Animezup - forum manga si anime

Am vaga impresie ca te-ai cam grabit cu actiunea, iar sentimentele personajelor tale au fost spuse foarte rapid si totul mi se pare ca s-a derulatca un fuger, instantaneu si nu am prea perceput toate. Inteleg ca toti ravnesc asupra lui Kaoru si Kaoru il vrea doar pe Natsuhi( de cate ori ii zic numele ma gandesc la sushi:D:)) ) . Dar ar trebui sa te bazezi pe sentimentele si gandurile lui, atat de pe ale lui Natsushi, trebuie sa le descrii mai indetaliat.
A fost ok, dar cu mai multa rabdare reuseai sa iasa totul mult mai bine. dar oricum am vazut ca fata de primele capitole te descurci mult mai bine, ai grija cu greselile atat de tastare cat si de exprimare/ortografie. oks?:D
Succes la postat si scris! Hugz:*:X

Capitolul XVIII

Pentru cateva clipe, nimeni nu scoase o vorba. Kaoru ar fi vrut sa inceapa el discutia, dar nu stia despre ce.
Isi arunca privirea spre fereastra. Gandul incepu sa-i zboare la viitoarea lui surioara si faptul ca parintii tineau ascuns acel secret fata de el il facea sa fiarba. Insa vocea lu Saisei il trezi la realitate:
-De data asta cate ore?
-Doua, raspunse Keito.
Asculta cu atentie conversatia celor doi, dar nu putea intelege despre ce vorbesc. Ce or fi facut doua ore?
-Prima data cand a venit a rezistat doar jumatate de ora, interveni Natsuhi.
-S-a obisnuit! adauga ironic Saisei.
-Acum ma credeti ca va minte? intreaba fratele mai mic.
-Da! se auzira in cor vocile celorlalti doi.
-Dar se pricepe! continua singur Keito.
-Mi-e imi spui? S-a auzit scataind patul pana aici. Nu-i asa, Kaoru?
-Aha! exclama baiatul.
-Ai inteles ceva din ce am vorbit mai inainte? Intreba Keito curios.
-Ai spus ceva? Oh, scuze! Nu am fost prea atent. Au auzit doar: " S-a obisnuit bla, bla, bla!"
-Observ ca esti foarte interesant de ceea ce vorbim noi, adauga ironic Saisei.
-Da, multumesc! Toata lumea imi spune asta. Si erau trei ore jumatate, nu doua, il corecta baiatul. Si serios, ce ati facut trei ore si jumatate?
-Vrei sa-ti demonstrez?
-Sa ma gandesc: Nu! Acum sa revenim la Shun.
-Hei, nu schimba susiectul! Ori raspunzi, ori vei afunge cael.
-Cand? intreba Kaoru mai mult pentru el.
-De fapt, Shun se poarta ciudat in ultimele zile, veni replica lui Natsuhi in apararea brunetului.
-Daca ma gandesc mai bine, chiar e putin ciudat, fu de acord si Keito.
-Iar sunt ignorat? se planse Saisei.
Natsuhi continua, nebagandu-l in seama pe fratele lui:
-Mi se pare ca ascunde ascunde ceva. L-am auzit din intamplare vorbind cu cineva la telefon, spunand ca are sa scape de tine. Nu stiu cum, dar sunt sigur ca o fa face.
-Stiam deja! raspunse barbatul cu un zambet larg pe chip.
Auzind ceea ce spuse barbatul, toate privirile celorlalti erau atintite acum asupra lui. Daca stiuse, de ce nu incerca sa rezolve cat mai repede acea problema? Nimeni nu mai stia ca sa mai zica. Chiar atat de prost era Keito incat, desi stia ca Shun il vroia mort, nu ridicase un deget pentru a-l opri? Ce era in capul lui? Kaoru, insa, nu cel mai buimacit. Doar stia ce planuieste roscatul, de ce mai era cu el.
Vazand reactia celorlatti, Keito se vazu nevoit sa le dea explicatii:
-Stiu ca nu intelegeti ceea ce fac, asa ca va voi explica tot. Shun a fost trimis de cineva sa ma omoare ... sa ne omoare. De aceea vreau sa aflu cine e capul rautatilor, desi as avea o idee. Dar nu pot proninta inca fara sa am dovezi care sa-mi demonstreze mai intai mie si dupa aceea va voi informa si pe voi.
-Te referi la ...
-De, le el, Saisei. La nimeni altul decat el. A fost mereu gelos pe mine pentru ca aveam totul, desi in copilarie eram cei mai buni prieneni. Nu stiu ce s-a schimbat intre noi. Credeam ca a iutat toata aceea poveste cu sora lui si m-a iertat, dar animalul din mine vroia sa se hranrasca. Nu e vina mea.
Urma o pauza in care barbatul se gandea la ce va spune in continuare. Care "el"? Kaoru nu mai intelegea nimic, dar nici nu se chiniia prea mult sa inteleaga. Atata timp cat el nu era implicat, nu ii pasa se ce intampla in jur.
Cine vroia sa-i faca rau lui Keito? De ce ar vrea cineva sa-i omoare pe ceilalti din placere? Si ce era cu sora aia?
Dupa cateva minute, continua:
-Stiu ca va intrebati de ce nu fac nimic, dar trebuie sa aveti rabdare si incredere in mine. Stiu ce am de facut si imi voi duce planul pana la capat, chiar daca asta ar insemna sa imi pierd viata.
" Nu-ti fa grija! Vei avea o parte de o inmormantare usoara ... daca iti mai gasim trupul" gandi baiatul, simtind cum rasul incepu sa puna stapanire pe el.
Isi imagina inmormantarea lui Keito, dar in jurul sivriului si in cimitir nu era nimeni. Nici macar preotul. Il lasara in fata gropii cu capacul deschis.
Nu observa cand barbatul isi relua discutia:
- ... vrea sa ma omoare. Cred ca el e cel care la trimis pe Shun.
-Vom fi mereu alaruri de tine, frate! Sped doar ca nu iti vom uita numele, vorbi ironic Saisei, punandu-si mana pe umarul drept al fratelui mai mare.
-Multumesc mult! Ma asteptam sa fie macar unul dintre fartii la inmormantare a mea. Presupun ca nici tu nu a-o sa vi, asa-i? vorbi el adresandu-se lui Kaoru.
-Nu, penrtu ca voi fi prea ocupat cu sora mea, adauga baiatul, insa ar fi trebuit sa se abtina.
-Care sora? de repezi Saisei curios.
-Imi pare rau! Nu trebuia sa spun asta.
-Ai uitat sa ne spui ceva? intreaba Natsuhi.
-Nu. Nimic ce e legat de voi. Atunci, ne mai vedem. Trebuie sa m aduc la serviciu.
Se ridica de pe canapea si vru sa mearga spre usa, dar Saisei i-o lua inainte, prinzabdu-l de mana. Baiatul isi misca un picior si nu stiu ce se intampla ca se vazu deasupra lui Saisei.
-O, tigrule, mai incet! vorbi acesta ranjind.
Furia lui Kaoru crestea, venindu-i sa-l loveasca, dar se calma nevrand sa-si fac ao parere proasta si Natsuhi sa se comporte la fel ca si Keito. Vru sa se ridice de pe el, dar Saisei il trase mai aproape , atingandu-i nasul cu al lui. Zambea. Barbatul ii puse mana pe ceafa si il inpinse pana cand ii atinse buzele cu ale sale.
Kaoru era in lumea lui. Nu mai era constient ce se intampla in jurul lui si se simtea ciudat. Daca era treaz, ar fi reactionat cumva, dar acum ii era imposibil.
Keito si Natsuhi il priveau urat, mai ales Keito care il vroia numai pentru el iar Natsuhi mai putin, deoarece ii luase primul sarut, numai ca nu ii placea cand se apropia cineva de el. Daca era un dusman, l-ar fi protejat chiar si cu propria lui viata. Nemai suportand, fratele cel mic se ridica si merse langa Saisei spunandu-i:
-Lasa-l!
Saisei isi privi fratele gelos si spuse:
-Doi se lupta si al treilea castiga. Eu l-am luat primul.
-Eu in padure.
-Eu inca nu, interveni Keito.
-O, Natsuhi, ce salbatic esti!
-Daca vrei sa sti, Saisei, Kaoru a inceput si a doua oara nu a mao vrut.
Cand cei trei vorbeau, Kaoru incepu sa-si revina. Clipi de cateva ori si observa unde era. Zambi in sinea lui, venindu-i in minte un plan. Prima data nu ii place idea si nu functiona oricum, asa ca mai bine il lasa in pace. Se ridica in picioare si le astepta reactile, dar facu ca de obicei: se uitau la el.
-Lasa-ti-l sa plece daca vrea, le spuse Keito.

Pe drum, nu departe de florarie, Kaoru mergea acasa, trecand pe un pod. Apa albastra sclipea, soare ii facu loc luni sa apara, il facu pe baiat sa se sipta in largul lui. In urla lui, mergea o pisica. Nu o baga in seama si isi continua drumul. Merse cat merse si auzi un mieunat in spatele lui. Isi intoarse privirea si o pisicuta il urmarea. Era toata neagra, cu labutele, varful cozii si burta alba. Ochii ii erau de un rosu-aprins.
Animalutul se apropie, iar Kaoru ii mangaie crestetul capului. Pisicuta incepu sa toarca, dupa care sari in bratele lui.
Cand ii atinse obrazul derpt cu mustatile, baiatul avu persentimentul ca Natsuhi il urmarea. Natsuhi-un nume pe care nu il va uita niciodata.
-Te-ai pierdut?
Pisica ii raspunse printr-un mieunat slab.
-Si eu sunt cam pierdut. Nu mai stiu ce sa fac. Cand e langa mine nu imi gasesc cuvintele, iar cand ma atinge ma simt de parca un grup de luturi imi zboara prin stomac. As vrea sa-i spun ce simt, dar nu stiu daca si el simte acelasi lucru pentru mine.
Urma o pauza. Dupa cateva minute, lua pisica jos si pleca mai depatre, dar nu inainte de a-i atinge o urechie si de a vorbi:
-Mi-a facut placere sa vorvesc cu tine. Chiar m-ai ajutat. Sa nu te ratacesti.
Se indeparta si porni spre casa.

Hey, tnx` ca m-ai anuntat>:D<
Paii, cam multe greseli de tastare, incearca sa le elimini data viitoare, `k? :] Si desigur, am mai vazut inca o greseala. Ce-a fost cu emoticonul ala? Btw, sunt sigura ca ti-a iesit din greseala, deci nu e prea mare "zarva" :))
Well, eu as fi vrut mai multe in acest capitol, dar daca nu s-a putut, asta e... ^^ Revenind... Chiar nu ma asteptam sa faca asa ceva Saisei, si eu care credeam ca va fi Keito sau chiar Natsuhi. :X Yeah, I love them! Ma nelamureste ceva; chestia cu pisica aia. E ceva in neregula cu ea, poate sa fie chiar Natsuhi, asa cum a presimtit Kaoru. :-? Aflu mai multe pe parcurs.
:bye:

ty ca m-ai amuntat:*:*
deci in sfarsit si-au dat seama ce fel de persoana era Shun...dar daca Keito stia de ca n-a facut nimic??...sper sa ne lamuresti cat de repede posibil..
si Kaoru i-l iubeste yeeeeii!!...sper ca si Natsuhi sa fi auzit "discutia" lui cu pisicuta...
anyway, spor la scris si multumesc din nou ca m-ai anuntat..
kiss ya:*

Capitolul XIX

Intra pe usa, incercand sa nu se auzit, dar nu avu noroc. Usa sufrageriei se deschise si tatal lui se ivi in dreptul ei.
-Unde ai fost?
-La munca, tata! Unde crezi? raspunse baiatul, nevrand sa-i intalneasca privirea.
-La ora cinci?
-E doar patru fara douazeci, il corecta baiatul.
-Comentezi?
-Nu!
-Treci in camera ta!
Baiatul se indeparta lent spre camera lui, dar fu opit de vocea tatalui:
-Daca ma gandesc mai bine ... esti pedepsit!
Intrand in camera lui, tranti usa in urma, bombaind:
-" Esti pedepsit! " Doar atat stie sa spuna. Ce am facut de data asta?
Se arunca pe pat, cum facea de obicei cand simtea ca nu mai are energie. Isi afunda capul in perina moale si inchise ochii. Linistea cuprinse toata incaperea, pana cand un mieunat se facu auzit in fata ferestrei. Isi aminti de pisica pe care o intalnise pe strada. Dar era imposibil sa fie acolo.
Un nou mieunat. Isi intoarse capul spre fereastra, dar se prabusi cu zgomot pe podea. Ajunsese la marginea patului. Se ridica, deschise fereastra si brusc, o pisica, aceasi pe care o intalnise mai devreme, sari pe patul lui si se aseza confortabil pe perina moale. Incepu sa toarca, isi inrinse labele din spate si din fata, cascand adanc, dupa care se ghenuii, cu labutele peste cap.
-Ce cauti tu aici? M-ai urmarit pana acasa?
Kaoru se apropie de ea si o mangaie sub barbie.
-Cred ca ti-e foame! Stai sa-ti aduc putin lapte.
Se strecura pe coridor, fiind atent sa nu atraga atentia nimanui, intra in bucatarie se unde lua o farfurie cu margini inalte si o sticla de lapte.
-Se intoarse in camera, unde umplu pe jumatate farfuria cu lapte si o aseza cu grija in fata pisicutei.
-Poftim!
Animalutul o goli in cateva clipe. Dupa ce termina, se scutura si cativa stropi de lapte ateriza pe fata lui Kaoru. Pisicuta se apropie si le linse. Baiatul zambi.
O lumina puternica isi facu aparitia din dreptul patului. Isi puse mainile la ochi si deschise atunci cand se intuneca.
Ramase surprins cand in locul pisici aparu nimeni altul decat Natsuhi.
-Surpriza!
Kaoru cazu, pur si simplu, pe spate in timp ce barbatul se apropie de el ingrijorat.
-S-a intamplat ceva?
-Asta inseamna ca ...
-Da! Si eu simt la fel pentru tine.
Ii ridica usor barbia, privindu-l adanc in ochi.
Baiatul isi lasa capul in jos, evitand sa il priveasca inapoi. Acum nu isi mai putea ascunde sentimentele pentru el. Trupul incepea sa-i tremure. Incereca sa se opuna tentatiei de a-i sari in bratele lui si de -si ascunde chipul la pieptul lui, dar nu reusi, asa ca isi aseza mana pe pieptul lui lat. Inima incepu sa-i bata cu putere in piept si se lasa in inmracisarea lui blanda.
Natsuhi se lasa pe spate, astfel incat, Kaoru sa ajunga peste el. Baiatul vru sa se ridice, dar mana lui Natsuhi il trase la loc.
-Saruta-ma! Stiu ca vrei!
Chipul baiatului se facu rosu. Desi nu vroia ceea ce spusese barbatul, o parte din el nu-l asculta. Natsuhi isi aseza mana pe obrazul lui, asteptandu-i reactia, dar nimic nu se intampla. Il privra, pus si simplu, mirat.
Isi aseza si cealalta mana, dupa care zambi. Stia ca nu va face ce i-a spus, asa ca incepu el primul . Isi incolaci bratele in jurul gatului lui Kaoru, apropindu-si capul de al lui. Cand buzele lui Natsuhi se unira ce cele ale lui Kaoru, baiatul parca nu vroia sa se mai indeprteze. Ii placea. Nu vroia sa le mai dea drumul. Aceasi senzatie o avea si persoana de sub el.
Natsuhi il indeparta putin, dupa care intreba:
-Vrei sa vezu cum e un sarut adevarat?
-Da, vrei? se auzi vocea puternica a tatalui.
Baiatul tresari si isi intoarse capul spre usa.
-Tata, nu e ceea ce pare! se apara el.
-Serios? Atunci ce e? Ce ar fi trebuit sa vad?
-Tata ...
-Nu asa te-am crescut, fiule! Vroiam sa-ti cer iertare pentru comportamentul meu, dar ma bucur ca nu am facut-o. Nu pot sa cred sa i-ai face asa ceva tatalui tau. Cum poti sa te saruti cu barbati?
Natsuhi il lua in brate vrand sa-l sarute din nou.
-Nu acum! vorbi Kaoru putin iritat.
Vazand ca nu are nici o sansa cat timp tatal lui Kaoru e in camera, ii arunca o privire serioasa barbatului, vorbind:
-Nu ai vazut nimic. Acum ii vei cere iertare pentru iertarea ta, dupa care pleci si inchizi usa in urma.
-Nu s-a intamplat nimic! vorbi barbatul ca hipnotizat. Kaoru, imi pare rau!
Baiatul se uita in ochii lui Natsuhi si ramase uimit cand vazu ca erau rosii ca sangele. Barbatul se intoarse spre el vazand ca ii e frica si ii lua mana intr-a lui, spunand:
-Nu-ti fie teama. Nu-ti voi face rau.
Il lua in breate soptindu-i la ureche:
-Vrei ...
-Nu!
-Dar nici macar nu ti-am spus ce vreau sa te intreb.
-Sa ma saruti sa sa ...
Baiatul se opri. Era prea jenat sa spuna cuvantul acela.
-Se ce?
Nu ii raspunse.
-Sex? Asta era cuvantul?
Nici de data asta nu ii raspunse.
-Uita-te la mine!
Kaoru isi intoase privirea spre el. Ce mai vroia de la el? Natsuhi isi apropie capul de batul lui si il saruta.
-Imi pare rau! Nu m-am putut controla! Te superi daca stau cu tine noaptea asta? O sa fiu pisica.
-Asta nu schimba nimic.
Urma o clipa de tacere, dupa care sunetul pasilor pe coridor ajunse la urechile baiatului.
-Ascunde-te! Vine mama!
Kaoru se ridica rapid de pe el si il sfatui sa intre sub patura. Barbatul il asculta si facu in tocmai. Cand usa se deschise larg, mama lui intra in incapere.
-Am auzit ca tatal tau a tipat la tine, vorbi femeia vrand sa se aseze pe pat.
-Mama. nu! striga baiatul infricosat.
-Nu ce? Kaoru ce e cu tine? de un timp te porti ciudat.
-Sunt bine, mama! Nu-ti fa griji. Am multe probleme pe cap.
-Se pare ca eu sunt una din ele, se auzi vocea lui Natsuhi.
-Nu mai vorbi.
-Kaoru, esti bine? intreaba mama lui ingrijorata.
-Da. Problema cea mai mare este ca s-a stricat telefonul. Are tetefoniocitoza. Se aud sunete ciudate.
-Cateodata vorbeste singur tatal tau, vorbi din nou Natsuhi.
-Ca asta. Vorbeste pe langa. Daca l-ar ajuta macar pe om, dar nu, vorbeste ca sa-l prinda parinti.
-Aha! Atunci bine. Sa nu faci prodtiuare. Daca ai nevoie de ceva sunt in bucatarie.
-Da mama. Te iubesc!
-Si eu.
Femeie iesi iar Kaoru se intoarse spre Natsuhi punadu-si mainule in san.

Of, of! Ce intarziata sunt.. Puteam sa dau muuult mai devreme. :[[
Revin cu un edit. Promit!!
^^
______________________
Pai am avut ceva probleme cu pc-u` si inca am. Cred ca o vreme nu o sa mai umblu atat de mult pe Zup, rare ocazii. :((
:|
Si revenind, eram sigura ca pisica aceea este Natsuhi. Altcineva nu putea fi, ca doar nu-l urmarea Keito sau Saisei, sau poate chiar Shun. Neeah`, in niciun caz. : )) Am mai vazut greselute. Incearca sa verifici capitolul dupa ce-l scrii, poate mai diminuezi greselile. Ma rezum la aceste cateva randuri.
Vorbim la urmatorul capitol. >:) Bye bye. :]

Dragut capitolul...
As fi preferat poate sa il vad putin mai matur pe Natsuhi,dar e dragut si asa, cred ca imi place sa il vad comportandu-se copilareste, are un farmec aparte. Ma bucur si ca cei doi in sfarsit si-au confirmat sentimentele, insa....ma intreb cum va evolua asta, daca cei doi frati a lui Natsuhi se vor baga sau nu.
Astept sa ne lamuresti si sa ne dai mai multe detalii. Succes la scris!

Bye bye:D:*

Capitolul XX

Femeia iesi afara. Cand vru sa inchida usa, se opri, simtind cum o cuprinde greata.
-Mama, esti bine? intreaba baiatul ingrijorat.
-Da, sunt bine. Nu-ti fa grija, raspunse femeia inchizand usa in urma ei.
Baiatul nu o crezu.
-Ce bine ca nu sunt femeie, spuse baiatul.
-Ba o sa fi, se auzi si vocea lui Natsuhi care isi dadu patura jos de pe el.
-Te-am intrebat pe tine ceva?
-Nu, ai spus-o cu voce tare.
-Daca as fi gandit-o ar fi la fel.
-Corect.
Natsuhi il prinse de talie si il tranti per pat. Kaoru se iuta la el mirat. Barbatul il saruta pe frunte, la care baiatul inchise ochii. Cobora pe ochii si apoi pe buze. Un sarut scurt. Brunetului ii batu inima cu putere in piept si isi puse mainile pe pieptul barbatului. Intelegandu-i temerile, barbatul se acoperira cu patura pana peste cap, in asa fel, incat lumina sa nu patrunda, doar o gaura ca sa aiba Kaoru aer.
Isi puse toata atentia pe persoana se sub el si il intreba:
-Mai bine?
Baiatul dadu afirmativ din cap. Nu era cine stie ce, dar era mai bine. Ii simti buzele fierbinti presandu-le pe ale sale. Nu se opunea, ci le vroia. Barbatul ii lua mainile intra lui si le puse langa capul baiatului. Kaoru scoase un sunet infundat simtindu-i limba atingand-o pe a sa. Vroia sa se opreasca, dar orice i-ar spune, nu i-ar schimba decizia.
Opri sarutul, vrand sa-i vada chipul baiatului. Avea inca obraji inrositi. Ii puse mana pe obrazul drept, dar Kaoru tot asa ramase. Isi capul apropie de urechia lui si spuse:
-Totul este bine.
O lacrima ii aluneca pe obraz, iar Natsuhi se sperie. I-o sterse si il intreba ingrijorat:
-Ai patit ceva?
Ca raspuns, isi puse mainile dupa gatul acestuia, iar capul in scobitura gatului. Vampirul se lasa pe coate, punandu-i o mana pe crestetul capului. Zambi. Vroia sa fie al lui, dar trebuia sa faca ceva in legatura cu frica baiatului. Nu putea sa-l vada asa.
" Totul va fi bine." gandi barbatul apropindu-se si mai mult de el.
Nu statu mult ca se intoarse intr-o parte cu Kaoru in bratele sale. Vroia sa nu-i dea drumul niciodata. In scurt timp adormira amandoi.

Natsuhi se trezi primul si isi intoarse capul spre fereastra. Era seara. Se uita la ceasul de pe noptiera, care arata 23:59. Ofta. Cand o sa ajunga acasa, fratii lui o sa-l tachineze pentru ca el nu prea iese afara, doar cand are ceva de facut.
Lasa problemele asta si il observape Kaoru. Dormea. Pe chip i se imprima un zambet. Isi trecu mana dreapta prin parul catifelat al acestuia.
-Nu! spuse baiatul in somn.
Barbatul se uita la el mirat si ingrijorat. Nu ii facu decat sa ii atinga parul. O lacrima se ivi pe chipul baiatului. Natsuhi il ridica, punandu-l pe picioarele lui, cu capul pe piept. Ii sterse lacrima, dandu-si seama ca are un cosmar. Nu ii placea ca el era cel ales si in special ca avea vise cu fostii iubiti a fratelui sau mai mare.
-Totul se va termina in cateva zile, iubirea mea, ii spuse acesta la ureche.
Baiatul isi deschise ochii. Natsuhi crezu ca il va lovi vazndu-se pe picioarele lui, dar se insela. Acesta il imbratisa.
Ii puse mana pe cap, spunandu-i:
-Totul s-a terminat.
-Nu, spuse baiatul incepand lacrimile sa-i alunece pe obraji din nou. Incep de fiecare data cand ma trezesc.
-Nu inteleg ce vrei sa-mi spui.
-De fiecare data cand ma trezesc si ma culc la loc, vin aceasi vise.
-De ce nu mi-ai spus?
-Nu am vrut sa te ingrijorez.
-Ai facut-o deja. Gata! Te bucuri ca sunt aici?
-Da.
Natsuhi ramase fara cuvinte. Nu se astepta la raspunsul lui, dar se bucura ca era langa el. Se uita la baiat si observa ca se apropie de el. Barbatul nu facu nimic, doar astepta daca va face ce crede el. Baiatul spuse:
-Daca ti-as fi spus, ce ai fi facut?
-As sta langa tine chiar si doua zile daca trebuie.
-Natsuhi .
Isi uni buzele cu ale baiatului intr-un sarut tandru. De data asta nu il mai opri. Vroia sa-i simpta caldura trupului si sa nu ii lase nici o pare neumblata. Il inpinse pe pat, neintrerupand sarutul, Barbatul isi strecura si limba, la care baiatul la inceput nu vroia, dar nu avea de ales. Era inutil in fata lui.
Isi dezlipi buzele de ale baiatului si se indrepta spre gat. Il linse de cateva ori si merse la fata din nou.
-Nu vreau sa fac asta acum.
-Data viitoare nu o sa vreau eu, vorbi si baiatul.
-O sa vrei.
Barbatul isi puse mainile in spatele lui, ridicandu-l din nou pe picioarele sale.
-Ar cam trebui sa plec. Nu am mancat si nu vreau sa te ranesc pe tine.
-De ce?
Barbatul il privi confuz.
-Vroiam sa spun, de ce nu vrei sa ma musti pe mine?
-Pentru ca nu esti pregatit.
-Ba sunt!
-Nu esti si am sa-ti dovedesc. Vino cu mine!
Natsuhi se ridica de pe pat si merse la umerasul de langa usa. Ii arunca o geaca si ii apuse se se imbrace.
Kaoru il asculta, in timp ca Natsuhi deschise geamul, asteptandu-l. Il lua in brate, iar baiatul isi incolaci bratele in jurul gatului lui. Sari pe fereastra, iar se uita in tot tilpul in spatele lui. Pieptul ii era lipit de cel al barbatului, ceea ce il facu sa inroseasca. Se indeparta putin privindu-i chipul angelic. De ce barbati frumosi erau gay? Il inspaimanta idea ca si el ar putea fi , dar daca asa ii era destinul, il accepta.
Isi intinse mana dreapta si ii atinse obrazul. Nu cont adaca ii era rece. Barbatul se uita la el si zambi. Un zambet plin de dragoste.
-Scuze, spuse baiatul lasandu-si mana si privirea in jos
-Nu iti mai cere scuze pentru orice. Nu ai facut nimic rau, ba din contra, mi-a placut. Si spune-mi. Nu te poti controla? Sunt asa de atractiv?
-Mai taci! Am vrut sa vad daca e ca in vis.
-Vis zici? Si ce crezi, era?
-Nu.
-Bine, in vis am facut asta?
Spunand asta, il saruta scurt pe buze.
-Nu, era mai lung, raspunse baiatul.
Ii auzi raspunsul si il saruta mai lung, dar fara limba. Nu vroia sa strice momentul.
-Uitata-te pe unde mergi.
-Am ajuns, il anunta barbatul.
Kaoru se dadu jos. Locul i se paru cunoscut.
-Ce cautam in parc? intreaba baiatul inpacientat.
-O sa vezi. Tu doar stai aici.
In departare, pe o banca statea o femeie care vorbea la telefon. Natsuhi se apropie de ea, iar aceasta ii spuse persoanei de la celalat fir.
-Se pare ca o sa ma distrez asta seara. Trece un tip frumos pe langa mine. Vorbim maine, inchise telefonul si se adresa lui Natsuhi. Buna scumpete, ai chief de prostioare?
-Bineinteles ...
Natsuhi se opri si o lua in brate, apropindu-si capul de gatul ei. O linse dupa care spuse:
- ... ca nu!
Isi scoase colti si o musca. Un strigat de durere se facu auzit din gura femei. Se zbatea sa scape din stransoarea barbatului, dar era prea slaba.
Kaoru se uita speriat la scena din fata lui. Nu mai vazuse asa ceva niciodata pentru ca parinti nu illasara sa se uite la filme cu vampiri.
Isi intoarse capul spre acoperisurile caselor si pe una vazu cava, un fel de umbra a unei persoane, Isi dorea sa vada cine era, dar era prea intuneric. Nici pe femeia de pe banca nu o vazu cum arata. Silueta de pe acoperis isi intoarse capul, dar se parea ca nu il vede, ceea ce il bucura.
Deodata aparu o alta umbra langa e care avea ochii rosil, dar mai mare la inaltime, iar in secunda urmatoare disparura amandoi.
" Cu siguranta erau vampiri." gandi baiatul.
-Acum vezi de ce nu vreau?
-M-ai speriat, spuse baiatul intorcandu-si capul spre el.
-Te-am speriat cand am venit si nu cand ...
-Raspunsul la prima intrebare este da. Acum stiu de ce, dar ...
-Sa nu-mi spui ca mai vrei si acum.
-Nu. Nu am vrut sa spun asta.
-Atunci ce?
-Vreau acasa.