Problemele adolescentei

[Tweety]

Am adus continuarea. Mersii pentru comentarii. :X
PS: Scuzati-mi greselile de tastare si exprimare.

Capitolul 7 : Adevarul despre Rob

Zilele au trecut rapid, fara sa-mi dau seama de ceea ce faceam. Un lucru era sigur. Nu mai puteam schimba ceea ce s-a intamplat. Nu puteam schimba trecutul, insa eram hotarata sa-mi croiesc singura viitorul. Vroiam mai mult ca oricand sa ma schimb, pentru a sterge urmele de suferita din inima mea. Stiam ca nu era posibil, insa imi placea sa cred ca exista o solutie. Totusi exista si o raza de speranta in viata mea, si aceea era Edward. Datorita lui nu ma mai simteam parasita si uitata de lume, iar asta era singurul meu antidot.
M-ai aveam o mare problema de invins : Dependenta de droguri. Faceam eforturi mari pentru a scapa din ghearele cocainei . Faceam crize dese, si imi pierdeam cumpatul, fara a mai tine cont de cei din jurul meu. Dar vedeam cum ma distrug, cum ma ofilesc precum o floare ce a ramas fara apa. Ma schimbasem complet, insa deabia acum imi dadeam seama cat de gresit era. Ochii mei albastii erau inconjurati de un strat gros de machiaj negru, iar parul meu era indreptat in fiecare zi cu placa, lasand in urma fire arse si drepte. Ma imbracam numai in negru si imi faceam unghiile negre. Nu prea mai comunicam cu mama, si sincer cred ca e mai bine asa. Nu vreau sa o fac sa sufere. Nu mai am nevoie de inca o problema. Sirul gandurilor imi fu intrerupt de un suntet enervant. O melodie mult prea vesela pentru starea mea, perturba linistea. M-am sculat alene de pe suprafata moale a patului si am inceput sa-mi caut telefonul mobil, injurand. Intr-un final l-am gasit si am raspuns, oprind enervanta melodie. Era Edward care imi cerea sa ies imediat din casa. I-am raspuns cu un simpu “Da” dupa care m-am indreptat catre sifonier pentru a ma schimba. Mi-am luat o bluza simpla de culoare neagra si blugii mei preferati, cu cateva rupturi in genunchi. Mi-am indreptat parul, lasandu-mi bretonul lung sa-mi acopere o parte din fata. Am lasat casa intr-o dezordine totala, fara sa-mi pese de reactia mamei atunci cand va vedea totul.
Un vant rece ma intampina , zburlindu-mi parul si dandu-mi fiori in corp. Nu mai iesisem de mult in oras, iar acum ma simteam mai mult decat ciudat. Am inceput sa-l caut pe Edward cu privirea, insa nu l-am zarit nicaieri. Eram nervoasa si ma gandeam la cum am putut fi convinsa asa de usor sa ies din casa. Piciorul meu lovea in miscari ritmice trotuarul, iar mana mea se plimba agitata prin par. Dupa minute lungi de asteptare, l-am zarit pe brunet mergand linistit cu mainile in buzunar si cu un zambet vesel pe chip. Incepusem sa fierb de nervi, iar acest lucru parea sa-l amuze si mai tare. L-am privit urat dupa care i-am zis taios :
-Si, de ce m-ai chemat pana aici ?
-Pai m-am gandit ca ar fi o idee buna sa mergem la un film, mai ales ca nu ai mai iesit de mult.
Scoase vesel din buzunar doua bilete si mi le flutura prin fata, dupa care afisa o fata de baiat innocent. Am pufnit si am inceput sa rad ironic:
-Si daca nu vreau sa merg?
Ma privi pret de cateva clipe dupa care vorbi:
-Ei bine, in acest caz va trebui sa te oblig.
Am inceput amandoi sa radem. Pana la urma nu era o idee asa de rea, deci am acceptat. Seara incepea sa se lase peste orasul Paris, insa nimeni nu parea sa fie deranjat de asta. Strazile erau pline de oameni,care mai de care mai interesanti, acest lucru dandu-mi o stare de bine. Radeam ca doi copii despre orice lucru, oricat de mic si de neinsemnat era.Pentru cateva momente reusisem sa uit de problemele mele , simtindu-ma ca un adolescent normal, toate ascestea datorita lui. Am vazut film de comedie reusit si am mancat o punga intreaga de popcorn, revenindu-mi astfel si pofta de mancare. Din pacate, totul dura prea putin iar noi trebuia sa ne intoarcem acasa. Am decis sa o luam prin parc, bucurandu-ne de o seara frumoasa de aprilie. Insa aveam sa aflu ca era o idee cat se poate de proasta, care mi-a distrus intreaga zi. Pe o banca putin mai departe de noi l-am zarit pe Rob, alaturi de Camelie. Erau adanciti intr-o discutie cu o tema dezgustatoare, care avea sa distruga complet prienia noastra. Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam. Nu imi mai pasa de faptul ca eram intr-un spatiu public. Il vedeam doar pe el si pe ea, in timp ce discutau despre mine. Mai bine spus ma barfeau. Ma jigneau vorbind despre ceea ce ma durea cel mai mult, despre dependenta mea de droguri. Ei ma considerau o nebuna, care a ajuns la extreme. Poate ca asta eram, insa niciodata nu mi-am imaginat ca o sa o aud din gura lui. El pe care il credeam unul dintre prietenii mei cei mai buni, colegul meu de banca mereu cu un zambet bland pe chip. Nu putea fi adevarat, insa totusi el continua sa vorbeasca cu Camelie, cea care stiam ca ma uraste din tot sufletul. El si Edward erau singurii care stiau despre dependenta mea de droguri. Chiar el jurase ca va fi alaturi de mine in aceste clipe grele. Acum realizam ce persoana rea si falsa este. Stiam ca nu voi mai putea avea niciodata incredere in el. M-am indreptat catre Rob, plina de ura si de dispret. Fara sa-mi dau seama i-am tras o palma, lasand o urma rosie pe obrazul sau. El ma privi uimit si-si puse mana la gura. Incerca sa se scuze, insa eu nu l-am lasat. Ma pregateam sa ii mai dau una, cand Edward ma opri zicand:
-Nu merita sa plangi pentru un gunoi Hanna, iar tu stii asta cel mai bine.
Eram sigura ca aceste cuvinte l-au ranit pe Rob, insa nu mai avea curajul sa riposteze.
L-am prims pe brunet de mana si am inceput sa alerg tragandu-l dupa mine. M-am oprit la o distanta considerabila de banca pe care stateau cei doi , tragandu-mi sufletul. Mi-am bagat mana in buzunar, fiind sigura ca aveam o seringa la mine. Apoi mi-am amintit de brunet. II simteam respiratia calda si apasata. Mana lui o desfacu pe a mea, lund seringa din ea. O arunca dupa un tufis si ma privi trist. L-am imbratisat, simtind mana lui calda prin parul meu. Eram dependenta de el mai mult decat de droguri si ii eram recunoscatoare ca nu ma abandonase la fel ca toti ceilalti. Era singurul meu prieten, si cu siguranta nu as putea trai fara el. L-am rugat sa ma conduca acasa, iar el ma asculta fara sa spuna nimic. Eram oboista si nu voiam decat sa dorm. Drumul a fost scurt, sau cel putin asa mi s-a parut mie. M-a sarutat pe frunte si m-a lasat in fata usii, promitandu-mi ca va trece maine dimineata pe la mine.
M-am indreptat catre baie pentru a ma pregati de culcare. Imi doream sa dorm si sa uit de tot. Am cautat o seringa, insa Edward avusese grija sa mi le ia pe toate. Am luat ceasul de pe birou si l-am trantit nervoasa de perete. M-am lasat incet pe suprafata moale a patului, adormind cu gandul la Rob.