Dragoste de adolescent

[brunetzika_rebela]

Mersi mult Teki ca miai zis sincerce crezi si sper sa ma indrept!

Capitolul 2: Revedearea!

Am intrat in liceu, pasind usor. Deodata un sentiment de emotie ma cuprinde. Incep sa fac pasi din ce in ce mai marunti si parca drumul spre clasa mea nu se mai termina, dar intr-un sfarsit am ajuns in fata usii noii mele clase. Simteam cum de in corpul meu se ducea o lupa de parca inima tot incerca sa imi iasa din piept la cat de tare batea. Am intins mana dreapta spre clanta, atingad-o usor. In momentul cand am atins-o am simtit cum un fior imi cobora pe sirea spinarii. Dar fara sa mai ezit atat am inchis ochii si am tras repede de manerul usii si am facut un pas, dupa care am deschis ochii. In fata ochilor mi s-a aratat o clasa spatioasa cu trei randuri de banci, fiecare avand cate cinci banci. Langa fereastra era catedra profesorului, iar in spatele ei se intindeau pe tot peretele doua table albe pe care se putea scrie cu markerul.
Cand imi intorc capul spre stanga o vad pe Hinata care sare peste mine nemaiputand de bucurie sa ma vada.
-Sakura!!!!!!! Ce bine imi pare sa te vad! Nu ne-am vazut toata vara!
-Si mie imi pare bine ca te vad!
Dupa ce ma ridic de jos pentru ca am fost doborata de hinata ma trezesc ca se aude vocea tantalaului de Naruto care se arunca si mai tare peste mine si ma ia de gat nemaivrand sa imi dea drumul!
-Sakura!!! Ce ai facut toata vara? Nu am avut ce sa fac toata vara si ma plictiseam de moarte si acu vreau sa mai fie vara!!!
-Asta e, Naruto!
A doua oara m-am ridicat si deabia atunci mi-am dat seama de toti colegii care erau in clasa. Si i-am si pe Neji, Tenten, Temari, Shikamaru care de la sfarsitul claei a patra si ei au plecat la aste scoli pentru a face gimnaziul. Prin sspate i-am mai vazut si pe Ino si Sai care stateau imbratisati. Nici nu era de mirare pentru ca Ino si cu Sai sunt de 3 ani impreuna. Deodata un zambet mi-a aparut pe fata si am simtit o caldura in suflet. Aceste personaje disparute din acest basm dar care au reaparut imi amintesc de frumoasele zile de copilarie in care ne ciondaneam, radeam ne enervam ne indragosteam. Ce dor imi era de aceste amintiri care unele dintre ele erau de ceva timp uitate in adancul sufletului meu, atat de adanc ascunse incat nici eu nu mai stiam de ele.
Am mers spre vechi mei prieteni care nu iam mai vazut de cativa ani si i-am imbratisat. deodata imi vine in minte imaginea cand Sasuke m-a sarutat pe obraz, apoi stingandu-se acel peisaj, i-am auzit ultimele cuvinte: ,,Adio, Sakura."
Si fara sa imi dau seama mi-a aparut o lacrima pe chip, dar am sters-o repede pentru ca nimeni sa nu vada. Dar ceea ce nu stiam este ca un baiat cu parut negru ca pana corbului si cu ochii de onix ma privea.
Deodata ma intorc si il caut cu privirea pe Sasuke sa vad daca il recunosc dupa acest timp. Desi am privit cu atentie nu am gasit niciun baiat care sa semene cu printul meu care a parasit acest taram acum mult timp. Hinata isi da seama ca ma uit dupa el si vine in spatele meu, ma prinde de brate cu palmele si se apropie de urechea mea soptindu-mi:
- Baiatul din coltul din dreapta sti cine e?
-Nu....
-Ia mai gandeste-te!
-Nu se poate...!
-Te vei duce la el sa vorbiti?
-Nu.Nu am sa merg. Nu dupa ce mi-a facut cu ani in urma.


Scz de capitol ca e cam scurt da cam atata peste putin timp am sa postez si capitolul 3!
Ja ne!