21-04-2010, 05:37 PM
Am venit cu capitolul 3. Va anunt ca de acum inainte voi trece in viitor. Daca veti citi capitolul 4(cand va aparea) va veti da seama despre ce vorbesc. Toata viata Bellei va fi data peste cap, inteles? Sau asa cred:))
Ok, astept comentari si critici.
Takaruki`chan-Multumesc de comentariu si critica. Promit ca-ti voi asculta sfatul si ca voi avea mai mare grija de ceea ce fac !
Onytsa♥-Nu credeam c-o sa te mai vad. Mersi de comm, o sa-ti returnez cand apuc sa trec pe la tine.
Promit ca de acum inainte voi fi mai atenta.
Capitolul 3
Ultimele saptamani trecusera ca brizele de vara. Ma antrenasem din greu si reusisem sa trec semestrul cu note mari. Ce vis!! Cu toate ca o dusesem asa bine, mi se intamplasera si cateva lucruri caudate.
FlashBack:
Ma foiam in pat si inima imi batea cu putere. Ma trezesc tipand si cu lacrimile ce-mi curgeau in ochii. Corpul meu tremura, nu ma puteam opri. Incercam sa ma linistesc , dar parca era mai rau.
Mi-am pus capul pe perna si am inchis ochii. I-am deschis asa repede cu i-am inchis, ploapele mele erau grele ca plumbul dar nu puteam tine ochii inchisi, ma bantuia aceea amintire, ma bantuiau privirile si ultimele lui atingeri.
End of FlashBack
Am auzit sunetul galagios al clopotelului ce anunta terminarea orelor mele. Cum Alisse lipsea, eu trebuia sa plec singura acasa sis a-I support pe toti fraieri ce se dadeau la mine.
Mi-am luat geanta pe umar si am iesit val-vartej pe usa ca cineva san u observe lipsa mea. Nu prea ma interesau colegii mei, puteam spune ca ma durea undeva de ei. Nu-mi sareau in ajutor, nici eu nu faceam asta, nu ma cautau cand dispaream , nici eu nu faceam asta, asa ca……..
Topaiam prin curtea scoli, bucuroasa ca terminasem orele, defapt semestrul. Aveam un zambet tampit pe fata si imi simteam inima batand ca toblele la ora de muzica . Ce ureche muzicala aveam, de spargeam ferestrele !
Cineva mi-a atins umarul si m-a intorc cu fata . Priveam nedumerita picioarele acelui faptas, era baiat ! Ochii mei se faceau din ce in ce mai mari pe masura ce ridicam capul, foarte lent , cred ca-l enervam . Ajunsesem pe la piept cand baiatul a scos un suneti si a inceput sa bata din picior. Atunci mi-am ridicat privirea si am vazut, l-am vazut………Parul negru luminat de razele soarelui, ochii negri de smoala si pielea zapezie….totul, era el, totul imi amintea de el !
Era Dimitris !
Mi-am simtit inima cum iesea din piept, imi simteam glasul ce tipa in mine, sangele ce urcase in obraji si genunchi ce mi se inmuiau.
El se uita la mine si zambea de parca nimic nu s-ar fi intamplat, uitase totul in doi ani plini de durere si lacrimi . Mii de amintiri mi-au navalit mintea , nelasandu-mi loc pentru a putea gandi libera, fara sa incep sa plang si sa tip.
FlashBack
-Buna, zise baiatul de langa mine. Ma numesc Dimitrs Agio, tu? Isi tesala calul iar eu il priveam fascinata cum facea asta. Era frumos si calm. Stateam intinsa pe fan si zambeam cu obraji in flacari.
Pana la urma am reusit sa leg cateva cuvinte pentru a forma o propozitie.
-Ma numesc…..Eu ma numesc…..aaaa…..Ma numesc Bella ! Am zis eu , aproape tipand, de frica sa nu gresec si sa ma prostesc din nou.
___________________________
Brunetul si-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic si am pornit amandoi spre poiana. Soarele stralucea pe cer facndu-mi parul sa para poleit cu aur. Il tineam strans de mana pe Dimitris, posesiv, nelasand pe nimeni sa-l atinga sau sa-i vorbeasca. Eram indragostita si asta era tot ce conta.
End of FlashBack
Am simtit lacrimi curgandu-mi pe obraji. I-am simtit mana pe umarul meu. Am deschis ochi si am observat ca inca mai era in fata mea, mandru si cu o privire plina de compasiune. Am intors capul in alta parte.
-Ce cauti aici? Am zis eu, aproape soptind….
-Am venit sa te vad pe tine ! Mi-a zis el in timp ce se apropia mai mult de mine.
M-am dat un pas in spate si mi-am strans geanta mai tare pe umar. Inima mea batea nebuneste si picioarele mele incepusera sa ma lase.
-Mai bine pleaca, n-am nevoie de tine ! Am zis eu intorcandu-i spatele si pornind cu stangul. Nici n-am avut timp sa merg doi pasi ca el m-a prins de mana. Era dureros, era asa dureros sa-i aud vocea, sa-i simt mana pe a mea, sa-l simt aproape de mine fara sa fie al meu. Inima ma durea asa tare de parca era strapunsa de mii de lame ascutite.
-Nu plec ! Am venit sa te vad pe tine, sa-mi petrec timpul cu tine si poate…..
Zicea asta calm, fara sa-I pese ca eu plangeam, ca-mi aduceam aminte de durerea provocata de el……
-Poate ca ar trebui sa pleci, Dimitris ! Am tipat si mi-am luat mana din stransoarea lui, parca de fier.
Am luat-o la fuga fara sa-mi pese de lumea de langa mine, fara sa-mi pese ca va incerca sa vina dupa mine. Lacrimile mele erau pline de ura si dorinta. Dorinta de al simti. Inima vroia asta, nu mintea. Era un razboi intre ele, iar eu si Dimitris premiul. Uram sa se intample asta………
Ok, astept comentari si critici.
Takaruki`chan-Multumesc de comentariu si critica. Promit ca-ti voi asculta sfatul si ca voi avea mai mare grija de ceea ce fac !
Onytsa♥-Nu credeam c-o sa te mai vad. Mersi de comm, o sa-ti returnez cand apuc sa trec pe la tine.
Promit ca de acum inainte voi fi mai atenta.
Capitolul 3
Ultimele saptamani trecusera ca brizele de vara. Ma antrenasem din greu si reusisem sa trec semestrul cu note mari. Ce vis!! Cu toate ca o dusesem asa bine, mi se intamplasera si cateva lucruri caudate.
FlashBack:
Ma foiam in pat si inima imi batea cu putere. Ma trezesc tipand si cu lacrimile ce-mi curgeau in ochii. Corpul meu tremura, nu ma puteam opri. Incercam sa ma linistesc , dar parca era mai rau.
Mi-am pus capul pe perna si am inchis ochii. I-am deschis asa repede cu i-am inchis, ploapele mele erau grele ca plumbul dar nu puteam tine ochii inchisi, ma bantuia aceea amintire, ma bantuiau privirile si ultimele lui atingeri.
End of FlashBack
Am auzit sunetul galagios al clopotelului ce anunta terminarea orelor mele. Cum Alisse lipsea, eu trebuia sa plec singura acasa sis a-I support pe toti fraieri ce se dadeau la mine.
Mi-am luat geanta pe umar si am iesit val-vartej pe usa ca cineva san u observe lipsa mea. Nu prea ma interesau colegii mei, puteam spune ca ma durea undeva de ei. Nu-mi sareau in ajutor, nici eu nu faceam asta, nu ma cautau cand dispaream , nici eu nu faceam asta, asa ca……..
Topaiam prin curtea scoli, bucuroasa ca terminasem orele, defapt semestrul. Aveam un zambet tampit pe fata si imi simteam inima batand ca toblele la ora de muzica . Ce ureche muzicala aveam, de spargeam ferestrele !
Cineva mi-a atins umarul si m-a intorc cu fata . Priveam nedumerita picioarele acelui faptas, era baiat ! Ochii mei se faceau din ce in ce mai mari pe masura ce ridicam capul, foarte lent , cred ca-l enervam . Ajunsesem pe la piept cand baiatul a scos un suneti si a inceput sa bata din picior. Atunci mi-am ridicat privirea si am vazut, l-am vazut………Parul negru luminat de razele soarelui, ochii negri de smoala si pielea zapezie….totul, era el, totul imi amintea de el !
Era Dimitris !
Mi-am simtit inima cum iesea din piept, imi simteam glasul ce tipa in mine, sangele ce urcase in obraji si genunchi ce mi se inmuiau.
El se uita la mine si zambea de parca nimic nu s-ar fi intamplat, uitase totul in doi ani plini de durere si lacrimi . Mii de amintiri mi-au navalit mintea , nelasandu-mi loc pentru a putea gandi libera, fara sa incep sa plang si sa tip.
FlashBack
-Buna, zise baiatul de langa mine. Ma numesc Dimitrs Agio, tu? Isi tesala calul iar eu il priveam fascinata cum facea asta. Era frumos si calm. Stateam intinsa pe fan si zambeam cu obraji in flacari.
Pana la urma am reusit sa leg cateva cuvinte pentru a forma o propozitie.
-Ma numesc…..Eu ma numesc…..aaaa…..Ma numesc Bella ! Am zis eu , aproape tipand, de frica sa nu gresec si sa ma prostesc din nou.
___________________________
Brunetul si-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic si am pornit amandoi spre poiana. Soarele stralucea pe cer facndu-mi parul sa para poleit cu aur. Il tineam strans de mana pe Dimitris, posesiv, nelasand pe nimeni sa-l atinga sau sa-i vorbeasca. Eram indragostita si asta era tot ce conta.
End of FlashBack
Am simtit lacrimi curgandu-mi pe obraji. I-am simtit mana pe umarul meu. Am deschis ochi si am observat ca inca mai era in fata mea, mandru si cu o privire plina de compasiune. Am intors capul in alta parte.
-Ce cauti aici? Am zis eu, aproape soptind….
-Am venit sa te vad pe tine ! Mi-a zis el in timp ce se apropia mai mult de mine.
M-am dat un pas in spate si mi-am strans geanta mai tare pe umar. Inima mea batea nebuneste si picioarele mele incepusera sa ma lase.
-Mai bine pleaca, n-am nevoie de tine ! Am zis eu intorcandu-i spatele si pornind cu stangul. Nici n-am avut timp sa merg doi pasi ca el m-a prins de mana. Era dureros, era asa dureros sa-i aud vocea, sa-i simt mana pe a mea, sa-l simt aproape de mine fara sa fie al meu. Inima ma durea asa tare de parca era strapunsa de mii de lame ascutite.
-Nu plec ! Am venit sa te vad pe tine, sa-mi petrec timpul cu tine si poate…..
Zicea asta calm, fara sa-I pese ca eu plangeam, ca-mi aduceam aminte de durerea provocata de el……
-Poate ca ar trebui sa pleci, Dimitris ! Am tipat si mi-am luat mana din stransoarea lui, parca de fier.
Am luat-o la fuga fara sa-mi pese de lumea de langa mine, fara sa-mi pese ca va incerca sa vina dupa mine. Lacrimile mele erau pline de ura si dorinta. Dorinta de al simti. Inima vroia asta, nu mintea. Era un razboi intre ele, iar eu si Dimitris premiul. Uram sa se intample asta………