[Terminat] Show me love

[Rose ^^]

Buna, am aterizat si eu si ma bucur sa vad un nou fic si mai ales +18. Stii doar ca imi place cum scrii si ramane valabil si aici. Capitolele sunt lungi si frumoase, cu modurile de expunere stai bine. Ai pus descriere, desi uneori incepi sa o lasi moale, incearca sa mentii aceiasi linie a descrieri, adica multa si frumoasa.. Eu la dialog spun ca e bine si nu are nimic gresit, adica trebuie si dialog. Actiunea nu e grabita. Fii atenta la semnele de puntuatie, uneori nu pui unde trebuie. Cu greselile le-a spus Ichigo, desi iti zic ca unele nu isi au rostul. Prima iti zic, din punctu meu, ca nu-i greseala si nici a doua. E ficu tau si nu arata rau deloc. Ideea imi place si pot spune ca e originala, vom vedea pe parcurs.

Mi-a placut cum ai inceput. Ai pus din prima mister si nu ne dezvalui multe. Aceasta Sakura care nu-si aminteste decat numele si ceea ce mai viseaza, chiar frumos si misterios. Mai ales cu femeia aia...tin sa cred ca e maicasa:)) si pana la urma ce treaba au cei de la Anbu cu rozalia? ciudat si misteru e mare, ceea ce imi place si ma bucur ca mergi trepetat cu el si dezvalui foarte putin sau deloc.

Pai astept next si te roaga je sa ma anunti :o3 Spor la scris >:D<
:bye:

[Nywa]

[center]Capitolul 3[/center]

- Sakura te-as ruga sa numai pui intrebari despre Akatsuki sau mai stiu eu ce, cand esti in acel sat. Nu vreau sa fi inchisa pentru esti cine esti, ma certa bland babuta, scotandu-ma din sarite, chit ca afisam o fata calma si supusa.
- Dar cine sunt? O intreb, oprindu-ma din mers, punandu-mi mainile in sold, lasandu-mi capul intr-o parte, privind-o banuitor. Chiyo! Strig pe ea, spunandu-i prima data pe nume, cand ea isi pleca privirea.
- Iti arat acasa ce am descoperit, dar te rog eu sa nu incepi sa iti cauti trecutul, ca vei innebuni cu siguranta, ma avertiza ea si am pornit mai departe.
In sufletul meu se aprinse o mica speranta sa aflu o mica parte din trecutul meu si cine sunt eu cu adevarat. A trebuit toata taria din lume, sa nu ma reped in casa, cand am ajuns in acel satuc. Dupa ce lasam cumparaturile in bucataria micuta, Chiyo ma lua cu ea in beci si aprinse o lumanare, apoi punand pe o masa de lemn ce se afla acolo, un dosar ingalbenit si rupt pe alocuri sau mazgalit. Imi spuse ca acolo se afla un raport medicat, de acum sapte ani - cand aveam eu treisprezece ani - pe care l-a obtinut cu greu. Aprob din cap si ma asez la masa si dupa ce ii multumesc, deschid cu grija dosarul si incep sa ma uit prin el. Vad acolo radiografii a toracelui, a craniului, maini, picioare si cam atat. Iau raportul si incep sa citesc atent.

[center]Azi am examinat-o pe Sakura Haruno. In viata mea nu am mai vazut o persoana sa controleze Doton-ul printr-un singur gand. Sunt sigura ca tatal ei este unul dintre stravechi, dar mama ei neaga, spunand ca fata este nascuta in urma unui viol.
E posibil sa fie in urma unui viol, fiindca oamenii ce o cunosc, spun ca Saya a venit intr-o seara cu hainele toate rupte, spunand ca a fost abuzata.
Daca a fost violata, atunci cum se explica ca in raportul ei medicat, apare ca himenul a fost rupt inainte de viol?
Lasand asta la o parte acest lucru. Cea ce ne-a uimit la Sakura a fost coma superficiala, indusa chiar de ea, prin blocaj chakra. Nici cel mai bun ninja din cei mai buni nu ar putea sau nici nu ar risca sa faca acest lucru. Cum am mai spus mai sus cu acel control al Doton-ului. Prima data am crezut ca are inauntru vreun bijuu, dar la o examinare mai atent, fata nu este gazda unui bijuu. Sansele de a fi jinchuuriki, totalamente exclus. Atunci ramane o singura explicatie: Sakura Haruno a fost conceputa cu unul din clanul Chikyū, ca alta explicatie nu ar fi.
Oricare ar fi originea adevarata a Sakurei, Godaime trebuie sa o subjuge sub un jutsu puternic, ca sa o foloseasca mereu, fiindca puterea ei este atat de mortala, incat ar fi pacat sa nu o faca macar pe Haruno o arma, daca nu l-a facut pe Uzumaki...[/center]

Restul raportului sau a asa zisului raport a fost patat de sange, care s-a intarit, nelasand sa se mai desluseasca nimic. Deci numele meu era Haruno? Iar femeia de la pravalie era mama mea? Mai recitesc o data acel raport, in timp ce lacrimi cristaline imi curgeau pe chipul socat de cele aflate. Incep sa plang in hohote, suspinand de durere. Deci eu eram vazuta ca o arma de shinobi si nu o fiinta ce poate simti sau suferi. Trag aer cu putere in piept si caut prin beci un creion si o foaie, apoi incep sa notez intregul raport, sublininand "unul dintre stravechi", "blocaj chakra", "clanul Chikyū", "Godaime trebuie sa o subjuge" si "Uzumaki". Bag hartia in buzunar si pun la loc foile din acel dosar, apoi urc sus, ducandu-ma direct in camera mea, neadresand nici un cuvant batranei. Cand am ajuns in camera mea, am cautat un caiet la care puteam adauga file si am inceput sa creiez sectiuni pe el. Incepand de la vise, pana la documente si spune de oameni, avand grija sa nu ma prinda Chiyo cu el.

Stateam la masuta micuta din gradina si mancam impreuna cu baba, ce a pregatit, in timp ce lanterna ce ne lumina, gradina, prajea mustele. De obicei cinele luate in gradina, erau pline de glume si voie-buna, dar aceasta era incordata, iar baba tresarea la fiecare zgomot pe care il auzea. Nu era singura incordata. Eu cercetam sansele mele de a pleca din casa, fara sa ma simta ea sau sa ma opreasca prostia de sigiliu ce la pus in jurul casei. Trebuia sa fac cumva sa trec de el, fara sa o alarmez pe doamna, ca si asa existenta mea pe acest pamant este degeaba. Oftez si privesc copaci din jurul nostru si atunci imi veni o idee, ce ar putea sa ma scape de acea alarma idioata.
- Doamna Chiyo, in pamant exista aer? O intreb, apoi m-am facut singura proasta, fiindca exista.
- Sakura, normal ca exista. Carchita, viermi, gandati traiesc sub-pamant. Cateodata ma faci sa cred, ca tu incepi sa iti pierzi si mai mult memoria, decat o ai, mormai batrana, enervandu-ma.
Imi plec capul cuminte, chit ca imi venea sa ii carpesc una intre ochi. Am continuat sa mancam intr-o liniste de mormant, ca pana acum...

[Sho-Yo]

Ma bucur ca am ajuns prima nu ca ar conta.... Merci ca m'ai anuntat si prima data cand ai zis ca ai adus nexturile am crezut ca le'ai adus la Yakuza's boos in love si la crazy or lucky dar se pare ca nu prea cred ca o sa mai pui contiunarea la Crazy or lucky. Nu vreau sa te supere afirmatia mea dar eu sper sa nu renunti la fic pe scuza ca ai multe fic'uri, caci cu mine nu merge deoarece si eu am un fic care il fac singura si doua in colaborare deci stiu cat de greu e sa ai multe fic'uri dar daca ma bantuie ideile nu pot sa nu le astern.Deci ma bucur ca macar ai adus continuarea la aceste doua fic'uri. Imi plashe tare mult cum descrii, actiunea nu e grabita iar dialogunl nu este sec. Saraca Sakura... adevarul cred ca a durut'o dar cred ca s'a si bucurat ca macar a aflat ceva din trecutul ei. Ma mir daca o sa plece si vreau sa vad daca se va mai intalni cu cei patru Anbu misteriosi. Deci fara alte introduceri sau mai bine spus incheieri te rog sa ma mai anunti cand pui continuarea. Spor la scris si muulta inspiratie si vreau sa vad continuarile cat mai repede posibil, desigur cand ai timp sa le pui.

[Rose ^^]

Am venit..am si uitat de ficu asta..scuze..pai modurile de expunere sunt ok, desi la descriere puteai mai mult, mai ales acel moment cand afla o parte din adevar. Ca tot veni vorba..cat mister ai pus o.o Sakura are ganduri..adica vrea sa plece sa afle adevarul, o intelg, dar se expune pericolului. Cum am zis cam mult mister, mai ales cu maicasa, ori era virgina si sa daruit de buna voie..ori a fost violata, dar mai inainte..sper sa ne lamuresti si sa-i aduci pe acei membri Ambu din nou in scena:> chiar dureros sa afle rozalia ca ea e o arma shinobi..saraca
Spor la scris si astept next.

Bye.>:D<

[Nywa]

[center]Capitolul 4[/center]

Ma ridic din pat cu grija sa nu scartaie arcurile si am scos de sub el o paiata de paie cu peruca, cat mine de intalta. Imi dam jos pijamaua in care dormeam, ramand intr-un maiou din plasa, peste o bluza neagra cu manici largi si mai lungi decat mana mea, expunandu-mi umerii. Imi aranjez pantaloni negri, pe picior cu o multime de buzunare. Pun paiata in pat si aranjez plapuma in asa fel incat as dormi eu acolo. Imi iau din dulap un rucsac maroniu, cam greut si la sold o katana, dar foarte speciana. Era o katana pentru duel, ce se desfacea in doua, pentru a lua cate una in fiecare mana, apoi le foloseai ca pe o singura arma, astfel erai ca un bebelus ce invata sa mearga. Trag aer in piept si imi prind parul intr-o coada de cap, apoi imi iau in mana sandalele negre, cu talpa joasa si foarte usoare. Deschid usa de la camera in cea mai mare liniste, apoi tot asa de incet o inchid. Pornesc pe varful degetelor - nici chiar asa - spre beciul casei, cu urechile ciulite dupa zgomote, iar cu ochii dupa eventuali Anbu, care ma supravegheau din cand in cand noaptea. Ultimul lucru care il mai vroiam pe cap, erau acei luptatori Anbu, ce isi serveau suveranul cu atata indarjire, incat si-ar vinde si sufletul pentru el sau ea. Idioti, imi veni singurul cuvant in minte. Am zambit usurata, cand am deschid usa de la beci, apoi am coborat acolo, intericul, cuprizandu-ma in intragime. Ma incalt cu sandalele si ma pun in genunchi, lipind palmele de pamant. Inchid ochii, concentrandu-ma asupra taranei care o simteam sub palme, iar in minte se forma imaginea poienii in care i-am vazut pe luptatori.
Stau asa cateva minute si deschid ochii dezamagita, ca sa raman socata, trezindu-ma in poienita aceea. Ma uit in jurul meu speriata, in timp ce inima imi batea atat de tare in piept, parca ar fi o toba. Trag cu lacomie aer in piept de cateva ori, apoi ma ridic in picioare si pornesc spre adancul padurii, pentru a ma indeparta cat mai mult de satuc si pentru a gasi pe cineva care sa ma indrume spre clanul Chikyū. Nu stiam de ce, dar undeva in adancul meu simteam ca in acel clan trebuie sa cunosc pe cineva care imi va raspunde la intrebari sau sa imi explice cine sunt Akatsuki si sa ma indrume spre ei. Mergeam leganandu-ma pe carare, fiindca eram obosita din cauza acelei smecheri cu pamantul. Ma impiedic si pic pe jos, ramand pe iarba si adormind fara sa vreau, sub bolta copacilor.

Trilul pasarilor impreuna cu razele soarelui ma facura sa deschid ochii si sa constientizez ca am fugit de acasa. M-am ridicat de pe iarba ce mi-a servit drept culcus, apoi m-am sucutrat pe haine de praf. Am inceput sa continui drumul, dar arucand la intervale scurte de timp, priviri in urma mea, fiindca aveam sentimentul ca sunt urmarita. Ca sa fiu sigura, imi pun o esarfa pe cap si invelindu-mi parul cu ea, ca sa nu fiu recunoscuta dupa el, fiindca ultimul lucru de care aveam nevoie, era sa fiu tarata inapoi. Dupa un timp ajung la un izvor, unde imi umplu sticla de doi litri de apa curata si mai beau. Aud zgomote, iar in apa cristalina si limpede, vad cum trec deasupra mea trei luptatori Anbu, urmati de un caine mare alb, numai bun sa te inhate si sa te inghita intreg. Astept pana se indeparteaza, apoi oftez usurata si plec de la izvor, indreptandu-ma fara tinta spre Vest. Cumva simteam ca acolo trebuia sa caut, ca sa gasesc raspunsurile.
Dupa un car de ani ies din padure si vad un magazin de Dango, cea ce ma facu sa zambesc bucuroasa, ca as putea sa obtin indrumare. Pornesc cu pas grabit, dar vad cainele ala mare si cei trei luptatori impachetand alimente. Pe doi dintre ei i-am recunoscut. Tipul blond, cu parul ciufulit, cu o constitutie solida si cu muschi puternici, dar cum se spune: Multi muschi si nici urma de creier. Celalt tip era brunetul care a fost la fereastra baii mele. Acesta avea o costitutie atletica, cu muschi de pantera, aratand ca a crescut un timp in conditi nu chiar prielnice pentru un adolescent. Oftez si fac miscari din maini, pe care le-am invatat de la Chiyo, pentru a-mi schimba culoarea parului si a ochilor. Mi-am schimbat ochii intr-un albastru-deschis si parul in alb, iar hainele in culori vesele. Ma indrept spre magazin, iar cainele incepu sa latre, pana cand un tip cu parul saten, tot ciufulit, usor rotofei, dar fara burtica, isi potoli patrupedul, numindu-l Akamaru. Akamaru..., numele imi sunea cunoscut in minte, dar nu voriam sa il caut acum sau sa incerc. Scot un creion si mazgalesc numele cainelui pe materialul rosul al bluzei.
- Vi din satucul din padure? Ma intreba stapanul cainelui, aratand cu degetul aratator spre padure.
- Aaa... da, raspund, iar in glas se simtea tremurul, fiindca oricand puteam fi descoperita.
- Uite, mai spuse si arata o poza cu mine, dar acolo aveam saisprezece ani, cu parul taiat scurt, pana la umeri, dar in loc de privirea inocenta si timida, acolo aveam o privire rece, distanta si nebuna. Aceasta fata a fugit din acel sat azi-noapte si ne intrebam daca ai vazut-o cumva? Ma intreba satenu, iar eu dau din cap.
Acesta ofta si le spuse ca e timpul sa plece de acolo. Blondul cu cainele trecura pe langa mine, iar eu vreau sa ma duc in magazin, cand cineva ma prinde de antebrat. Ma intorc speriata si il vad pe luptatorul Anbu brunet, dar masca data intr-o parte. Avea ochii negrii, obligi ca la pisica si in fata doua suvite ce ii sporeau acea aura de mister, care i-o dadeau ochii. Buzele erau usor subtiri, formau un mic suras trist, dar si protector. Ridica mana si o aseza pe obrajul meu, cu grija sa nu ma zgarie cu unghile alea de pisica ce le aveau Anbu la manusi.
- Mergi spre Vest si vei afla raspunsuri, spuse tanarul si lua mana de pe obraz, ca sa-mi ia mana in a sa. Asta mi l-ai dat inainte sa te pierzi pe tine si sa credem ca ai murit, continua si puse in palma mea ceva usor greut. Sper ca intr-o zi iti vei aminti de mine si ma vei cauta, pana atunci, la revedere, imi sopti ultimile cuvinte.
Isi puse masca si se indeparta de mine, pornind dupa camarazi sai. Deschid palma si raman uimita sa vad o semi-luna cu o steluta, prinsa de o panglica neagra. Ating cu degete tremuratoare acel micut si delicat si simt cum capul incepe sa ma doara, ca si cand cineva ma loveste in el cu un par.

[center]Vision
Eram amandoi ascunsi dupa niste copaci, in timp ce oamenii petrecea. Il strangeam pe ultima data pe el si el pe mine, fiindca azi plecam...
- Chiar pleci? Ma intreba el, iar eu am aprobat din cap.
- ... ca sa nu ma uiti, iti dau asta, rostesc si ii pun in palma medalionul cu panglica. Si asta, mai spun si il sarut apasat pe buzele moi si delicat.
Era pentru ultima oara cand le simteam si acest lucru imi creea un gol in stomac...[/center]

- Nu se poate... nu se poate..., murmur privind socata pamantul, in timp ce acel jutsu de schimbare a culorii se rupse.
Se pare ca baiatul ala avea legatura cu mine, dar de ce nu am putut sa imi amintesc numele sau? De ce? Aud niste pasi si imi ridic speriata privirea, intalnind ochii barbatului ce avea in stapanire magazinul de Dango.
- Tu esti criminala ce a asasinat-o pe nepoata shogunului Tarii Vantului..., incepu sa strige, dar numai continua ca l-am prins de gat.
Mana invaluita intr-o chakra de culoare neagra, trecu prin gatul sau, scotand sufletul. Corpul ii se prabusi la pamant ca o papusa caruia ii sa taiat sforile. Stang spiritul de gat pana in ucid, apoi apuc corpul fara viata arucandu-l in coliba. Dau foc casei si pornesc in fuga spre Vest, fiindca intr-un fel aveam incredere in acel Anbu. Ating in treaca medalionul ce se afla sub esarfa, ca sa fiu sigura ca este inca acolo, in timp ce alergam cat puteam de tare, fugind ca o criminala...

Medalionul Sakurei

[Ame]

Mi s-a facut putin frica de Sakura. Imi place totusi amnezia prin care trece si imi place si mai mult aspectul Anbu-ului brunet. :P Dar totusi vreau sa aflu ce o sa se mai intample. M-ai facut tare curioasa. Desi la unele parti am avut parte de o usoara confuzie. Nu-mi mai dadeam seama de subiectul actiunii. Anyway...Am vazut cateva mici greseli de tastare , dar imi e putin lene sa le spun :)). In rest nu prea am vazut nimic.
Imi place mult ideea fic-ului si astept next-ul! ^_^ Arigato pentru ca m-ai anuntat si spor la scris continuarea ! Bye! :bye:

[Rose ^^]

Am revenit, mersi ca mi-ai spus. Ce as putea sa spun decat ca imi place, mai ales ideile diabolice si pline de mister pe care le ai. Nu ma asteptam ca misteriosul brunet sa o cunoasca pe rozalie [chiar cand ii vei dezvalui identitatea, ca mor TT_TT] Greseli ai avut cateva, incearca sa corectezi capitolu. Descriere a fost, desi tu nu prea descrii sentimentele foarte mult, incearca sa le accentuezi ca sa simtim si noi acele emotii, trairi ale rozaliei;) Dialogul e si el plin de mister, iar actiunea nu fuge si tu inca ne tii in suspans ca sa murim noi:)
Spor la scris, abia astept nextu:*

[CandyGirl]

Hey Manu, buna >:D< Am trecut si eu pe aici. Cei drept ficul l-am zarit mai de mult si primul capitol l-am citit in fuga si am uitat de el :D. Dar azi l-am descoperit din nou si mi-am amintit.
Ce pot sa zic: ideea e originala, descrierea este, naratiune, dialog etc...(oricum nu ma prea pricep sa comentez).
Imi place faza cu "Multi muschi si nici urma de creier" :))
Ai cateva greselute de scriere:
speciana- speciala
coada de cap- coada de cal
Il strangeam pe ultima data - il strangeam pentru ultima data

Ei or mai fi dar mie lene sa mai caut si oricum nu conteaza pt ca toti facem greseli.

Deci astept capitolul urmator. Si daca ai putea sa ma anunti si pe mn cand il pui ;;)
byebye spor la scris

[Nixu]

Hello:*
Imi place asa mult cum decurge povestea... iar atitudinea Sakurei... pur si simplu ma incanta. Dura si fara mila... deja ma saturasem sa o tot vad prostuta si plangacioasa:thumbdown:
Inafara de cateva litere care lipsesc pe alocuri sau sunt puse aiurea nu ai greseli de tastaura... oricum nu prea ma preocupa greselile.
Cat despre ramarca Sakurei referitore la muschi si lipsa de creier a lui Naruto... nu poti sa o contrazici... adevarul nu poate fi schimbat... sau poate?
Ma intreb ce o sa mai afle Sakura... nextu pls:*:bye:

[Nywa]

[center]Capitolul 5[/center]

Stateam si priveam intrarea dintr-un sat, fiindca la poarta lui era un panou publicitar cu postere si afise pe el. Ochii mei alunecau dintr-o parte in alta, citind cat de periculoasa era. Ucigasa nepoatei shogunului, conspiratie impotriva lui Godaime, originea dintr-un clan itnerzis si torturarea persoanelor nevinovate, citesc in gand. Rup afisul, asigurandu-ma intre timp ca nu ma vede nimeni. Rulez foaia si o bag in rucsac si pornesc mai departe, intrand in sat doar pentru a cumpara merinde. Trec pe langa niste oameni, usurandu-i de bani. Nu-mi venea sa cred cat de sigura pe mine era, cand am luat banii din buzunarele lor si am cumparat niste mancare. Oare chiar eram o hoata si o criminala? Ma intreb in gand, in timp ce ieseam din sat, indreptandu-ma mai departe spre Vest pentru a cauta raspunsuri.

- "Acuzata de asasinarea nepoatei shogunului, complice la planurile lui Orochimaru si multe alte crime care o fac o adevarata amenintare, fiindca este instabila psihica..", citeam in soapta, marind ochii la fiecare cuvant murmurat de buze.
Dupa ce termin de citit, imi musc buza pentru a-mi innabusi urletul de durere ce il simteam in acel moment. De ce a trebuit sa imi peird memoria trecutului si acum sa vad ca nu eram o persoana buna, cuminte si ascultatoare cum m-a lasat Chiyo sa cred? De ce m-a mintit? Si acel Anbu de ce mi-a dat medalionul ala si cum a ajuns in posesia sa? Numai pot sa tin in mine si incep sa urlu, lasand lacrimile sa curga in rauri pe chipul meu. Ma simteam atat de mizerabila si de pangarita...
- Ce cauta o fata frumoasa ca tine aici in mijlocul paduri? Ma trezi un glas vag cunoscut si imi ridic privirea inlacrimata, ramand socata.
In fata mea statea un tanar de vreo douazeci si sapte de ani, cu ochelari rotunzi pe ochii negri. Parul argintiu era prin in coada de cal, lung pana aproape de jumatatea spatelui. Cand imi vazu chipul ingheta pe loc, iar pe fata lui puteam vedea cum se dadea o batalie intre a ma ataca si a fugi. Il privesc atent si imi dau seama ca l-am vazut de cateva ori in visurile mele. El este cel care il... torturam..., imi soptesc in gand, amintindu-mi cand torturam pe cineva cu parul argintiu. Ma ridic in picioare si fac cativa pasi in spate, iar tanarul vazu ca imi era frica de el, scoase un kunai si incepu sa inainteze spre mine.
- Spune-mi draga mea Sakura, cum este sa ramai fara amintiri? Ma intreba si facu un semn cu o singura mana, apoi aceasta fusese invaluita de o chakra albastra.
Icnesc suprinsa, cand argintiul ma lovi cu palma libera in stomac, apoi ma taie superficial de-a lungul bratului, despicandu-mi maneca in doua.
- Unde este iubitul tau, sa te salveze cand tu i-ai aratat cat de nebuna esti? Ma intreba barbatul inaintand spre mine, iar eu ma taram in spate cu fiecare pas facut de el. Sasuke te-a uitat si nu ii mai pasa de tine, asa ca adio Sakura Haru..., numai apuca sa termine, fiindca o sabie de lumina ii trecu prin cap, ucigandu-l pe loc.
- Mai taci dracului Kabuto, aud un glas cum mormai si in fata mea veni acel Anbu ce mi-a dat pandantivul.
Acum purta o bluza neagra, de kimonou, cu manici largi, niste manusi negre, ce ii acoperea doar podul palmei si o pereche de pantaloni albastri. In spate avea un rucsac micut, semn ca l-a facut in graba, iar la brau o katana. Intinse mana spre mine, iar eu i-am apucat-o find inca in stare de soc. Ma ridic in picioare, fac un pas si totul se intuneca in jurul meu...

Deschid lenesa ochii si vad un foc de tabara cum ardea langa mine, incalzindu-mi fata. Vreau sa ma ridic, dar bratul stang protesta, facandu-ma sa scot un mic tipat de durere, facandu-ma sa pic inapoi in paturi...

[center]Vision
- Spune-mi unde este! Strig la Kabuto, in timp ce mana dreapta se afla invaluita intr-o chakra galbena.
- De ce? Ca sa-l aduci inapoi? ... are nevoie de el! De trupului... Aaaa! Tipa cand l-am atins cu degetul pe brat. Crezi ca tortura te va ajuta sa ma faca sa iti spun unde este... ? Visezi... Aaaa! Tipa si mai tare cand l-am atins pe abdomen.
Zambesc ironica si imi indrept degetul spre fruntea lui...[/center]

Simt cum cineva ma zgataia usor, facandu-ma sa deschid ochii mari de frica si teama. Il vad pe brunet cum statea ingenunchiat langa paturi, privindu-ma atent si milos, cea ce ma facu sa ma ridic repede in fund. Il iau in brate, imi ascund fata in umarul sau si incep sa plang in hohote si suspine. Nu-mi venea sa cred ca l-am torturat pe Kabuto pentru a afla raspunsuri. Ce fel de persoana eram eu?...