[Terminat] Teach me to love

[AbiiShu']

Merry Christmas!^^
Scuze, n-am mai trecut pe aici de mult timp, cu un comm ca de citit le-am recuperat.XD
Nu mi-l pot imagina pe Itachi roscat si tuns scurt desi, probabil arata lafel de bine. Pot spune ca mi s-a facut greata cand citeam, cand incerca sa-si scoata acel glont iar apoi cu un ac sa se coase singur, eu cred ca muream acolo. Nici Sasuke nu stiu cum a suportat sa stea sa priveasca cum iubitul sau frate se impunge singur cu un briceag. Ma rog, pana la urma e doar fictiune.XD
Mi sa parut ca a avut cam putina descriere cel putin atunci cand Madara ii zice lui Itachi ca vrea sa-l incerce si el pe Sasuke, acolo chiar ma asteptam sa fie o descriere mai detaliata a sentimentelor lui Itachi fata de cele auzite...
Stii ce astept in continuare: scene yaoi, capitole mai lungi si mai multa descriere [daca se poate] deci multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti can postezi iar, te rog!

*hugzz!*

[Nywa]

[center] Capitolul 19[/center]

-Inceteaza in acest moment! Tun nervos pe Kaya, care se morlaia ca nenorocitul meu de tata nu ar fi vandut vila sa se mute in alta, care era aproape de mare, cu plaja privata si batea la ochi, iar pe ea nu as fi pus-o sa doarma in camera de servitoare, iar Sakura la etaj cu mine. Ar trebui sa spui mersi ca nu te-am aruncat afara pe tine cu tot plodul tau facut din flori cu vreun angajat! O data sa mai comentezi statutul tau de curva ordinara si urmatorul lucru care ai sa-l vezi va fi glontul dintre ochii tai. Ai inteles? O intreb pe un ton glaciar, iar bruneta aproba din cap, ridicandu-se de pe canapea si pleca in camera ei de la parter.
Dupa ce pleca, mi-am pun coatele pe genunchi si mi-am ascuns fata in maini, incepand sa plang in surdina dupa fratele meu cel mare. Itachi, unde esti tu acum? De ce nu vrei sa ma contactezi? Ma intreb in gand si imi trag nasul, stergandu-mi ochii cand am auzit pasi. Privesc sufrageria spatioasa, vopsita in bej-auriu, cu draperi rosiatice, usa care da la curta din spate, pe jos gresie, iar mobila alterna intre maroniu si rosu. O vad pe Sakura cum coboara de la etaj, pe scara in spirala, imbracata in negru - o rochie neagra, simpla si in par o esarfa de aceeasi culoare - fiindca era doar a treia zi de doliu si aveam de gand sa il caut pe Itachi imediat cum s-a dus acest doliu idiot si cum sunt numit singurul mostenitor a lui Madara.
- Crezi ca o sa-l gasesti? Ma trezi glasul Sakurei, care ma mangaia protector pe spate si ma trase langa ea, facandu-ma sa imi las capul pe umarul ei.
- Trebuie, fiindca a facut atatea pentru mine si eu sa ii intorc spatele, cand are nevoie de mine? O intreb pe un ton secat de puteri si usor ragusit, din cauza plansului non-stop ce il trageam in fiecare noapte. Cand crezi ca am sa-l gasesc? Cand?! Strig la femeie, chit ca ea nu avea nici o vina cu toata povestea asta idioata a mea.
- Sasuke, puiule, trebuie sa ii mai dai timp sa se obisnuiasca cu ideea ca si-a omorat tatal. Nu uita ca vor treze saptamani, pana el va putea sa faca fie si un pas in afara barlogului sau, fara sa fie impuscat in ceafa. Ce ar fi sa iti fac un Milkshake de capsuni, asa cum iti placea...
- Vreau wishky cu gheata, la mine in birou , spun pe un ton glaciar, ridicandu-ma de pe canapea si ma duc la o usa dubla ce era nou meu birou.
Intru in camera cu peretii auri si cu mobila de brad, grea si racoroasa, de culoare, maro-inchis, lacuita. Ma asez pe scaunul rotativ din piele neagra si deschid laptopul negru, aprizandu-l si am inceput sa mesteresc la el. Nu mi-am ridicat capul nici cand veni rozalia cu paharul cu alcool si pleca. Ca sa ma pot concentram mai bine, am tras un sertar, scotand de acolo o scrumiera, alaturi de un pachet de tigari si o bricheta. Aprind o tigara si incep sa trag cu lacomie din ea, fiindca de vreo trei zile incoace am ajuns cea mai depravata persoana pe care o cunosc. Ma futeam ca disperatul cu femeiile si fetele din clan, beam pana ma faceam lat, fumam ca o locomotiva. Mai urma sa iau droguri si m-am aranjat pe viata. Un ciocanit in usa imi atrase atentia si pe ea intra Deidara alaturi de Sasori, vechi camarazi cu fratele meu si totodata mainile mele stangi, ca Sakura era cea dreapta.
- Sasuke acum cinci ore a fost o explozie la o statie de benzina, soldata cu un grav-ranit. Ne-am interesat si acel ranit in coma era chiar Itachi, spuse roscatul - Sasori - si in acea clipa am simtit ca imi pica cerul cu totul in cap.
- Si unde este? Strig, ridicandu-ma in picioare si dand cu pumnul in masa.
- Calmeaza-te, spuse blondul impacitor, ridicand mainile ca si cand s-ar preda. Am luat legatura cu directorul spitalului si l-am pus sub paza. L-au indus in coma ca sa il poata stabiliza, fiindca partea lui stanga este arsa aproape toata, la fel si mainile. Fata i-a scapat cu niste vanatai si taieturi superficiale, are capul spart, nasul rupt, dar este intreg, ma lamuri Deidara si eu m-am prelins in scaun, ca o gelatina, luandu-mi capul in maini, oftand obosit, parand mult mai batran de cat eram de fapt.
- Cine a facut..., am lasat intrebarea in aer cum am auzit glasul insuportabil al Kayei, cum se certa cu vreo servitoare si Sakura.
Baieti si-au dat seama la cine ma gandesc in acel moment si au iesit din birou, ducandu-se sa aplaneze conflictul si sa o inchida pe bruneta in camera, pana ma hotarasc ce fac eu cu ea.
Tarfei aleia ii va parea rau ca s-a luat de fratele meu si de mine...

Stateam calm pe un scaun, in timp ce fumam o tigara, privind-o pe Kaya cum ma implora sa o iert si sa ii dau o sansa cava fi sotie buna. Baliverne de ale ei, care ma enervau peste limitele posibile si imi distrugeau rabdarea, care era si asa limitata cu persoana ei.
- Inceteaza! Tip la ea, iar tanara tacu, sughitand in continuare, in timp ce statea pe o podea acoperita de perne, fiindca era intr-o camasa de forta. Pana vei naste, vei sta aici, iar apoi te voi ucide. Copilul tau il voi creste ca pe copilul meu, dar nu va sti niciodata adevarut, fiindca voi avea eu personal grija de acest lucru. Ne vom vedea peste noua luni, mai adaug si ma ridic de pe scaun, iesind din salon, alaturi de Deidara ce ducea scaunul si Sakura, care i-a facut fisa de internare a Kayei.
Ma urc in Hummer-ul meu, care imi era limuzina intr-un fel, zambind multumit ca am scapat de javra aia. Urmatorul pas, era sa il recuperez pe Itachi din spital.

Noua vila a lui Sasuke
Sufrageria

[Nywa]

[center]Capitolul 20[/center]

Au trecut patru ani de cand era fratele meu in spital sub tratamente si doi ani de cand si-a revenit din coma. Tot patru ani de cand eu am devenit intr-un fel tatal baiatului Kayei, ce avea parul ei si ochii tatalui meu. Oftez si imi trec degetele prin parul cu suvite rosi-sangeri cu reflexe violete la lumina, lung pana la umeri, dar taiat in trepte. Izuna, ma credea tatal sau cea ce nu ma deranja defel. Trag aer in piept si dau peste cap paharul de votka cu gheata si lamanie, apoi ies din birou ca am auzit niste voci din sufragerie. Doua dintre ele le-am recunoscut ca fiind a lui Deidara si a Sakurei, dar cealalta era ragusita, grava si sparta, semn ca se forta sa vorbeasca asa tare, pentru a se face auzit peste LCD-ul pornit a lui Izuna. Cand intru in sufragerie, il vad pe blond - Deidara - imbracat la patru ace, cu o valiza si un rucsac langa el, iar pe Sakura intr-un costum de dama, crem, ce o prindea foarte bine, amandoi cu spatele la mine, ascuzand persoana cu care conversau.
- Tati! Striga brunetelul si fugi la mine, ascuzandu-se dupa mine.
- Sasuke, ia uite pe cine a adus Deidara, spuse rozalia, luandu-l pe baietel cu ea, iar blondul lua bagajele, urcand cu ele la etaj.
Imi atintesc privirea spre oaspetele meu, care privea sufrageria din spatele unei perechi de ochelari de student. Parul negru, lasat lung pana la mijloc, era facut carare pe mijloc, ii acoperea urechile. Avea urma unei cicatrice uriase pe obrazul stang, ca si cand a fost taiat si ars in acelasi timp. Purta o bluza-tricou, negru cu maici albe si o pereche de pantaloni kaki, cu o multime de buzunare. La gat avea o esarva de baieti in carouri si isi muta greutatea de pe un picior pe celalalt.
- Este atat de multa liniste fara Kaya, imi spuse deodata brunetul pe un ton incet, foarte cunoscut, care nu l-am mai auzit de mai bine de patru ani.
- Itachi! Exclam fericit si il imbratisez pe barbatul de douazeci si trei de ani, care scanci imediat, cum l-am strans mai tare de mijloc. Iarta-ma, dar mi-a fost asa de dor de tine... Regret ca nu te-am putut aduce acasa cand ti-ai revenit din coma, dar Kaya a avut mai multe resurse decat m-am astepta..., nu am mai continuat, fiindca tanarul isi aseza degetul aratator drept peste buzele mele, aducandu-ma la tacere.
Buzele sale facura cunostinta cu ale mele, iar eu m-am agatat de gatul sau, cand i-am simtit limba dupa atata timp in lacasul meu umed si primitor. Buzele fratelui meu aveau acelasi gust nemai pomenit de dulce si provoca depedenta, ca cea mai fina bautura de pe pamant. Ne despartim din sarut, dandu-ne mici pupicuri pe buze.
- Sasuke, hai sa stam undeva jos, ca ma dor coastele, imi spuse pe tonul sau soptit, iar eu imediat i-am facut semn sa ma urmeze in camera sa, ajutandu-l ,dar avand grija sa nu il ranesc din greseala.

- Ma crezi ca daca ne intalneam pe strada nu te mai recunosteam, imi spuse el, pe acel ton calm, iar eu i-am zambit bucuros.
Imi parea rau ca laringele i-a fost afectat incat vocea ii suna groaznic, cand ridica tonul, dar cand vorbea in soapta nu avea nici o problema. Ii puneam hainele in dulap, in timp ce brunetul statea cu fundul pe pat si manca ce i-a adus rozalia. Datorita accidentului acela idiot, pe langa ca si-a pierdut minunata sa voce, si-a mai pierdut simtul gustului si nervi de la mana, incat numai simtea daca este intepat sau strans sau ars. Numai simtea absolut nimic.
- Si doctori nu au putut sa faca nimic cu nervi tai? Il intreb deodata, uitandu-ma cum mananca fara nici o problema tacos cu chilli foarte picant, fara sa tuseasca sau sa ii lacrimeze ochii.
- Sasuke, spuse calm, punand langa furculita si cutitul langa farfurie si se sterse la gura cu servetelul, lasandu-ma masca, ca poate fi asa de manierat. Doctori au facut tot ce au putut sa ma tina in viata. Din cate mi-a spus doctorul Cheng, am stat in coma doua zile, apoi am instrat in moarte cerebrala, stand asa timp de doua saptamani. De opt ori mi s-a oprit inima si tot de atatea ori a fost repornita. Dupa ce mi-am revenit, am fost supus la mai multe interveti chirurgicale pentru a nu-mi pierde de tot vocea si sa imi salveze macar nervii din restul corpului, daca de la maini nu s-a putut, ma lamuri, iar eu am inchis ochii, strangandu-i, pentru a nu incepe sa plang in fata lui.
Simt cum sunt apucat de mana si stras langa trupul sau, iar buzele sale imi sarutasera dragastos tampla. Imi ascund fata in umarul sau, incepand sa plang in hohote, fiindca din cauza unui idiot si a unei idioate, Itachi a avut de suferit intreaga lui viata. Imi apuca barbia si buzele sale le presa peste ale mele. Cand vreau sa imi intredeschid buzele, un ciocanit in usa ne opri, facand sa injur de toti sfinti si parinti, pe idiotul sau idioata care ne-a deranjat.
- Da! Strig nervos, deschizand usa si dand nas in nas cu Sasori.
- Sasuke scuze ca te-am deranjat..., tacu, uitandu-se peste umarul meu si fata ii se lumina. Itachi! Smechere ce mai faci? Cum te mai simti si cu vocea ce mai faci? Il intreba roscatul, iar fratele meu dulce, se multumi doar sa scoata limba la el, ca un copilas mic si sa ii arate semnul paci. Sa inteleg ca o sa-mi dai la masea, in fine. Deci, Sasuke, Kaya s-a sinucis, mai spuse si pleca la dracu in praznic.
Scot un sunet de bucurie ca a murit tampita aia si cand vreau sa spun ceva, il vad pe brunet negru la fata, privind ganditor farfuria cu mancare.
- Itachi, iubire ce s-a intamplat? Il intreb panicat, ingenunchind langa el si luandu-i mainile in ale mele.
Seriozitatea lui ma speria de moarte...

[Too Many Dreams.]

Ieeeii, a aparut si capitolul 20. ^_^ Ce intorsatura de situatie, Itachi e aproape o leguma, bietul de el. Te-as sfatui ca inainte de capitole sa scrii din ce perspectiva narezi, pentru ca asa ne induci in eroare, eu cel putin a trebuit sa ma opresc pe la jumatate si sa o iau de la capat pentru ca nu imi dadusem seama ca micutul Sasuke trancanea acolo. Naratiunea a fost frumoasa, descrierea pot sa zic ca e aproape inexistenta, ai descris putin imbracamintea si infatisarea lui Itachi si atat, nu cred ca a fost destul, spre exemplu mergea mult mai mult la sentimente. Dialogul nu a fost deloc sec, insa greseli de tastare am gasit destule, deci pe viitor ti-as recomanda sa corectezi capitolele, nu de alta dar iti dezamagesti cititorii, ori le corectezi, ori esti atenta cum le scrii.
Sper ca nu te-am deranjat sau suparat prin comentariul meu. Multa bafta in continuare si spor la scris!

[temporary_bliss]

Hei, ti-am citit fic-ul, pot spune ca e destul de bun, doar ca am observat ca nu acorzi prea multa atentie trairilor pe care le au personajele.
Spre exemplu, in momentul in care Itachi l-a omorat pe Madara...ai dat impresia ca a fost in soc doar doua minute si dupa aceea, toate bune si frumoase, pe cand Sasuke nu a schitat nici cel mai mic gest.
Incearca sa induci putina profunzime, sa detaliezi mai mult ce simte fiecare.
Si acum, in ultima parte. Il inteleg pe Sasuke ca e fericit pentru ca, Kaya s-a sinucis, totusi , nu cred ca ea i-a fost atat de indiferenta pe cum ai descris aici.

Deci, Sasuke, Kaya s-a sinucis, mai spuse si pleca la dracu in praznic.
Scot un sunet de bucurie ca a murit tampita aia[..]

Nu cred ca e o reactie normala.

Cat despre moartea cerebrala in care se presupune ca a fost Itachi, ar fi fost imposibil sa-si mai revina. E o stare ireversibila.

Iar faptul ca il dor coastele...

- Sasuke, hai sa stam undeva jos, ca ma dor coastele, imi spuse pe tonul sau soptit, iar eu imediat i-am facut semn sa ma urmeze in camera sa, ajutandu-l ,dar avand grija sa nu il ranesc din greseala.

...nu inteleg cum l-ar putea durea coastele daca au trecut patru ani de la accident.

Sunt curioasa ce o sa se intample in continuare. Din cate se pare, Itachi are ceva de spus despre moartea Kayei.
Sper doar sa nu ma insel. :P

Spor la scris si ...sa speram ca primim rapid continuarea. ^_^

[Nywa]

Am spus clar ca dupa cap 18, toate capitolele vor vi scrise din P.O.V. Sasuke, cadou pentru voi de la mine, de ziua mea


[center]Capitolul 21[/center]

Stateam in biroul intunecos din casa si priveam geamul, in timp ce ma gandeam la ce mi-a spus iubirea vietii mele despre Kaya. Se parea ca acea curva ordinara si sugatoare de pule, ambulanta, si-a facut niste relatii de-a lungul carieriei ei de trafa de lux, iar chestia asta nu prea imi convenea aproape defel. Si aceste relatii le-a lasat fratelui ei si totodata marea ei dragoste, Orochimaru, ce ma facu sa ma gandesc serios la ucidearea lui. Cu toate acestea, eram curios pe cine vroia fratele meu sa imi arate la ora trei si ceva dimineata. Ii aud bastonul cum bocanea pe scari, apoi pe laminate, urmate de niste pasi mai greoi. Un ciocanit usor in usa de la birou imi atrase atentia si nu intra in camera pana nu i-am dat voie.
- Sasuke o rezolvam si pe asta, ii aud glasul calm si soptit al ingerului meu, cand ochii sai imi vazura cearcanele din jurul ochilor.
- Stiu, dar..., ma opresc, ridicandu-ma in picioare, dand peste cap cafeaua rece ce o aveam pe birou si ma duc la fratele meu, imbratisandu-l cu grija, apoi sarutandu-l trandru si protector, dar scurt pe buzele acelea apetisante si moi. Nu imi convine sa te stiu amenintat, sa ma stiu amenintat, ii raspund pana la urma, la intrebarea nerostita, ce am putut sa o citesc in ochii din spatele ochelarilor. Apropo, tu de cand porti carjie? Il intreb curios, fiindca am auzit zgomotul bastonului pe scari si acum nu il vedeam in mana.
Brunetul incepu sa rada si imi arata o katana cu maner negru cu romburi rosii si tais negru, dandu-mi seama ca aceea era vestita katana a fratelui meu, numita Shinigami. Imi pupa fruntea, apoi am iesit din birou, indreptandu-ne spre garaj.

Opresc masina in fata unui depozit si coboram din ea, urmandu-l pe Itachi spre intrarea in depozit. Acesta apasa pe un buton al interfonului si o voce de tanar, calma ca si a fratelui meu, raspunse si brunetul se prezenta cine era. Aud un clik si intram in interiorul depozitului intunecos. Vreau sa imi scot pistonul de la spate, dar iubirasul meu ma opri, apucandu-ma de mana, dand negativ din cap, ce ma facu sa ma incrunt.
- Anki, te rog eu nu te mai furisa prin spatele meu, ca nu vreau sa te ranesc, il aud pe barbat cum spune, iar din spatele nostru se materializa din intuneric un pusti de vreo saispe ani cel mult.
Parul movaliu, lung pana la omoplati, prins intr-o coada pe ceafa si cu bretonul ce ii intra in ochii, il facea sa fara foarte inofensiv, dar in schimb ochii negrii, ageri si reci, imi aminteau de cei ai fratelui meu, cand era pregatit sa ucida sau cand pleca in misiunile date de idiotul ala de Madara. Pustiul ranji si cand arunca un cutitas in aer, Itachi se misca fulgerator pentru cineva cu dificutate in miscari, scotand katana din teaca, lovind cutitasul si puse taisul la gatul pustiului. Cum tinea cu mana stanga manerul katanei, mana dreapta se afla pe partea netaioasa a armei, asteptand doar un mic impuls din partea creierului, sa loveasca marginea si taisul sa ii intre in gatul lui Anki. Cutitasul movaliului era infipt in niste lazi la nici trei metri de noi, vibrand usor.
- Am o misiune pentru tine, ii spune scrut, luand katana de la gatului sau, apoi scoase de la spate o mata, ce i-o dadu tanarului.
- Nu te voi dezamagi, tati, spuse tanarului, lasandu-ma stana de piatra.
Nu imi venea sa cred ca fratiorul meu scump are un fiu, asta inseamna ca are si o sotie sau o iubita, dar cine ii era iubita? Tresar cand Itachi isi pune mana pe umarul meu si imi spune ca este timpul sa mergem acasa. Imi misc umarul, dandu-i jos mana de pe el si pornesc apasat spre masina, plin de draci, fiindca nu avea cum Itachi sa fie tatal biologic al pustiului, fiindca nu avea cum si era imposivila chestia asta. Poate l-a adoptat cand el insasi era un copil si l-a crescut in secret, iar baiatul a fost obisnuit sa ii spuna tata, ma linsitesc singur in gand, dar ma incrunc cum il vad pe pusti urcand in spate, iar fratele meu langa mine.
- Te deranjeaza ca il voi lua pe Anki cu mine? Ma intreba brunetul, iar eu dau automat ca nu, fiindca nu imi vroiam sa imi supar fratele.
Pornesc masina si plecam spre vila.

- Sakura! Strig, cum am pus piciorul pe usa, iar rozalia aparu in fuga, doar intr-un capot de casa, cu un cordon in jurul ei.
Cand il vazu pe movaliu, se duse la el, imbratisandu-l si incepand sa planga in hohote, in timp ce baiatul o batea usor pe spate, incercand sa o linisteasca. Ii spun rozaliei ca o astept in birou, apoi ma duc in incapere. Nu bine m-am asezat pe scaun si pe usa intra Sakura cu o cana de cafea, facandu-ma sa zambesc cat de cat bucuros pentru cafeina.
- Ce s-a intamplat Sasuke? Ma intreba, asezandu-se pe fotoliul din fata mea, picior peste picior si isi sterse nsite lacrimi din coltul ochiului.
- Cine este Anki? Intreb direct, facand-o pe femeie sa se intunece la fata, apoi sa zambeasca trist.
- Anki este fiul meu biologi cu Itachi, spuse pe un ton tremurat si bucuros, iar eu maresc ochii de uimire.
Niciodata nu as fi crezut ca fratele meu sa fi avut vreo relatie cu Sakura si aceasta sa ii faca un copil...

[Daria v2]

8. Nu e permisa utilizare de smiley-uri sau michimausi de orice fel pe aceasta sectiune. Aceasta regula se extinde si pentru folosirea de imagini cu personajele gasite pe internet, exceptia facand momentul in care este realizat un fanart special pentru ficul in cauza. Sa nu fim totusi profitori de talentul altora.

De data asta ți-am modificat eu. Să nu se mai întâmple.

[Nywa]

[center]Capitolul 22[/center]

- Anki este fiul tau cu... cu... Itachi?! Exclam uimit, furios si socat in acelasi timp. Tu iti bati joc de mine?! Exclam din nou, iar femeia tresari, apoi ma tintui cu o privire de gheata, aratand de unde baiatul ala a invatat acea, ce ma baga in sperieti, dar nu si pe fratele meu.
- Sasuke, sa sti ca eu il iubesc pe Itachi ca pe un frate mai mic si nu mai mult. Sa sti ca eu sunt fiica unui fost clan Yakuza foarte important si ca tatal meu sa dea banii lui Madara, acesta i-a ordonat lui Itachi sa ma rapeasca, sa ma violeze. In loc sa ma violeze, a avut grija de mine, alegand sa fie el primul meu barbat din viata mea. Am ramas insarcinata si m-a prezentat tatalui sau dupa ce am nascut, iar pe baiat l-am lasat la o bona, pe care am platit-o din banii nostri, ca sa ne creasca fiul pana la trei ani, cand Itachi a inceput sa il antreneze. Anki are in realitate noua ani, mai spuse, parca citindu-mi gandurile, dar eu eram inca socat sa aflu ca acel baietel, este rodul unei relatii pasagere dintre fratele meu si femeia din fata mea.
Trag aer in piept si ii spun sa ma lase singur, fiindca cele aflate de la ea, m-au zguduit destul de rau, incat sa ma faca indoielnic la iubirea ce mi-o purta Itachi si care i-o purtam eu. Ma intorc cu spatele spre usa, incepand sa privesc pierdut geamul in timp ce sorbeam usor din cafeaua fierbinte cu lapte ce am primit-o de la rozalie. Aud sunet in spatele meu si sar ca ars de pe scaun, varsand cafeaua pe mine si pe jos, indreptandu-mi pistolul spre...
- Cum ai intrat fara sa te aud? Il intreb fratele, ce statea calm pe fotoliu, picior peste picior, privindu-ma amuzat.
- Chiar daca arat ca un handicapat, nu sunt atat de lipsit de aparare precum par pentru tine sau ceilalti angajati ai tai, imi raspunse pe un ton usor rece, ce ma facu sa constientizez ca ramanea in continuare un adversar foarte mortal si redutabil.
- N-am vrut sa spun asa, spun rusinat, lasandu-mi capul in pamant, fiindca niciodata sa privesc pe cineva care ma cearta pe un ton calm si rece ca al sau.
Il aud cum ofteaza, ce ma facu sa imi ridic privirea spre a sa, ramanand socat sa il vad cum se ridica in picioare si cand veni langa mine, a facut-o in cel mai linistit mod posibil, fara sa se auda un zgomot. Ii vad un mic spasm de durereii traversa fata, facandu-ma sa ma duc repede la el si sa il imbratisez, apoi sa il fortez sa se aseze pe scaunul meu. Ingenuchiez in fata lui si imi las capul pe picioarele sale, in timp ce Itachi ma mangaia pe cap si imi soptea cuvinte linistitoare, ce m-au calmat cat de cat. Imi ridic capul si ii sarut usor barbia fratelui meu, apoi urmand buzele, care mi le acapara intr-un sarut pasional si plin de dor, aratand cat de mult a tanjit dupa mine si eu dupa el.
- Tata, unchiule, trebuie sa vedeti ceva la L.C.D., spuse Anki, iar eu il ajut pe brunet sa se ridice in picioare si mergem in sufragerie.
Acolo statea Sakura cu o mana la gura si plangea in liniste, in timp ce Deidara si Sasori se aflau pe canapea si injurau mai ceva ca la usa cortului. Ma incrut cand vad cum scria cu litere rosii, ca a avut loc o rafuiala intre bandele din Yakuza, iar imparatul a dat ordin ca politia sa captureze si sa execute toate persoanele ce au de aface sau fac parte din Yakuza.
- Luati-va actele si tot ce va trebuie si plecam dracului de aici, le ordon scurt prietenilor mei si plec in biroul meu pentru a-mi lua actele si banii din seif.
Il aud pe Itachi cum spune ca vom pleca din tara cu avionul comun, ne trebuie doar niste imputerniciri pentru Anki si Izuna, iar eu aprob tacut din cap, inchizand dupa mine usa biroului.

Ma indreptam spre terminalul patru impreuna cu Sakura, Itachi, copii, Deidara si Sasori, dar fiecare avand pereche sa spun asa. Deidara s-a costumat in fata - saracul, dar am aflat ca pentru unele misiune trebuia sa se travesteasca - era logodnica mea, iar roscatul era fratele ei vitreg. Itachi facu cuplu cu mama copilului sau, luandu-l sub aripa sa de parinte si pe Izuna, ce s-a atasat de varul sau foarte mult.
- Pe aici va rog, spuse insotitoarea de bord, ducandu-ne spre clasa intai, in timp ce rozalia imi tinea pe brunet de brat, fiindca se prefacea foarte invalid, cu un baston negru in mana, care ascundea de fapt o katana, pregatita sa taie in carne.
Ne asezam toti fata in fata, iar blondul isi lua in serios rolul de logodnica, incepand sa se comporte ca o fata rasfatata de taticul, spre hazul fratelui meu si a roscatului, dar Sakura nici nu baga de seama, fiindca era prea ocupata sa ii infofoleze pe copii pentru somn, ca sa nu le fie frig in timp ce dorm.
- Sakura, numai ii mai infofoli, ca nu le place, intrerupse Itachi brusc, starea de bunavoie, facandu-ma brusc usor gelos. Cred ca ar trebui sa dormim cu toti, fiindca e cale lunga pana in Romania, spuse, apoi se apleca spre mine, dandu-mi un sarut gingas de noapte buna
Sarutul fiind mascat de parul sau negru, ce veni in fata, dand aspectul ca imi spune ceva la ureche. Raman uimit cand ia o patusa si o perna, apoi ma inveleste ca pe un copil mic. Zambesc rusinat, apoi ma scufund intr-un somn adanc si fara vise...

[AbiiShu']

Auch, de cand n-am mai trecut pe aici, de cand aveam vechiul cont..
Vad ca a luat o intorsatura destul de ... radicala. Nu ma asteptam ca Itachi sa aiba un fiu si in nici un caz unul cu Sakura! Nu inteleg de ce a ascuns asta pana acum de Sasuke. Ca tot veni vorba de el, e de mirare ca nu i-a zis nimic lui Ita, ma asteptam sa se certe sau ceva de genul ca tot avea el anumite dubii legate de dragostea lor, care nici mie nu mi se mai pare asa ... ca la inceput(?). Hmm, probabil si-a dat seama ca ar face o greseala daca i-ar arata ca se indoiaste de iubirea lui, sau cel putin eu asa vad lucrurile. Astept sa vad ce peripetii vor mai avea loc si acolo sau daca Deidara va incerca ceva cu "logodnicul" sau, ar fi chiar amuzant, asta de fata cu toti, in special Itachi..
Deci, multa bafta si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul, te rog!

[Nywa]

[center] Capitolul 23[/center]

- Sasuke, auzeam vocea fratelui meu cum razbatea prin fantasmele somnului, dar taramul acela de vis, era prea ispititor, asa ca m-am intors cu spatele la el, mormaind ceva de neinteles. Sasuke, trezeste-te, ca o sa intarzi din nou la scoala si mama, te va pedepsi iara, spuse vocea, iar eu sar ca ars, privind buimac in jurul meu.
- Unde sunt? Unde este Anki? Sakura? Deidara? Izuna..., nu am mai continuat, fiindca fratele meu siamez incepu sa ma zgaltie, ca sa imi revin din starea de mahmureala. Inceteaza! Tip nervos, fiindca de la zgataitul sau mi se facea si mai rau decat sa ma trezeasca de-a binelea.
Itachi deschise gura sa imi dea o replica usturatoare, pana cand am auzit vocea mamei noastre vitrege, cum ne striga la masa. Se auzi usa trantita de la camera fratelui nostru vitreg, Anki, urmate de injuraturile acestuia ca a fost trezit, cand visa ca si-o tragea cu Pamela Anderson sau Angelina Jolie. Ma ridic din pat, trecandu-mi degetele prin parul negru cu suvite roscate-visinii, taiat scurt in spate, pentru tepi si doua suvite pe langa chip, dandu-mi aspect de emo. Imi privesc siamezul, care imi semana perfect, exceptand suvitele violete din parul lung pana la omoplati si cele doua cicatrici de pe fata, ce le are de la trei ani.
- Ii spun Sakurei ca o sa cobori imediat si ma voi asigura ca javra aia de Daisuke nu fura din clatitele tale, imi spuse brunetul, iar eu am aprobat din cap, inca uitandu-ma lung dupa el.
Nu imi puteam sa imi scot din minte imaginea, ca eu m-am culcat cu el si ca el avea un fiu... Trag aer in piept si merg in baie, pentru a face un dus bine-meritat. Oare toate acelea sa fi fost vise? Doar imaginatia mea? Dar daca a fost imaginatia mea, oare cati ani am dormit? Aceste intrebari mi se plimbau prin minte de colo-colo, fiindca visul paru asa realist, mai ales ca l-am facut pe unchiul Madara, tatal meu si a lui Itachi. Inchid ochii incercand sa imi limpezesc capul de gandurii, fiindca nu imi placea defel acel sentiment care l-am avut in legatura cu siamezul meu, ca si cand azi-noapte am invatat impreuna cum sa ne iubim cu adevarat, sa devenim unul si acelasi, asa cum am fost uniti la ceafa si ca sa ne ascundem cicatricea de pe gat, ne-am lasat parul sa creasca.
- Totul a fost doar un vis, spun sigur pe mine, iesind din cabina si stergandu-ma pe trupul cu muschi de felina, gata-formati, mai ales ca acum aveam optispe ani.
Trag pe mine o pereche de bermude negre, cu o multime de lanturi la cureaua neagra din piele si cu tinte. Mai trag pe un tricou negru cu Cinema Bizarre pe piept, dar cu Romeo la claviatura. Imi fac parul si dupa ce imi dau cu parfum, ies din incapere si cobor in sufragerie, de unde se auzeau discuti si veselie.
- Mama, s-a trezit si printul regatului de cretini, spuse Anki, scotand limba la mine, dar si-o inghiti imediat, fiindca tata - Izuna - ii carpi una peste buze.
Rapid incepu o cearta de zile mari intre taicamiu si javra aia roza in cap. Mi-am luat un mar din fructiera si o clatita in mana, plecand pe usa impreuna cu Itachi, ce ma instiinta ca azi se va desparti de iubita lui DeiDei, pentru cineva mai bun. Ridic o spranceana, apoi inrosesc in obraji, cand in minte imi veni imaginile din visul meu, in care el m-a dezvirginat si m-a facut barbat. Imi intorc capul intr-o parte, pentru a observa roseata accentuata din obraji mei. Abia asteptam sa ajung la scoala sa ii povestesc lui Sasori visul meu. Idiot, ma fac singur in minte, fiindca ar deveni prea suspect, daca as spune la cineva, ca am visat, ca siamezul meu mi-a tras-o de nu m-am vazut. Bufnesc usor in ras, punandu-mi castile de la I-Phone in urechi si dand drumul la muzica mea rock din acesta.

Stateam pe acoperisul scolii si mancam incet pachetelul cu mancare care mi l-a adus unchiul Madara, din partea sotiei sale Konana. Zambesc usor, fiindca femeia mereu era foarte de treaba, devenind o a doua mama, mai ales dupa ce Mikoto ne-a parasit pentru un alt barbat.
- Aici erai, aud glasul Kayei, care veni aici sus, impreuna cu Sasori si Itachi, care era foarte vesel. Fratetu e foarte ciudat. In loc sa fie suparat ca s-a despartit de DeiDei si aia sa fie fericita, e tocmai invers, imi marturisi bruneta, asezandu-se in fata mea, scotandu-si pachetelul cu mancare din geanta neagra de umar.
Casc ochii de uimire si imi privesc fratele, ce imi zambi pervers si imi facu cu ochiul. Clipesc de cateva ori alugandu-mi senzatiile acelea de furnicaturi ce mi le-a starnit acel gest si incep sa vorbesc cu ceilalti doi despre tema balului bobocilor, mai ales ca noi acum eram in ultimul an de liceu. Cand clopotelul suna, ne-am strans lucrurile, pronind spre intrarea in scoala, dar Itachi ma apuca de antebrat, oprindu-ma. Dupa ce fusese sigur ca nu ne vedea nimeni, facuse ceva ce m-a luat pe nepregatite si m-a socat profund. Buzele sale le cuprinse pe ale mele intr-un sarut scurt, plin de dorinte ascunse si pentru ceva mai mult.
- Buzele tale sunt mult mai dulci acum, cand esti treaz, fata de azi-noapte cand m-ai sarutat in somn, imi sopti si imi mai dadu un sarut scurt, apoi cobori scara, pentru a intra in scoala.
Ma inrosesc tot la fata, pornind dupa el, fiindca aveam informatica. Nu-mi venea sa cred. Sarutul care mi l-a dat Itachi cel de douazeci si trei de ani, l-am simtit si in realitate, din partea fratelui meu. Oare, la noapte vom face mai mult decat un sarut? Imi scutur capul, fiindca unchiul Madara mi-a spus un proverb o data: Ai grija ce iti doresti, ca se poate indeplini...