Chestionar: Doriti un al doilea sezon al ficului?
Da.
100.00%
32 100.00%
Nu.
0%
0 0%
Total 32 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] Angel without soul - sez.1
#1
Asa...sa vedem. Am decis sa incep un fic nou.Postez un capitol, insa sunt inainte doar cu cateva ch-uri...Sa nu ma huiduiti daca nu iese ceva bine 9
Apropo, vreau critici, multe critici si dure daca se poate. Vreau sa imi perfectionez stilul de a scrie.

Let`s start with characters :

Matsuro ( 16 ani )
Inaru ( 21 ani )
Kiru ( 18 ani ) ( apare in al doilea capitol )
Mizuki ( 15 ani )


PS: Dacă vor mai apărera personaje, voi pune pozele cu ele atunci.


~Capitolul 1 Sperante~




Fulgi de nea, atatia fulgi de nea. Pamantul e acoperit cu aceasta mantie si soarele de abia se mai vede dupa norii cenusii. E asa frig, foarte frig.Din gura mea ies aburi fierbinti iar nasul imi e rosu,la fel si mainile dezvelite ce nu poarta niciun material deasupra ca sa le incalzeasca. Stau jos, langa o banca ce este si ea acoperita cu zapada. Ninge in continuu de ore bune, peisajul e mirifc, pacat ca sunt singur aici, printre acesti straini albi ce pica din cer. Corpul imi e cuprins de un vant puternic ce vine din toate partile. E o iarna grea, asta s-a vazut de la inceput!
In departare se vede o umbra. Ba nu, nu e o umbra, se misca si… se apropie din ce in ce mai mult. Acum cand corpul imi e inghetat iar ochii impaienjeniti imi e atat de greu sa ma ridic. Parca imi striga numele, parca vrea sa ma trezesc din aceasta transa. Privirea imi este atintita spre aceasta persoana ce, din umbra neagra, s-a transformat intr-un tanar acoperit cu un palton inchis la culoare, un fular si o caciula groasa de acelasi negru. Ii pot vedea doar cateva suvite din par, este un saten cu ochii atat de stralucitori si verzi. Pacat ca nu ii pot vedea mai bine trasaturile,o chii imi sunt inchisi din cauza acestei temperaturi scazute. Totul s-a terminat, am fost abandonat aici si nimeni nu ma mai poate ajuta. Cand singele ingheata si puterea e asa scazuta, speri ca cineva sa te ajute. Oare acea persoana din fata mea a fost doar o iluzie? Daca nu,atunci de ce sta aici si nu ma ajuta? Am nevoie de ajutorul cuiva! Ma simt… atat de … rece…


-Matsu…Matsuro,trezeste-te!

Totul se sterge, dispare acel alb pur, totul e altceva acum. Unde sunt? Ma ridic in capul pieptului si prima persoana ce o vad este verisorul meu mai mare cu aproximativ cinci ani.E foarte enervant, il urasc, e cel mai mare cretin, nenorocit, mincinos. Prea mult de spus pentru o persoana asa dezgustatoare. In fiecare zi sunt nevoit sa ii vad chipul ala adormit, cu cearcane, parul brunet si ochii aceia cafeniu deschis, mai mult rosii. Sigur poarta lentile!
Il privesc pret de cateva secunde. Patetic! M-a trezit dintr-un vis asa frumos.

-Pleaca! Il privesc atent, dandu-i mana la o parte de pe mine. Am zis pleaca! Ridic tonul de data asta, dandu-mi seama ca nu reactioneaza, ba din contra , incepe sa ma priveasca asa atent, de parca e vina mea ca el se afla in aceasta camera. Si asa a declarat ca nu ii place camera mea. Spune ca patul e prea mic si ferestrele la fel. Are dreptate, mie insa imi place.

-Mereu esti asa irascibil, pustiule. Ce e? Te-ai trezit iar cu fata la cearsaf?
Replicile lui ma enerveaza, incep sa ma incrunt usor si sa strang din pumn. Irascibil? Ba nu, doar ca moaca lui in fiecare dimineata aici, ca sa dea tonul de trezire,ma scotea pur si simplu din sarite. Ce treaba avea el cu mine si cu programul meu de somn?

Am decis sa ma comport cu indiferenta,poate de data asta as fi scapat mai repede de el. Imi frec ochii cu podul palmelor,incepand sa zambesc atunci cand amintirile acelui vis imi apar in minte. Acel barbat bine facut arata asa superb, ochii, parul si totul era perfect. Ma sprijin in maini,dandu-mi patura la o parte de pe picioare si coborand usor din pat. Spre deosebire de alte dimineti, soarele era mai puternic de data asta.

Era si normal,doar eram in mijlocul verii. Ies rapid din camera si inchid usa,ca si cum nu mai era nimeni in incapere cu mine. Holul e asa lung,inca doua usi pana sa ajung la baie. Pasesc alene, cu capul plecat si indreptat spre picioarele mele subtiri, fara pic de muschi. Mai terebuie sa mai trec pe la sala!

In sfarsit ajunsesem in fata usii, o usa maro, lacuita de mult timp cu o inscriptie ca sa ghideze noii veniti ca aici este baia,in cazul meu sa ii ghideze si pe cei adormiti. Apas pe clanta, pregatit sa deschid usa, insa o voce groasa imi zguduie corpul si sparge momentul relaxant de tacere.

-Ti-am facut pranzul ! imi spune Inaru,tipul de mai devreme care se presupunea ca este verisorul meu mai mare.

Intr-adevar eram singuri in aceasta casa, care era defapt era o vila la exterior,plus gradina din spate , insa la interior era absolut normala, cu camere normale, mobilier normal si tot asa. Parintii lui au locuit aici,dar au decis ca este destul de mare incat sa il lase singur. Eu, neavand parinti, ma aflu cu imbecilul asta in imensa camera. Omul asta nu il pot numi familia mea, cu toate ca este singurul care a avut grija de mine de cand am fost mic, nu il pot suporta datorita trecutului ce impiedica prezentul si viitorul.

-Stai putin… Ai zis pranz? Dar cat e ceasul? il intreb curios.

Ma uit cu coada ochiului la el, vazand ca era imbracat intr-o pereche de blugi mulati si un tricou verde cu o pantera desenata in fata. Spre deosebire de mine, care aveam doar o pereche de pantaloni largi si scurti, albi, in care dormeam, el era mult mai imbracat. Realizand ca nu primesc raspuns la niciuna din intrebari am decis sa il tratez iarasi cu indiferenta si sa imi continui drumul pentru a reusi sa ma spal pe fata si pe maini, in plus eu nu meritam atatea explicatii din partea lui. Indiferenta trebuia sa-l doara. Incercarea mea de a apasa iar pe clanta si a intra in baie a esuat si de data asta. O pereche de maini reci imi inconjoara talia, tresarind. Ce il apucase pe tipul asta? Il fulger cu privirea, incercand sa stau calm. Fusesem prins de catre Inaru,din nou… Stiu ca adora sa ma vada speriat, lipsit de putere, de asta il uram. Ii placea sa preia controlul oricand si oriunde. Strang din ochi, dandu-i un cot in burta.

-Lasa-ma! strig la el si intru in baie,inchizand usa in urma mea. Rasusesc cheiea in broasca si fac un pas mare cat sa ajung in fata oglinzii.

Dezgustator! Cum putea sa ma atinga in halul ala? Chipul imi este curatat de apa rece in care imi vad reflectia atunci cand o adun in palma. Nu as putea macar o ora sa uit de el, sa fiu singur si sa imi fac de cap cu colegii? Dau negativ din cap si imi afund fata in palmele pline de acel lichid pur, transparent.

Daca nu mi-as fi udat chipul inainte de a-mi privi fata rotunda din nou,as fi zis ca plang. Defapt ce fac? Chiar plang? Sunt asa un idiot, sensibil si naiv. De ce nu-mi pot stapani sentimentele? Oglina capata culoare, chipul meu aprins si rozaliu sta exact in fata mea, parca incercand sa imi vorbeasca.

-De ce sunt asa ? imi spun, vorbind cu mine insumi. Voiam doar un moment de relaxare, sa stiu ca sunt in siguranta, ca pot sta linistit oriunde merg, oriunde ma aflu. Dar sunt atatea persoane in jur care doar profita .

Oftez adanc si imi afund pentru ultima data chipul in palmele inmuiate , pentru a sterge acele picaturi de cristal ce-mi pica din ochi neconditionat. Imi sterg chipul umezit cu un prosop alb, de bumbac. Era in jur de ora treisprezece insa eu ma simteam ca si cum era sase dimineata. Nici nu doream sa mai ies din acea mica incapere stiind ca Inaru ma asteapta afara. Ce aveam sa fac? Imi iau inima in dinti si imi lipesc urechea de usa, poate totusi imi dadeam seama daca ma asteapta, sau daca a plecat. Speram doar sa nu se mai intample ca atunci, in trecut, cand a profitat de mine.

Acele timpuri au trecut, ar trebui sa ma gandesc doar la viitor si la prezent, insa amintiri imi apar in fata ochilor in ceata si nu-mi dau pace.

Un zgomot se aude din camera mea, era soneria de la telefon. O setasem sa se auda asa tare in caz ca era vreun telefon important iar eu eram intr-o alta incapere. Stiind ca nu avea cine sa ma sune altcineva decat Mizuki-chan, am descuiat imediat usa fara sa mai tin cont de tipul brunet de dupa suprafata de lemn si am luat-o la fuga cu pasi imensi spre camera mea. M-am trantit in pat si mi-am strecurat mana sub perna. Am prins micul aparat in mana mea firava si am apasat pe butonul verde, de accept.
-Buna Mizuki , ii raspund pe un ton copilaresc. Mereu foloseam acest ton cand vorbeam cu ea, probabil pentru ca o placeam, o placeam cu adevarat. Era singura fata care mi-a atras atentia pana acum, insa la cat de naiv eram nu-i puteam spune ce simt pentru ea. Cu un zambet pe fata, am asteptat sa vad ce are de spus.

-Trebuie sa ne intalnim, Matsuro, ma anunta ingrijorata, zambetul de pe fata mea micsorandu-se din ce in ce mai mult, pana a disparut intr-u totul.

Dupa o discutie foarte scurta, in care am incercat sa ii cer indicii pentru motivul pentru care m-a sunat, am inchis amandoi telefonul. M-am ridicat grabit din pat si am inceput sa ma imbrac, fara a cauta ceva anume.
#2
Well, well ^^ Vad un yaoi pe`aici15
Revin cu un edit cand pot :]
_______________
Nu ma pot abtine sa nu comentez21
Pai ideea mi se pare originala. Deci Matsuro este agresat de varasu` Inaru, sper ca nu i-a facut nimic rau, sau macar sa nu-i faca...
Ai grija la semnele de puctuatie, am observat ca le pui cand nu trebuie, dupa fiecare semn se lasa spatiu. Tu lasi cateodata, dar alteori nu. Greseli de tastare, nu am vazut ceea ce e bine hug
M-ai facut curioasa cu privire la ingrijorarea lui Mizuki. Sper sa nu intarzii mult. Te pup si-ti urez spor la scris!
Byeeh! :]
#3
Hey Gurls, am venit cu nextu` ^^ Sper ca e mai bun ca primul capitol. Aici o sa apara si Kiru, pe la inceput voi vorbi din perspectiva lui, poate o sa aibe si el fane :perv: . Inca ceva, sper ca citesc mai multi ficul decat il comenteaza xD


~Capitolul 2 Intalnire cu un inger~


Imi trebuia un job de vara. Aveam nevoie de bani pentru masina ce doream sa mi-o cumpar. Parintii mei, mai bine zis tata e intr-o situatie foarta proasta cu banii, iar eu i-am promis ca o sa ma descurc singur. Pe timpul verii lucrez aici, la un magazin cu jocuri video fiind vanzator. Salariul nu e cine stie ce, dar stiu foarte bine sa economisesc. Sunt foarte mandru de mine.

Ma uit spre usa de la intrare si nimeni nu-si face aparitia. Stau cu coturile pe tejghea, aproape adormit caci de doua ore incoace nu am niciun client. Ma ridic de pe scaunul inalt si pasesc printer rafturi, uitandu-ma spre afisele cu jocurile noi. Ar trebui sa le incerc si eu, chiar daca nu eram un maniac al jocurilor video, macar de plictiseala. Imi trec mana prin parul ravasit, dand bretonul la o parte din ochi, lasand stralucirea lor galbena sa lumineze incaperea. Cealalta mana se duce spre gat, jucandu-se cu colierul albastru ce reprezinta un fluture. Dupa putin timp ma plictisesc sa ma tot plimb printer rafturi. Ma intorc la locul meu si stau intins cu capul pe tejghea, deasupra mainilor incrucisate. Bucuria mea la aceasta meserie : primeam acelas salariu indiferent daca aveam sau nu clienti. Simt cum ma ia somnul si trec din lumea reala, in lumea visului. Ma vad pe un varf de munte, atingand norii. Ma ridic pe varfuri si… Ah, soneria de la intrare !
Imi ridc brusc capul si privesc spre usa ce tocmai se deschisese. Doua persoane isi fac aparitia, mai exact un baiat destul de inalt, parul saten deschis cu un ten foarte alb imbracat intr-un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare, impreuna cu o fata blonda, ce pare cam timida, imbracata si ea intr-o fusta scurta si un maieu galben, cu bretele. Imi aranjez parul blond, dorind sa dau o impresie buna caci erau primii clienti pe ziua de azi. Ma ridic de pe scaun si traversez un mic hol, mergand spre ei.

-M-ai speriat Mizuki, am crezut ca s-a intamplat ceva.
-Stai calm Matsuro, trebuia sa folosesc tonul ala la telefon ca sa fiu sigura ca nu intarzii.
Fara sa vreau aud discutia celor doi, observandu-le zambetul de pe fata. Nu gaseam nimic amuzant in discutia lor , insa micutele zambete de pe fetele lor m-au facut si pe mine sa zambesc, insa totusi mi-am mentinut tonul rece.
-Va pot ajuta cu ceva? i-am intrebat, odata ajuns in fata lor. Imi mai asez o data sacoul gri ce-l purtam impreuna cu ecusonul pe care scria numele meu, adica Kiru Tamasu , afisand un zambet calm, fara sa schitez altceva.
Cei doi ma privesc atent, fiind inconjurati acum toti trei de o liniste ce predomina chiar dinainte ca ei sa vina. Nu spunea nimeni nimic, asa ca m-am gandit ca n-au inteles ce am intrebat. Poate aveam un accent diferit si n-au putut auzi. Pregatit sa intreb inca o data, tipul saten isi desprinde buzele, lasand cateva propozitii sa isi faca aparitia. Ma gandeam daca au intrat din greseala aici, pentru ca nu pareau nicidecum interesati de jocuri video.
-Am nevoie de un joc pentru PS3, am cautat in tot orasul si…
Isi lasa privirea in jos, lucru ce ma amuza. Incep sa chicotesc, intorcandu-ma cu spatele la ei si luand-o inainte.
-Urmati-ma ! le-am spus calm, mergand cu pasi marunti spre un raft din stanga magazinului plin cu o multime de jocuri . Aveau de unde alege, speram doar ca le pot fi de ajutor si mai mult. In timp ce inaintam odata cu ei, trageam o privire cu coada ochiului, analizandu-l pe tip, oprindu-ma la privirea lui. Iar eu care credeam ca decat ochii mei sunt asa stralucitori. Le arat raftul, facand un pas in spate. Existau peste 100 de jocuri acolo, plus inca cele de pe rafturile din dreapta. Amandoi priveau incantati,insa nici de data asta nimeni nu spunea nimic.
-Hmm…Mizuki, ce zici de Naruto Ultimate Ninja 5 ?
Cei doi incepura o alta discutie, insa de data asta nu m-am mai bagat intre ei. Nu auzeam nimic, chiar daca vorbeau atat de tare. Privirea imi era atintita asupra tipului saten, care din ce dedusesem eu il chema Matsuro, un nume frumos de altfel. Era slab , iar privirea lui ma atrasese intr-un fel sau altul. Imi parea foarte cunoscut acel chip alb, fara nicio pata, acei ochi micuti si caprui deschis, acele buze subtiri, lipsite de culoare. Nu, chiar nu aveam idee de unde il cunosc, dar parea interesant. In coltul gurii imi apare un zambert malefic, pe care il foloseam deseori, dar nu semnifica nimic rau.

Dupa ce pustii si-au ales jocul, l-am chemat pe saten la tejghea, acesta trebuind sa plateasca si bineinteles sa mai completeze ceva. Nici eu nu stiu exact despre ce era vorba, insa seful imi spusese ca atunci cand un clint cumpara ceva, trebuia sa completeze un mic formular care nu cerea nu stiu ce informatii, insa erau importante pentru firma de unde cumparam jocurile video, ca un fel de sondaj de la cumparatori. Formularul nu cerea decat un nume si jocul pe care cumparatorul la ales, insa eu i-am cerut si adresa, totusi, poate aveam nevoie de ea vreodata. Tanarul completeaza totul fara ezitare, stand in permanenta cu un zambet pe buze. Chipul lui nu exprima intocmai fericire, parca zambea fortat.
-Atat? ma intreaba, radicand privirea spre mine. Il privesc fix in ochii sai caprui, privirile noastre intalnindu-se. Mi se parea mie sau se inrosise? Imi duc o mana in capul lui, ciufulindu-l. Nu m-am putut abtine din a face asta !
-Sigur! Asta e tot!



Era din ce in ce mai cald. Soarele nu tinea cu noi, din contra dorea sa ne arda tenul sau sa facem insolatie. Ajunsi in parc ne asezam pe o banca, eu impreuna cu Mizuki. O privesc zambaret, neputand sa stau suparat sau nervos in preajma ei. Chipul ei angelic ma facea mereu fericit. Pacat ca nu stia ce simt pentru ea. Daca ar fi fost asa simplu sa spui “te iubesc” as fi facut-o de mult. Nu eram un pervers, insa pozitia pe care o adoptasem acum ma facea sa ma uit excact spre decolteul ei. M-am inrosit imediat, simtind cum obrajii imi ard. Parca nu era de ajuns caldura de afara, acum si trupul imi ardea. Toata senzatia pornea de la fata, apoi cobora spre trup, maini si picioare. Ma priveste in ochi.
-Ce e? ma intreaba amuzata, probabil si ea observase chipu-mi rosu.
Am ezitat sa ii raspund caci si vocea imi tremura. Imi mut privirea in alta parte, strangand in mana jocul ce tocmai il cumparasem. Imi las capul pe spate si privesc cerul senin. Nici macar un nor, nicio pasare sau avion. Era asa gol, doar soarele il acoperea cu totul. Imi inchid ochii, gandindu-ma doar la ce voi face cand o sa ajung acasa. Nu voiam sa dau iar ochii cu Inaru, nu voiam sa mai locuiesc cu el, nu mai voiam nimic. Oftez, deschizand brusc ochii si amintindu-mi de trecut. Trebuia sa sterg cumva acele amintiri.
-Matsu, imi pare rau dar va trebui sa plec. Matusa mea are nevoie de ajutor in bucatarie.
Blonda isi lua la revedere de la mine. Doream sa mai raman in parc si sa aman sosirea mea acasa, dar era imposibil, nu doream ca Inaru sa imi tina morala ca vin tarziu. Imi scutur capul si ma ridic de pe suprafata din lemn, privind-o pe Mizuki-chan cum se indeparteaza. Daca as fi putut sa o sarut sau macar sa o iau in brate. Inchid ochii, strangand din pumn si abtinandu-ma la varsarea oricarei lacrimi. Acum trebuia doar sa ma concentrez asupra drumului spre casa. Timpul trecu repede iar soarele se ascunde rapid pe undeva pe la apus. Era intuneric iar eu inca nu plecasem din parc. Ma miscam alene, de parca stiam ca avea sa se intample ceva urat acasa. Trebuia sa gandesc pozitiv. Am afisat un zambet victorios si am grabit pasul, iesind pe poarta parcului. Strazile erau aglomerate, muzica din cluburi bubuia iar trotuarele erau si ele pline de mii si mii de straini. Am vrut sa scap putin de galagia urbana si am luat-o pe scurtatura. Eram obisnuit cu acel drum, il foloseam des cand veneam de la scoala si eram mort de foame, fiind nevoit sa ajung mai repede acasa. Locul era cam pustiu, fiind si de asteptat. Drumul era prost luminat, insa era sigur. Niciun om sau caine de care sa ma speri. Inaintez grabit de data asta, de parca cineva ma fugarea. Respiratia mea devine din ce in ce mai proasta, simtind cum inima era pregatita sa-mi iasa din piept. Nu cu mult in fata mea am putut observa ultima strada, acea strada care ducea spre casa. De aici de jos puteam vedea lumina aprinsa in camera mea. M-am incruntat stiind ca nu putea fi altcineva acolo decat Inaru. Dau buzna pe usa de la intrare si urc repede treptele. Inca suflam greu de la drumul pe care-l avusesem. Deschid usa de la camera mea, inchizand-o apoi cu piciorul . Am avut dreptate! Inaru se afla in camera mea , langa pervaz, stand cu capul scos pe geam.

-De ce esti aici? L-am intrebat printre multe guri de aer. Trebuia sa ma calmez, asa ca m-am descaltat si m-am asezat pe marginea patului. Asteptam un raspuns plauzibil din partea lui. Aranjez putin patura, apoi il privesc atent dar fara sens. Nu mi-a raspuns nici la a doua intrebare pe care i-am pus-o. Aveam senzatia ca miroase a alcool, dar probabil era doar imaginatia mea . Ma pregatesc sa ma intind pe spate, poate ca daca eram indiferent cu el avea sa plece, cand… isi intoarce capul spre mine. Chipul lui ma speria, avea un zambet malefic si ochii bulbucati, rosii. Cearcanele erau acum si mai proeminente, de parca ar fi fost niste semne din nastere. Se apropie cu pasi lenti de mine, lasandu-si chipul in jos, in acelas timp ducandu-si mainile spre curea. Cu cat se apropia de mine cu atat mirosea mai mult a alcool.
-Doamne,Inaru, pleaca de aici. Duhnesti, esti beat. Iesi din camera mea ! ma agit, prinzand cearsaful in pumni, tragand usor de el. Aveam de gand sa imi acopar gura si mai ales ochii caci in secunda urmatoare si-a desfacut slitul si si-a dat drumul la pantaloni, scapand repede si de triou. Nici bine nu reusisem sa imi reglez respiratia si bataile inimii ca totul a luat-o de la inceput, ba mai mult, inima imi batea atat de tare incat nu o puteam opri.
-Inaru, esti beat ! am continuat insa fara rost. Se parea ca avea de gand sa faca ceva si nimeni nu-l putea opri. Mi-am ascuns chipul cu cearsaful, dorind sa ma ascund undeva, sa dispar din acel loc ori sa mor sau sa lesin.
Simt cum cearsaful este tras de pe mine, la fel si hainele ce erau sfasiate de mainile sale puternice. Ochii lui exprimau atata ura. Era clar ca se imbatase in acest timp si singurul lucru era sa-si satisfaca placerile cu … mine, desigur.
-Inaru, te rog, inceteaza ! am tipat cu toata puterea ce o mai aveam , incercand sa ies din camera si sa fug, gol, asa cum eram. Mi-ar fi placut sa imi opresc toata respiratia, toate bataile inimii si sa mor in acel loc, si asa traiam degeaba. Pentru el eram daor o jucarie folositoare doar atunci cand nu avea cu cine sa-si satisfaca placerile. As fi vrut sa am un frate mai mare… care sa ma apere…
#4
Ma bucur ca ai postat atat de repede. hug
So, descrierea nu este deloc seaca sau plictisitoare, deci este bine deocamdata.Si revenind la tanarul Kiru, bineinteles ca sunt o fana de a sa : )) Am dubii in legatura cu cel ce l-a urmarit pe Matsuro, eu cred ca este chiar Kiru, desi nu m-ar deranja... 71
Si revenind la partea cea mai grava, cea mai importanat, idiotul de Inaru o sa regrete daca indrazaneste sa puna mana pe Matsu :die: Jur ca il ucid! 19
Sper sa postezi repede ca eu iti urez tot succesul din lume. Astept yaoi`ul ^^ Te puppupic
#5
Te-am citit si eu. ^ ^
Am observat ca nu duci deloc lipsa de descriere. o.o Nu ma intelege gresit, e un lucru bun. M-am uitat la infatisarea personajelor, imi place grafica, sa vedem si cum vor 'juca'. Am mai observat ca nu folosesti alineate, lasi un rand liber. Personal, cred ca se vede mai bine cu alineat, dar tu faci cum doresti. xD Greseli de tastatare nu cred c-am zarit, esti foarte ok la capitolul asta. Sa inteleg deci ca Matsuro ca a mai avut experiente anterioare neplacute cu baieti? Ma rog, cu varu-su. Ce pot spune? Ideea mi se pare originala, bafta la scris, incerc sa mai trec cu comentarii! ^ ^
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.
#6
Am venit cu urmatorul capitol, multumesc de comentarii ^^
@ChuuLuvsYaoi : Nu, defapt Inaru e mai mare cu 5 ani decat Matsuro, asta am vrut sa zic, nu ca are 5 ani 21 Doamne, cum sa aibe 5 ani? Fii mai atenta cand citesti daca vrei sa intelegi ceva. Ma indoiesc ca ai observat ca vorbesc din perspectiva a doua personaje : Kiru si Matsuro.
@Țiușcă : As vrea sa scriu cu alineat, stiu ca ar arata mai bine, dar eu scriu ficul mai intai in Word si ... mi se pare cam greu sa fac cu alineat, plus ca unele cuvinte mi le considera gresite si le modifica el ( dar in engleza ~.~ )

~Capitolul 3 Trup slabit~


Ochii ii sclipeau de bucuria ca ma putea atinge din nou, ca va putea profita de trupul meu slabit. Stateam gol in fata lui fara sa stiu ce sa fac. Pe masura ce se apropia de mine, inima imi batea ca o nebuna vrand sa iasa afara si sa evadeze. Privirea lui exprima ura, cu siguranta nu aveam cum sa scap de aici, sau macar sa ma ascund. De prea multe ori am cazut in capcanele lui, voiam sa ma schimb sa ripostez insa trupul nu actiona asa cum doream eu, statea intins pe suprafata moale, ca o statuie. Rugamintile mele erau in zadar, nu avea sa se opreasca prea curand din a-si satisface placerile cu mine. Ochii incepura sa imi lacrimeze, lasand la iveala picaturile marunte ce se prelingeau pe obrajii-mi calzi si ajungeau pe cearsaf. Ma imobilizat cu o mana, strangandu-mi incheieturile bratelor si ridicandu-le deasupra capului. Era prea puternic si dorinta de evadara esuase inca de la inceput. Imi ridica piciorul cu cealalta mana, inghitind in sec. Si-l aseza pe umar apoi incepu sa ma penetreze brusc, fara pic de ezitare. In acel moment gura mi se umplu cu gemete de durere iar obrajii erau umezi de acel lichid sarat. Miscarile lui erau din ce in ce mai puternice, la fel si stransoarea. Corpul imi tremura, nefiind obisnuit cu atata durere, iar fata imi era rosie.
-In..a…ru…spun printre gemete, incercand sa ii atrag atentia ca era gresit ceea ce facea.
Faptul ca nu ma baga in seama si ma ignora complet, continuandu-si treaba imi provoca sila. De ce eram eu aici? De ce nu m-ar fi putut calca o masina inainte sa ajung acasa?
Imi inchid ochii, muscandu-mi buzele atunci cand ii simt limba pe abdomenul meu. Urca din ce in ce mai mult, pana la gat, lasand urme de saliva pe toata pielea alba, care acum ardea. As fi urlat si mai mult pana as fi reusit sa scot toata durerea din mine dar stiam ca asta nu m-a ajuta la nimic. Buzele lui se plimbara pe intregul meu gat, oferindu-mi durere si in zona aceea. Incepu sa isi infiga coltii ascutit in pielea gatului meu ca un vampir insetat de sange, de acel lichid vascos si rosu. Orice particica din corp imi ardea insa pe el nu il interesa asta. Am incercat sa ripostez , sa imi misc mainile sau picioarele insa in zadar. Corpul lui greoi era ca o pereche de catuse ce ma bloca din a face orice miscare. Ochii imi erau inchisi, insa imagini imi apareau in minte, imagini ce imi provocau si mai multa scarba, asa ca i-am deschis. Privirea lui ramasese aceeasi , lucru ce ma inspaimanta si mai tare. Ma penetreaza din ce in ce mai adanc, simtind o durere foarte puternica la mijloc. Macar de mi-as fi putut duce mana acolo. Buzele imi sunt acaparate intr-un sarut salbatic iar limba lui se plimba prin lacasul meu umed, dorind sa imi faca si mai mult rau. Brusc simt cum buza imi sangereaza, fusesem muscat de acel om fara suflet.

Dupa ce isi terminase toata treaba cu mine m-a lasat acolo ca o carpa prafuita si patata de sange ce eram. Nu insemnam nimic pentru el, decat o jucarie ce o folosea doar cand avea chef, apoi o arunca la gunoi ca pe oricare alta. Ochii plini de lacrimi s-au inchis acum, iar buzele patate de sangele inchegat isi pierdusera orice frumusete.

**

Ma saturasem de linistea din casa, trebuia sa ies afara, sa iau aer si sa ma plimb prin aglomeratia urbana din capitala. Imi iau o camasa alba impreuna cu o cravata si o pereche de blugi albastrii, largi. Vazand vremea de afara prin sticla geamului de la bucatarie, realizez ca imi alesesem o tinuta potrivita, in plus trebuia sa trec si pe la birou sa iau actele sefului meu, deci imi trebuia neaparat o camasa alba.
Imi trec mana printre suvitele blonde si ies din casa, indreptandu-ma spre centru. Vantul trecea prin bretonul subtire, deranjandu-mi privirea galbena, indiferenta. Cu cat ma apropiam mai mult spre piata din centru, cu atat vedeam ce aglomeratie e, dar nu ma deranja, eram obisnuit.
Lumea era grabita iar timpul nu statea nici catusi de putin in loc. Toti se indreapta spre o destinatie necunoscuta, nici macar eu nu stiu incotro ma indrept. Ma avant in multimea de oameni ce stateau in fata unui copil ce isi plimba mainile pe corzile unui instrument maroniu, din lemn, numit chitara. Suntele ce le provoca erau unele lente, mirifice pentru urechile umane. Nu stiam ce exprima insa era un lucru placut sa il asculti. Tipul era imbracat in niste haine murdare, ba mai bine zis era aproape gol, cu un tricou rupt la colturi si o pereche de pantaloni verzi, murdari si aceia. Era de mirare ca la cat de bine canta, aspectul fizic era injositor. Unii oameni mai nerabdatori aruncau banuti pe o batistuta alba, iar ceilalti asteptau sa termine cantecul melancolic si dupa ce isi stergeau lacrimile, aruncau si ei cate ceva stralucitor, o moneda sau doua. Am trecut indiferent pe langa acea multime, chiar daca melodia imi unsese sufletul intr-un fel. Doar numele meu era Kiru, domnul indiferent.
Nici acum nu stiam incotro ma indrept, insa un trup slabanog ce de abia se tinea pe picioare imi atrase atentia. Parea confuz, nestiind incotro se indreapta, parea singur, suparat. Fac un pas marunt in fata si nici pe ala nu apuc sa il termin, cand tipul isi intoarce privirea spre oameni, de parca acum se trezise la viata. Parul saten si chipul lui nu mai aveau aceeasi stralucire. L-as cunoaste oriunde chiar si dupa o operatie estetica : era Matsuro. Ce patise? Fata ii era diferita, la fel si trupul ce parea atat de slabit. Privea buimac in jur, de parca nu cunostea oamenii, lumea si nimic din preajma acestuia. De la bun inceput imi atrasese atentia tipul, asta probabil ca orientarile mele sexuale ieseau la iveala din cand in cand. Devenisem curios, mai ales ca puteam da de el oricand, ii stiam adresa, dar nu puteam aparea la el la usa fara un motiv. Nu il cunosteam bine, ba chiar de loc. Ii stiam numele si atat, iar acum modul in care arata ma ingrijora intr-un fel. Ce tot vorbesc? Domnul Kiru indiferentul si perversul a disparut? Ridic o spranceana, vorbind cu subinconstientul meu. Imi trec neconditionat limba peste buza inferioara si inaintez prin multime, obiectivul meu fiind ajungerea la Matsuro. Parca nu ma apropiam deloc de el, faceam o multime de pasi dar nici macar cu un centimetru nu mai ajungeam aproape de trupul lui inalt si slab, din contra, se pierdea si el in multime odata cu mine. Chipul ii disparu printre miile si miile de straini, pana l-am pierdut in valurile de oameni. Aglomeratie idioata!
Nu se putea sfarsi asa. Daca imi aduc bine aminte, ii stiam adresa de cand isi cumparase jocul acela pentru play station, era simplu sa ajung la el acasa. Curiozitatea ma omora, probabil era un defect de al meu. Tot ce trebuia sa fac era sa ma abtin de la gandurile perverse ce le tineam incuiate in mine in ultima vreme si sa gasesc un motiv pentru care apaream in fata usii lui. Nu voiam sa par un obsedat, asa dintr-o data, nu? Isi putea forma oricum o parere despre mine, eram indiferent iar eu asta consideram o calitate.
Ma intorc la firma si incep sa rascolesc prin niste sertare actul in care arata clar locul unde statea satenul. La dracu`, nu gaseam nimic in legatura cu casa lui, din contra, dadeam de o multime de foi care ar fi trebuit aruncate pana acum. Strang usor din pumn din cauza nervilor. Tocmai cand aveam nevoie de ceva nu gaseam. Imi musc buza inferioara, infigandu-mi din ce in ce mai mult dintii in ea pana un lichid rosu isi facu aparitia.
-Uite ca m-am si muscat, murmur, trecandu-mi limba peste acel lichid rosu si vascos.
Dupa inca putin timp de cautat am si gasit hartia, ochii parca sclipindu-mi la atingerea acelei foi albe unde nu scria nimic altceva decat adresa lui Matsuro. Bun, acum nu-mi mai trebuia decat un motiv pentru care apaream la locuinta lui. Asta era partea cea mai grea, dar sigur gaseam ceva. Sunt baiat destept! imi spun, afisand un zambet incurajator in coltul gurii.
Tin bine hartia in mana, verificand la fiecare colt al strazii numerele ca nu cumva sa gresesc adresa. Imi mai aranjez o data cravata in timp ce pasesc pe o poteca inconjurata in colturi de flori si de un gard varuit in alb. Poteca era alcatuita din niste placi de cristal, asa de mult straluceau in bataile soarelui. Parfumul florilor se strecura pe sub nasul meu, mangaindu-mi fiecare dorinta. Ochii imi erau orbiti de pomii incarcati si mesele de sah din curte. Imi ridic capul si fixez cu privirea o casa imensa de un verde deschis cu ferestre mari.
-Aici locuieste? ma intreb, facand ochii cat cepele. Cine ar fi crezut ca un printisor ca el statea intr-o vila ca asta ?!
Acum planul meu o luase putin pe ruta gresita. Daca nu era acasa? Daca raspundea altcineva la usa? Ma indoiam sa locuiasca singur in imensa casa. Ascund hartia in buzunar, inaintand ca un domn pe covorul rosu pana ce ajung la usa din fata, care si ea era stralucitoare si frumos lacuita. Pe acea suprafata din lemn scria numarul casei cu niste cifre arabe, stiind clar ca nimerisem bine. Imi apropii doua degete de usa si incep sa bat usor, apasand de doua ori si pe sonerie. Nu dura mult si usa incepu sa se deschida, dupa aceasta aflandu-se o silueta la fel cum o vazusem in centru, slaba si inalta, imbracata intr-o pereche de pantaloni si o bluza larga, alba cu dungi maro. Ochii mici nici nu iti dadeai seama daca te privesc, iar obrajii si chipul palid ma faceau si mai curios. Acesta era Matsuro, cu siguranta, insa nu arata ca in ziua in care si-a cumparat jocul.
Incepe a ma analiza, stand nemiscat fara sa reactionez intr-un fel. Totul parca se petrecea in reluare, iar eu stateam ca o statuie in fata lui. Isi deschide ochii mult mai bine, parca realizand cine se afla in fata lui.
-Kiru? ma intreaba pustiul din fata mea cu o voce sfioasa, de abia reusind sa il aud.
Era ceva in neregula cu el, nu ma inselam. Era schimbat intr-u totul. Aspectul fizic cat si psihicul lui nu mai ereau aceleasi. Ridic o spranceana, vazand cum imi face loc sa intru, asa ca nu am ezitat si am pasit in incapere.
Totusi… de unde imi stia numele?
#7
Buna Bubu hug

Ma bucur ca ai pus noul capitol.Imi place foarte mult!Vreau capitolul urmator neaparaaaat.Sunt curioasa ce vor face acolo acasa la Matsuro 1515
Kiru mi se pare de treaba pana acum si imi place comportamentul lui si cred ca sunt singura careia ii place de Inaru ( imi plac aia care agreseaza 15 ).Iar eu cred ca povestea va decurge cam asa : Kiru o sa il apere pe Matsuro de Inaru.Dar ramane la alegerea ta cum vor fi urmatoarele capitole.Cam atat am avut de spus,astept urmatorul capitol.
Pa Bubu bye
[Imagine: 35j9hll.png]
"If yaoi were a vodka And I were a duck I'd swim to the bottom And drink my way up.
But yaoi ain't a vodka And I ain't a duck, So give me some yaoi And shut the f**k up."
#8
Heii! Ficul tau imi place la nebunie, mai ales ca e yaoi. Ideea e frumoasa, imi place. Sincer, ti-am citit ficul de cand l-ai postat, insa nu ti-am dat comm pana acum ca nu aveam ce zice, poate doar laude. Nu ca acum ar fi ceva diferit, dar vreau sa stii ca si eu iti citesc fiecare capitol cu placere si savurez fiecare litera. Chiar imi place. Naratiunea, descrierea si dialogul sunt foarte ok, nu am ce comenta despre ele, iar actiunea nu este grabita.
Ah, sa nu uit, am mai spus cat il ador pe Kiru? Nu, nu cred. La descrierea facuta de tine, mi-l imaginez pe Yuki Eiri, ca personaj, iar el, el e iubirea mea21
Abea astept continuarea si sper sa nu ne lasi prea mult sa asteptam... pleaseee5
#9
Buuun, sambata in sfarsiiit! Am timp sa comentez\:d/ pentru inceput... Te-as ruga sa ma ierti ca n-ai vazut un com de la mine pana acum, dar stau prost rau cu timpul si am foarte multe capitole de scris, teme si indatoriri de copil de 15 ani si bla bla.
Ma rog, sa revenim la oitele noastre39
Am vazut greseli de scriere si nu e o mare problema, toti avem, insa eu, fiind perfectionista, tre` sa specific si acest lucru21 Parca am vazut si cateva de gramatica si, bineinteles, virgulitele, dar acolo, spre marele meu noroc, nu e prea mult, deci e ok, timpul le vindeca.
Ce-as putea spune despre continut? 39 Destul de interesant, insa iti sugerez sa nu mai dai enter si sa lasi spatiu dupa fiecare fragment, spatiile se lasa cand lipseste o parte neimportanta din poveste ^^ Iti mai sugerez sa scrii la inceput din punctul cui de vedere povestesti, ca poate mai sunt ametiti care nu stiu [ ma refer exclusiv la mine21:X]
Bun39 Nu-mi vine sa cred ca tipu` a fost violat108 Bine, ar fi putut fi descris mult mai detaliat65 Dar e foarte tare oricum. Chiar imi place ideea si sunt tare curioasa sa vad ce se va intampla in continuare 4
Deci... Bafta la scris hug
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
#10
hei, am revenit. scuze ca atat de tarziu. ma tot uitam la numele ficului dar aveam impresia ca nu ai postat inca.. trecem peste. capitol lungt, descriere din plin. ^ ^ Inaru mi s-a parut atat de.. mdeh, necizelat e prea putin spus. mi s-a parut crud, cam fara scrupule. ce imi place e ca te axezi pe unele detalii, pe mine ma atrag. xD sper doar ca Kiru sa nu-l raneasca si el pe Matsu cum a facut-o varu-su - ma indoiesc. sunt curioasa ce 'scuza' a gasit blondul ca sa-si faca prezenta pe acolo, dar mai ales m-a suprins ca i-a retinut numele. xD alte chestiute de-si spus nu cred ca am momentan. spor la scris nextul, il astept! pupic
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.




Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.