Limita nu se impune [vampiri]

[Alexi]

Daphne mulţumesc pentru comentariu, însă Diocleţian o să apară foarte târziu şi prezenţa lui nu o să fie dorită.
Apropo câteva cuvinte urâte.


Capitolul 4
Vladimir P.O.V.


Era a doua oară când mă lovea. Unde a crescut? La ţară?
- Te pot ajuta?
Mi-am întors privirea şi am văzut un băiat cu părul blond şi ochii negri. Era îmbrăcat destul de ridicol. Mi-a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic de jos.
- Iar tu eÅŸti?
- Numele meu e Zero şi sunt mâna stângă a regelui. Sunt la ordinele tale.
- Eu sunt Vladimir! Şi poţi să tai respectul. Noi doi suntem egali nu?
Blondul a zâmbit. Am impresia că vom deveni foarte buni prieteni. M-a condus în camera mea. Băiatul mi-a spus că alături era camera prinţesei. Superb! Acum mă puteam strecura la ea în cameră şi să îi fac ce vreau. Ce drăguţ.
Am intrat în noua mea cameră. Pereţii erau acoperişi de un roşu rece. Lângă uşă se afla un dressing destul de mare. M-am apropiat de el şi l-am deschis. Era să pic pe jos când am văzut că e plin de haine.
- Înainte să trimită după tine, regele m-a trimis la cumpărături. Sper să îţi placă. Le-am ales împreună cu sora mea.
Am închis dressingul, uitându-mă prin încăpere. Patul se afla lângă dulapul cu haine. Pat dublu. Perfect! Nu trebuia să mă mai chinui să dorm. Fereastra era în faţa patului, iar lângă aceasta se afla o uşă. Zero m-a informat că era baia. Cât de tare e să trăieşti într-un castel. Am văzut că aveam şi un birou, iar pe el se aflau câteva cărţi. Pe pat erau aşezaţi o pereche de pantaloni negri. O cămaşă vişinie şi o cravată neagră. M-am uitat la blond , iar acesta a zâmbit.
- Nu te speria! Acum că faci parte din elita Van de Cristo, trebuie să te comporţi ca atare. Uniforma Institutului Duffson. De mâine eşti un elev la acest Institut. La fel ca mine, sora mea şi Aria.
- Aria? Drăguţ. Dar tu ai o soră?
- Geamănă! Prietena cea mai bună a prinţesei. Ele două sunt de nedespărţit. E târziu. Mai bine te culci pentru că mâine trebuie să te trezeşti devreme. Şi ştiu că eşti obişnuit să te trezeşte târziu.
- De unde?
- Regele a fost mereu cu ochii pe tine. Noapte bună Vladimir!
- De asemenea.
Ce ciudat era. Mă rog! Cui îi păsa? Locuiam într-un castel şi eram noul protejat al regelui. Am luat uniforma de pe pat şi am pus-o în dressing. M-am băgat în pat. Ce bine era! Presimt că o să dorm ca un bebeluş. M-am învelit cu cearceaful şi am adormit.
- Vladimir! Trezirea!
- Încă 5 minute!
- Tu ai vrut-o!
Am simţit apa rece cum intra în piele. M-am ridicat în şezut , în timp ce Zero ţinea în mână o găleată.
- La naiba Zero! Ţi-am spus că mai vreau să dorm.
- Îmi pare rău, dar somnul s-a terminat. Ai 10 minute să te schimbi. Şi mai bine te-ai grăbi. Lui Aria nu îi place să aştepte.
A ieşit din cameră, lăsându-mă singur.
- Mă doare în p*lă de Aria!
Am îndepărtat cearceaful şi m-am dat jos din pat. M-am dus la baie şi mi-am făcut toaleta de dimineaţă. La naiba! Nu sunt obişnuit să mă trezesc atât de dimineaţă. După ce am terminat, am ieşit din baie şi m-am dus la dressing să îmi iau uniforma. M-am îmbrăcat destul de repede şi m-am uitat în oglinda de pe uşa dulapului. Arătam bine. Poate agăţam pe cineva azi. Ops! Am uitat să îl întreb pe rege dacă pot să vin cu fufe acasă. Am văzut pe birou un ghiozdan. Off Zero! Eşti atât de atent cu toate! Ai nevoie de o distracţie. Am luat ghiozdanul şi am ieşit din cameră. Am început să cobor scările, în timp ce căscam. Pe lângă mine treceau câteva servitoare. Tinere, drăguţe, numai bune ca să îţi ţină patul cald. Am ajuns în holul principal, unde era doar Zero. Deci m-a trezit aşa de dimineaţă ca să o aştept pe ţărancă?
- Să înţeleg că mai udat şi mai trezit la 7 dimineaţa CA SĂ AŞTEPT O FUFĂ?
- Fufă să o faci pe distracţia ta de o noapte.
M-am întors şi am văzut-o pe ”prinţesă” cum cobora scările. Trebuie să recunosc că mai aveam puţin şi salivam. Roşcata era îmbrăcată cu o fustă neagră şi o cămaşă vişinie. Picioarele ei erau acoperite de o pereche de cizme negre, până la genunchi. Mamă! Până nu o am în patul meu nu mă potolesc. Lângă ea se afla o fată cu părul blond, îmbrăcată la fel ca roşcata. Deci asta era sora lui Zero.
- Putem pleca? Sau o să mai stai să te holbezi la mine?
- Ce te face să crezi că mă uitam la tine? Poate sunt interesat de prietena ta! Cum te cheamă frumoaso?
- Zara şi ai face bine să te holbezi în altă parte. Aria, tipul minte! Se uita la tine.
Cele două au început să râdă şi au pornit înainte. Blondul mi-a pus mâna pe umăr.
- Sora mea îşi dă seama când minţi şi când spui adevărul.
- Zero! Mişcă-ţi fundul ăla de pinguin şi hai să mergem.
Am oftat şi am ieşit din castel împreună cu noul meu prieten. Am părăsit curtea castelului. Fetele mergeau în faţa noastră. Să îmi dau palme! Ce forme are Aria! Poate chiar o să ajung să ţin cât de cât la ea. Oare cum o să fie la şcoală. Dacă mă plictisesc, o las.
După vreo jumătate de oră, în faţa noastră începea să se înalţe o clădire imensă. După înfăţişare spuneai că e o închisoare. Am intrat în curte, unde erau o mulţime de elevi. În mijlocul curţii se afla o fântână arteziană din marmură. Băncile se odihneau deoparte şi de alta a drumului. Ceilalţi elevi au început să îşi lase capul în jos, atunci când treceam pe lângă ei. Sau mai bine spus când trecea Aria pe lângă ei. Am intrat în clădire şi am rămas şi mai uimit. Holul era imens. În mijlocul acestuia se afla o masă rotundă din sticla, pe care stătea o vază cu câţiva trandafiri. În partea dreaptă erau scările şerpuite. În faţă se aflau câteva camere, unde se aflau birourile administrative, după cum m-a informat Zero. Am urcat treptele, ajungând la primul etaj, unde se aflau vestiarele. Blondul mi-a dat o cheie, cu un număr. Dulapul meu era lângă cel al prinţesei. Când m-a văzut aceasta s-a strâmbat. Cei doi fraţi aveau dulapurile unul lângă altul, pe cealaltă parte a coridorului. Roşcata şi-a deschis vestiarul şi şi-a lăsat ghiozdanul.