Blood Rain

[Akie]

Asa e...apai asta e si ultimul capitol din flashback, dar sa nu crezi ca trecutul lor se termina aici, trecutul lui Yuuki si Aime impreuna da, dar in rest se intampla mult mai multe care se vor descoperii pe parcurs, dar probabil nu in flashback-uri asa de mari, asta am vrut sa il pun ca sa va arat cat de cat de ce Alex se uraste atat de mult cu Yuuki, ce s-a intamplat cu Aime, etc.Multumesc pentru aprecieri si imi cer scuze ca m-am lungit atat de mult cu flashback-ul asta. Daca aveti vreo intrebare cu ceva ce nu ati inteles in capitolul asta, cand intru vi le raspund ^_^Asa ca...fara alte comentarii:



Cap.15

-Tu chiar nu stii ce inseamna batjocura nu? Doar ma amuzam putin! Naivo...
-Nu vorbi asa unei domnisoare! Unde sunt bunele maniere Aime? Se auzi cuvinte aratandu-se de dupa un stalp de sustinere, Alex. Afisa pe fata lui senina un micut zambet alaturi de o privire calda ce se apropria incet de fete. Yuuki se intoarse si zambi finut dar oarecum surprinsa, satena il privii fara nici-o expresie ci doar fix in ochii, fara sa scoata un sunet.
Blondul se oprii in fata lui Yuuki, ii saruta gentil mana rece ca gheata si catifelata. Isi ridica privirea incat sa o intalneasca pe a ei, ridicand un trandafir negru daruindu-l alaturi de un delicat ¨buna seara¨. Aime privindu-l stramb:
-Imi cer scuze...dar nu toti putem fii bine crescuti sau manierati ca un adevarat gentleman ca tine! Cred ca norocului i-a intrat ceva in ochii cand te-a nimerit!
-Nu-i asa? Normal ca i-a intrat ceva in ochii! Frumusetea mea nu poate fii trecuta cu vederea asa de usor! Nu, printesa mea?
-Da.... Raspunse schitand un zambet bruneta, observand ca o priveste.
-Aham! Narcisist! Yuuki, urmeaza-ma! Spune rece satena intorcandu-se pe calcai si pasind inainte.
-Ne mai vedem printesa! Apropo, frumoasa coafura, imi place sa privesc o perfectiune! Aime, de ce nu incerci sa te comporti mai frumos cu ea? Nu ti-ar strica putina prietenie!
Aime se oprii, isi intoarse un pic capul aruncandu-i o privire ucigasa care il facu pe baiat sa isi schimbe expresia fetei intr-una serioasa! Se intoarse la loc si inainta:
- Nu am timp de prostii ca astea!
Cei doi ramasesera fara cuvinte, Yuuki observa ca satena se indeparta asa ca isi lua la revedere de la blond care se rezuma doar la un zambet, urmand-o cu privirea pe iubirea lui, pana cand le pierdu din vedere pe ambele.
Mergeau pe hol fara sa scoata un cuvant, doar pasii lor aveau dreptul sa faca asta, desii bruneta avea multa energie si multe intrebari de pus, expresia de nemiscat a lui Aime o facea sa taca si sa isi pastreze gandurile pentru ea. Ajunsera in fata unei usi imense ce se deschise singura, pasira inauntru intrand intr-o camera imensa, tavanul fiind din geam difuminat ce nu lasa razele soarelui sa treaca prin el, dar de data asta abia daca atingeau geamul, noaptea fiind aproape. Aime se oprii in mijlocul incaperii in timp ce bruneta admira incaperea goala, doar un perete era plin cu diferite arme. Brusc se trezii cu cineva in spate, facand-o sa impietreasca. Aime incepu sa ii vorbeasca, facand-o pe ea sa taca:
-Reflexii proaste! Viteza zero! Nervii acumulati pot face ca creierul tau sa te impietreasca intr-un moment, intrand intr-o stare de soc! Nu tremura! Un vampir nu tremura! Si.....; Aime o lua de mana intorcand-o cu fata la ea, zambii scurt si intr-o clipa o tranti de pamant facand-o sa scanceasca de durere; Nu lasa niciodata garda jos! Folosesteti mintea si educo! Nu o lasa sa te educe ea! Fii mai calma, daca te lasi condusa de sentimente tot ceea ce castigi este moartea! Nu suntem ca Ahile care putea fii omorat doar in calcai! Daca suntem nimeriti in cap sau in inima suntem morti! Si mai important, nu putem sa purtam argint! Ne raneste! Asa ca pastrez eu colierul asta! Spune serioasa ridicand in aer un mic medalion, bruneta ducandu-si mana la gat, observand ca nu-l mai are incepu sa se agite. Se ridica repede de jos vrand sa-l ia insa cazand inapoi fiindca Aime eschiva lovitura; Daca il vrei inapoi va trebui sa lupti pentru el, inutilo!
Cand o auzi facu ochii mari, scrasnii din dinti intorcandu-se furioasa spre Aime, ochii prinzandu-i o culoare rosiatica. Aparu in fata ei insa nu apuca sa faca o miscare ca se trezii in perete, ceea ce i se parea interesant era faptul ca nu simtea prea mult durerea, ci doar ca o intepatura. Insa era prea ocupata cu nervii facuti de satena, nu stia exact de ce dar fara medalion se simtea singura, prea singura. Se intoarse insa satena isi infipse mana in gatul ei, lipind-o de perete, afisand pe fata un zambet satisfacut.
-Saracuta de tine....in ce hal ai ajuns...tatal tau e un betiv, mama ta o indiferenta, probabil ca ai un alt tata, nu m-ar mira deloc, ma intreb oare care dintre ei o fii? Incerci sa faci ceva ce nu poti face sau oare nu ti-e clar ca nu esti buna de nimic? Nici macar nu ma poti atinge darmite sa imi iei lantisorul. Esti doar o gluma! Nu-i de mirare ca n-ai prieteni, esti patetica si naiva! Cauti iubire si ai incredere in oricine! Halal exemplu de fiica! Si te numesti un vampir, scuze, semi-vampir! Ar fii trebuit sa pleci cat ai avut ocazia! Ii spuse cu aceiasi dara de racime, cu un zambet superior si satisfacut, facandu-i ca nervii sa creasca la maxim, dar in acelasi timp sa se simta vinovata, vroia sa ii inchida gura, sa o faca sa taca si sa nu ii mai zica nimic.Ura zambetul ala. Intinse mana vrand sa o loveasca insa nu apuca nici macar sa-i faca o zgarietura fiind trantita pe jos. Se ridica repedezindu-se asupra lui Aime care eschiva fiecare miscare de a ei cu usurinta. Se oprii brusc in fata brunetei, ii dadu un pumn in burta simtind ca si cum mii de ace ar trece prin ea, lucru ce o facu sa cada la pamant.
- Ce am spus?Nu te lua dupa sentimente! Un vampir are mai multi nervi, in special cand il calci pe coada! Primul lucru pe care l-ar face un inamic este sa se foloseasca de defectele tale, de sentimente si de viata ta ca sa te distruga! Incearca sa-ti folosesti creierul macar odata! Ridica-te!
La auzul cuvintelor ramasese muta, privind in gol, inchise ochii tragand aer in piept, incerca sa se ridice insa nu putea, durerea nu o lasa. Incerca sa inteleaga de ce o durea din moment ce era ca si moarta, fara viata. Nu intelegea de ce s-a lasat condusa de sentimente, niciodata nu o facea, sau da?
-Ce a fost aia? Este foarte dureros....
-Se numeste putere! Acum ridica-te!
Bruneta se ridica in genunchi clatinandu-se, tinandu-si mana dreapta la burta. Isi deschise ochii privind-o cum statea nemiscata in fata ei, fara nicio expresie. O privii fix in ochii, serioasa:
-Noaptea trecuta....ai spus ca ai aceiasi varsta ca si a mea, dar in ani vampiresti mai multi....cum se poate asta din moment ce te-ai nascut vampir? Daca imi raspunzi la intrebare, iti promit ca in mai putin de o luna voi devenii mai puternica!
-Bine! Dar daca nu iti indeplinesti promisiunea...vei face tot ceea ce iti zic eu, indiferent ca asta ar implica sa-ti sacrifici viata! Un copil nascut vampir, nu este complet, ci creste ca si un om, pana la o anumita varsta, cand parintii trebuie sa il muste si sa ii dea din sangele lor, pentru a-l trezii! Adica....eu raman cu infatisarea asta si cu puterile incomplete pana cand parintii mei ma vor transforma intr-un vampir complet! Multumita? Acum....treci la lupta!
Satena ridica pumnul si vru sa o loveasca insa nimerii in gol, buzele ei schitara un zambet subtil, iar picioarele se intoarsera parca singure, facand-o pe fata ce se afla in spatele ei sa cada la pamant.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Noptile din ce in ce mai racoroase treceau cu rapiditate, majoritatea fiind ocupate de fiintele ce o dominau. Cele doua fete isi ocupau timpul mai mult antrenandu-se dar si sa isi vaneze hrana vitala pentru ele. Cu fiecare antrenament pe care il facea, fata semi-vampir devenea mai puternica, in acelasi timp Aime patea la fel, antrenandu-si rapiditatea si forta fizica. Nimeni nu isi dadea seama ca un legamant se lega intre doua persoane, iar lucrurile ajunsesera mai departe decat ar fii trebuit sa ajunga, secretul lor ramanand un secret nestiiut de nimeni, desii inima cuiva stia ca ceva se petrecea, ceva ce nici macar ea nu apuca sa vada sau sa auda, ci doar sa simta ca ceva e in neregula, ceva ce spera sa nu se adevereasca. Yuuki reusi sa indulceasca un pic inima inghetata a fetei uitata de lume, facand-o prietena ei, devenind prietene bune, incat Aime aproape ca uitase care era objectivul ei cu Yuuki. Dar Alex ii amintea de fiecare data cand se vedeau, de fiecare data ii spunea noutati despre Yuuki, familia ei, prietenii, cine este! Si desigur, de fiecare data cand vedea cum o saruta. Ar fii dat inapoi dar vroia ca puterile ei sa fie complete, ea sa fie completa. Iar Alex ii amintea asta mereu, ca face asta pentru ei doi.
Ca si in noaptea aceea in care s-au intalnit in camera lor pentru a vorbi, pentru a stabili alte lucruri, uitand de faptul ca peretii au urechi, uitand ca nu sunt singuri in castel. Fiind neglijenti!
Aime statea in camera, privind calma cerul plin de stele, afara era racoare, poate prea racoare, pana si clarul geamurilor fiind inlocuit de o perdea foarte subtire de abur, aratand ca in incapere era mai cald decat afara. Luna plina isi facea din nou veacul pe cer, hipnotizand cu frumusetea ei, pe oricine o privea. Un scartait de usa se auzii urmati de pasii lenti ai cuiva. Se oprii in spatele lui Aime incolacindu-si bratele in jurul mijlocului ei, sarutand-o gingas pe gat. Nu se miscara niciunul, doar priveau luna:
-Buna seara.... mi-ai lipsit....in ultimul timp ai stat mai mult cu Yuuki din cate am observat! Ti-a inmuiat inima sau incepi sa o placi? Se auzi vocea seaca si inceata a satenei.
-Nu! E atat de naiva...ar trebui sa vezi cum asculta tot ceea ce ii spun dar nu stiu de ce...cuvintele ei vin din inima, am crezut ca ai facut-o sa-si mai inchida sentimentele. Cred ca e vina mea cum isi aduce aminte de ele de fiecare data...oricum....nu le poti avea pe toate! Nu-ti face griji, asta se va termina curand si vom putea fii din nou ca inainte, doar noi doi....nimeni sa nu intervina in lumea noastra, tu vei avea puterile complete si nimic nu ne v-a sta in cale! Am aflat cate-va lucruri interesante despre ea, dar putine de la ea...nici macar nu e constienta in ce lume a trait sau cum traieste! Defapt....are 17 ani. Tatal ei e un demon, mama ei e o fiinta umana, au facut nunta in lumea demonilor! Ceea ce o face si pe ea un semi-demon prin schimbare de sange. Oricum, revenind la Yuuki, cand s-a nascut... spre surprinderea tuturor a fost fata si demon complet, nu doar pe jumatate. Ei se asteptau sa fie un baiat care sa duca puterea familiei mai incolo dar s-au inselat. Pentru ca ea sa nu afle nimic despre demoni sau lumea paralela cu a oamenilor au apelat la diavol, facand un pact cu el. Acesta sigila puterile fetei iar in schimb ei trebuia sa le daruiasca un fiu, ceea ce nu s-a intamplat pana acum, si asta i-ar face sa-si incalce promisiunea! Diavolul i-a sigilat puterile in steaua aceia ce o are pe spate si nu poate fii indepartat decat dezlegand pactul, ceea ce ar fii ceva cam greu de implinit! Daca dezlegi sigiliul si ii bei sangele, ii vei obtine puterile! Si tadam! Asta e ceea ce trebuie sa faci, voi cerceta zilele astea despre cum sa ii dezlegi sigiliul si va fii toata a ta....
Povesti Alex pe un ton calm si satisfacut de el insusi, zambind viclean si lipindu-si buzele de gatul ei cu saruturi scurte si repetate. Aime nu scoase niciun sunet, privea in gol gradina din umbra. Vru sa spuna ceva insa auzi sunetul usii si suspine incete de planset. Cand vru sa se intoarca trecu la cativa milimetri de capul ei un cutit ce o lasa nemiscata, trecand prin geamul subtire ai camerei, facandu-l mii de bucatele, imprastiindu-se pe pamantul rece din curte. Amandoi se intoarsera spre usa uimiti de cele petrecute. Aime inghitii in sec cand vazu capul plecat al brunetei, lacrimile rosii ce i se scurgeau siroaie pe obraji si mersul ei agale. Alex aparu in fata ei vrand sa o imbratiseze, vrand sa o pacaleasca din nou, in momentul acela Yuuki ii trase un pumn aruncandu-l la picioarele satenei. Se oprii in mijlocul incaperii fara sa ridice privirea, desii ar fii vrut sa vada fata surprinsa a celor doi:
-Am avut incredere in voi...chiar va credeam familia mea! Fiecare noapte petrecuta cu Alex, fiecare sarut rece de-al lui, atingerile....toate....erau doar o minciuna, nu-i asa? V-as intreba ce explicatie aveti pentru asta dar insusi Alex a spus-o, imi vreti puterile! Acum inteleg de ce tata era asa, se comporta asa fiindca nu eram indeajuns de puternica si pactul nu-l putea indeplini fiindca mama nu mai putea face copii dupa ce m-a nascut pe mine fiindca era bolnava, dar a aflat prea tarziu. Am fost asa de proasta sa plec de acasa, mai bine ramaneam.
Se auzira cuvintele ei imbinate cu suspine si lacrimii ce ar inmuia inima oricui, dar cati au inima? Aime o privea oarecum surprinsa, muscandu-si buza inferioara. Il privii pe Alex ce nu spuse nimic, doar clatina din cap in semn ca nu, privind-o temator. Satena zambi scurt dar trist, privirea ei plina de sentimente ce nu ar fii trebuit amestecate era atintita asupra brunetei ce nici macar nu se deranja sa o priveasca:
-Asa de naiva.....asa de proasta...intotdeauna ti-am zis! Nu-ti lasa sentimentele sa te domine! Credeai ca stii ceva despre mine? Nu stiai nimic! Chiar in noaptea in care ai venit am planuit cu Alex ca el sa se aproprie de tine.Si da! Vreau puterile tale pentru am gasii parintii si sa-i omor in chinuri! Sa-i fac sa sufere asa cum m-au facut pe mine, sa ma implore sa ii las in viata dar eu sa continui sa ii torturez chiar daca s-ar presupune ca trebuie sa le aud tipetele! Tu chiar crezi ca mi-a placut faptul ca pe Alex il vedeam in fiecare seara cu tine? Sarutandu-te chiar persoana pe care o iubesc? Ar fii trebuit sa-mi dau seama ca Alex nu isi va tine promisiunea fata de mine si va merge mai departe decat ar fii trebuit! Acum ca ai aprobat-o cu gura ta...sunt sigura ca va pot omori fara tragere de inima! Spuse satena cu un zambet viclean pe fata, ochii ei aveau o culoare rosie, plina de ura. Il lovii cu piciorul pe Alex, aruncandu-l pe fereastra. Aparu in fata brunetei, o apuca de gat o ridica in sus lovind-o in burta si aruncand-o intr-un zid, trecand prin acesta, lovindu-se de peretele dupa hol. Aparu in fata ei si o ridica de par, ridicand-o cat sa o priveasca. Bruneta tinea ochii inchisi in timp ce lacrimile se scurgeau una dupa alta. Ii trase o palma spunandu-i ca sa-si deschida ochii insa aceasta nu reactiona deloc, aparu inapoi in camera, ii dadu drumul lovind-o cu cotul in piept, trantind-o la pamant. Scanci de durere insa nu spuse nimic, doar isi duse mana la piept, simtind cum se sufoca. Se ridica cu greu de jos, abia tinandu-se pe picioare. Aime nu intelegea ce se intampla cu ea, de ce nu o lovea, sa riposteze, sa tina ochii deschisi. Parca pur si simplu se lasa lovita:
- Mi-ar placea sa spun ca inteleg ceea ce simti insa nu inteleg! Esti doar un nimeni care face de-a printesa jucandu-se cu ceilalti! Am crezut ca te pot ajuta, insa nu te pot ajuta! Nici nu vreau sa fac asta fiindca te urasc! Te urasc din toata inima! Faptul pentru care nu ripostez acum este pentru ca....nu sunt ca tine! Dar pentru faptul ca te-ai jucat cu mine si cu Alex, nu te voi ierta! Incheie bruneta si deschise ochii, privirea ei era cu ura dar si calma. Ochii ei aveau o culoare rosie, incerca sa se miste insa niciun muschi din corp nu vroia, parca ceva ar tine-o pe loc si oricat ar incerca sa faca o miscara nu putea. Aime aparu in spatele ei, rosul de mai devreme fu inlocuit de un rosu intens. Linistea ce se lasase intre ele o facu pe bruneta sa isi tina respiratia.
-El s-a oferit! Ii sopti sec. In momentul urmator isi infipse adanc coltii in sigiliul dupa spatele brunetei. In ochii lui Yuuki aparura cate o stea cu margini negre facand-o sa urle de durere. O lumina neagra le inconjura pe cele doua fete ca o sfera ce nu il lasa pe Alex sa intre, exact ceea ce vroia sa faca pentru a o scoate pe Aime de acolo. Linistea infioratoare cuprinse incaperea, lasandu-l pe blond cu respiratia la gura, asteptand ca sfera sa scada din intensitate. Vantul trecu prin incapere adiind, sfera retragandu-se brusc in corpul brunetei. Yuuki si Aime cazura pe covorul negru, fara ca vreuna sa dea vreun semn de viata. Perdeaua de intuneric din fata ochiilor lor se transforma intr-un abis, uitand de lume.
End of flashback