Blood Rain

[Akie]

Cap. 17
Nu te mai recunosc...

Se auzira ultimele cuvinte atat de apasate incat o lasa pe fata cu ochii negri fara respiratie si fara cuvinte. Tonul ei nostalgic si serios facu ca linistea de cateva secunde dintre ele sa fie apasatoare, cel putin pentru Yuuki; Poate ca te intrebi de unde mi-a venit ideea asta.... ei bine... prin simplul fapt ca ai adormit langa mine, ai plans prin somn iar eu nu stiu de ce....parca sunt anormala. Iar ceea ce am visat azi-noapte da sens la ceea ce mi se intampla, insa nu stiu daca in totalitate. Asa ca vreau sa imi spui tu adevarul!
- Chiar esti hotarata sa aflii totul nu? Atunci prefer sa-ti spun eu decat sa iti dezvaluie Alex, nu vreau ca legatura subtire ce ne uneste sa se faca si mai subtire! Tu nu esti un om normal, esti un vampir pur! Si nici eu nu sunt cineva normal, sunt semi-vampir! Ma gandeam ca ziua asta va venii intr-o buna zii insa nu credeam ca nu voi stii cum sa-ti explic. Amandoua avem mai bine de 60 de ani. Tu ai fost nascuta intr-o familie de vampiri bogata insa parasita inca de mica, ai invatat sa supravietuiesti singura si crescand... ai omo...i-ai inlaturat pe ceilalti de tine. Alex a fost iubitul tau, si cel care m-a transformat, cu timpul a inceput sa ma considere o sora dar regretand multe lucruri, desii tot ceea ce faceam era sa vreau sa-l omor si sa imi distrug ura ce se nascuse in mine. Poate te intrebi cum de se face ca ai 60 de ani si ai crescut inca de mica sau cum se face ca nu-ti aduci aminte de nimic.... Acum 54 de ani...ne-am luptat si tu m-ai muscat de sigiliul pe care il am pe spate....ceea ce ne-a sigilat la amandoua puterile, insa la tine a avut un efect mai mare! Puterile tale si amintirile sigilate. Vezi tu... cum parintii tai nu te transformasera de tot in vampir, faptul ca ti-au fost sigilate puterile, a facut ca sa descresti din ani, adica sa devii mai mica. Iar la mine....sa fiu un vampir doar in noptile cu luna plina, dar in timpul lunii sa beau sange.
Se oprii din povestit vazand ca satena parea miscata de ceea ce ii povestea dar si faptul ca derula ceea ce visase, spunand printr-un simplu cuvant faptul ca asta e ceea ce a visat, doar ca aproximativ, visul se oprea cand ea o musca de gat. Dar chiar si asa, simtea ca o parte din ea lipseste, o parte importanta. Vroia sa afle totul, sa stie cum era viata ei, cine era, sa le simta si sa-si aduca aminte de ele, nu doar sa ii fie spuse. Yuuki o privea ingrijorata in timp ce facea pauza, vru sa inceapa din nou insa se oprii brusc cand vazu fata cunoscuta a blondului in spatele prietenei ei, iar apoi cuvintele lui in timp ce o imbratisa cu caldura pe Aime, trecandu-si bratele dupa gatul ei, din spate, luand-o de mainile usor calduroase:
- Sora.... de ce nu ii spui intreaga poveste si incerci sa faci un rezum?
Se auzi vocea calma, facand-o pe Yuuki sa se ridice in picioare, sa ridice mana tintand capul lui. In momentul acela mana ei fu oprita de una usor palida si calduroasa, lasand-o pe fata cu o expresie surprinsa, facandu-i inima sa bata puternic. O intreba cu greu pe Aime ce face iar aceasta ii dadu drumul la incheietura spunandu-i sa se opreasca in momentul acela. ¨Daca este cineva care ar trebui sa ridice mana asupra cuiva ar fii trebuit sa fie eu!¨. In momentul urmator se intoarse tragandu-i o palma lui Alex intorcandu-i fata la spate, facandu-i pe cei doi sa ramana impietriti de gestul satenei. Privirea ei fiind atintita asupra baiatului, simtind o mica usturime in palma insa fara vreo expresie de regret pe fata. Blondul isi duse mana la obraz, intorcandu-se spre iubirea lui:
- In primul rand nu ai dreptul sa intrii asa la mine in camera! Doar pentru faptul ca ai fost iubitul meu acum cativa ani nu inseamna nimic! Daca ai fii fost atunci nu te duceai cu ea! Doi, m-am saturat de jocurile tale! Vreau sa-mi spui adevarul in momentul asta! Si trei... nu sunteti nimeni ca sa decideti asupra lucrurilor care sunt bune pentru mine si care nu! Se rasti Aime in timp ce il privea serioasa facandu-i pe ceilalti doi sa se uite unul la altul urat, fara sa zica ceva sau sa miste vreun deget. Pe fata serioasa a lui Alex se schita un mic zambet, se aproprie de satena, punandu-si doua degete sub barbia ei pentru a-i ridica privirea la inaltimea lui:
- Cred ca tocmai am avut un deja-vu! Prima data cand ne-am intalnit nu mi-ai facut nimic, a- 2a oara te-ai rastit la mine si ai vrut sa ma transformi in masa ta! Cred ca asta ai face si acum daca ai avea coltii tai frumosi.... Si cu referinta la ceea ce ai spus... nu ai vrea mai bine sa vezi cu ochii tai? Nu vrei sa resimti ce inseamna puterea? Stiu cum se indeparteaza sigiliul facut asupra ta, din fericire nu este ca a lui Yuuki, ci este doar unul simplu cu putine dificultati. Si de asemenea....si Yuuki stie cum se dezleaga sigiliul asta! Nu-i asa sora?
O privii cu coada ochiului pe bruneta ce isi mutase privirea intr-o parte, nu raspunse ci doar stranse din pumn. Aime isi intoarse privirea spre ea, auzind doar un simplu si hotarat ¨Nu¨, dadu sa se intoarca dar fu oprita se cuvintele nostalgice ale prietenei ei:
- Aime, acum 6 ani...cand ne-am intalnit prima data dupa ce amintirile tale au fost sterse, singurul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost sa te omor, sa te fac sa suferi asa cum mi-ai facut si tu cu Alex, nu aveam nicio intentie in a fii prietene. Dar cand am vazut tristetea din sufletul tau, am luat-o ca pe a -2a sansa, ca o oportunitate de a te tine departe de lumea asta mizerabila a vampirilor. Nu vroiam ca tu sa-ti aduci aminte de viata care ai avut-o, am vrut ca pentru tine sa conteze viitorul, nu trecutul. De aceea nu ti-am spus niciodata cine sunt sau despre Alex si am vrut sa il indepartez de tine inainte de a fii prea tarziu, de aceea am facut pe proasta, fiindca ma gandeam ca vei renunta la ideea asta cu vampirii. In noaptea de 31 noiembrie, cand veneai de la biblioteca, un vampir infometat te-a atacat, un vampir ce vroia sa se razbune pe tine, semnele care ti le facuse era amprenta lui inainte de a omori. Eu te-am salvat! Eu l-am omorat! Poate ca sunt semi-vampir, dar dupa ce drumurile noastre au fost despartite de sigiliu si de Alex, am devenit un vanator de vampiri pe cont propriu. Iar eu.... nu voi permite ca tu sa revii la viata pe care o aveai, si cu atat mai putin sa-ti indepartez eu sigiliul!
Aime inghitii in sec, muscandu-si usor buza de jos, isi privii prietena fara sa zica nimic, ii puse mana pe umar:
- Ai fost prietena mea cea mai buna inca de cand a murit mama, mereu ma intrebam cum se face ca ai aparut tu dupa moartea ei, salvandu-ma din depresia in care cadeam. Nu stiu tot ceea ce mi s-a intamplat inainte si din visul care l-am avut nu pot sa spun daca a fost adevarat intr-u cu totul sau nu insa pot spune un lucru. Ca eu sunt un vampir! Asta e viata mea si indiferent daca voi fii un om sau un vampir, daca eu va trebui sa duc o viata mizerabila, tot o voi duce! Dar tu nu ai dreptul sa decizi asupra ce sa se intample cu viata mea sau ce sa nu! Ii raspunse scurt.
Se intoarse fara sa mai scoata un sunet, privirea ei intalnindu-se cu cea a lui Alex, avea o expresie sugestiva iar blondul se rezuma doar la un zambet ce pieri imediat cand vazu cum Yuuki ii puse sabia la gat prietenei ei ce ramasese nemiscata, surprinsa de gestul ei. Incepu sa ii sopteasca ca nu o va lasa sa plece indiferent daca asta ar costa-o viata, o ruga sa se gandeasca putin inainte de a lua decizia asta necugetata. Blondul aparu in fata lor, puse mana pe sabie si scancii de durere, neretragandu-si mana. Intr-o secunda indoind-o neluandu-si privirea de la cea a lui Yuuki ce disparu si aparu in spatele lui apucandu-l de gat, punandu-i piedica si suindu-se peste el, imobilizandu-l, tinandu-i la gat un cutit. Se auzi un puternic ¨ Opriti-va!¨ si apoi liniste totala, Alex profita de oprirea lui Yuuki pentru a se intoarce deasupra ei, simtii o mana pe spate si un soptit in ureche ¨Sa mergem!¨. In momentul urmator Alex se ridica de pe Yuuki revenind langa Aime ce ii arunca o scurta privire prietenei ei si ofta. Bruneta se ridica in fund tinand in mana o carte, o deschise la semnul pus si incepu sa citeasca. Se oprii brusc, cand vru sa se ridice de jos, baiatul isi intoarse capul, ochii lui avand o culoare rosie intensa ce patrunsera imediat creierul brunetei, facand ca conectiunile intre nervi sa fie intrerupte, cazand intr-un adanc somn pe podeaua rece. Aime ii arunca o privire urata blondului ce ii explica ca doar o adormise, o ridica in brate si disparu cu ea pe fereastra. Fiecare pas pe care il facea Alex parea jumatatea unei clipe de-a lui Aime. Pe tot parcursul drumului pana la castel Aime, nu isi lua privirea de la el, insa fara sa spuna nimic. Se intreba daca era adevarat ceea ce ii spusese Yuuki sau Alex, ceva dinauntrul ei o impingea sa continue, spunandu-i ca e in regula si sa aibe incredere.
Ajungand aproape de castel, inima fetei incepu sa bata puternic, avand un deja vu, chiar dandu-si seama ca nu e asa de inspaimantator ca in cealalta zii insa mai vechi. Ramasese fara cuvinte de rapiditatea baiatului cu care intra in castel, sarind peste porti. Usa de la intrare se deschisa singura inainte ca ochii ei sa capteze momentul. Picioarele ei facura contactul cu podeaua rece, iar privirea fiind atrasa de scarile din capat. Observa ca podeaua de fapt era facuta din ciment, peste care erau puse in linie parchetul de un maro complet inchis, invechit de timp. In acelasi castel intunecos dintotdeauna, un castel ce iti da un aer de deja-vu.
Pasii lor se oprira laga scarile ce duceau la etaj, ochii lui Aime cercetand pentru o clipa lungimea holului ce nu era mai mare de 30m. Puse piciorul pe prima treapta cu mica teama, suindu-l pe al doilea si repetand procesul pana cand ajunse pe ciment plat. Cerceta cu privirea, era un hol la fel ca si cel de jos dar cu mai multe usi, se vedea in capat o fereastra prin care se chinuia lumina sa intre. Inaltimea tavanului era de aprx. 10m, atragand atentia, odata cu peretii fara culoare. Se intreba de ce este asa de vechi si cum a reusit sa ajunga in halul asta. Blondul ii sopti cateva cuvinte ce o facu si mai curioasa ¨ Te astepta pe tine! Inainteaza...¨
Nu statu mult sa analizeze ceea ce i s-a spus, pornind la pas pana pe la mijlocul holului, unde se opri in fata unei usi duble, din lemn de stejar, frumos lacuita dar avand acelasi aer rece. Apasa pe clanta rece, obligand-o sa se deschida. Intra inauntru, pe partea dreapta se afla un pat frumos facut, un dulapior. Pe mijloc o masa de 4 persoane si pe partea dreapta un semineu ce ii atrase imediat atentia cand focul se imprastie asupra lemnelor dinauntru. Privii cum ii este intins un pahar cu un lichid rosu inauntru, il privii nesigura iar apoi il lua, ciocni si lua o gura, stramband din nas. Ii arunca o privire scurta, o intoarse catre foc si se aproprie, simtind caldura emanata pe pielea ei. Auzi o respiratie in urechea ei ceea ce ii facea inima sa alerge cu putere, simtii doua maini in jurul mijlocului ei. Nu se intoarse, ramase privind focul ce se reflecta in privirea ei. Alex trase aer in piept, simtind mirosul parului ei ce ramasese usor imbinat cu mirosul spitalului, un miros ce putea fii destul de placut:
- Am asteptat atat de mult...am crezut ca niciodata nu te voi mai recupera! Dupa ce sigiliul ti-a fost pus, ai cazut intr-un adanc somn, iar cu timpul am observat ca deveneai mai mica... Nu intelegeam de ce dar dupa un timp am aflat ca defapt puterile tale erau sigilate si erai ca un om, iar faptul ca nu devenisei un vampir complet te afectase si mai mult. Vroiam sa te trezesc insa nu reuseam, cand te-ai trezit nu m-ai recunoscut, te-am dus unui barbat ce a avut grija de tine pana acum. Incercase sa ma omoare dar nu a reusit, asa ca m-am ascuns pana cand am crezut ca ai varsta necesara pentru a intelege toate astea. Iti spun asta fiindca mi-am dat seama cat de prost am putut fii renuntand la tine atunci cand aveai nevoie de mine si m-am dus cu Yuuki, atunci am realizat cat de mult te iubesc si nu ar fii trebuit sa reactionez asa. Poate ca acum nu vezi lucrurile foarte clare dar dupa ce iti vor revenii amintirile probabil vei intelege mai bine, defapt o sa intelegi mai bine... Nu ai idee cat de mult a durut sa te vad in toti anii astia suferind sau fara sa fii langa mine, fara sa-ti mai simt mirosul imbinat cu al meu! Nu stiu daca ma vei ierta vreodata dar am sa dau tot ce pot pentru a-mi indrepta pacatele! In tot timpul in care eram cu tine, imi placea faptul ca erai asa de rece si nu lasai pe nimeni sa se aproprie de tine, incercand sa te protejezi de ceilalti, fara sa lasi sa ti se vada durerea pe care o aveai. Dupa ce ai stat pe langa oameni, ai devenit mult mai blanda, suferind si lasand sa se vada asta, te maturizasei mult dupa ce mama ta a murit dar dupa ce a aparut Yuuki ai devenit din nou la fel de blanda, am jurat ca ma voi razbuna pe cei care te-au facut sa suferi si o sa-mi tin promisiunea!
- Nu iti pot raspunde! Nu iti pot spune nimic fiindca abia daca te cunosc! Prima data cand te-am vazut mi-ai parut foarte cunoscut si placut dar apoi enervant! Nu pot spune ca te iubesc dar nici ca te urasc, desi ura mea fata de tine e micuta. Chiar daca tatal meu nu e cel adevarat, pentru mine va fii mereu cel adevarat indiferent ca nu e de sange, nu inteleg de ce nu mi-a spus dar presupun ca a fost ca sa ma protejeze. Desi nu inteleg de ce vor sa ma protejeze din moment ce viata de vampir e mult mai buna! Alex....; Se intoarse cu fata la el, isi puse palma pe obrazul lui mangaindu-l, simtii mana lui deasupra mainii ei. Observa cum inchise ochii incercand sa profite de moment; tu nu te vei razbuna pe nimeni si nimic! Nu trebuie sa iti manjesti mainile pentru mine, nu vreau sa vad lumea ranita! Faptul ca eu am fost ranita face parte din viata, si de cele mai multe ori nu o poti evita oricat ai vrea. Asa ca....te rog, nu spune prostii! Nu stiu cat de mult te-am facut sa suferi dar imi cer iertare...