21-01-2011, 12:05 AM
Heey, am ajuns pe aici cu un next! Va cer scuze inca o data pentru capitolul precedent, care a fost cam scurt >.<" Dar sper ca acesta sa fie pe masura.
Enjoy!!!
Cap. 5 – Lacrimile iau o pauza
De ce? De ce las mereu garda jos asa de usor? De ce doar in preajma lui?
Usa se deschide si il vad pe roscovanu’ de frate-miu. Ca intotdeauna rontaia biscuiti sau ceva… Se lasa pe vine si ma priveste cu ochii sai caprui si blanzi. Ma mangaie usor pe obraz si ma saruta pe frunte asa cum facea mama. Imi strang picioarele la piept si il privesc in ochi.
-Uchiha, nu?
-…Da. Ce cauti in Konoha?
-M-am ingrijorat de surioara mea micuta si am venit sa am grija de ea.
Dupa care ii trag un pumn in umar, acesta incepand sa se hilizeasca.
-Las’ ca rezolv eu. Totul va fi bine.
-Cum, Sasori? Nici macar nu il cunosti! tip la el.
-Mai tii minte cand eram in Akatsuki? Eram coleg cu fratele sau. Deci cred ca as putea sa fac eu ceva.
Il las in pace pe fratele meu si plec de langa el. Merg la geam si imi sprijin barbia in pumni. Oare pe unde o fi Naruto? Poate este pe la Shikamaru si Choji sa ii salute. Marog… O multime de copii se intorc de la scoala, o-r fi avut ore. Dar un cap blond imi atrage atentia. Naruto era? Poate, putin imi pasa.
Vad capul mare si rosu al fratelui meu iesind din casa si mergand spre una de vis-aviz. De ce mereu locuinta lui Sasuke se afla langa a mea? Il vad cum suna la usa si ma ascund dupa draperia dormitorului si pandesc ca un copil de la gradinita.
Balele imi apar cand iese la usa Sasuke cu o fata plictisita de viata, cu tricoul pus pe un umar ca un prosop si cu muschii perfecti la vedere. Trebuie sa merg undeva unde pot vorbi cu cineva normal, si stiu unde: Hinata, o veche prietena de-a mea, bruneta cu suvite albastrui, ochii de un lila sters si cu sentimente multe pentru Naruto. Cred ca a umplut o piscina cu lacrimile sale atunci cand am fost nevoiti sa plecam in turnee.
Mai privesc o data spre capul ala blond de mai devreme. Se apropie de casa mea, vad ca este cu o fata brat la brat. Parul ei lung, brunet cu reflexii mov-albastrui ma fac sa banuiesc ca era Hinata. Raman in extaz cand ii vad pe cei doi intr-o asemenea ipostaza. Naruto intra pe poarta casei iar eu fug catre scari si ma fac ca nu s-a intamplat nimic, imi sustin o fata distrusa si dezamagita si cobor.
Usa se tranteste putin si il aud pe Naruto cum ma striga ca un nebun. Imi imaginez ca Hinata se simte super amuzata pe din-auntru, iar pe din-afara face fete discete. Hohote de ras? Vocea unei fete? Ce s-a intamplat? Hinata sa rada? Clar: ori s-a intamplat ceva bun cu ea in ultima vreme, ori Naruto s-a combinat cu ea.
-Sakuraaa!!
-Ce vrei? il intreb eu vizibil deranjata de halul in care a trantit usa si cum ma striga ca un disperat. Stii ca nu am venit aici pentru glume.
-Deci nu vrei sa iti revezi vecii prieteni, nu?
-Nu vreau sa ma vada ei pe mine. Nu mai pot minti, nu mai joc la fel de bine ca alta data.
Si chiar asa era. Nu mai voiam sa mint, nu mai voiam sa fac pe fericita cand defapt eram distrusa in interior, desi asta voiam sa fac acum, sa joc alt rol. Ma las cu fundul pe treapta din spatele meu.
-Sakura, ce s-a intamplat? ma intreaba Hinata aparand din spatele lui Naruto si privindu-ma ingrijorata cu acei ochi lila, care iti dau mereu sperante. Credeam ca e minunat sa fii un star rock…
-Nu e viata de star, cat este…
-Sasuke?
Las smaraldele mele in jos si din ele se prelinge un cristal frierbinte. Suspinele imi inunda respiratia si nu ma mai lasa sa scot nici un sunet. Ochii mei se strang violent incercand da opreasca lacrimile care se incapatanau din ce in ce mai tare. Imi ascund fata in maini si imi dau drumul si mai tare, macar sa ma linistesc.
~Flashback~
O mana calda si puternica imi incojoara galant mijlocul. Fata lui, inconjurata de suvite negre ca smoala se apropia din ce in ce mai tare de a mea si doua pietre perfect rotunde de onix ma fixeaza cu privirea lor abisala. Intr-o singura secunda si buzele noastre se unesc intr-un sarut apasat si pasional. O iau la goana si ajung acasa, nu stiu cand am reusit, dar…
~EndFlashback~
Amintirea imi revine de vreo trei ori in minte, dar abia a patra oara am reusit sa realizez: nu visam, noi doi chiar ne-am…ne-am sarutat. Ori mi-e foame, ori simt de-abea acum adevarata dragoste. Ma duc sa imi iau un pahar de suc si le pun si prietenilor mei.
-Veniti in camera mea. Fara comentarii.
Cei doi se resemneaza si ma urmeaza. Iesim pe balcon si ne bucuram de caldura asternuta acum peste Konoha. Macar aici este cald fata de in Franta…
-Sakura, stii ca poimaine e ziua lui Ten-ten, nu?
-Huh? ii spun eu neatenta.
-Maine e o petrecere surpriza de ziua lui Ten-ten. Vii cu noi?
-Imi pare rau, dar nu pot. Nici macar nu am partener. Rochia nu e o problema, doar ca as avea nevoie de cineva…
-Mai vedem noi. spune blondul si pleaca cu bruneta, spunandu-i din priviri ca trebuie sa ma lase singura.
Si am ramas singura pe balcon doar pentru cateva minute. Pasarelele canta prin copaci linistindu-ma incetul cu incetul.
In spatele meu ateriseaza cineva si isi drege glasul. Nu ii cunosc parfumul, ceea ce ma deruteaza. Nu am tupeul sa ma intorc ssa vad cine este, ci astept sa vorbeasca.
-Ai nevoie de companie?
-Depinde a cui. si ma intorc cu fata la el.
Tipul asta imi intrece toate visele. De aproape este si mai frumos. Sasuke, un nume care imi gadila auzul si imi da numai fluturi in stomac, un nume intiparit pe vecie in mintea mea. Doua lacrimi cristaline imi evadeaza din ochi si suspinele incep.
-…Daca vrei, poti sa stai.
-Defapt, voiam sa… - moment in care mia luat mana si a pus in ea o cutiuta rosie cu o panglica roz, cu o funda frumoasa la capat – Maine seara esti libera?
-Vreau sa merg undeva si am nevoie de partenera. Si cum toate sunt luate ma gandeam…poate vrei tu sa fii aceea.
-Sunt libera.
-Vin la tine pe la sapte. E bine? si imi ia in mana pentru cateva secunde o suvita de par.
-Perfect.
Si pleaca. Intru in camera mea si ma mai gandesc putin la ce mi-a propus in timp ce deschid cutia primita de la el. O poseta superba, de un rosu aprins, alaturata unor pantofi de lac negri, exact marimea mea. Dedesubt se afla o rochie neagra, tip corset, cu o croiala superba si fara bretele. Doar doua cuvinte: O ador!! Un zambet imens imi inunda fata si in doua minute ajung sa sar in sus de bucurie.
Ma bag in pat si adorm cu gandul la el, desi nu prea pot dormi in nerabdarea mea pentru a veni ziua de maine. Intr-un final adorm, desi agitata, dar reusesc sa adorm, gata de o noua zi.
Cam atat :-) Uitati si cateva poze:
-Rochia Sakurei: http://i874.photobucket.com/albums/ab301...hie6-1.jpg
Ok, o singura poza :)) Sper ca v-a placut! Astept comentariile voastre [va cer scuze ca nu am mai si corectat, dar, sincera sa fiu, nu prea am chef...:D]! Cum am auzit ca se mai spune pe aici, Ja Ne!!
Enjoy!!!
Cap. 5 – Lacrimile iau o pauza
De ce? De ce las mereu garda jos asa de usor? De ce doar in preajma lui?
Usa se deschide si il vad pe roscovanu’ de frate-miu. Ca intotdeauna rontaia biscuiti sau ceva… Se lasa pe vine si ma priveste cu ochii sai caprui si blanzi. Ma mangaie usor pe obraz si ma saruta pe frunte asa cum facea mama. Imi strang picioarele la piept si il privesc in ochi.
-Uchiha, nu?
-…Da. Ce cauti in Konoha?
-M-am ingrijorat de surioara mea micuta si am venit sa am grija de ea.
Dupa care ii trag un pumn in umar, acesta incepand sa se hilizeasca.
-Las’ ca rezolv eu. Totul va fi bine.
-Cum, Sasori? Nici macar nu il cunosti! tip la el.
-Mai tii minte cand eram in Akatsuki? Eram coleg cu fratele sau. Deci cred ca as putea sa fac eu ceva.
Il las in pace pe fratele meu si plec de langa el. Merg la geam si imi sprijin barbia in pumni. Oare pe unde o fi Naruto? Poate este pe la Shikamaru si Choji sa ii salute. Marog… O multime de copii se intorc de la scoala, o-r fi avut ore. Dar un cap blond imi atrage atentia. Naruto era? Poate, putin imi pasa.
Vad capul mare si rosu al fratelui meu iesind din casa si mergand spre una de vis-aviz. De ce mereu locuinta lui Sasuke se afla langa a mea? Il vad cum suna la usa si ma ascund dupa draperia dormitorului si pandesc ca un copil de la gradinita.
Balele imi apar cand iese la usa Sasuke cu o fata plictisita de viata, cu tricoul pus pe un umar ca un prosop si cu muschii perfecti la vedere. Trebuie sa merg undeva unde pot vorbi cu cineva normal, si stiu unde: Hinata, o veche prietena de-a mea, bruneta cu suvite albastrui, ochii de un lila sters si cu sentimente multe pentru Naruto. Cred ca a umplut o piscina cu lacrimile sale atunci cand am fost nevoiti sa plecam in turnee.
Mai privesc o data spre capul ala blond de mai devreme. Se apropie de casa mea, vad ca este cu o fata brat la brat. Parul ei lung, brunet cu reflexii mov-albastrui ma fac sa banuiesc ca era Hinata. Raman in extaz cand ii vad pe cei doi intr-o asemenea ipostaza. Naruto intra pe poarta casei iar eu fug catre scari si ma fac ca nu s-a intamplat nimic, imi sustin o fata distrusa si dezamagita si cobor.
Usa se tranteste putin si il aud pe Naruto cum ma striga ca un nebun. Imi imaginez ca Hinata se simte super amuzata pe din-auntru, iar pe din-afara face fete discete. Hohote de ras? Vocea unei fete? Ce s-a intamplat? Hinata sa rada? Clar: ori s-a intamplat ceva bun cu ea in ultima vreme, ori Naruto s-a combinat cu ea.
-Sakuraaa!!
-Ce vrei? il intreb eu vizibil deranjata de halul in care a trantit usa si cum ma striga ca un disperat. Stii ca nu am venit aici pentru glume.
-Deci nu vrei sa iti revezi vecii prieteni, nu?
-Nu vreau sa ma vada ei pe mine. Nu mai pot minti, nu mai joc la fel de bine ca alta data.
Si chiar asa era. Nu mai voiam sa mint, nu mai voiam sa fac pe fericita cand defapt eram distrusa in interior, desi asta voiam sa fac acum, sa joc alt rol. Ma las cu fundul pe treapta din spatele meu.
-Sakura, ce s-a intamplat? ma intreaba Hinata aparand din spatele lui Naruto si privindu-ma ingrijorata cu acei ochi lila, care iti dau mereu sperante. Credeam ca e minunat sa fii un star rock…
-Nu e viata de star, cat este…
-Sasuke?
Las smaraldele mele in jos si din ele se prelinge un cristal frierbinte. Suspinele imi inunda respiratia si nu ma mai lasa sa scot nici un sunet. Ochii mei se strang violent incercand da opreasca lacrimile care se incapatanau din ce in ce mai tare. Imi ascund fata in maini si imi dau drumul si mai tare, macar sa ma linistesc.
~Flashback~
O mana calda si puternica imi incojoara galant mijlocul. Fata lui, inconjurata de suvite negre ca smoala se apropia din ce in ce mai tare de a mea si doua pietre perfect rotunde de onix ma fixeaza cu privirea lor abisala. Intr-o singura secunda si buzele noastre se unesc intr-un sarut apasat si pasional. O iau la goana si ajung acasa, nu stiu cand am reusit, dar…
~EndFlashback~
Amintirea imi revine de vreo trei ori in minte, dar abia a patra oara am reusit sa realizez: nu visam, noi doi chiar ne-am…ne-am sarutat. Ori mi-e foame, ori simt de-abea acum adevarata dragoste. Ma duc sa imi iau un pahar de suc si le pun si prietenilor mei.
-Veniti in camera mea. Fara comentarii.
Cei doi se resemneaza si ma urmeaza. Iesim pe balcon si ne bucuram de caldura asternuta acum peste Konoha. Macar aici este cald fata de in Franta…
-Sakura, stii ca poimaine e ziua lui Ten-ten, nu?
-Huh? ii spun eu neatenta.
-Maine e o petrecere surpriza de ziua lui Ten-ten. Vii cu noi?
-Imi pare rau, dar nu pot. Nici macar nu am partener. Rochia nu e o problema, doar ca as avea nevoie de cineva…
-Mai vedem noi. spune blondul si pleaca cu bruneta, spunandu-i din priviri ca trebuie sa ma lase singura.
Si am ramas singura pe balcon doar pentru cateva minute. Pasarelele canta prin copaci linistindu-ma incetul cu incetul.
In spatele meu ateriseaza cineva si isi drege glasul. Nu ii cunosc parfumul, ceea ce ma deruteaza. Nu am tupeul sa ma intorc ssa vad cine este, ci astept sa vorbeasca.
-Ai nevoie de companie?
-Depinde a cui. si ma intorc cu fata la el.
Tipul asta imi intrece toate visele. De aproape este si mai frumos. Sasuke, un nume care imi gadila auzul si imi da numai fluturi in stomac, un nume intiparit pe vecie in mintea mea. Doua lacrimi cristaline imi evadeaza din ochi si suspinele incep.
-…Daca vrei, poti sa stai.
-Defapt, voiam sa… - moment in care mia luat mana si a pus in ea o cutiuta rosie cu o panglica roz, cu o funda frumoasa la capat – Maine seara esti libera?
-Vreau sa merg undeva si am nevoie de partenera. Si cum toate sunt luate ma gandeam…poate vrei tu sa fii aceea.
-Sunt libera.
-Vin la tine pe la sapte. E bine? si imi ia in mana pentru cateva secunde o suvita de par.
-Perfect.
Si pleaca. Intru in camera mea si ma mai gandesc putin la ce mi-a propus in timp ce deschid cutia primita de la el. O poseta superba, de un rosu aprins, alaturata unor pantofi de lac negri, exact marimea mea. Dedesubt se afla o rochie neagra, tip corset, cu o croiala superba si fara bretele. Doar doua cuvinte: O ador!! Un zambet imens imi inunda fata si in doua minute ajung sa sar in sus de bucurie.
Ma bag in pat si adorm cu gandul la el, desi nu prea pot dormi in nerabdarea mea pentru a veni ziua de maine. Intr-un final adorm, desi agitata, dar reusesc sa adorm, gata de o noua zi.
Cam atat :-) Uitati si cateva poze:
-Rochia Sakurei: http://i874.photobucket.com/albums/ab301...hie6-1.jpg
Ok, o singura poza :)) Sper ca v-a placut! Astept comentariile voastre [va cer scuze ca nu am mai si corectat, dar, sincera sa fiu, nu prea am chef...:D]! Cum am auzit ca se mai spune pe aici, Ja Ne!!
![[Imagine: Lawliet.gif]](http://i286.photobucket.com/albums/ll114/Xanime_fanaticX010/Death%20Note/Lawliet.gif)
Cioco mania :pls: ^_^