Dragoste de adolescent

[brunetzika_rebela]

sal! am venit cu nextu'! sper sa va placa!

Capitolul 9: Admiratorul secret

Veni si ziua de Duminica! Eram atat de nerabdatoare sa trec la urmatorul pas al antrenamentului ca nici nu mi-am dat seama ce ramni aveam in palme: zgarieturi, basici si taieturi. Simteam cum de mainile imi tremurau usor. Ce era acest sentiment? Am incercat sa il ignor, dar nu prea reuseam.
In acea dupa amiaza am invatat cum sa imi controlez pozitia cand folosesc trapezul. Nu a fost foarte greu. Apoi am trecut la miscari de genul sa te dai peste cap si sa prinzi al doilea trapez. Observasem la sfarsitul antrenamentului ca mai acumulasem cateva rani, dar erau pe picioare. Nu stiam ce se intampla cu mine. Poate ca va trebui sa incep sa fiu mai atenta si la ce mananc pentru a nu mi se mari greutatea. Seara m-am culcat devreme deoarece eram foarte obosita si trebuia sa ma trezesc devreme maine deoarece va prima zi din noua saptamana.
Dimineata veni. M-am trezit la 7:00 deoarece la 8:00 incepeau orele, dar nu m-am grabit, eram foarte relaxata. Mi-am facut siesta dupa care m-am imbracat cu o bluza simpla alba, o fustita albastra si o pereche de cizme albe pana la genunchi. Nu am exagerat cu machiajul, m-am dat cu putin font de ten si luciu de buze cu gust de banane. Am mers jos si am luat micul de jun.
In 20 de minute am terminat si am plecat cu limuzina spre liceu impreuna cu Saya. Tot drumul ma gandeam ce fel de rol voi juca in primul meu spectacol, dar cu siguranta nu va fi principal, dar nici secundar nu cred ca voi avea, poate doar episodic. Pana ce am ajuns la liceu mi-am tocit creierii atat de tare ca nu mai puteam sa mai gandesc un cuvant, darmite 6 ore inafara de cea de sport unde nu trebuia sa gandesc prea mult sau sa scriu!
Am intrat in liceu si dupa putin timp am mers la dulap pentru a-mi lasa cartile pentru orele de azi, dupa care am mers la vestiar pentru a ma schimba pentru ora de sport care urma sa inceapa. Aveam cu mine de schimb o pereche de colanti roz pana la genunchi, o bluza neagra cu maneca lunga, dar care lasa umerii goi si o pereche de adidasi roz de la Nike. Cand mi-am dat tricoul jos de pe mine si mi-am pus bluza, Ino mi-a vazut palmele o fractiune de secunda si s-a speriat.
-Sakura! Aratami palmele! zise Ino care se apropie de mine pana ce ajunsem fata in fata.
-Nu e nimic cu ele!zic eu in timp ce imi tineam mainile ascunse la spate pentru a nu mi le vedea.
-Sakura, nu ne ascunde! Ti-am vazut si eu palmele! zise Hinata in timp ce imi lua palmele de la spate si toarse podul palmelor in sus.
Erau si mai socate ca inainte. Adevarul era ca daca vedeai ranile mai de aproape aratau si mai ingrozitor. Dar m-am schimbat dupa ce le-am explicat ca e din cauza antrenamentelor, iar ele m-au lasat in pace, dar stiam ca vor face ceva pentru ca eu sa nu mai patesc asa ceva si nu stiam inca ce. In timpul orei de sport simteam din cand in cand cum de o durere imi strabate intregul piept, dar am ignorat-o. Cand veni vremea sa facem saritura caprei, sa stam in maini sau sa facem exercitii la spaliere simteam cum de palmele ma usturau ingrozitor si unele rani mai si sangerasa cate putin deoarece erau doar de doua zile si nu au avut cand sa se inchida nici macar putin. Si mai ales la statul si mersul in maini am cazut de doua ori deoarece ma dureau foarte rau mainile si nu am putut sa imi mai tin echilibrul in ele. La sfarsitul orei Kurenai se apropie de mine deoarece se vedea ca vru sa imi vorbeasca.
-Sakura, ce s-a intamplat cu tine astazi? In nicio ora de pana acum nu ai fost asa! zise Kurenai in timp ce imi examina palmele.
-Am doar niste mici rani! Dar nu va faceti griji! Or sa se vindece si o sa fiu ca inainte! Promit!zic eu cu un zambet pe buze.
-Te-am urmarit la antrenamentul de ieri! Ai excelat mai repede decat ma asteptam! Inca 4 zile de antrenament si poti sa incepi sa participi la spectacole! zise Kurenai cu o multumire in voce.
-Va multumesc!zic eu si dupa aceia ma indrept spre vestiare pentru a ma schimba.
Cand am intrat in vestiar am fost intampinata de 2 fete foarte ingrijorate:cea a lui Ino si cea a Hinatei.
-Ce s-a intamplat azi cu tine la ora de sport? zise Hinata ingrijorata pentru fizicul meu.
-Doar am fost cu gandul in alta parte si mi-am pierdut concentrarea. zis eu incercand sa mnt, dar niciodata nu le-am mintit pe Ino si Hinata, erau cele mai bune prietene ale mele de mica!
-Ba nu! Sunt de vina ranile palmelor! zise Ino care era si ea destul de speriata pentru mine.
Am lasat capul in jos. Nu mai vroiam sa continui aceste proteste.
-Voi fi bine! zic eu schitand un zambet pe buze care ar fi invaluit orice inima ingetata si suparata intr-o fericire si caldura rara.
Fetele au renuntat si ele la acest subiect si ne-am schimbat in tacere in hainele pe care urma sa le purtam tot restul zilei.A mai trecut si ora de Romana unde am facut gramatica, dupa care veni si pauza noastra.
Am mers cu Ino pana la dulap deoarece Hinata se duse cu Naruto pana la magazinul de langa scoala. Cand am deschis usa de la dulap am vazut ca era lipit pe dinauntru un bilet. Ciudat! Pauza trecuta cand am trecut pe la dulap nu aveam biletul asta lipit de usa.
-Ce e asta? Un biletel de la un admirator secret? zise Ino curioasa.
-Nu stiu. zic eu in timp ce am desprins biletul de usa si l-am despaturit.
,,Draga mea floare de cires, ma gandesc la tine in fiecare zi, cand mananc, cand respir, cand merg, cand dorm. M-as arata acum in fata ochilor tai, dar teama de a ma respinge ma tine strans legat cu lanturile sentimentelor ce le simt pentru tine. Esti la fel de pura ca si roua diminetii! Asa de de dulce ca si mierea! Asa de fina ca si petala trandafirului. Sper sa te vad in curand! Julieta mea...."
-Frumoasa scrisoare! Cine crezi ca e? zise Ino care era socata de ce citise in acel bilet.
-Cred ca stiu cine ar putea fi! zic eu cu gandul ca ar putea fi acela Sasuke.
Orele au trecut ca si minute. Eu eram cu gandul la acel admirator. Oare cine e?