matusa e o scorpie fara inima.
-Ohh! Asa e! Nu mi-a spus nimic! Dar sunt foarte confuza. Te rog sa-mi expl...
-Mai intai vino la masa. Iti voi face cunostinta cu... jumatate din familia mea!
Spuse fericit mai intai, dar dupa ,,cu`` se intristase brusc. M-ai intai trbuia sa ma aranjez. Chiar si orbii au nevoie sa se aranjeze.
-Mai intai am nevoie la baie!
Incercasem sa zic pe un ton mai glumet. Pentru a putea sa-l induiosesc cat de cat.
-Desigur! Matilda? Draga? O duci pe domnisoara la baie te rog?
-Desigur!
Spuse tot aceea batranica, care parca aparuse din cer. Ma prinse din nou de brat, tinandu-ma strans. Eram asa ce bucuroasa, incat am strans-o la randul meu. Am inceput sa ne indreptam spre... baie.
-V-am zis D. ca aici va va fi mai bine!
-Dar de unde stiati?
Am spus putin surprinsa, dar inca zambind cu lacrimi in ochii.
-Ehh! Daca atii stii! D. W toata ziua vorbea despre DvsEra asa de incantat. Incat fredona toata ziua un cantec. Incepuse sa compuna un cantec despre dumneavoastra, spunand ca va regasit. Era asa de fericit. Dupa ziua in care matusa D....
-In primul rand. As vrea sa ma tutuiesti, daca as putea face la fel... Iar in al doilea rand. Nu am stiut ca D W tine asa de mult la mine. Asta chiar m-a surprins. Mereu l-am stiut ca un tata. Si asa voi face mereu. Asa ma bucur...
-Desigur Dddd... Ayleen! Sa va bucurati! D. W a tinut mereu ca la tine ca la o fiica... mai mica.
-Mai mica? Nu inteleg.
Am spus incepand sa par serioasa si spuspicioasa, ridicand o spranceana.
-Pai! Dumnealui mai are doi copii. O fata mai mare, pe nume Jasmine. E foarte rea. Am sa ti-o descriu. E inalta si blonda. Mereu e plecata cu afacerile. Mai nou. Ea va mosteni tot palatul asta.
Wooow! Palatul asta? Deci de asta era asa de lung drumul.
-Iar baiatul... va zic. E un tanar fara viitor. Pacat de frumusetea lui, care o va rispi in viitor. Noroc de Jasmine care-i mai da bani din mila. Oricum primea de la D. W. Noroc ca mai des e plecat. Dar daca cumva auzi de el sau dai ochii cu el, sa-l ignori mereu. Am auzit lucruri rele despre el. Dar nu-ti fa griji. Seara pleaca devreme cu baietii la club si ziua... unde rar mai sta pe acasa, sta si doarme.
-Pfu... Draga Matilda! Iti multumesc. Sincer! M-ai cam inspaimantat. Nu ma asteptam la asta. Dar ei nu au mama?
-Copila mea! Aveau o mama! Dumnezeu sa o ierte. Era o femeie minunata. Dar a murit acum multi ani...
-Te rog! Sa schimbam subiectul! Am spus oprindu-ma strangand din ochii! Mai avem mult?
- E aici pe dreapta!
-Te rog! Poti pleca! Ma voi descurca!
-Esti sigura?
-Da!
Spusei ragusita, incercand sa ma abtin de la lacrimat.
-Bine!
Si puteam auzit pasii Matildei cum se indepartau de mine. Am ramas putin incercand sa-mi revin. Am rasuflat de cateva ori si am urmat indicatiile Matildei. Am dat decolt. Iar cand sa-l fac, m-am izbit de pardoseala tare de lemn. M-am impiedicat de ceva. M-am ridicat verificand daca am vreo julitura si nimic. Am continuat sa merg m-ai departe. Am dat cu mana sa caut usa. Am gasit o clanta si am apasat pe ea. Dupa ce am apasat, o alta mana apasa peste mana mea. M-am oprit putin confuza, indreptandu-mi privirea la aceea persoana.
- Esti sigura ca asta-i baia?
Parca am mai auzit vocea asta undeva. Si nu acum mult timp.
-Tuuuuuuu!
-Da! Eu! Ori esti oarba ori nu asculti de indicatii?...
Spuse aceea persoana care-mi puse piedica si care ma lovit cu un bulgar. Da! Sunt sigura! Este acel tip care ma facuse sa ma simt cea mai jalnica persoana din lume.
-Ohhh! Nu e asta baia?
Am indreptat privirea spre clanta, punandu-mi cealalta mana la barbie. Nu-l lasam sa ma faca sa-i cad in plasa din nou. AM simtit o mana fluturand in fata mea. Stiu exact ce facea. M-am intors spre el. Nici nu stiu daca i-am nimerit fata.
-Ce faci? Nu-s oarba! Si stiu ca asta e baia. Matilda mi-a zis bine.
-Esti sigura ca nu esti oarba?
Spuse din nou chicotind.
-Da! Si acum i-a mana! Am nevoie la toaleta.
I-am spus cu o atitudine de dura, impingadul deschizand usa larg. Dupa care am inchis-o repede. M-am lasat pe usa, pentru a ma asigura ca el nu mai era aici. Dar nu auzisem nici un pas. Probabil a plecat. Dar ce cauta el aici? Fie! M-am intors, incercand sa caut chiuveta. Dar m-am izbit de geva tare, dar viu.
-Ce naib....
-Esti sigura ca nu esti oarba?
Nuuuu din nou!
Capitolul 2.
M-am trezit fortat cand masina facuse o oprire brusca. M-am izbit de scaunul din fata ricosand inapoi in spate. O durere usturatoare napustise asupra capului meu. Asta o sa lase cucui. Spusei indreptandu-mi mana la cap.
-Am ajuns!
Spuse,soferul presupun. O multime de emotii navalira asupra mea. Asteptam umilirile care avea sa le primesc. Prieteni matusii mereu au fost asemeni ei. Plini de ura si indiferenta. Bogati intepati. De aceea mai des preferam sa stau inchisa in camera mea. Nu suport genul asta de oameni. Si nici nu vreau sa ii am prin preajma mea vreodata. Chiar daca stiu ca am locuit mereu in STUPUL lor. Stiam ca voi duce o viata grea aici, nici macar nu stiu cui ma dat. Nu auzisem niciodata de domnul asta. Vocea mi se pare total necunoscuta.
-Domnisoara! Sa va ajut!
O alta voce feminina, mai ragustita, dand semn de batranete, ma prinse de brat si ma ajutase sa ies. Emotiile abia acum isi faceau efectul. Totul deja parea schimbat, fata de locul matusii. Aerul. Atmosfera. Chiar si vantul batea cu o vanitate aparte. Totul! Dar parca simt ca schimbarea asta facea parte din mine. Din trecutul meu.
-Pe aici domnisoara!
Din nou aceea persoana, incercase sa ma traga. Imi dadusem seama ca ramasesem inghetata si cu privirea-n gol. Inca nu am facut nici o miscare, am ramas inca intepenita. Nu vroiam sa ma duc acolo. Imi era frica, si incepusem sa o strang de mana pe aceea femeie.
-Mie.... frica.
Am inceput sa murmur printre lacrimile care incepeau sa curga necontenite. Incercasem sa lupt cu partea care vroia sa moara. As fi preferat sa impietresc in acel loc, decat sa fiu umilita din nou. Cu greu am trecut peste clipele in care eram batjocorita, datorita poverii pe care o duc. Care, as prefera sa raman pe veci asa. Daca lumea este asa rea din auzite. Chiar nu as vrea sa o si vad.
-Te rog! Domnului, nu-i place sa astepte!
Din nou, aceea voce ragusita, parea umilita si ma rugase sa ma misc. Nu vrea sa mai complic viata si altor biete persoane. Asa ca m-am imbarbatat, si am inceput sa fac pasi, luandu-ma dupa aceea batranica. Drumul a fost unul lung. Dar as fi dat orice in acel moment, sa il pot tripla. Am simtit cum mergem pe un trotuar lung. Apoi, brusc niste scari aparura in fata noastra. Am urcat primele 5 trepte in speranta de a ajunge la capat. Dar parca nu se mai terminau, iar eu, incat si batranica de alaturi rasuflam cu greu. Dupa altele 6, am ajuns pe un teren drept. In sfarsit! Am facut o pauza pentru a putea sa ne odihnim. Dupa un minut am continuat sa tot mergem. Dintr-o data am simtit cum am ajuns intr-o casa.
-Pe aici!
Ma simtisem trasa brusc intr-o curba. Dupa nu mult timp, batranica ma servise sa i-au loc pe o canapea moale si ma rugase sa astept. Deja trecuse vreo 5-10 minute, si nimeni nu venise. Iar eu aveam nevoie la toaleta. M-am ridicat, si am inceput sa bantui prin aceea incapere ca nebuna, in speranta de-a gasi o iesire. Intr-un final am dat de una. Am iesit intr-o alta camera. Am strigat dupa cineva. Dar nimeni afara de ecoul meu. Parea sa fie destul de incapatoare. Am continuat sa merg inainte cu spaima dar cu aceeasi speranta. De-a gasi un om al casei sau pe altcineva. Oricine imi pria in momente ca asta. Continuam sa tot merg rugandu-ma sa-mi de-a Domnul pe cineva naibii o data. Dejadeveneam agitata si speriata cnd deodata auzisem cum se deschise o usa. Am tresarit intorcandu-ma inapoi.
-Ayleeeeen! Draga mea!
Intr-o clipa ochii incepusera sa-mi lacrimeze si inima incepuse sa pompeze din ce in ce mai tare, si zgomotos. Un zambet larg imi tresarira inconstient pe buze. Ma bucuram sa aud aceea voce, dupa atatia ani. Era singura voce favorabila dupa vocea mamei. Dintr-o data am simtit cum niste brate destul de puternice pentru o asemenea vartsa, imi cuprindeau talia, ridicandu-ma-n sus si invartindu-ma. Am inceput sa chicotesc la un moment dat, cand ametiseram.
- Domnule Wiley!
Am soptit incercand sa-l opresc. Deoarece m-ai un pic si dadeam tot din mine.
-Ayleen! Iarta-ma! Dar nu te-am vazut de atata timp. Ce-ai mai crescut! Cum ai dus-o? Anete a fost r...
- Va rog! Opriti-va!
Am spus razand cu pofta, vazandu-l ca nu se mai oprea.
-Si mie mi-a fost dor de dumneavoastra! Ma-ti dezamagit complet. Nu ma asteptam la asta din partea dum...
-Ayleen! Iarta-ma! Dar Anete a fost foarte incapatanata. Cu ideea aceea ,,stupida si o mare pierdere de timp``, a pus capat la tot. Mi-a interzis sa te mai vad, copila mea. Ma asteptam sa-ti spuna... dar am aflat ca tu erai complet nevinovata.
Spuse domnul Wiley cu o mare deamagire-n glas. Sa va spun despre ce este vorba. Era intr-o zi cand implinisem 15 ani. Dmnealui eran om fara cuvinte. E cel mai de gasca om de pe planeta. Niciodata nu-l puteai supara cu ceva, sau tu sa-l superi cu ceva. Dupa cum ziceam. Impliniseram 15 ani, iar Dl. W se gandise sa-mi tina o petrecere. El s-a gandit la tot. El s-a oferit sa plateasca tot, chiar si sa tinem petrecerea la dumnealui. Doar matusa nu a fost de acord. Si ne-am tinut de capul ei, pana i-au sarit tandarii. La jignit si pe mine, si pe dumnealui, care nu avea nici o vina. Decat egoismul meu si induioseala mea, care l-au facut si m-ai fericit de Dl W si nu se deat niciodata batut. Dar matusa e o scorpie fara inima.
-Ohh! Asa e! Nu mi-a spus nimic! Dar sunt foarte confuza. Te rog sa-mi expl...
-Mai intai vino la masa. Iti voi face cunostinta cu... jumatate din familia mea!
Spuse fericit mai intai, dar dupa ,,cu`` se intristase brusc. M-ai intai trbuia sa ma aranjez. Chiar si orbii au nevoie sa se aranjeze.
-Mai intai am nevoie la baie!
Incercasem sa zic pe un ton mai glumet. Pentru a putea sa-l induiosesc cat de cat.
-Desigur! Matilda? Draga? O duci pe domnisoara la baie te rog?
-Desigur!
Spuse tot aceea batranica, care parca aparuse din cer. Ma prinse din nou de brat, tinandu-ma strans. Eram asa ce bucuroasa, incat am strans-o la randul meu. Am inceput sa ne indreptam spre... baie.
-V-am zis D. ca aici va va fi mai bine!
-Dar de unde stiati?
Am spus putin surprinsa, dar inca zambind cu lacrimi in ochii.
-Ehh! Daca atii stii! D. W toata ziua vorbea despre DvsEra asa de incantat. Incat fredona toata ziua un cantec. Incepuse sa compuna un cantec despre dumneavoastra, spunand ca va regasit. Era asa de fericit. Dupa ziua in care matusa D....
-In primul rand. As vrea sa ma tutuiesti, daca as putea face la fel... Iar in al doilea rand. Nu am stiut ca D W tine asa de mult la mine. Asta chiar m-a surprins. Mereu l-am stiut ca un tata. Si asa voi face mereu. Asa ma bucur...
-Desigur Dddd... Ayleen! Sa va bucurati! D. W a tinut mereu ca la tine ca la o fiica... mai mica.
-Mai mica? Nu inteleg.
Am spus incepand sa par serioasa si spuspicioasa, ridicand o spranceana.
-Pai! Dumnealui mai are doi copii. O fata mai mare, pe nume Jasmine. E foarte rea. Am sa ti-o descriu. E inalta si blonda. Mereu e plecata cu afacerile. Mai nou. Ea va mosteni tot palatul asta.
Wooow! Palatul asta? Deci de asta era asa de lung drumul.
-Iar baiatul... va zic. E un tanar fara viitor. Pacat de frumusetea lui, care o va rispi in viitor. Noroc de Jasmine care-i mai da bani din mila. Oricum primea de la D. W. Noroc ca mai des e plecat. Dar daca cumva auzi de el sau dai ochii cu el, sa-l ignori mereu. Am auzit lucruri rele despre el. Dar nu-ti fa griji. Seara pleaca devreme cu baietii la club si ziua... unde rar mai sta pe acasa, sta si doarme.
-Pfu... Draga Matilda! Iti multumesc. Sincer! M-ai cam inspaimantat. Nu ma asteptam la asta. Dar ei nu au mama?
-Copila mea! Aveau o mama! Dumnezeu sa o ierte. Era o femeie minunata. Dar a murit acum multi ani...
-Te rog! Sa schimbam subiectul! Am spus oprindu-ma strangand din ochii! Mai avem mult?
- E aici pe dreapta!
-Te rog! Poti pleca! Ma voi descurca!
-Esti sigura?
-Da!
Spusei ragusita, incercand sa ma abtin de la lacrimat.
-Bine!
Si puteam auzit pasii Matildei cum se indepartau de mine. Am ramas putin incercand sa-mi revin. Am rasuflat de cateva ori si am urmat indicatiile Matildei. Am dat decolt. Iar cand sa-l fac, m-am izbit de pardoseala tare de lemn. M-am impiedicat de ceva. M-am ridicat verificand daca am vreo julitura si nimic. Am continuat sa merg m-ai departe. Am dat cu mana sa caut usa. Am gasit o clanta si am apasat pe ea. Dupa ce am apasat, o alta mana apasa peste mana mea. M-am oprit putin confuza, indreptandu-mi privirea la aceea persoana.
- Esti sigura ca asta-i baia?
Parca am mai auzit vocea asta undeva. Si nu acum mult timp.
-Tuuuuuuu!
-Da! Eu! Ori esti oarba ori nu asculti de indicatii?...
Spuse aceea persoana care-mi puse piedica si care ma lovit cu un bulgar. Da! Sunt sigura! Este acel tip care ma facuse sa ma simt cea mai jalnica persoana din lume.
-Ohhh! Nu e asta baia?
Am indreptat privirea spre clanta, punandu-mi cealalta mana la barbie. Nu-l lasam sa ma faca sa-i cad in plasa din nou. AM simtit o mana fluturand in fata mea. Stiu exact ce facea. M-am intors spre el. Nici nu stiu daca i-am nimerit fata.
-Ce faci? Nu-s oarba! Si stiu ca asta e baia. Matilda mi-a zis bine.
-Esti sigura ca nu esti oarba?
Spuse din nou chicotind.
-Da! Si acum i-a mana! Am nevoie la toaleta.
I-am spus cu o atitudine de dura, impingadul deschizand usa larg. Dupa care am inchis-o repede. M-am lasat pe usa, pentru a ma asigura ca el nu mai era aici. Dar nu auzisem nici un pas. Probabil a plecat. Dar ce cauta el aici? Fie! M-am intors, incercand sa caut chiuveta. Dar m-am izbit de geva tare, dar viu.
-Ce naib....
-Esti sigura ca nu esti oarba?
Nuuuu din nou!