Am venit intr-un timp ireal de rapid cu continuarea.
@[Biu.] - Pai, hm...modelul sunt chiar eu. Alex are acelasi nume cu mine si am incercat sa il fac sa semene cu mine. Te mai astept p'aci!
@Zapaa - Ma bucur ca-ti place si te mai astept cu drag !
@A'Svear - Merci pentru sfaturi, pareri, laude. Ma bucur ca ti.a placut prologul si te mai astept!
@Riluri - Pervers , pervers , sadic ! Ce combinatie cul :)) . Te mai astept dear!
De ce inima iti bate atat de tare cand vezi pe cineva frumos? De ce nu poti, dand din degete, sa-ti negi sentimentele, sa se naruie? Nu stiam, dar mi-as fi dorit ca lucrurile astea sa se poata intampla. Ideea de a fi refuzat, fara cu atata nepasare, era dureroasa. Nici sa nu se uite o persoana la tine, dar sa-ti spuna un "nu" indiferent. Cum poate un om sa-si construiasca un zid atat de gros in jurul lui? Ea era o persoana invaluita in mister, nevrand sa se stie nimic despre ea, nici cele mai mici amanunte. Dar oare zidul acela se va darama vreodata sau va ramane asa pentru totdeauna?
L-am urmat pe Razvan pe culoar, ascultand saluturile prietenilor mei, dar nu le raspundeam. Pur si simplu, nu aveam chef de ei in acel moment. Pasii imi erau detasati, dar mintea imi era incetosata si inima imi batea cam tare. Toti amicii mei ma intrebau ce am patit de ma comportam atat de distant fata de ei, dar nu le-am putut raspunde. Cand am iesit in curtea scolii, lumina soarelui m-a deranjat nespus de mult la ochi. M-am strambat si am plecat capul ca sa nu mai vad soarele. Razvan mi-a dat un branci, facandu-ma sa inaintez. M-am oprit si l-am privit in ochi. Zambea foarte satisfacut.
-La ce dracu' te gandesti? Iar iti vin in minte lucruri perverse? Am intrebat ridicand din spranceana.
Mi-a pus mana pe umeri si m-a intors, cu putere, cu spatele la el. M-am uitat in jos si am vazut-o pe Miranda stand in fata mea, cu mainile Ioanei pe umerii ei.
Cei doi iubitei s-au departat de noi si am privit-o pe Miranda stanjenit.
-Tipule, tu nu sti sa renunti? Lasa-ma in pace! Intelegi sau trebuie sa-ti silabisesc?! A intrebat pe un ton extrem de nervos.
Apoi, a plecat de langa mine, cu un pas apasat. Ioana si Razvan au venit langa mine si m-au privit compatimitor. Ce ma enervau privirile lor. Uram sa fiu compatimit. Le-am ascultat tacut comentariile si sfaturile extrem de inutile. De fapt, nici nu ii ascultam. Eram pierdut in alta lume unde numai eu si Miranda eram si ne intelegeam foarte bine “ un lucru greu de crezut ". Am vazut-o pe satena stand sprijinita de un gard din fier forjat, rosu. Cand soarele se ivi bucuros dintre nori, ea s-a strambat, profund deranjata, si si-a pus ochelarii de soare la ochi. Un lucru destul de ciudat. Multor fete le placea extrem de mult soarele acesta caldut, care nu ardea.
-Haideti domnisoarelor si domnisorilor, s-a sunat ! Am putut auzi vocea groasa a gardianului.
In fiecare pauza “ ma rog, sfarsit de pauza “ ne urla acelasi lucru. Era oarecum enervant, parca ne spunea ca se fac imbarcarile in nu stiu ce tren. Toti elevii intrau pe usa scolii, oftand, cu parere de rau ca incepea o noua si plictisitoare ora. M-am strecurat printre adolescentii ce pierdeau vremea visatori pe hol si m-am indreptat catre clasa cu un pas detasat “ poate prea incet si relaxat ". Chiar in acel moment, profesoara de fizica a intrat in sala, pregatindu-se sa inchida usa dupa ea. Am luat-o la goana si, spre bucuria mea, am ajuns la timp, dar i-am dat un branci profei, care, destul de instabila pe picioare, s-a prabusit cu fundul in cosul de gunoi. Ropote de rasete au acaparat intreaga sala de curs, eu strecurandu-ma inspre banca mea, dorindu-mi din tot sufletul sa nu ma fi vazut. M-am asezat langa Miranda si “ spre marea mea uimire “ ea radea. M-am uitat uimit la ea, poate chiar socat.
-Ce ai avut cu ea? A intrebat Mira, privindu-ma nepasatoare.
-Vorbesti cu mine? In fine, e o vaca grasa si batrana. Nu pot sa o sufar, am spus aratand cu degetul spre femeia cu parul de un roscat sters.
-Copil idiot, a comentat intorcandu-si privirea spre tabla si reluandu-si atitudinea de nu “ imi pasa de nimic.“
Profa s-a uitat urat la mine, in timp ce isi aranja fusta crem. Cred ca se bucura destul de mult ca nu i-am murdarit minunata fusta. A trecut peste asta si a luat o carte de pe banca lui Tiberiu si a inceput sa o rasfoiasca. Bine, eu iar uitasem sa invat, dar speram ca o sa fie ziua mea norocoasa, ca o sa uite de existenta mea.
-Bun, optica. Alex, baiete, daca tot te crezi atat de destept incat sa intarzii la ora si sa-mi dai un branci, hai vino sa te ascult. O sa fie o problema usoara, a spus zambindu-mi.
Am oftat. Dracu' sa o ia de profa. M-am ridicat din banca si mi-am tarat picioarele pe parchet, pana la tabla. Am luat un marker rosu si am inceput sa scriu cerinta problemei. Dupa ce am citit-o si scris-o, m-am holbat la profa ca la felul paispe. Nu intelegeam nimic, dar chiar nimic. Apoi, am aruncat o privire fugitiva prin clasa. Ioana statea cu Miranda si radeau, in timp ce draga mea colega de banca scria ceva pe un caiet. Profesoara m-a trimis in banca, zicandu-mi ca ma iarta de data asta si nu-mi da un minunat patru. Nu i-am mai multumit, dar in gand o injuram de nu mai puteam. Ioana s-a asezat pe locul ei, eliberandu-l pe al meu si, cu o miscare nefiresc de rapida, Miranda a aruncat ceva langa ea. Un caiet. Dupa ce m-am asezat, am privit mai atent foile si am observat ca era caietul meu de fizica. Imi rezolvase problema atat de repede, de parca era Einstein. I-am multumit si am privit catre tabla ca sa vad cum rezolva profesoara problema.Uneori, mai aruncam priviri fugitive catre Miranda si atunci inima imi batea atat de tare. Ii priveam buzele acelea rosiatice, moi, dulci. Ce mi-as fi dorit sa le degust, sa le simt dulcele. Of, pacat ca era aproape imposibil. Dintr-o data, amandoi ne-am intins catre guma de sters aruncata in mijlocul bancii si mainile noastre s-au atins. Era atat de rece, precum un cub de gheata. Rece si palida o fata cam ciudata avand in vedere ca in orasul asta era insorit foarte des. Mi-as fi dorit sa o cuprind in brate, sa ii incalzesc trupul, dar nu puteam. Atingerea mainilor noastre nu a durat mai mult de o secunda caci, ea, impacientata, si-a tras mana “ extrem de rapid “ la piept. Zidul dintre ea si mine, cu putin timp mai inainte paru ca s-a daramat putin, dar dupa aceasta intamplare, a devenit mai puternic, nelasandu-ma sa vad ce se intampla cu adevarat in sufletul ei. Oare... care era secretul Mirandei?
@[Biu.] - Pai, hm...modelul sunt chiar eu. Alex are acelasi nume cu mine si am incercat sa il fac sa semene cu mine. Te mai astept p'aci!
@Zapaa - Ma bucur ca-ti place si te mai astept cu drag !
@A'Svear - Merci pentru sfaturi, pareri, laude. Ma bucur ca ti.a placut prologul si te mai astept!
@Riluri - Pervers , pervers , sadic ! Ce combinatie cul :)) . Te mai astept dear!
Capitolul 2
De ce inima iti bate atat de tare cand vezi pe cineva frumos? De ce nu poti, dand din degete, sa-ti negi sentimentele, sa se naruie? Nu stiam, dar mi-as fi dorit ca lucrurile astea sa se poata intampla. Ideea de a fi refuzat, fara cu atata nepasare, era dureroasa. Nici sa nu se uite o persoana la tine, dar sa-ti spuna un "nu" indiferent. Cum poate un om sa-si construiasca un zid atat de gros in jurul lui? Ea era o persoana invaluita in mister, nevrand sa se stie nimic despre ea, nici cele mai mici amanunte. Dar oare zidul acela se va darama vreodata sau va ramane asa pentru totdeauna?
*
L-am urmat pe Razvan pe culoar, ascultand saluturile prietenilor mei, dar nu le raspundeam. Pur si simplu, nu aveam chef de ei in acel moment. Pasii imi erau detasati, dar mintea imi era incetosata si inima imi batea cam tare. Toti amicii mei ma intrebau ce am patit de ma comportam atat de distant fata de ei, dar nu le-am putut raspunde. Cand am iesit in curtea scolii, lumina soarelui m-a deranjat nespus de mult la ochi. M-am strambat si am plecat capul ca sa nu mai vad soarele. Razvan mi-a dat un branci, facandu-ma sa inaintez. M-am oprit si l-am privit in ochi. Zambea foarte satisfacut.
-La ce dracu' te gandesti? Iar iti vin in minte lucruri perverse? Am intrebat ridicand din spranceana.
Mi-a pus mana pe umeri si m-a intors, cu putere, cu spatele la el. M-am uitat in jos si am vazut-o pe Miranda stand in fata mea, cu mainile Ioanei pe umerii ei.
"Deci asta a fost motivul ranjetului ala idiot..."
Cei doi iubitei s-au departat de noi si am privit-o pe Miranda stanjenit.
-Tipule, tu nu sti sa renunti? Lasa-ma in pace! Intelegi sau trebuie sa-ti silabisesc?! A intrebat pe un ton extrem de nervos.
Apoi, a plecat de langa mine, cu un pas apasat. Ioana si Razvan au venit langa mine si m-au privit compatimitor. Ce ma enervau privirile lor. Uram sa fiu compatimit. Le-am ascultat tacut comentariile si sfaturile extrem de inutile. De fapt, nici nu ii ascultam. Eram pierdut in alta lume unde numai eu si Miranda eram si ne intelegeam foarte bine “ un lucru greu de crezut ". Am vazut-o pe satena stand sprijinita de un gard din fier forjat, rosu. Cand soarele se ivi bucuros dintre nori, ea s-a strambat, profund deranjata, si si-a pus ochelarii de soare la ochi. Un lucru destul de ciudat. Multor fete le placea extrem de mult soarele acesta caldut, care nu ardea.
-Haideti domnisoarelor si domnisorilor, s-a sunat ! Am putut auzi vocea groasa a gardianului.
In fiecare pauza “ ma rog, sfarsit de pauza “ ne urla acelasi lucru. Era oarecum enervant, parca ne spunea ca se fac imbarcarile in nu stiu ce tren. Toti elevii intrau pe usa scolii, oftand, cu parere de rau ca incepea o noua si plictisitoare ora. M-am strecurat printre adolescentii ce pierdeau vremea visatori pe hol si m-am indreptat catre clasa cu un pas detasat “ poate prea incet si relaxat ". Chiar in acel moment, profesoara de fizica a intrat in sala, pregatindu-se sa inchida usa dupa ea. Am luat-o la goana si, spre bucuria mea, am ajuns la timp, dar i-am dat un branci profei, care, destul de instabila pe picioare, s-a prabusit cu fundul in cosul de gunoi. Ropote de rasete au acaparat intreaga sala de curs, eu strecurandu-ma inspre banca mea, dorindu-mi din tot sufletul sa nu ma fi vazut. M-am asezat langa Miranda si “ spre marea mea uimire “ ea radea. M-am uitat uimit la ea, poate chiar socat.
-Ce ai avut cu ea? A intrebat Mira, privindu-ma nepasatoare.
-Vorbesti cu mine? In fine, e o vaca grasa si batrana. Nu pot sa o sufar, am spus aratand cu degetul spre femeia cu parul de un roscat sters.
-Copil idiot, a comentat intorcandu-si privirea spre tabla si reluandu-si atitudinea de nu “ imi pasa de nimic.“
Profa s-a uitat urat la mine, in timp ce isi aranja fusta crem. Cred ca se bucura destul de mult ca nu i-am murdarit minunata fusta. A trecut peste asta si a luat o carte de pe banca lui Tiberiu si a inceput sa o rasfoiasca. Bine, eu iar uitasem sa invat, dar speram ca o sa fie ziua mea norocoasa, ca o sa uite de existenta mea.
-Bun, optica. Alex, baiete, daca tot te crezi atat de destept incat sa intarzii la ora si sa-mi dai un branci, hai vino sa te ascult. O sa fie o problema usoara, a spus zambindu-mi.
Am oftat. Dracu' sa o ia de profa. M-am ridicat din banca si mi-am tarat picioarele pe parchet, pana la tabla. Am luat un marker rosu si am inceput sa scriu cerinta problemei. Dupa ce am citit-o si scris-o, m-am holbat la profa ca la felul paispe. Nu intelegeam nimic, dar chiar nimic. Apoi, am aruncat o privire fugitiva prin clasa. Ioana statea cu Miranda si radeau, in timp ce draga mea colega de banca scria ceva pe un caiet. Profesoara m-a trimis in banca, zicandu-mi ca ma iarta de data asta si nu-mi da un minunat patru. Nu i-am mai multumit, dar in gand o injuram de nu mai puteam. Ioana s-a asezat pe locul ei, eliberandu-l pe al meu si, cu o miscare nefiresc de rapida, Miranda a aruncat ceva langa ea. Un caiet. Dupa ce m-am asezat, am privit mai atent foile si am observat ca era caietul meu de fizica. Imi rezolvase problema atat de repede, de parca era Einstein. I-am multumit si am privit catre tabla ca sa vad cum rezolva profesoara problema.Uneori, mai aruncam priviri fugitive catre Miranda si atunci inima imi batea atat de tare. Ii priveam buzele acelea rosiatice, moi, dulci. Ce mi-as fi dorit sa le degust, sa le simt dulcele. Of, pacat ca era aproape imposibil. Dintr-o data, amandoi ne-am intins catre guma de sters aruncata in mijlocul bancii si mainile noastre s-au atins. Era atat de rece, precum un cub de gheata. Rece si palida o fata cam ciudata avand in vedere ca in orasul asta era insorit foarte des. Mi-as fi dorit sa o cuprind in brate, sa ii incalzesc trupul, dar nu puteam. Atingerea mainilor noastre nu a durat mai mult de o secunda caci, ea, impacientata, si-a tras mana “ extrem de rapid “ la piept. Zidul dintre ea si mine, cu putin timp mai inainte paru ca s-a daramat putin, dar dupa aceasta intamplare, a devenit mai puternic, nelasandu-ma sa vad ce se intampla cu adevarat in sufletul ei. Oare... care era secretul Mirandei?
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.