Autopsy of a dream...[YAO!]

[.Dudiii]

Multumesc mult, o sa i-au in seama opinile tale, sper sa-ti placa, stiu ca [,] capitolurile sunt scurte, dar e mai vechi fic-ul si... n-am avut timp decat sa corectez greselile.

Capitolul II




Se linisti crezand ca probabil era doar imaginatia sa bogata , si totusi , tocmai vazuse o persoana , mai bine zis un baiat , apoi asistenta aceasta care paru ca trece prin el si … si toate astea il faceau sa ameteasca , avea stari de voma si capul ii bubuia , ploapele ii atarnau tot mai greu , pana la urma s-a intins pe suprafata acelui pat destul de tare si a inchis ochii , a auzit un “gata” insa era prea obosit sa se mai trezeasca.

***

Razele calmante ale soarelui patrundeau cu usurinta printre jaluzele trase si ii deranjau somnul. Si-a deschis cu greu ochii simtind cum o mana cald ii mangaia incet fruntea , privi usr surprins persoana si clipi de cateva ori.
-Abby? intreba cu greutate in voce , blonda ii zambi precum acela ar fi fost un raspuns. Se ridica brusc in picioare , pe pat, desi simtea cum tot corpul i se impotrivea, lui nu-i pasa , sari peste fata , insa simti cum corpul ii se izbeste de parchet. Se ridica si inghiti in sec. Cum? Tocmai trecuse prin ea? Dar cum era posibil? Era exact….ca…baiatul de mai devreme. Ofta si se aseza in pat asteptand sa se trezeasca , fata il privi cu tristete.
-Nu ti-e dor de mine? intreba vocea gingasa a fetei.
-Visez , visez , e doar un vis , nu , nu e posibil! zise inchizand ochii. Se auzi oftatul fetei, iar baiatul deschise ochii. Nu , nu disparuse , inca mai era acolo langa patul sau.
-Nu , nu visezi! Deci nu ti-a fost dor de mine? Mitocanule! s-a bosumflat fata privindu-l copilaresc. Roscatul chicoti, nu se schimbase de loc, si totusi cum era posibil? Era moarta de 2 ani! Si fusese la imormantarea ei, statuse langa mormant o noapte intreaga lasandu-si lacrimile sa cada pana la epuizare.
-Ah, scuze , dar tu…tu…tu nu esti vie! zise putin speriat.
-Stiu!Nu este nevoie sa ma jignesti! intreba pe acelasi ton de copil.
-Nu..nu, dar…eu…adica.. isi inghiti cuvintele continuand s-o priveasca.
-Ah! Vrei explicatii, nu? Ai devenit un medium, o persoana care poate comunica cu lumea de dincolo, ai fost pe cale sa mori si totusi ai revenit. zambi. Roscatul era afundat in ganduri, analizand-o. Era aceeasi, nu se schimbase, pana si rochia in care muriee o avea pe ea. O rochie alba pana la genuchi cu cateva volane negre, ce iti putea atrage imediat atentia si te facea sa crezi ca vezi un inger plin de pacate, dar Abigail nu avea pacate, era pura si asa spera ca va ramane pentru totdeauna. Baiatul dadu de cateva ori din cap privind-o.
-Ah…dragut! zambi slab stiind ca lui ii era frica de fantome mai rau ca de moarte. Desi ciudat, fantomele simbolizau insusi moartea in persoana.
-Baka! se bosumfla ea.
-Mai devreme era un baiat aici, unul blond cu ochii rosii precum sangele, il cunosti?E si el cu tine? intreba curios dandu-se usor jos din pat. Blondina se opri in fata ferestrei privind pierduta culoarea cerului, parea suparata sau deranjata de ceva.
-Andy!Vreau sa nu ii vorbeste, ai inteles? Te prefaci ca nu-l vezi! a zis aproape tipand, parca vroia sa-l sperie pe baiat, dar el era cu totul in ceata.
Lasa capul in jos ascultator, nu vroia sa arate ca si cum ar fi in soc,desi era. Fata parea serioasa sin u o mai vazuse asa de mult timp, mai bine zis de cand era in viata. Era ciudat sa vorbeasca cu o persoana moarta.Era eedium?Ce naiba?Asta se intampla numai in filme.
-Dar..cum de am revenit? Vreau sa zic la viata! intreba incet, curiozitatea vazandu-se pe chipul sau alb.
-Ti-am spus sa nu mai vorbesti de tipul ala! batu puternic blonda cu piciorul in gresie,baiatul ridica o spranceana.
-Dar..n-am… se opri brusc.Daca? Daca acea persoana il adusese la viata? Ii oferise o noua cale de trai? Daca…el era ingerul sau pazitor. Isi ridicase privirea spre fata care disparu instantaneu. Avea atatea intrebari de pus si nu stia cui sa i le puna, nu avea s-o asculte pe fata, trebuia sa afle cine era cel care ii salvase viata si mai ales trebuia sa afle de ce facuse asta.