Lacatul unui inger razbunator

[RinMi♫♪]

De acum povestea incepe sa se contureze sau cel putin asa sper.

Capitolul VIII

Niky:

Ma simt atat de slabita de parca as fi paralizata. Reusesc sa deschid cu greu ochii si aflu ca stau pe un patul din mijlocul unui dormitor. In fata mea se afla un baiat cu parul blond si ochii albastri precum cerul. Dar cel mai ciudat lucru era ca nu imi amintesc nimic, nici macar cine sunt. Atunci acea persoana se indrepta spre mine pana cand ajunse in dreptul patului. El imi urase "buna dimineata somnoroaso" si imi spuse ca am dormit trei zile. Asta explica foamea mea de lup.
Mi-a dat niste haine si m-a lsat putin singura pentru a ma putea schimba. Pun pe mine un tricou negru pe care scrie "sport" cu majuscule roz, niste blugi albastri si o pereche de papuci de casa in forma de pisicuta galbeni. Poate acesta este stilul meu. Ies din camera si cobor scarile. Ajung in sufragerie unde acel baiat statea la masa si manca. M-a invitat si pe mine. Ma asej la masa fara a scoate un sunet si incep sa inbuc din toate bunatatile. El m-a atentionat ca daca mananc asa repede ma voi ineca si m-a intrebase de ce nu am scos nici un cuvant toata ziua, eu ii raspund ridicand din uneri si ramanand la fel de tacuta.
-Ia uite cine s-a trezit! Ma luase prin surprindere o femeie inalta si foarte frumoasa, de parca era model.
-Si cum o mai duce somnoroasa noastra, s-a acomodat la noul stadiu.
-Fii serioasa, s-a trezit acum cinci minute. Ii taiase moralul acel baiat.
-Sa nu intarziati la scoala, acum ca ati lipsit trei zile.
-Cu astia? spun eu aratand spre papucei galbeni.
-Leon?! Spuse femeia cu o voce nervoasa spre baiat.
-Bine bine! Hai sa iti dau niste papuci normali si sa iti iau cartile.
Atunci el ma luase de mana si ma duse in casa de vizavi.
-N-ai incuiat usa... de ce sa o incui din moment ce vrei sa iti pui capat zilelor.
Auzand astea am ramas putin socata. Ce s-a putut intampla asa de grav in cat sa vreau sa imi iau viata.
-Tu unde iti tii papuci si cartile?
-Nu stiu?
-Ce?! cum sa nu stii? aici locuiesti? Spuse el pe un ton rautacios. Atunci eu mi-am indreptat privirea in jos si tot repetam ca nu imi amintesc nimic, nu stiu nimic. Auzind astea el si-a cerut scuze.
In cele din urma am gasit ceea ce cautam, dupa ce am intors totul cu capul in jos, si am pornit spre scoala. Pe drum observasem ca aveam la gat un medalion in forma de lacat. Nu i-am dat prea mare importanta si ne-am continuat drumul.
La intrarea in curtea scoli o fata cu parul cenusiu precum nori de ploaie si cam de aceasi varsta ca a mea, sarise pe mine spunand ca a fost ingrijora si ma asaltat cu intrebari de genul unde am fost si ce am facut. Atunci venise si un baiat roscat cu ochelari care ii spuse acelei fete sa ma lase in pace pana nu ma sufoca si ma face sa plec iar. M-a lasat sa ma ridic dar atacul de intrebari nu inceta, parca eram la interogatoriu. Eu ii raspundeam continu repetand cuvintele "nu stiu". La un moment dat m-a intrebat daca stiu cum ma cheama si eu am ramas muta. Daca ii spuneam ca nu stiu m-ar fi crezut o idioata. Dar in ultimul moment fusesem salvata de clopotel, binecuvantat fie cel ce l-a inventat.
Toata ora nu mi-am putut lua privirea de la acel baiat, Leon, deoarece si el avea un medalion ciudat in forma de cheie. Oare ce legetura exista intre al lui si al meu.
In pauza, acesta, ma luase in spatele scoli vrand sa imi spuna ceva important. Vazand ca nu e nimeni in prajma, nu m-am putut abtine asa ca am apucat de cheia lui pentru a putea vedea daca se potriveste la lacatul meu, erau perfect compatibile. Dar m-a uimit faptul ca atunci din spatele lui Leon au aparut doua aripi urase de inger.
-Super!
-Vrei sa imi dai drumul acum? Pozitia asta ma cam incomodeaza. El spuse asta deoarece eram foarte apropiati, la propriu, din cauza ca cele doua medalioane erau unite. Asa ca le-am despartit. Dar aripile lui nu au disparut.
-Cum faci asta?
-E simplu; de fiecare cand lacatul este deschis eu voi avea aripi.
-Dar de ce doar tu? si doar cand acesta este deschis?
-Pentru ca eu sunt singurul inger pazitor care este condus de catre iad.
-Nu inteleg.
-E complicat. Tu nu ai putut avea un inger pazitor deorece esti printesa a iadului si primesti automat un "badigard", pe Gina, dar tatal tau a insistat, asa ca, cu pretul vieti lui m-ai primit pe mine: un ingr razbunator ce a primit aripi in ziua in care te-i nascut. Vezi tu ingeri razbunatori sunt un fel de demoni care ii fac sa sufere pe oameni ce la randul lor au facut pe alti sa sufere de aceea acestia nu au aripi.

Ce imaginatie am, bine m-am inspirat dintr-un film 4 animeuri si o poveste nustai era o manga, daca considerati ca nu are ce cauta la original acest fic sa imi spuneti ca sa spun la un oderator sa-l mute daca nu sta bine aici.
La sfarsit nu stiu cum puteam face sa nu am dialog.