Animezup - forum manga si anime

deci ma omori...asta este crima pe fata....cand ma aprinsesem,imi tai fitilul(cat de cruda poti fi:((()
am vazut niste greseli de exprimare...nu stau sa le enumar...
in rest nu am despre ce sa obiectez..am fost atat de absorbita de actiune incat nu am mai observat nimic....(inafara de finalul paragrafului:((

de abia astept continuarea,..sa vina mai repede!, trebuie sa vad, mintal ,cum se topeste Kaoru in bratele lui Natsuhi...mor de nerabdare....=p~

De ce? DE ce? DE ce te-ai oprit,imi ziceam ca in sfarsit o s-o faca, dar uite...:((. Eh, asta e! Acum sa ne aduci nextu' da repede. Greseli eu nu am vazut, nici nu le-am cautat. Ai grabit putin actiune, poate ar fi trebuit sa ne spui ce s-a intamplat in living dupa ce kaoru a plecat sau ceva de genu, mai ales ca daca o sa faca sex la Kaoru atunci trebuie discretie, atentie la Tatal. IN rest nu am ce comenta, bravo din noe si grabeste-te!

Capitolul XXX

Nu se simtea in largul lui stand asa in fata lui Natsuhi. Nu putea sa spuna ca era dezbracat, dar mai era putin pana acolo. Natsuhi il saruta scurt pe buze dupa care ii inconjura talia, inbratisandu-l. Kaoru nu reactiona in nici un fel, ci isi aseza capul pe pieptul lui. Il lasa inapoi pe pat, iar Natsuhi isi dadu si el pantalonii jos.
Cand reveni deasupra lui, isi fixa privirea si pe ultimul material vestimentar cel acoperea pe Kaoru, dar mai trebuia sa astepte putin. Nu vroia sa-l forteze de prima data. Kaoru isi intinse mana pana ii atinse picioarul, fapt la care Natsuhi isi muta privirea la el curios. Vroia sa se termine odata acel cosmar. Intelegand ce vrea, zambi si ii asculta dorinta. Inima ii batu cu putere atunci cand ii simti mana pe piept coborand pe abdomen. Cu degetul aratator trase putin de elesticul boxerilor, vrand sa-i vada reactia, dar nu fu surprins cand stranse in pumni patura ce acoperea patul. Isi inchise strans ochii cand simti ca si ultimul material de pe el. Se simti rusinat stand asa in fata lui, dar se parea ca pe persoana de deasupra lui nu simti la fel. Natsuhi scapa si el ultimul material cel oprea sa ajunga unde dorea de prima data de cand intra pe usa. Ii atinse obrazul drept, ceea cel facu pe Kaoru sa-l priveasca. Natsuhi ii zambi, dar Kaoru nu observa asta pentru ca draperile de la fereastra opreau ca lumina lunii sa intre inauntru. Il trase in bratele lui, dar uita de un lucru marunt: nu avea haine pe el. Kaoru scanci atunci cand il simti intrand inauntrul lui. Isi incolaci bratele in jurul gatului barbatului, soptindu-i numele.
Cand isi auzi numele, se excita mai tare decat atunci cand cazuse deasupra lui in padure, la primul lor sarut. In plus, dupa parerea lui, avusese o voce perversa.
Kaoru scanci mai puternic atunci intra mai adanc, si de durere il stranse si mai tare la gatul lui. Natsuhi vrand sa-l mai calmeze putin, isi aseza mainile pe obraji lui, sarutandu-l, dar mai greu era cand trebuia sa-l departeze . Nu stia daca avu efect planul lui, dar spera ca da. Sinti ceva ud cazand pe piciorul lui si intrerupse sarutul. De abia acum ii observase lacrimile de pe chipul lui. Cu un deget i le sterse si intelese ca il durea tare.
-Imi pare rau! spuse Natsuhi sarutandu-i ploapa.
Kaoru nu-i spuse nimic, dar stia de ce isi ceruse iertare. Intr-un fel vroia sa comtinue, dar ii era prea frica de ce se va intampla. Nu putea sa spuna ca nu-i placea atingerile si saruturi-le lui, dar orice ar fi vrut sa incerce era nefolositor.
Un tipat evada din gura lui cand intra si mai adanc. Lui Natsuhi ii era trema sa nu-l raneasca, dar acum daca a inceput, sa continue avand grija de fiecare miscare pe care o facea. Kaoru isi inchise ochii pentru a incerca sa-si opreasca lacrimile sa-i curga pe obraji, dar se oarea ca ii era imposibil.
Brusc se simti ametit. Nu era prima oara de cand se simtea asa, dar acum era mai puternica decat inainte.
-Natsuhi ...
Nu putu sa-si termine propozitia ca lesina.

Kaoru isi deschise ochii obosit. Nu isi mai aminti nimic dupa ce isi pierdu cunostinta. Se freca la ochi cu dosul palmei in timp ce vru sa se ridice din pat, dar realiza ca era obosit. Inrosi cand isi aduse aminte ce s-a intamplase seara trecuta. In acele momente isi dorea sa nu-si fi adus aminte nimic sau sa fi fost doar un vis, dar stia ca nu se poate. Privi in fur si isi gasi hainele pe spatarul scaunului. Natsuhi i lr puse. Cobora din pat cu patura pe el, dar cand facu un pas simti o durere in josul corpului. Scoase un scancet atunci cand ajunse pe podea. Infura ceva printre dinti si incerca sa se ridice, dar nici un rezultat. Inspira aer in piept, puse o mana pe marginea patului, sprijinindi-se si reusi sa se tina pe picioare.
Cu chiu, cu vai reusi sa se inbrace. Cobora scarile pana ajunse jos si de acolo isi incalta adidasi si iesi afara. Oricum parinti lui erau in camera si nu l-au auzit.

Se afla in fata porti casei celor " trei frati vampiri " . Nu intelegea de ce tot comandau flori, doar oricum le trensformau in cenusa. I se parea o prostie, dar oricum ei isi stricau bani. Ca de obicei, doamna Akasaka ii tinu un discurs care nu prea l-a ascultat, doar dadea din cap in semn afirmativ sau spunea " da " cand femeia spunea " Ai inteles? " . Isi piedea timpul tipand la el, dar oricum pe el nu il afecta deloc.
Intra in curte ca de obicei. Nimic nu se schimbase de la prima vizita. Ajunse in fata usi si apasa pe sonerie. Statu cateva secunde. Nimic! Isi lua inima-n dinti si intra. I se parea ciudat sa nu fi fost nimeni in casa dimineata. Privi in jur si intra.
Dupa vrun minut doua realiza ca merge pe drumul gersit. Vru sa se intoarca, dar curiozitatea il lovi, auzind in fata lui o usa care presupunea ca este camera lui Keito. Se apropie de ea si apasa usor pe cleanta, deschizand-o. Imaginea din fata lui il lasa fara cuvinte.
-Keito, de ajuns! se auzi vocea lui Shun.
Roscatul statea cu fata la perete, iar Keito in spatele lui. Barbatul purta o pereche de pantaloni negri de piele si fara bluza, iar Shun la fel.
Kaoru ramase socat cand vazu asta, dar cel mai urat i se parea ca barbatul il musca. Atunci intelese ca aflase adevarul, dar nici sa-l muste nu era o solutie. Stia ca merita asta, doar ca cel mai bine era sa-l lase in plata Domnului.
Shun se zbatea sa scape, dar chiar si Kaoru isi dadea seama ca era in zadar acest gest.
Deodata, corpul roscatului alineca pe podea. Murise.

Citat:Murise.

??????????????????????
OMFG ! Ce naiba ?! Cum sa moara atat de repede ?! Eu una, sunt de parere ca ar fi trebui sa mai descrii scena dintre Shun si Keito. Adica.. E clar ca a fost totul prea brusc. Nvm now. ^^ ' De fapt, eu nu am niciun drept sa mai vorbesc, mai ales ca nu prea am mai trecut pe`aici.. :"> * Shame on me *
Si totusi, m-am bucurat ca am vazut ceva yaoi intre Natsuhi si Kaoru, chiar asteptam un astfel de moment, mai ales intre ei doi. Si sincera sa fiu, doamne, ce rau mi-a parut ca ( , ) Kaoru a lesinat in timpul " actului ". :| Pff, de fapt.. cui nu i-a parut rau ? ... * laughs * Ehh, eu sunt eu...
Dear, vezi ce surprize ne mai pregatesti.. ;>

Iubita mea, esti uimitoare. Ti-am citit capitolul aseara, dar nu am putut sa-ti dau un com. Intr-un sfarsit au inceput si Kaoru sa o faca cu Natsuhi, totusi mi s-a parut ca actiunea dintre cei doi a durat cam putin. Poate ar fi fost mai bine si mai incitant sa mai fi descris putin preudiul inainte de al putrunde. In orice caz, a fost putin cam scurt, parerea mea. Sunt de acord total cu ce a scris ®.xDc, asa ca nu mai spun eu inca odata. Ai grija ca am vazut cam mult greselute( scuzama maine am tesl la romana si poate de asta is mai dura), ar trebui sa recitesti capitolul dupa ce il scri de vreo 2 ori cel putin. Greseli de exprimare nu am vazut deci e bine. Te felicit si astept sa remediezi cumva actiunea dintre Shun si Keito, poate le spune Keito ce s-a intamplat sau ceva, ma rog e ficul tau, daca nu vrei, nu ma supar. Bun, un capitol frumos, astept nextu' si nu ma fa sa astept mult ca mor in agoniile mele :cry:
Gambate! :bye:

Capitolul XXXI

Barbatul isi intoarse privirea spre usa. Avea ochii rosii si sange la gura. O imagine scoasa dintr-un film de groaza.
Kaoru se sperie si incepu sa fuga pe coridor, dar nu apuca, deoarece la prima miscare facuta simti din nou acea durere. Isi intoarse privirea intr-o parte si il vazu pe Keito venind spre el. Inima ii batea nebuneste din cauza frici, iar in clipa urmatoare se vazu in camera barbatului. Cu viteza fulgerului, Kaoru il vazu pe Keito in fata lui.
-Mai, mai! Ce avem noi aici? Nu stiai ca curiozitatea omoara pisica? Oricum pentru tine este ceva normal sa te bagi in necazuri, vorbi barbatul.
Kaoru se uita speriat la el. Nu-l mai vazuse asa niciodata. Isi muta privirea la decedat.
-Da. Acum este mort. Sobolanul ala mic a primit ceea ce merita. Nu asta ti-ai dorit? continua barbatul observandu-i reactia.
Baiatul nu indreaznea sa-l priveasca pentru ca nu vroia sa-i intalneasca privirea rece. Barbatul ii lua o suvita si o invarti intre degete. Isi apropie fata de urechia baiatului si ii sopti:
-Sti ce imi place la tine? Inocenta ta, felul tau de a fi si nu numai atat.
Kaoru isi inchise ochii cand ii musca lobul urechi.
-Nu! protesta baiatul si isi puse mainile pa pieptul vampirului, inpingandu-l.
Keito ramase uimit cand ii vazu canini prea lungi.
-Saisei! spuse Keito cu gand rau.
Barbatul il prinse de incheietura si il trase dupa el pe coridor.
-Stai! Mai incet! Ma doare! se planse Kaoru.
Incetini, dupa care isi continua drumul spre living.
Cand ajunse la destinatie, le deschise pe amandoua usi nervos.
-Care dintre voi? incepu barbatul.
Fratii lui il privira curiosi. Ce l-a apucat?
-Ce sa facem? intrebara Saisei si Natsuhi amandoi in aceasi timp.
-Cine l-a facut pe el? si il inpinse in fata pe Kaoru.
Cand se vazu in fata, baiatul isi lasa privirea in jos. Nu putea sa apara asa in fata lui Natsuhi dupa cele intamplate aseara.
-Mama lui, veni replica ironica a lui Saisei.
-Cine l-a facut vampir? intreba mai explicit Keito.
Saisei ramase uimit. El vroia sa fie primul. Si Kaoru era la fel de surprins ca el. Nu avea cum sa fie vampir. Nu simtise nimic. Daca ar fi venit Saisei aseara ar simti muscatura, sau daca o facuse Natsuhi dupa ce lesinase.
Toti erau surprinsi, inafara de o persoana.
-Natsuhu! Ai ceva sa ne spui? il intreaba fratele cel mare.
-Nu.
Isi muta privirea inapoi spre tabla de sah si spuse:
-Sah! dupa cateva secunde spuse. Recunosc, eu am fost.
Kaoru era buimacit. Nu avea cum sa fie vampir. Baiatul isi muta privirea spre Keito. Era nervos. Se inspaimanta la ideea ca atunci cand va pleca, ii va face ceva lui Natsuhi. Era numai vina lui. De ce ii spusese sa-l faca vampir in aceasi zi cu ... Ii era rusine ca o facuse.
Natsuhi se ridica de pe scaunsi porni spre usa. Cand ajunse langa Kaoru, il prinse de incheietura. Baiatul intelese ca trebuia sa-l urmareasca, si asa si facu.
-Sa ai grija de el, il auzi pe Keito in urma lor.
-O sa am, ii promise Natsuhi.
Inchise usa in urma lui lor si se opri la cativa pasi, nu deperte de living. Se oprira si barbatul incepu:
-Ai aflat?
-Ce? intreba Kaoru curios.
-Despre Shun, ii explica barbatul.
-Da.
Imaginea corpului roscatului cazand ii reveni in minte. Ce ii facuse era crud, chiar si pentru el, si in plus, murise prea repede. Cand intrase el era prea tarziu ca sa il opreasca, dar cu siguranta el ar fi fost urmatoarea victima.
-Keito ne-a spus de multe ori ca era ceva ineregula atunci cand pleca seara si se intorcea dimineata. A parut calm ca sa-i nu-i dea impresia ca are suspiciuni. Asta ne-a spus, continua Natsuhi.
Se apropie de el si-l inbracisa. Kaoru fu surprins de gestul lui, dar nu i se parea ca ar s-ar opune.
-Imi pare rau, dar nu m-am putut abtine, vorbi barbatul , soptindu-i la ureche.
Kaoru nu intelegea la ce se referea. La inbracisare sau la ce altceva? Orice ar fi, nu mai conta acum.
-Stiu ca nu intelegi de ce te-am muscat dupa ce ai lesinat, dar crede-ma, asa e mai bine, vorbi Natsuhi starngandu-l la piept.Iti promit ca voi avea grija de tine.
-Stiu.

Acum Kaoru se afla la el in camera privind cartea de matematica. Statea la birou si se plictisea . Ura matematica. Isi intoarse capul spre ceas. 10:05. Deodata simti cum un fulger trecu prin el. Isi ridica capul si se ridica grabit spre usa.

In casa fratilor vampiri.
-Da-mi-o! tipa Jung la Keito.
-Nu o am, se apara barbatul.
-Minti! Numai tu puteai sa-l salvezi. Unde e cartea? se rasti Jung la el.
-Despre ce vorbesti? Nu am salvat pe nimeni.
-Pe Kaoru!
-Nu-l baga si pe Kaoru in asta,tipa suparat Natsuhi. Nu aveau dreptul sa vorbeasca despre cineva fara nici cea mai mica idee ce se intampla.
Cei trei frati erau inconjurati de cei patru " slugi " a lui Jung, pregatiti oricand sa atace la semnul sefului lor. Nu aveau nici o sansa de scapare. In atmosfera plutea un aer tensionat de parca o furtuna statea sa inceapa chiar deasupra capetele lor. Erau pentru prima data prinsi in capcana si nu se simteau in largul lor. Aveau nevoie de un miracol pentru a putea invinge.
Deodata Keito isi intoarse privirea spre Natsuhi, apoi spre Saisei, facandu-le amandurora un semn discret cu ochiul. Avea o idee, singura idee care i-ar putea salva.
Isi duse mana la medalioanele de la gat, ceilalti doi frati urmandu-i exemplul. Incepu sa sopteasca cuvinte neintelese. Cateva secunde mai tarziu, isi smulsera medalioanele de la gat si le atarnara in aer, unul langa altul. Firicele de lumina incepura sa se materializeze si sa uneasca cele trei parti.
-Nuuuuuu! Opriti-i prostilor! striga Jung, incepand sa alerge spre ei. Pe chip i se putea citi teama , teama de moarte si de a pierde in fata lui Keito.
Din nefericire, unul din oamenii lui Jung se napustira asupra medalionului si il lua intre dinti. Se rostogoli de cateva ori, timp in care pe blana lui cenusie se vedeau din ce in ce mai multe firicele de praf. Se opri la cativa metri de vampiri, cu doar o parte a medalionului in gura. Un ranjet plin de ura ii aparu pe chip, in timp ce blana se retargea in piele. Il scuipa la picioarele lui Jung, care incepu sa se calmeze.
Inspira adanc. Il privi pe varcolac cu simpatie.
-Ai facut o treaba buna, Justin. Poti sa-l iei pe cel mic.
Justin se transforma din nou in varcolac si vru sa se apropie de prada, cand brusc uda se deschise.
Pe chipurile celor trei aparura surprinderea.
-Tata ...

Vai, iubita daca sti de cand te asteptam nici nu ti-arveni sa CREZI CE pofta mi s-a creeat de cand ai plecat. Ma bucur mult ca te-ai intors si ca iti vei continua superbele tale ficuri.
Iubita te ador. :x Spre deosebire de restul tu ai foarte multa actinue si foarte mult dinamism nu numai povesti siropoase si drama 100%. Pui putin din fiecare si, asa cum zicea cunica, iti iese o salata gustoasa :)). Ei bine ti-e ti-a iesit un fic superb.
Astept cu nerabdare continuarea si sa nu uiti sa ma anunti. :bye:

:-O :-O
Of Doamne ! Câte s-au întâmplat ! Ce-i drept, acţiunea mi s-a părut puţin grăbită, dar merge.. I guess... ^^'
Oricum, revin la uimire; adică la capitol. o.o Cum de s-a întâmplat asta, nu ştiu. Hmm.. Şi fără ca măcar să ştim când şi mai ales, cum, Natsuhi l-a transformat pe Kaoru într-un vampir. Totuşi, fascinant, ce-aş putea spune ? ;3 Dap, fic cu vampirir. :>
Şi acum... La final vreau să spun. Nu am înţeles cum vine faza cu tatăl. Care tată ? Al cui mai degrabă ? O_O
OMG ! Deci... Respir - sunt întreagă. Dar nu ştiu cât o să mai dureze... Haide, nu întârzia. :o3

Capitolul XXXII

-Tata ... sopti Keito uimit.
In pragul usii aparu o silueta intunecata care se apropie incet. Trecu pragul. Avea ochii rosii, parul mov putin pese umar. Purta o camasa neagra mulata pe corp prin care i se putea vedea conturul muschilor bine facuti si in unele locuri, mici pete rosiatice.
-Tu ...Dar ... Nu se poate ... te-am vazut cand ... tu trebuia sa fi mort, vorbi Jung surprins.
Strainul facu un pas inainte cu un ranjet slab in coltul gurii.
-Jung, ne intalnim din nou! Si presimt ca aceasta este si ultima data cand ne mai vedem, vorbi strainul, intorcandu-si privirea spre cei trei frati. Eu asa v-am crescut? Sa intrati in brobleme?
-Noi nu am facut nimic, se apara Saisei.
-Nimic? Atunci unde este cartea? striga Jung la el.
-Despre ce vorbesti? interveni si Keito.
-Cartea interzisa, le explica Jung.
-Adica cartea care ai furat-o de la noi acum cateva secole? intreba Natsuhi.
-Despre asta e vorba? Acum inteleg de ce m-a chemat Kaoru, vorbi strainul.
Cand ii auzi numele, Natsuhi il privi surprins a doua oara. Nu intelegea de ce toti vorbeau despre Kaoru de parca ar fi facut ceva. Nu-l credea in staresa i-a cartea, si oricum nu stia unde locuia Jung. Nici ei nu stiau unde locuia.
-De unde il cunosti pe Kaoru? intreba curios Natsuhi.
-El m-a reinviat, veni raspunsul lui. Daca nu ma crezi, o sa-ti demonstrez. Kaoru!
Privirile celor din incapere erau atintite acum asupra lui Kaoru care tocmai intra, tinundu-se de usa.
-Buna, spuse baiatul incercand sa zambeasca.
-Kaoru ... vorbi Natsuhi uimit.
-Trebuia sa-l duc in brate pana aici pentru ca a spus ca-l doare cand merge, vorbi tatal lor.
-Si te-a durut picioarele pana aici? intreba ironic Kaoru.
-Da, m-a durut.
Isi intoarse privirea inapoi spre copii lui, adresandu-i-se fratelui mijlociu.
-Nu te credeam in stare sa faci asa ceva. Are saptesprezece ani.
-Nousprezece, il corecta Kaoru.
-Ce frumos! Reuniune de familie. vorbi ironic Jung. Putem con ...
Brusc se simti ciudat de parca ar fi avut o piatra pe spate care il tragea in jos. Picioarele incepura sa-i tremure si cazu in genunchi.
-Kaoru! se rasti barbatul nou venit la el.
-Nu fac nimic. Si daca vrei sa te grabesti putin ti-as fi recunoscator.
Nevagandu-l in seama, barbatul porni cu pasi mici spre Jung. In sfarsit putea sa se razbune pentru tot cei facuse lui si sotiei lui. Nu il suporta. Furios, il prinse de guler si ii sopti:
-Vei pierde!
-Tu primul, veni replica taioasa a lui Jung, dar nu avea nici un efect asupra lui.
Brusc, Kaoru se simti obosit si vedea in ceata. Nu era prima data cand i se mai intampla asta, dar de data asta era mult mai puternic acea senzatie.
In tot acest timp, Natsuhi il privea ingrijorat. Din instinct, fugi spre el chiar cand era sa cada. Toate privirile erau acum atintite asupra lui Natsuhi. Nu vroia sa-l piarda, nu acum cand avea mai mare nevoie de el. Il stranse la piept, sufland usurat.
-Sa terminam repede cu asta, vorbi tatal lor, intorcandu-si inapoi privirea spre Jung.

Trecu o ora si Kaoru inca nu se trezise. In plus, Natsuhi incepea sa-si piarda rabdarea. Nu-l mai vazuse niciodata asa.
-Stai calm! O sa-si revina, incerca sa-l linisteasca Saisei.
-Si ce s-a intamplat aseara? interveni si Keito.
Saisei il lovi cu cotul in mana, fiind chiar langa el.
-Doar eram curios, spuse fratele cel mare. Nu mi-ai raspuns la intrebare, i se adresa lui Natsuhi.
-Nimic, raspunse acesta
-Il doare cand merge. Nu cred ca e nimic.
Facu o scurta pauza, dupa care vru sa continue, dar Saisei i-o lua inainte. Isi daduse seama ce se intamplase.
-Ai facut-o?
-Poate, veni replica ironica a lui Natsuhi.
Cand ii auzi raspunsul, ceilalti doi ramasera surprinsi. Nu il credeau in stare se asa ceva. Mai uimit era Keito, el vrand sa fie primul. Nu putea sa spuna ca fapta era surprinzatoare, deoarece de fiecare data cand venea cu livrarea, Natsuhi nu putea sa-si i-a ochii de la el. In plus, nu putea sa spuna ca era urat Kaoru.
Keito isi muta privirea de la Natsuhi la Saisei, care parea la fel de pierdut. Se privira reciproc, la care Keito ridica din umeri. Asteptau ca Natsuhi sa le explice totul, dar Natsuhi nu avea de gand sa faca asta.
Cand Saisei deschise gura sa spuna ceva, Natsuhi i-o lua inainte.
-Se trezeste!
Natsuhi statea pe canapea, iar Kaoru cu capul pe picioarele lui. Baiatul isi deschise incet ochii. Privi in jur si descoperi ca se afla pe canapea.
Isi ridica spatele si fu surprins atunci cand Natsuhi il inbratisa. Nu ii trecu prin minte ca asa de dor ii era de el.
Statu vro cateva secunde asa, dupa care barbatul ii dadu drumul, dar nu inainte de ai sopti ceva la ureche, la care baiatul se rusina.
-Mai, mai mai! Ce avem noi aici? Doi porumbei, veni replica ironica a lui Saisei.
Natsuhi se intoarse spre el, privindu-l urat. Ar fi vrut sa comenteze, dar mai bine se abtinu.

Mai intai imaginea, dupa care capitolul

http://th08.deviantart.net/fs70/PRE/i/20...3ldway.jpg - Se putea si mai bine, dar sper ca va place.

Capitolul XXIII


-Te-am intrebat pe tine ceva, ca nu-mi aduc aminte, veni replica usturatoare a lui Natsuhi dupa ce se gandi mai bine ca nu vroia sa fie luat peste picior.
Saisei ridica din umeri, nepasator, dupa care isi privi fratele mai mare care parea putin nedumerit de cele intamlpate. Natsuhi plictisit de ceea liniste apasatoare, isi muta privirea inapoi spre Kaoru, intrebandu-l:
-Esti bine?
-Da ... cred.
Barbatul ii lua mana dreapta intra lui, strangand-o usor. Acesta era unul din acele momente in care nu intelegea ce si petrece in jurul sau. Vru sa-l intrebe ce se intampla dupa ce si-a pierdut cunostinta, dar nu stia cum. Era curios sa auda ce s-a intamplat cu Jung si ceilalti, dar avea aceasi problema cu exprimarea. Si-ar fi dorit sa-i citeasca gandurile lui Natsuhi, dar nu stia cum. Isi dadea cu parerea ca se gandea cum sa le explice fratilor sai ce se intamplase. Vazand ca nu stie cum, il ajuta el.
-Stiu ca va intrebati ce se petrece, dar este o explicatie simpta. Spunele Natsuhi.
-De fapt, nu e nimic de explicat. Noi doar ... incepu barbatul.
- ... suntem inpreuna. Un cuplu. Doi porunbei ... veni replica lui Saisei, dar Natsuhi il intrerupse.
-Am inteles ideea.
-Nu asta e important. Ce ce are Kaoru semnul " celui ales "? intreba Keito.
Baiatul agitat incerca sa-si acopere semnul de pe frunte de privirea barbatului, dar era prea tarziu.
-Pentru ca el este " cel ales " , veni singura expicatie logica.
-Natsuhi ... il atentiona baiatul ca mai bine ar tacea.
-Lasa-i sa stie, veni replica fratelui cel mic.
-Dar ...
Natsuhi il intrerupse, punandu-i un deget la buze. Kaoru nu fu de acord ca le spusese adevarul pentru ca nu vroia sa afle si ei. Si in plus, de ce nu ii ceruse permisiunea lui inainte de a o face-o. Nu ca ar fi important asta, dar dupa parerea lui asa era normal.
Keito se uita la ei surprinsi. Nu intelese chiar tot ce spusese, doar ca el ar putea sa fie partenerul lui. Inainte nu era convins ca era adevarat si doar presupunea asta, dar acum stia ca nu gresise.
Deodata isi schimba expresia fetei din uimit in serios. Se ridica de pe scaun si porni spre baiat. Kaoru observand asta, in minte ii veni multe idei perverse, dar stia ca Natsuhi il va apara.
Ajuns in fata lui, il prinse cu doua degete de barbie, ridicandu-i-o.
-Stiam ca esti tu, dar mai trebuia sa fac un test ca sa fiu sigur, vorbi aceasta.
-Ba nu stiai. Daca ai fi stiut, te-ai fi dat la mine, veni replica corecta a baiatului si ii indeparta mana.
Kaoru incerca sa nu i se vada frica , dar ochii il tradau. Vazand ca nu are rost sa mai stea pe acolo, Keito se indrepta spre usa.
-Unde te duci? il intreba Saisei.
-Oriunde inafara de aici.
Kaoru se ridica si el in picioare, dar nu isi putu sa-si tina echilibrul. Natsuhi il prinse la timp si il ajuta. Baiatul ii multumi, dupa care se intoarse inapoi in fata.
-Nu te inteleg, incepu baiatul.
-Keito se intoarse spre el, dupa care continua:
-Acum nu e vorba de mine, de cei patru iubiti ai tai. Nu vreau sa ma intelegi cresit, dar te-ai intrebat vrodata de ce s-au sinucis?
Barbatul nu ii raspuse. Nu stia ce sa-i spuna.
-Nu stiu cum te-ai purtat cu ei, dar de ceea si-au luat viata. Sti cum e sa nu te asculte cineva cand vrei sa-i spui ce simti? Sunr sigur ca nu. Cateodata sti cum sa-i faci pe cei din jur sa fie fericiti, dar alteori nu. Viata nu e numai discractie. Nu imi pot imagina cum e sa-ti pierzi parinti, dar nici nu vreau sa stiu.
Facu o pauza, dupa care coninua.
-Cand mama era insarcinata cu mine a aflat ca daca ma nasc o sa traiesc doar vro cateva zile. A vrut sa faca avort, dar tata a rugat-o sa nu faca asta si ea l-a ascultat. Cand m-am nascut era cum spusese doctorul, dar in ziua in care trebuia sa mor, m-am insanatosit. Nimeni nu-si poate explica asta.
Dupa ce termina de vorbit, Natsuhi il stranse in brate. Nu-si imaginase niciodata ca putea sa i se intample asa ceva.
-Daca te intereseaza, Nahk-Raj nu e mort. L-am intalnit la bibloteca si mi-a dat niste poze cu el in tinerete. Ura una si cu tine.
La auzirea acestor cuvinte, Keito il privi surprins. Nu credea ce ii spusese, dar mai socat era de ceea ce i se intamplase.
Satatu cateva secunde asa, dupa care iesi afara.
-Te duc acasa, spuse Natsuhi, luandu-l in brate.

Se lasa intunericul. Kaoru statea intins pe pat. Incercase sa manance , dar tot ii era foame. Daca stia ca e mai greu sa mance, nu mai ii ceru asta. Ura sa fie vampir!
Brusc, auzi geamul deschizandu-se. Se intoarse sa vada cine era si ca de obicei era Natsuhi. Ii zambi si se puse langa el, la marginea patului.
-De ce nu mi-ai spus? intreba baiatul ramanand in aceasi pozitie.
Acela era unul dintre momentele care regreta sa-si fi dorit ceva care acum nu mai vroia. Natsuhi se apropie de el si il stranse in brate, iar acesta ii inconfura talia, punandu-si capul pe pieptul lui.
-Iti e foame? intreba Natsuhi stiind deja raspunsul.
-Da.
Il elibera, prinzandu-l de umeri. Kaoru ramase surprins de reactia lui. Barbatul il prinse de incheieturi, asezandu-i mainile in jurul gatului sau. Ii simtea respiratia rece pe ceafa.
-Ce faci? intreba baiatul confuz.
-Musca-ma!
Kaoru se uita uimit la el. De ce ar face asta? Si oricum i era frica.
-Dar nu o sa te doara?
-Ma doare mai tare cand te vad ca suferi.
Barbatul isi aseza palma pe obrazul drept al baiatului.
-Ai incredere in mine, spuse Natsuhi depunandu-i un sarut scurt pe buze.
-Nu pot.
-Ba poti!
Vazand ca nu are incotro, se apropie de gatul lui, dar se opri la doar cativa centimetri. Ii era frica ca l-ar putea rani intr-un fel. Simti mana mare a barbatului asezandu-se pe crestetul capului. Atunci intelese ca trebuia sa continue daca tot incepuse. Isi inchise ochii strans si isi infipse colti in gatul acestuia. Inima ii batea nebuneste in piept, parca vrand sa plece din piept.
Natsuhi isi lasa putin capul pe spate. Crezuse ca nu o sa vrea, dar prefera sa fie invers rolurile.
Kaoru vru sa-i crute durerea, dar problema era ca inceprea sa-i placa gustul de sange si nu stia daca mai putea sa se opreasca.
-E de ajuns.
La inceput ii era greu sa se opreasca, dar era nu avea ca sa faca.
-Imi pare rau, isi ceru scuze baiatul.
-N-ai pentru ce.
Natsuhi ii linse sangele de la gura, gest la care baiatul se sperie la inceput.