O moarte subtilă

[Looolaaa13]

Capitolul doi

Când am plecat de acasă eram sigură că urma să fie o zi plictisitoare, însă acum tot timpul mi-l petreceam holbându-mă la următoarea mea cucerire. Da, ai citit bine...”cucerire”. Ăsta era planul meu : să îi sucesc minţile lui Eric, iar apoi să îl găsesc pe Vlad. Îl părăseam pe Eric pentru fratele său iar el urma să mă urască. Şi pe mine şi pe el. Un lucru pe care l-am învăţat despre iubitul meu este faptul că nu ar suporta să fie urât chiar de propriul frate. Patetic.
În timp ce stăteam în bancă, m-am hotărât că mi-am pierdut prea mult timp privindu-l pe Eric. Aşa că mi-am plimbat privirea şi prin alte părţi, şi am rămas plăcut surprinsă. Aveam numai bunăciuni. Când m-am trezit din visare se sunase. Am dat să mă ridic si tocmai atunci a sărit pe banca mea un baiat înalt, cu părul roşcat cifulit şi cu ochii căprui foarte pătrunzători. Toată lumea îl cunoştea sub numele de Prinţul.
-Ooo... Prinţule, ce e cu tine pe umila mea bancă?
A afişat un zâmbet de-a dreptul cuceritor. La fel am făcut şi eu şi mi-am dat părul pe spate. M-a luat de mână şi m-a tras afară. Şi-a dres glasul şi a început să vorbească:
-Astăzi arăti splendid ! Mergem la o plimbare după ore?
-De ce nu?
L-am pupat pe obraz şi m-am întors în bancă. Toate fetele se uitau invidioase la mine. Dintr-o dată am simţit o bataie pe umăr. Era chiar iubita Prinţului. Am afişat un rânjet superior şi am întrebat-o în silă :
-Tu ce dracu’ mai vrei ?
-Stai departe Alexandra, sau o s-o păţeşti !
Mi-am dat ochii peste cap şi am început să râd ca o isterică. Când m-am oprit i-am văzut expresia tâmpitei din faţa mea. În spatele ei se afla Prinţul. Ce aveam să mă mai distrez!
- Auzi, spunei atunci iubitului tău să nu mă mai invite în oraş, paraşută idioată.
L-am auzit şi pe el râzând şi m-am întors la banca mea. Acolo am dat de Eric. A vrut să mă întrebe ceva însă tocmai atunci şi-a făcut apariţia profesorul de fizică. Am încercat sa fiu atentă până la jumătatea orei, însă atunci am primit un bileţel de la Eric :

Eşti la fel de crudă cu toată lumea?

Bun. Deci în primul rând fufa aia a cerut-o. Nu era vina mea. M-am întors cu faţa spre el şi am observat că mă privea dezgustat. Mi-am dat ochii peste cap şi am luat un pix :

Wow...Justiţiarul... In caz că nu ai observat, eu nu o ” paţesc ” niciodată. Mai ales de la o curvă idioată. Aşa că taci din gura. Esti nou aici şi nu cunoşti persoanele la fel ca mine.

Ştiu că am fost prea tăioasă dar nu îmi păsa. Am încercat să mă calmez şi am început să desenez. Ghinionul meu a fost că profu’ de fizică m-a văzut.
- Radu ! Ce naiba faci acolo? Afară !
Am rânjit şi am ieşit afară. În desenul meu era o fată care îşi cerea scuze. Ştiam că Eric urma să se uite iar asta m-a făcut să rânjesc iar.
Mare mi-a fost mirarea când am observat că de la clasa vecină, 11 B, Prinţul era şi el dat afară. M-am apropiat de el şi i-am şoptit la ureche pentru că aţipise acolo pe jos :
-Trezirea, Făt-Frumos !
A râs, şi mi-a apucat mâna. M-a tras acolo, lângă el şi mi-a şoptit la ureche :
- Nu te-am mai văzut de mult pe la locul nostru...
- Mergem acolo după ore?
Şi-a arcuit buzele într-un zâmbet şi m-a sărutat în colţul gurii. S-a ridicat. Atunci am realizat că încă mai avea sentimente pentru mine.A fost prietenul meu, după ce m-am despărţit de Vlad. El este singurul care m-a văzut plângând şi care m-a ajutat. Asta m-a făcut să îl iubesc mult. Şi poate şi el pe mine, însă lui i s-a părut normal să se culce cu toate curvele. Asta m-a rănit mult, dar din nou am ţinut în mine.
Ora de fizică a fost penultima mea oră. Mai aveam geografia dar nu aveam chef. Aşa că am fost în clasa Prinţului. Cred că sunt printre puţinii care îi ştiu numele : Radu. Mie îmi place, dar Prinţul îl defineşte : înfumurat, frumos, deştept si plin de bani. Aşadar am intrat acolo şi l-am chemat afară. Imediat ce mi-a văzut geanta l-a rugat pe Ştefan, un coleg să îi dea ghiozdanul. M-a luat de mână şi am plecat. Toţi din liceu ne priveau uimiţi. Să se ducă naibii. Eu oricum încă mai tânjeam după el.
După ce am ajuns în curtea şcolii a insistat să sărim gardul . Am aprobat chicotind. Era ca atunci, când el şi cu mine formam un cuplu. Am ajuns repede la destinaţie. Era locul unde l-am cunoscut. Locul unde am început să fumez şi să mă droghez. Atâtea amintiri. Prea multe şi prea dureroase.
Văzând că nu eram în apele mele, şi-a trecut mâna după gâtul meu şi am început să ne plimbăm. Eram agitată, aşa că mi-am aprins o ţigară. Aveam nevoie să simt fumul cum îmi invadează plămanii. Să simt din nou că sunt liberă. Ţigara s-a terminat repede, pentru că am împărţit-o cu Radu. Dintr-o dată vocea lui groasă a spart liniştea :
-E fracsu’. Ai de gând să te răzbuni pe el doar pentru că Vlad te-a rănit? E un copil.
-Nu e un copil. Ai rămâne uimit să vezi cât de mult îi seamană. Chiar şi ţie : îngâmfat şi genu’ de tip care cucereşte orice fată...
-Asta înseamnă că eu chiar te-am cucerit pe tine...
M-a tras spre el şi mi-a căutat gura. Nu am ripostat pentru că eram mult prea obosită şi pentru că în fond îl vroiam. Limbile noastre au început dansul cunoscut. Mi-am băgat mâna în părul lui pentru a adânci sărutul. Îl vroiam, aveam nevoie de el iar Radu ştia asta mai bine ca toată lumea.