Hello.:*
Ei bine, nu prea am avut somn aşa că m-am gândit să pun nextul, dar ȋnainte de toate aş vrea să vă mulţumesc pentru comentariile lăsate, sunte-ţi nişte scumpe. *hug*
Fără să mai lungim vorba, vă urez lectură plăcută!:*
Capitolul IV
- Naruto -
Timpul e ceva ce las mereu ȋn urmă, iar dacă ȋn el rămân oameni sau vise neȋmplinite acolo vor sta căci el nu importă ȋnapoi. Eu nu mă pot opri, nu-mi pot opri tentaţiile şi ȋnclinaţiile spre fatalitate, iar dacă nu pot angrena pe alţii ȋn ele, ȋi las ȋn urmă. Nu ezit niciodată când greşesc, căci o fac de prea multe ori, mereu cu aceeaşi gravitate. Îmi recunosc greşelile, dar ȋncerc să nu le repet pe toate, pentru că sunt facute din bucăţi ciuruite de suflete, rămase de după lovituri succesive de ură şi impulsuri nervoase.
Sunt multe lucruri ȋn viaţă care ȋţi ȋncântă privirea, dar puţine lucruri care ȋti atrag inima. Viaţa nu înseamnă doar să mărim viteza. Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile. Legea iubirii cea care conduce omenirea şi cea care ne face să credem că ȋn focul acesteia până şi cel mai tare fier se ȋnmoaie.
Poate că exagerez, dar simt că lumea asta nu mai merge ca odinioară, stagnează sau, mai rău, involuează, oamenii devin din ce ȋn ce mai răi sunt influenţaţi tot mai mult de putere şi bani. Câteodată mă ȋntreb.. dacă nu ar exista lucruri care să ne bucure sufletul, ce am face? Am sta cu mâinile ȋn sân sau am căuta alternative? Nu ştiu, dar de un lucru sunt sigur, atunci când sufletul nostru va muri noi vom părăsi pământul, dar nu ne vom alege cu nimic, vom muri lafel ca şi cum am fi ȋnviat.
Stau pe banca asta nenorocită ȋn timp ce mă rog de brunetă, să mă lase să o conduc acasă.
N-aş fi crezut niciodată că aş fi ȋn stare de aşa ceva, dar nu pot rata o astfel de şansă. Se uită la mine destul de surpinsă şi sincer nu ştiu de ce mă "chinui" atât de mult, pur şi simplu ȋmi cam place prezenţa acesteia. Când sunt cu ea mă simt mult mai calm şi ȋncrezător, toată energia mea parcă se pierde ȋn culoarea ochilor ei iar fiecare stare de nesiguranţă dispare.
Mă uit ȋn gol spre un punct fix, când o voce stinsă ȋşi face simţită prezenţa. A vorbit atât de ȋncet ȋncât nici măcar nu am auzit, ce mi-a zis.
- Ai spus ceva? o ȋntreb eu, uitându-mă insistent la ea.
- Bine, ȋmi spune ȋn timp ce ȋncearcă să ȋmi evite privirea. Asta e tot ce am aşteptat, să zică cuvantul magic.
Imediat ce mi-a dat acordul ei, m-am ridicat ȋndreptându-mă către motocicletă. Ploaia deja se mai domolise, tot ce se puteai simţi e răcoarea şi vântul ȋncăpăţânat ce ȋşi face cale printre micile obstacole. Cine ar fi crezut că va veni şi pentru mine o astfel de zi, ȋn care să fiu resemnat, calm şi fericit, ȋn care să nu fiu pus la zid ca de atâtea mii de ori. O văd cum vine spre mine, instantaneu apărându-mi un zâmbet prostesc şi fără sens, dar defapt ȋi ştiu prea bine rostul.. doar că ȋmi e atât de ruşine să admit că ȋmi place de ea ȋncât mă simt de parcă aş fi făcut ceva rău.
Se aşează ȋn spatele meu ȋn timp ce mă cuprinde ȋntr-o strânsă ȋmbraţişare. Mâinile ei ȋncercau să-şi găsească sfios locul printre denivelările abdomenului meu bine lucrat, ȋncepând uşor să-mi cerceteze corpul. Atingerea era atât de apăsătoare şi fină ȋncât mă făcea să simt cum mii de fiori preiau controlul asupra trupului. Începeam să experimentez cum rigiditatea lua stăpânire asupra mea, făcându-mă tare şi greu, de la burtă ȋn jos până ȋn vârful degetelor de la mâini.
Odată ce şi-a fixat bine palmele, se lasă ȋncet pe spatele meu luând aceeaşi poziţie cu mine. În momentul acela am putut să-i simt splendoarea corpului ei firav dar atât de atrăgător ce ȋmi ȋncântă simţurile. Începea să se "agite" vrând să-şi găsească o pozitie cât mai confortabilă dar datorită materialului ud al bluzei subţiri eram capabil de a-i măsura fiecare impuls. Puteam simţi cum sâni ȋi sunt brutal striviţi, oferindu-mi o viziune complexă a formelor sale apetisante.
Senzaţiile nu ȋntârzie deloc să apară, corpul răspunde involuntar la toate mişcările acesteia. Îmi ȋndrept uşor coloana pentru a mă elibera de amorţeala ce ȋmi străbătea trupul, revenind imediat la poziţia iniţială fără să o deranjez pe brunetă. Aş minţi ȋn cel mai urât mod dacă aş spune că vreau să se oprească, ȋmi place la ce ȋncercări mă pune chiar dacă neintenţionat.
Fără să mai stau pe gânduri, ȋmi pun casca şi pornesc motorul nu ȋnainte de a o ȋntreba pe unde să o iau. Aceasta ȋşi mişcă mecanic mâna arătându-mi drumul ȋn timp ce ȋşi sprijină fruntea de umărul meu. Ar trebui să mă grăbesc căci deja simt cum oboseala ia stăpânire pe corpul meu.
Totul ȋn jurul meu e ȋnvelit ȋntr-un strat subţire de nesiguranţă şi adrenalină.. dar asta nu mă opreşte deloc să nu accelerez, instantaneu bordul de viteză al motocicletei ȋncepe sa crească din ce ȋn ce mai mult. Pe stradă nu puteai observa decât asfaltul ud, ce era slab luminat de catre stâlpii ce ȋncep să-şi piardă din vitalitate. Urechile mele nu puteau auzi decât zgomotul motorului şi scâncetele de frică ale fetei ce răsunau frecvent la fiecare curbă sau groapă pe care o ȋntâlneam, chiar mă amuză modul ȋn care se sperie.
Mă ţine stâns ȋn braţele ei, fără să lase nici un spaţiu gol care să ne despartă. Ar trebui să-mi fie frig dar din contră ȋmi simt corpul extrem de fierbinte şi cald, iar asta probabil se datorează micii mele companii. Clipesc preţ de o secundă când de odată simt cum cineva mă trage uşor de tricou.
Îmi ȋntorc privirea albastră şi o văd făcându-mi semn să opresc. Se pare că am ajuns destul de repede, era şi normal la modul cum am condus. Scot casca de pe cap şi ȋncep să cercetez locul cu atenţie. Se pare că sunt ȋntr-un cartier destul de luxos şi scump, am ȋn jurul meu tot felul de case de la cea cu peste trei etaje la cele cu piscină ȋn spate, aici puteai găsi una pe gustul tău, doar să deţii suma necerasă pentru a o cumpăra.
Aştept de ceva timp să coboare dar se pare că aceasta ezită să se ridice, sau cel puţin aşa cred eu. Probabil că e ȋncă ameţită ȋnsă parcă simt nevoia să rămână cu mine, să nu mai plece niciodată de lânga mine, timpul să stea ȋn loc.. iar noi să rămânem bocaţi aşa pentru totdeuna.
Imediat când vroiam să mă ȋntorc la ea, aceasta se ridică ȋndepărtându-se de mine. Ne aruncam unul altuia priviri şi zâmbete naive ȋn timp ce ȋntre noi se instalase o linişte a dracului de insuportabilă ȋncât puteam să-mi aud bătăile inimii şi respiraţia secădată a fetei.
- Mersi, că m-ai adus acasa, ȋmi spune ea uitându-se la mine, ȋn privirea ei se putea vedea cu uşurinţă oboseala care-i stăpânea trupul.
Afişez un zâmbet ȋn sem de "cu plăcere" şi chiar când vroiam să plec, mi-am adus aminte că am uitat să o ȋntreb cum o cheamă.
- Scuze, dar nu ţi-am reţinut numele, ȋi spun eu ȋn timp ce ȋmi trec mâna prin părul auriu.
- Pai nu ȋmi amintesc să ţi-l fi zis, dar oricum mă numesc Hinata.
Fir-ar! Iar am dat-o ȋn bară, ce naiv pot fi câteodată, ce-i drept nici eu nu ȋmi amintesc când aş fi făcut asta, dar ȋn mintea mea partea asta nu e atât de importantă.
- Încântat, eu sunt..
- Naruto, adaugă ea, nelăsându-mă să termin. Într-un fel sunt chiar ȋncânt că ȋmi ştie numele dar şi curios ȋn acelaşi timp. De unde putea ea să ştie? Dar mai bine nu ȋntreb, probabil că iar voi face vreo gafă, oricum am făcut destule ȋn faţa ei şi dabea ne-am ȋntâlnit de doua ori.
Se pare că e destul de amuzată, abţinându-se cu greu să nu râdă, mă mai uit odata la ea ȋnainte să plec şi observ că ȋncearcă să ȋşi dea jos geaca care i-am dat-o acum ceva timp. Și-o scoate şi ȋşi ȋntinde mâna spre mine vrând să mi-o ȋnapoieze.
- Păstreaz-o, vei găsi tu când să mi-o dai, ȋi spun eu ȋn timp ce mă pregătesc sa plec, dându-i de ȋnteles că vreau să ne mai vedem.
N-ar trebui să mai stau mult pe aici, cu cât pierd mai mult timp cu atât mai mult voi ajunge acasă mai târziu.
Mi se ȋntâmplă din ce ȋn ce mai des să ies din casă şi să ajung la destinaţie fără ca nici măcar să stiu pe unde şi cât am umblat. Dar ȋn momentul ăsta chiar nu va fii aşa căci trebuie să ajung repede, având ȋn vedere că nici măcar nu ştiu cât este ceasul.
Pornesc repede şi plec dar nu ȋnainte de a-i face cu mâna brunetei, care intră ȋntr-una dintre acele locuinţe luxoase. De data asta nu voi mai avea nici o reţinere din a conduce cât de repede mă ţine motorul, căci nu am nimic ȋn spate sau ȋn faţa mea care să-mi distragă atenţia.
În aproximativ zece minute am putut să ajung şi eu acasă fără să ȋntâmpin vreo problemă. Intru ȋn casă cu ajutorul cheii de rezervă, ce o folosesc de fiecare dată când sosesc la ore târzii şi fără să fac gălăgie pătrund ȋnăuntru, imediat ce am ȋnchis uşa vederea ȋmi este ȋnceţoşată, nu puteam vedea absolout nimic, norocul meu e că ştiu unde sunt poziţionate lucrurile astfel să nu mă lovesc de nimic.
Dintr-o dată lumina din cameră se aprinde, totul căpătând culoare şi formă. Execut o mişcare de 180 de grade, răsucindu-mi corpul de la stânga la dreapta pentru a vedea cine este ȋn ȋncăpere. Când deodată ȋmi apare ȋn faţă un bărbat de 54 de ani, cu părul argintiu ce ȋi stătea ciufulit ȋn sus, ȋmbrăcat comod ȋntr-o pereche de pijamale.
Încer să nu-l bag ȋn seamă, ȋn speranţa de a mă lăsa ȋn pace, dar se pare că el ȋncepe să mă privească din ce ȋn ce mai apig, urărindu-mi fiecare mişcare pe care o făcea, ȋncepea să devină foarte enervant.
- Prin ce cluburi ai mai umblat de data asta? mă ȋntreabă acesta pe un ton liniştit şi calm.
- De ce crezi că mereu mă duc ȋn cluburi? M-am săturat să mă ȋntrebi mereu acelaşi lucru! ȋi spun eu uşor revoltat şi jignit, la auzul vorbelor mele acesta ȋncepe să râdă ȋntr-un mod haotic şi sinistru făcând gălăgie ȋn toată casa.
- De ce? Pentru că eu asta făceam la vârsta ta, simplu, ȋmi spune continuând să râdă.
Mă ȋndrept spre el, uitându-mă amuzat la el ȋn timp ce ȋnchid lumina, lăsându-l pe ȋntuneric, ducându-mă sus ȋn cameră. Nu am mai auzit nimic din partea lui. Ce o fi cu el de e aşa de calm? De obicei ne certam vre-o jumătate de oră şi după mergeam la culcare. Oricum de ce ȋmi bat capul cu asemenea prostii? Sigur voi afla mâine ce-i cu această stare nouă a lui. Câteodată mă ȋntreb de ce m-am ales cu o astfel de rudă.. mi-e imposibil să cred că seman ȋntr-un fel cu el.
Deschid uşa la cameră şi pătrund ȋnnăuntru, repezindu-mă la dulap de unde ȋmi iau primele haine pe care le găsesc. Un tricou alb, simplu şi o pereche de pantaloni scurţi de culoare ȋnchisă, trăgându-le repede pe mine.
Înlătur toate prostiile care erau pe pat, aruncându-le ȋntr-un colţ şi mă aşez pe covertura moale, ȋncepând să mă gândesc mai cu atenţie la toate cele petrecute.
Totuşi ştiu că ȋn seara asta nu mă voi culca cu vre-un sentiment de vinovăţie, poate doar regretul că nu am putut sta mai mult cu ea şi că nu am ȋncercat să fac ceva mai ȋndrazneţ şi evident.
Sper că va placut şi că nu a fost plictisitor.
Scuza-Å£i eventualele greÅŸeli.:-s
![[Imagine: eKyCOTm.png]](http://i.imgur.com/eKyCOTm.png)
![[Imagine: KMS02-5.gif]](http://metanorn.net/wp-content/uploads/2010/04/KMS02-5.gif)
