28-03-2011, 05:16 PM
Well dear, am ajuns şi eu pe la ficul tău. Spuneai că vrei critici dure... păi chiar şi dacă nu ai fi vrut ţi-aş fi spus câteva dintre marile greşeli pe care le-ai făcut. Hai să începem cu ideea titlului, pe mine sincer nu m-a atras. Am intrat deoarece am văzut că este un nou fic la această secţiune. Sunt atât de multe nume interesante care să îţi definească idee, nu era neapărat să foloseşti chiar cuvinte în engleză. În fine... poate pe parcurs îţi vei da seama cum îţi conturezi ideea şi poate vei găsi ceva mai bun pentru titlu. Descrierea, păi cu ea... stai oarecum şi bine, dar şi rău. Ai fi putut adăuga mai multă, astfel colorându-ţi mai mult capitolul, sper ca pe viitor să încerci chestia asta. Încearcă să descri mai mult sentimentele Sakurei şi va ieşi bine... . Naraţiunea, la ea te descurci destul de bine so... no comment. Acţiunea, well aici mi se pare că este un pic grăbită, ai putea să o domoleşti cu nişte descriere. Greşeli de tastare să şti că am văzut foarte multe. Chestia asta chiar nu este de bine, încearcă să te corectezi de două, trei şi de patru ori dacă este nevoie. Îţi dai tu sema unde sunt dacă îl mai citeşti ;). Cifrele/numerele se scriu întodeauna cu litere. Arată mult mai frumos şi mai îngrijit aşa. După semnele de punctuaţie ( , . ! ? ) se pune întodeauna, dar întodeauna space.
Dear... cam asta este tot ce am avut să îţi spun. Sper că nu te-am supărat cu ceva.
P.S. sper să mă anunţi şi pe mine când pui next-ul
Bye bye!
Dear... cam asta este tot ce am avut să îţi spun. Sper că nu te-am supărat cu ceva.
P.S. sper să mă anunţi şi pe mine când pui next-ul
Bye bye!
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...