19-09-2010, 07:55 PM
Ok... Ştiu că am cam întârziat şi îmi cer mii de scuze pentru asta, dar am fost cam ocupată în ultimul timp şi nu am prea avut când să intru mai ales acum că am început liceul. Îmi cer scuze din nou.
În primul rând vreau să vă felicit pe amândouă, acest duel a fost foarte bun, dacă nu cel mai bun pe care l-am citit eu. Sunteţi foarte talentate, scrieţi incredibil de bine, iar creaţiile voastre sunt o adevărată încântare pentru ochii mei. Felicitările mele!
Prima lucrare
Mi-a plăcut foarte mult. M-a marcat, când am citit-o am simţit că ceva s-a schimbat în mine, că nu pot rămâne indeferente la acele sentimente covârşitoare pe care tu le-ai transpus atât de bine în scris. Ca de obicei. Mă aşteptam să fie ceva foarte bun, dar tu mi-ai întrecut toate aşteptările. Cred că este cea mai reuşită lucrare a ta scrisă special pentru un duel. Este doar părerea mea şi s-ar putea să fiu singura cu această mentalitate, dar nu am intenţionez să schimb nimic.
Tema iubirii este foarte folosită, e adevărat, dar cel mai mult contează felul în care tu interpretezi ideea, în care o abordezi, o dezvolţi, o scrii. S-a mai precizat acest lucru, dar am ţinut să repet asta pentru că sunt complet de aceeaşi părere. Tu ai avut o abordare foarte complexă, de excepţie. M-a frapat încă de la început şi am simţit acea tensiune până la ultimul cuvânt scris. Pur şi simplu nu am cuintele necesare care pot descrie şi cuprinde adevărata valoare, adevărata esenţă a lucrării.
Mi-a plăcut foarte mult începutul. I-a dat un aer clasic, chiar poetic textului. Imaginea băiatului chinuindu-se să scrie la o lumină slabă, aluzia lumânărilor şi vremea de afară, toate se îmbină într-un mod atât de plăcut, în prima etapă uşor, chiar dulce pentru ca mai apoi să evidenţiezi suferinţa apăsătoare ce îi roade lui sufletul.
Dacă ar fi să descriu lucrarea în câteva cuvinte aş spune doar "o plenitudine de sentimente, de treceri atât de bruşte de la o stare la alta, nebunie temporară cu un aer atât de profund". Tu ai trecut atât de uşor prin toate aceste provocări şi te apreciez că le-ai explicat atât de bine, fără greşeală. Te pui foarte bine în pielea unui personaj şi acest lucru este de apreciat mai ales că în cazul de faţă avem de a face cu un băiat. Dacă nu aş fi ştiut că eşti fată, nici nu mi-aş fi dat seama de asta
. Ţi-a ieşit foarte bine. Felicitările mele.
Ai o descriere absolut minunată. Nu am ce să comentez, pe mine mă lasă fără cuvinte, atât de mult îmi place. După cum ţi-am mai spus îmi place foarte mult această trecere de la suferinţă la reproşul că nu se mai întoarce, apoi la dorinţa arzătoare de a o avea lângă el pentru a trece mai departe la respingerea puternică. Incertitudinea domină tot textul, la fel cum aceste treceri bruşte denotă nişte linii clare ale disperării atât de puternice că se transformă în nebunie. Personajul se contrazice pe tot parcursul scrisorii, lucru ce arată situaţia deplorabilă în care se află, urmările pe care o despărţire le-a scris atât de clar asupra unei simple persoane. Foarte profund. Aruncarea eşarfei, frica nemărginită faţă de stropii de ploaie, recunoaşterea infidelităţii, acuzarea altei infidelităţi, felul în care se desprinde de lumea reală, dorinţa sinuciderii, dar lipsa curajului necesar pentru a comite această faptă, toate acestea sunt mişcări de-a dreptul disperate. De asemenea mi-a plăcut mult faptul că hotărârea i-a venit odată cu oprirea ploii. Atunci acea ploaie aparent nesemnificativă a primit o mulţime de sensuri. Reflecta toate stărie lui. Era oarecum sufletul protagonistului în agonie. Şi mi-a plăcut mult finalul optimist în care se face aluzie la apariţia soarelui. Aici, această apariţie poate fi percepută în două feluri care au de fapt aceeaşi consecinţă, şi anume eliberarea sufletului şi obţinerea păcii, revenind astfel la fericire, continuând să trăiască sau moartea lui (menţionai ceva şi de nişte pete de sânge) care duce în cele din urmă la aceeaşi eliberare, la aceeaşi stare de linişte.
Chiar nu ştiu dacă îţi pot reproşa ceva. Mi-a plăcut mult prea mult. Greşeli de tastare nu am văzut, iar estetica... Ei bine, aici puteai să laşi ceva spaţiu între paragrafe pentru a se citi mai uşor. În rest nu găsesc nimic de reproşat. Felicitările mele pentru o asemenea lucrare. M-a uimit, frapat şi mi-a ajuns direct la suflet.
A doua lucrare
Şi această lucrare mi-a plăcut foarte mult. M-a frapat încă de la început, exact cum mi s-a întâmplat la prima lucrare. Trebuie să recunosc că cele două lucrări au anumite puncte comune, seamănă cât de cât. Şi aici mă refer la faptul că amândouă aţi abordat iubirea drept temă, acea iubire în cea mai urâtă şi realistă fază a ei, repulsia, frica, dispreţul faţă de fiinţa iubită. Ambele au o anumită profunzime care iasă în evidenţă încă din prima secundă. Ceva ce depăşeşte cu mult aşteptările pe care eu sau oricare altă persoană le putem avea. Şi tu mi-ai întrecut toate aceste aşteptări. Ipotezele pe care eu le construiam au fost sfărâmate şi mă bucur că s-a întâmplat acest lucru. A fost o adevărată încântare, o adevărată bucurie să citesc ceea ce voi aţi scris.
După cum am menţionat şi la prima lucrare, deşi tema este des abordată, tu ai reuşit să o faci cât se poate de originală. Totul ţine de viziunea pe care ai avut-o şi pe care ai transpus-o atât de bine în scris. De felul în care ai aşternut ideea în faţa noastră, lăsând toate gândurile personajului la iveală, dar pâstrând şi o urmă de mister. Rafinament şi eleganţă. De asta ai dat dovadă prin această creaţie. Felicitările mele. Chiar meriţi fiecare cuvânt de laudă pe care ţi-l voi adresa. Şi la fel ca la lucrarea precedentă, simt că nu pot cuprinde însemnătatea scrisorii, că pun în umbră cu neruşinare valoarea ei. Încerc să diminuez incapabilitatea mea şi sper să reuşesc cât de cât.
Mă bucur incredibil de mult că sunt pusă într-o astfel de situaţie. Şi aici mi-a plăcut mult începutul. Ai avut aceeaşi linie caldă, uşoară pentru ca mai apoi să conturezi atât de bine dispreţul, ura neţărmurită pe care ea o simte. Fiecare cuvânt are o anumită greutate, o anumită semnificaţie. Simt că nici nu pot fi înlocuite, că sunt puse exact acolo unde trebuie să se afle.
Spre deosebire de cealaltă scrisoare, la tine aversiunea este mult mai pronunţată şi nu este aceeaşi indecizie, ci totul are o anumită precizie. Ura, după cum am mai spus, persistă de la început până la sfârşit. Doar că intensitatea nu a fost aceeaşi, ci a continuat să crească pe măsură ce înaintam în poveste. Felicitări pentru acest lucru. A fost într-adevăr mult mai logică, mai coreentă în gândire fata decât personajul precedent. Mai rece, mai hotărâtă. Chiar dacă era închisă într-un sanatoriu, nu este atât de distrusă din cauza acestui lucru, ci din contră o întărâtă mai mult împotriva lui. Atunci când ai prezentat acea colegă de cameră, aflată într-o situaţie deplorabilă, mi s-a părut că dispreţul a atins cote maxime. Într-un fel ea pparcă şi-a dat seama că va ajunge în aceeaşi situaţie ca şi persoana de lângă ea. Colega aceea mi s-a părut mai mult o imagine în oglindă, o fază viitoare pe care protagonista o va parcurge.
Estetica este foarte bună, iar greşeli de tastare nu am văzut. Îmi cer scuze dacă nu le-am observat, dar sunt cam obosită şi nu am fost foarte atentă.
Este foarte greu. Ambele lucrări au fost geniale şi mi-a luat ceva timp până să decid. Repet că acesta a fost cel mai bun duel pe care l-am citit. Felicitările mele.
Votul meu merge la prima lucrare. M-a atins mai mult la suflet şi mi-a plăcut că a fost mai complexă din punct de vedere al sentimentelor. Ai evidenţiat foarte bine aceea nebunie şi fiecare schimbare de stare. Abia am reuşit să aleg şi s-a întâmplat acest lucru doar pentru că aţi fost foarte bune. Repet, aţi fost geniale şi aveţi tot respectul meu pentru tot ceea ce faceţi. Sunteţi incredibile.
Mult succes în continuare şi vă felicit pentru a mia oară.
În primul rând vreau să vă felicit pe amândouă, acest duel a fost foarte bun, dacă nu cel mai bun pe care l-am citit eu. Sunteţi foarte talentate, scrieţi incredibil de bine, iar creaţiile voastre sunt o adevărată încântare pentru ochii mei. Felicitările mele!
Prima lucrare
Mi-a plăcut foarte mult. M-a marcat, când am citit-o am simţit că ceva s-a schimbat în mine, că nu pot rămâne indeferente la acele sentimente covârşitoare pe care tu le-ai transpus atât de bine în scris. Ca de obicei. Mă aşteptam să fie ceva foarte bun, dar tu mi-ai întrecut toate aşteptările. Cred că este cea mai reuşită lucrare a ta scrisă special pentru un duel. Este doar părerea mea şi s-ar putea să fiu singura cu această mentalitate, dar nu am intenţionez să schimb nimic.
Tema iubirii este foarte folosită, e adevărat, dar cel mai mult contează felul în care tu interpretezi ideea, în care o abordezi, o dezvolţi, o scrii. S-a mai precizat acest lucru, dar am ţinut să repet asta pentru că sunt complet de aceeaşi părere. Tu ai avut o abordare foarte complexă, de excepţie. M-a frapat încă de la început şi am simţit acea tensiune până la ultimul cuvânt scris. Pur şi simplu nu am cuintele necesare care pot descrie şi cuprinde adevărata valoare, adevărata esenţă a lucrării.
Mi-a plăcut foarte mult începutul. I-a dat un aer clasic, chiar poetic textului. Imaginea băiatului chinuindu-se să scrie la o lumină slabă, aluzia lumânărilor şi vremea de afară, toate se îmbină într-un mod atât de plăcut, în prima etapă uşor, chiar dulce pentru ca mai apoi să evidenţiezi suferinţa apăsătoare ce îi roade lui sufletul.
Dacă ar fi să descriu lucrarea în câteva cuvinte aş spune doar "o plenitudine de sentimente, de treceri atât de bruşte de la o stare la alta, nebunie temporară cu un aer atât de profund". Tu ai trecut atât de uşor prin toate aceste provocări şi te apreciez că le-ai explicat atât de bine, fără greşeală. Te pui foarte bine în pielea unui personaj şi acest lucru este de apreciat mai ales că în cazul de faţă avem de a face cu un băiat. Dacă nu aş fi ştiut că eşti fată, nici nu mi-aş fi dat seama de asta

Ai o descriere absolut minunată. Nu am ce să comentez, pe mine mă lasă fără cuvinte, atât de mult îmi place. După cum ţi-am mai spus îmi place foarte mult această trecere de la suferinţă la reproşul că nu se mai întoarce, apoi la dorinţa arzătoare de a o avea lângă el pentru a trece mai departe la respingerea puternică. Incertitudinea domină tot textul, la fel cum aceste treceri bruşte denotă nişte linii clare ale disperării atât de puternice că se transformă în nebunie. Personajul se contrazice pe tot parcursul scrisorii, lucru ce arată situaţia deplorabilă în care se află, urmările pe care o despărţire le-a scris atât de clar asupra unei simple persoane. Foarte profund. Aruncarea eşarfei, frica nemărginită faţă de stropii de ploaie, recunoaşterea infidelităţii, acuzarea altei infidelităţi, felul în care se desprinde de lumea reală, dorinţa sinuciderii, dar lipsa curajului necesar pentru a comite această faptă, toate acestea sunt mişcări de-a dreptul disperate. De asemenea mi-a plăcut mult faptul că hotărârea i-a venit odată cu oprirea ploii. Atunci acea ploaie aparent nesemnificativă a primit o mulţime de sensuri. Reflecta toate stărie lui. Era oarecum sufletul protagonistului în agonie. Şi mi-a plăcut mult finalul optimist în care se face aluzie la apariţia soarelui. Aici, această apariţie poate fi percepută în două feluri care au de fapt aceeaşi consecinţă, şi anume eliberarea sufletului şi obţinerea păcii, revenind astfel la fericire, continuând să trăiască sau moartea lui (menţionai ceva şi de nişte pete de sânge) care duce în cele din urmă la aceeaşi eliberare, la aceeaşi stare de linişte.
Chiar nu ştiu dacă îţi pot reproşa ceva. Mi-a plăcut mult prea mult. Greşeli de tastare nu am văzut, iar estetica... Ei bine, aici puteai să laşi ceva spaţiu între paragrafe pentru a se citi mai uşor. În rest nu găsesc nimic de reproşat. Felicitările mele pentru o asemenea lucrare. M-a uimit, frapat şi mi-a ajuns direct la suflet.
A doua lucrare
Şi această lucrare mi-a plăcut foarte mult. M-a frapat încă de la început, exact cum mi s-a întâmplat la prima lucrare. Trebuie să recunosc că cele două lucrări au anumite puncte comune, seamănă cât de cât. Şi aici mă refer la faptul că amândouă aţi abordat iubirea drept temă, acea iubire în cea mai urâtă şi realistă fază a ei, repulsia, frica, dispreţul faţă de fiinţa iubită. Ambele au o anumită profunzime care iasă în evidenţă încă din prima secundă. Ceva ce depăşeşte cu mult aşteptările pe care eu sau oricare altă persoană le putem avea. Şi tu mi-ai întrecut toate aceste aşteptări. Ipotezele pe care eu le construiam au fost sfărâmate şi mă bucur că s-a întâmplat acest lucru. A fost o adevărată încântare, o adevărată bucurie să citesc ceea ce voi aţi scris.
După cum am menţionat şi la prima lucrare, deşi tema este des abordată, tu ai reuşit să o faci cât se poate de originală. Totul ţine de viziunea pe care ai avut-o şi pe care ai transpus-o atât de bine în scris. De felul în care ai aşternut ideea în faţa noastră, lăsând toate gândurile personajului la iveală, dar pâstrând şi o urmă de mister. Rafinament şi eleganţă. De asta ai dat dovadă prin această creaţie. Felicitările mele. Chiar meriţi fiecare cuvânt de laudă pe care ţi-l voi adresa. Şi la fel ca la lucrarea precedentă, simt că nu pot cuprinde însemnătatea scrisorii, că pun în umbră cu neruşinare valoarea ei. Încerc să diminuez incapabilitatea mea şi sper să reuşesc cât de cât.
Mă bucur incredibil de mult că sunt pusă într-o astfel de situaţie. Şi aici mi-a plăcut mult începutul. Ai avut aceeaşi linie caldă, uşoară pentru ca mai apoi să conturezi atât de bine dispreţul, ura neţărmurită pe care ea o simte. Fiecare cuvânt are o anumită greutate, o anumită semnificaţie. Simt că nici nu pot fi înlocuite, că sunt puse exact acolo unde trebuie să se afle.
Spre deosebire de cealaltă scrisoare, la tine aversiunea este mult mai pronunţată şi nu este aceeaşi indecizie, ci totul are o anumită precizie. Ura, după cum am mai spus, persistă de la început până la sfârşit. Doar că intensitatea nu a fost aceeaşi, ci a continuat să crească pe măsură ce înaintam în poveste. Felicitări pentru acest lucru. A fost într-adevăr mult mai logică, mai coreentă în gândire fata decât personajul precedent. Mai rece, mai hotărâtă. Chiar dacă era închisă într-un sanatoriu, nu este atât de distrusă din cauza acestui lucru, ci din contră o întărâtă mai mult împotriva lui. Atunci când ai prezentat acea colegă de cameră, aflată într-o situaţie deplorabilă, mi s-a părut că dispreţul a atins cote maxime. Într-un fel ea pparcă şi-a dat seama că va ajunge în aceeaşi situaţie ca şi persoana de lângă ea. Colega aceea mi s-a părut mai mult o imagine în oglindă, o fază viitoare pe care protagonista o va parcurge.
Estetica este foarte bună, iar greşeli de tastare nu am văzut. Îmi cer scuze dacă nu le-am observat, dar sunt cam obosită şi nu am fost foarte atentă.
Este foarte greu. Ambele lucrări au fost geniale şi mi-a luat ceva timp până să decid. Repet că acesta a fost cel mai bun duel pe care l-am citit. Felicitările mele.
Votul meu merge la prima lucrare. M-a atins mai mult la suflet şi mi-a plăcut că a fost mai complexă din punct de vedere al sentimentelor. Ai evidenţiat foarte bine aceea nebunie şi fiecare schimbare de stare. Abia am reuşit să aleg şi s-a întâmplat acest lucru doar pentru că aţi fost foarte bune. Repet, aţi fost geniale şi aveţi tot respectul meu pentru tot ceea ce faceţi. Sunteţi incredibile.
Mult succes în continuare şi vă felicit pentru a mia oară.
![[Imagine: 2cr0ksm.png]](http://i56.tinypic.com/2cr0ksm.png)
But I don't wanna go on living
Being so afraid of showing
Someone else my imperferctions
Even though my feet are trembling
And every word I say comes stumbling
I will bare it all , watch me unfold
Being so afraid of showing
Someone else my imperferctions
Even though my feet are trembling
And every word I say comes stumbling
I will bare it all , watch me unfold