Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

#21
Capitolul IX

De cum mi-am indreptat ochii spre ceas, am vazut ca era deja ora sapte. Am inghitit in sec, simtind cum pulsul imi crestea din nou. Paream probabil un idiot, insa asa era firea mea, iar eu imi faceam griji pentru Kyan. Nu sunase, iar eu ma gandeam la ce era mai rau. Poate patise ceva... sau poate pur si simplu il durea in cot ca eu ii asteptam telefonul.
La un moment dat nu imi venea sa cred ca a doua varianta m-ar fi suparat la fel de tare precum prima, insa stiu ca asta simteam, si imi doream ca in acel moment sa fi fost un tip caruia sa nu-i pese nici macar de familie. Poate ca ar fi fost mai usor, si nu mai stateam cu inima in gat, gata sa imi iasa afara.
Am lasat balta filmele de la televizor deoarece imi pierise tot calmul, si am inceput sa imi fac o cafea. Nu dupa mult timp in care ma aflam in fata aragazului cu ibricul in care imi pregateam de obicei cafeaua, am auzit telefonul sunand. Am fugit spre el, punandu-l la ureche, turbat si raspunzand agitat.
-Justin? Kyan la telefon.
-Ce bine, am rostit eu, expirand usurat si lasandu-mi trupul sa cada peste bratul canapelei, direct pe suprafata moale.
-Imi pare rau, as fi vrut sa sun la cinci, dar am avut probleme in a gasi un telefon pentru ca al meu e dat disparut, si numai la hotel am reusit sa fac rost de unul.
Am zambit, fiind fericit in sinea mea. Chiar a vrut sa ma sune, si s-a straduit sa gaseasca un telefon pentru asta. Chiar mi-am simtit obrajii luand foc la acel gand si am tacut pentru o clipa, asteptand sa imi revina ideile.
-Cum a fost zborul? Sincer, nu credeam ca m-ai luat in serios cand ti-am spus sa ma suni...
-Oricum te-as fi sunat si daca nu imi spuneai. Si obisnuieste-te, pentru ca doua saptamani va trebui sa ma suporti zilnic la telefon.
Am ras la auzul vorbelor sale, si m-am intins mai tare pe canapea ca o pisica ce tocmai s-a trezit.
-Pot sa fac fata, am raspuns eu, ferindu-mi bretonul din ochi. Cum e acolo?
-Ah, e minunat! Hotelul e impecabil, iar accentul francezilor cand incearca sa imi vorbeasca in engleza e absolut hilar. Numai de maine vom incepe filmarile, pentru ca ma vor lasa sa ma odihnesc astazi... dar vreau sa imi gasesc telefonul mobil mai intai. Apropo de asta... tu nu ai unul?
-Ah, eu nu. Nu am ce face cu el. Oricum nu am cu cine vorbi. Doar Sam suna mereu pe fix pentru ca stie cand sunt acasa.
-Aha. Bine... Am o intrebare: stii cumva in cat timp ajunge un colet din Paris in Los Angeles?... De fapt, nu conteaza. Trebuie sa plec, dar vorbim mai tarziu. Cu putin noroc, imi voi gasi si telefonul mobil.
Am observat ca a devenit din ce in ce mai grabit, asadar l-am salutat si am pus telefonul la loc. Nu am avut timp de gandire, deoarece mi-am amintit de cafeaua care se afla pe foc.
A fost prea tarziu cand am ajuns in bucatarie pentru a stinge focul, deoarece tot lichidul negru ajunsese pe aragaz, indemnandu-ma pe mine sa imi pun mainile in cap, injurand in gand si mormaind ceva neinteligibil printre dinti. Evident a trebuit sa ma pun pe treaba, pentru ca daca aveam sa las totul asa, as fi avut de probleme nu numai cu o sora, ci mai ales o femeie nervoasa.

Cele doua saptamani nu au trecut atat de greu pe cat ma asteptam... Nu mi-a venit sa cred, insa nu a fost zi in care sa nu vorbesc cu Kyan la telefon. Chiar a doua zi, dupa ce el a ajuns la Paris, mie mi-a fost pus in mana un telefon mobil... adus chiar de managerul actorului care se parea ca a insistat timp de trei ore ca acel domn sa mi-l aduca personal. Era un telefon simplu cu care am reusit sa ma descurc, si care avea un singur numar in agenda: cel al lui Kyan.
Chiar daca vorbeam cu el la telefon, la un moment dat nu mi se mai parea indeajuns. Mi se facuse dor... chiar la inceputul celei de-a doua saptamani.
Testul acela pe care l-am avut in ziua in care el plecase l-am mai dat inca o data, deoarece vorbisem cu profesoara, explicandu-i... oarecum, ce s-a intamplat, si desigur, eu fiind unul dintre cei mai buni studenti, mi-a oferit o a doua sansa, primind astfel nota maxima, cum stia si dansa ca meritam.
Ma aflam la ceremonia liceului, fiind imbracat cu roba neagra de absolvent, toca asezata pe cap, iar esarfa galbena imi inconjura gatul, cazand pe o parte si alta a pieptului meu.
Eram pe scena, langa directorul scolii, care isi tinea dicursul. In timp ce priveam in jur, observand persoanele care au venit sa asiste, am observat-o pe sora mea urmata de un barbat.
Era imbracat in niste blugi inchisi la culoare, si cu o camasa lasata deschisa la cativa nasturi de sus. Purta ochelari negri, insa am recunoscut imediat persoana, iar inima mea isi grabise ritmul batailor, punandu-mi un nod in gat. Am zambit extaziat, si am simtit cum mainile incepeau sa imi transpire. Kyan venea in urma Samanthei, si avea un zambet pe buze spre deosebire de sora mea, care parea a-i rosti niste cuvinte urate pe care el nu le baga in seama.
S-au asezat intr-un rand de la mijloc, atintindu-si amandoi privirea spre grupul nostru de pe scena.
Eram nerabdator sa ii vorbesc din nou si sa sa il privesc, insa eu trebuia sa fiu studentul care tinea discursul. Dar eram stresat. Ii susotisem ceva doamnei diriginte, apoi i-am inmanat foaia cu discursul, unui alt coleg. Diriginta ma cunostea indeajuns de bine incat sa inteleaga ca nu puteam face nimic atunci cand eram stresat, de aceea acesata nu ma obligase sa citesc foaia aia.
Imediat dupa ce colegul meu a tinut discursul in locul meu, cu totii am coborat, iar directorul si-a ocupat din nou locul. M-am grabit spre cele doua persoane care au venit pentru mine la ceremonie, iar sora mea sarise pe mine felicitandu-ma de indata ce s-a ridicat de pe scaun. Privirea mea s-a indreptat instantaneu spre Kyan, care si-a ridicat ochelarii pe cap, privindu-ma cu aceiasi ochi albastri, care mi-au trimis parca un fior pe sira spinarii. I-am zambit, iar acesta mi-a intins mana, lucru care l-am facut si eu.
-Felicitari, spuse acesta, inconjurandu-mi bland mana cu degetele sale lungi si puternice.
Am inghitit cu greu inainte de a-i multumi, insa imediat, am auzit strigatele colegilor mei, ce au insemnat sfarsitul ceremoniei, momentul in care toate tocile noastre erau aruncate. Ca si cum nu am bagat de seama, am vrut sa continui sa vorbesc cu barbatul dinaintea mea, care insa apucase de toca mea, aruncand-o cu putere in aer. Zambetul lui i-a dezvelit dintii albi, perfecti, si, chiar daca nu era momentul potrivit, simteam ca nu mi-a fost de ajuns acea strangere de mana. Am zambit si eu, apoi mi-am intors privirea spre Sam.
-Fratioare, eu trebuie sa plec.... Imi pare rau, a rostit ea, coborandu-si privirea spre pamant.
-Nu face nimic, Sam. Ma bucur nespus ca ti-ai facut timp sa vii pana la finalul ceremoniei.
Aceasta mi-a zambit fericita, apoi m-a strans din nou in brate, anuntandu-ma ca avea sa se intoarca pe seara.
Nici macar nu am mai stat pentru pozele cu clasa, ceea ce probabil a fost urat din partea mea, insa am plecat impreuna cu Kyan la el acasa, cu masina sa.
In automobil aflasem cand aveam sa pot vedea cele doua reclame pentru care filmase si cum si-a gasit telefonul mobil in unul din geamantanele sale, cu zece apleuri pierdute si trei mesaje care asteptau sa fie citite.
Casa lui nu parea foarte mare, insa era intr-adevar frumoasa, cu o poarta imensa de fier inaintea ei. Kyan parcase in fata gratiilor negre de fier, apoi am coborat amandoi. Nu am observat de la inceput, insa erau doi gardieni care stateau pe de-o parte si de alta a portii, unul care a deschis-o larg inaintea stapanului casei, iar altul care a primit cheile masinii pentru a o parca inauntrul curtii.
Nu am avut de urmarit un drum lung pana sa ajungem in casa, insa in laturi puteam observa gradina frumoasa si ingrijita cu flori multicolore si tufe mari de trandafiri.
Nu am dat mare importanta aspectului interior, caci ne-am indreptat direct spre bucatarie la rugamintea actorului.
- Mor daca nu imi faci o cafea asa cum numai tu stii, spuse acesta afisand o expresie rugatoare. Cat am stat la Paris, parca mi-au dat sa beau numai zatul acela nenorocit.
-In regula, am spus eu razand. Doar sa imi dai un ibric, cafeaua si zaharul, am rostit eu, indreptandu-ma spre aragaz.
Acesta in cateva secunde mi-a pus pe bufet tot ceea ce am cerut, iar in mai putin de zece minute, eu aveam doua cesti de cafea in maini, una inmanand-o barbatului.
-Ah, Raiul! rostise el, sorbind din lichidul negru.
-E bine ca bei aceeasi cafea, altfel nu iesea la fel, am spus eu, zambindu-i usor, inspirand apoi aburul cald si delicios pentru simturile mele.
-De fapt, am cumparat-o cand am vazut ca din asta ai tu, insa mie niciodata nu mi-a iesit asa extraordinara.
Eu stateam rezemat de bufet in timp ce Kyan era in fata mea, parca analizandu-ma.
Si-a asezat intr-un final ceasca pe masa.
-Sora ta mi-a trimis un mesaj cand eram inca in avion, a inceput el, asteptand apoi sa imi vada reactia.
-Si?
-Printre multe injuraturi m-a facut un insensibil pentru ca fratiorul ei e foarte ingrijorat din cauza mea... desigur la final mi-a spus ca "Daca mori in avionul ala, te omor!", dar nu asta este important acum, a spus el, apropiindu-se de mine, si luandu-mi ceasca din mana pe care a asezat-o pe bufet.
Mi-am simtit din nou pulsul accelerand si mi s-a pus un nod in gat la gandul ca avea sa o faca din nou: sa ma sarute. Am incremenit cand trupul sau era aproape de al meu, insa i-am simtit mana inconjrandu-mi spatele, si tragandu-ma in bratele sale. Eram usor confuz cand capul meu a ajuns pana pe pieptul sau, iar caldura lui, pe cat era de confortabila, pe atat ma agita mai tare. Era destul de aplecat incat buzele sale sa ajunga in dreptul pavilionului urechii mele, insa cand i-am simtit respiratia, fiori mi-au trecut dintr-o data prin corp precum curentul de mare intensitate, indemnandu-ma sa imi misc usor capul intr-o parte.
-Ma bucur, rostise el incet, ramanand putin timp in aceeasi pozitie dupa care isi ridicase chipul spre mine, zambindu-mi bland. Ma bucur ca iti faci griji pentru mine, a continuat apoi, apropiindu-si chipul de al meu.
In acel moment obrajii parca ar fi vrut sa imi explodeze impreuna cu inima, insa cand buzele lui mi-au sarutat scurt fruntea, am inghitit in sec, inchizandu-mi ochii usurat, si parca totusi dezamagit. Am incercat sa ii zambesc, insa pana si colturile buzelor imi tremurau.
-Ah da, sa nu uit. Maine trebuie sa mergem, a spus el, fara a-si lua mana de dupa spatele meu.
-Sa mergem unde? am intrebat eu, revenindu-mi din visare.
-Nu imi spune ca ai uitat... La mare!
Cuvintele lui mi-au facut inima sa tresara dintr-o data. Aveam sa fim doar noi doi... singuri intr-o casa pe plaja... Doar gandul la asta ma inspaimanta!
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#22
Loc rezervat de je......... revin cu edit in cinci minute!

Edit: Se pare ca am intarziat, dar nu mi-a mers netul.
Eu nu prea am mai trecut pe aici si imi cer scuze pentru asta.
Tyler e cu capul in nori. Cum sa nu isi arunce palaria la ceremonia de absolvire. Eu deabia o astept pe a mea, dar mai am mult de asteptat.
In momentul cand Kyan a intrebat in cat timp ajunge un colet din Paris in Los Angeles, am presimtit ca avea sa-i trimita un mobil.
Si sa nu uit... in bucatarie chiar am crezut ca il va saruta. Ar fi fost asa frumos.
Si plecarea la mare, pun pariu ca aici se va intampla ceva extraordinar.
Te pwp si imi cer scuzu ca nu am mai lasat com la celelalte doua capitole anterioare.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#23
Justin isi face griji 108 E asa un dulce! 108 MI-a placut ca actorul si-a facut timp sa ajunga la ceremonia lui, e de apreciat15
Speram sa-l sarute in bucatarie acolo: 21 Nu ma asteptam la ceva asa... Urat din partea lui! De ce sa nu-l sarute?! Si satisfactia mea unde e ? 20 ( Am terminat, gata! )
Magnific, de-a dreptul magnific!
Daca Justin e inspaimantat la gandul ca vor sta singuri intr-o casa pe plaja, eu sunt in culmea feciririi 19
Abia asptept continuarea 108
Bafta la scrispupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#24
Deci ce maaa,doamne cat de hazlie poate si Samantha,o ador si micutul meu Tyler ,chiar este ingrijorat, imi este mila de el, a fost chiar dulce faza cu "Sa ma suni!" de aici rezulta c-am toate sentimentele sale, si deci de aici ar trebui sa isi dea seama Tyler ca surioara sa ar putea fi ceea ce spunea actorasul..pentru ca i-a spus "O are mare!" deci de unde avea sa stie ea cum o are daca nu s-ar fi culcat cu el. Si sper ca Tyler o sa ii spuna cat mai curand despre adevarata lui identitate, ca el nu e Justin..ci Tyler si ca surioara lui geamana de fapt nu exista. Sper ca Kyan sa nu se supere pe el..pentru ca nu i-a spus adevarul, dar a fost vina Samanthei ea l-a mintit. Ouf chiar vreau ca relatia lor sa decurga la fel de calm ca si acum. Doar ca sa speram ca calmul (scuze de cacofonie) sa nu fie linistea de dinaintea furtunii.C-am atat si pe aici cu comentul meu..inca o data imi cer scuze de faptul ca este scurt..dar sunt bolnavioara..si stau c-am naspa cu scrisul. Inca o data imi cer scuze si te rog sa ma anunti cand apar nexturile, te rog, dar nu ca si data trecuta..(cand nu ai facut-o).
asa ca pa-pa inca o data

#25
In seara asta am chef de lasat comentarii..
So... daca ti-as spune tot ce as avea in minte te-ai satura de laude ^^" . Sa stii ca eu sunt un fan al ficului tau, insa sunt un fan secret, care abia acum, dupa nerusinarea incurabila de a nu lasa comment atunci cand trebuia, si-a invins lenea pentru a-ti spori comentariile ( lol) .
Ai spus la inceput ca acest fic yaoi va fi unul diferit si se vede foarte clar. Personajele au un comportament, ma refer la cele principale, foarte aparte fata de alte ficuri ale tale. Tyler imi da impresia ca este un copil mai mare, foarte timid, dezordonat[ cand spun dezordonat ma refer la infatisarea lui], inteligent[ poate si putin tocilar] si foarte cumintel. In schimb ce Kyan, este opusul lui; aranjat, tupeist, direct, un foarte bun actor si pervers[ insa nu genul acela de bad-boy] . Nu pot spune ca nu ma enerveaza putin comportamentul lui Tyler, insa asta imi place la el.. enervant intr-un mod placut^^".
Foarte frumos a fost capitolul. Mi-a placut nesiguranta lui Tyler atunci cand astepta telefonul sau cand isi spunea ca lui Kyan nu ii pasa de el[ aici mi-ai dat de gandit... dar ma bucur ca nu s-a intamplat ceea ce gandeam eu].
WTF? Cum sa uite sa isi arunce palaria? Trebuie sa fie foarte indragostit lulea[ nu ca nu mi-ar conveni]. Mi-a placut scena din bucatarie, iar atunci cand am vazut ca se indreapta spre casa actorului am crezut ca se va intampla ceva 15.
Ce nu imi place este acel " fratioare" spus in aproape fiecare replica a lui Sam.
Descrierea, naratiunea, dialogul si ce mai vrei tu ma abtin de la comentat pentru ca n-am ce sa spun. Ideea imi place.. etc. , etc... imi place totul.
Era sa uit. Ma bucur ca Sam i-a acceptat pe cei doi... da dovada ca este o prietena si o sora adevarata.
Foarte traznita si brusca ideea de a merge la mare, dar intr-un sens bun. De-abia astept partea yaoi[ nici nu cred ca-ti inchipui cat 21 ] , care poate, poate se va intampla in aceasta excursie.
Uimeste-ma mai mult decat sunt acum.
Mi-e foameee!!!

#26
Capitolul X

Urmatoarea zi venise atat de repede, incat parca de cum ma trezisem, am inceput sa imi fac bagajele. Ceea ce vreau sa spun este ca eram foarte emotionat, iar timpul trecuse pe langa mine mai repede decat un avion cu reactie. Mi-am aruncat in bagaj tot felul de haine subtiri pe care aveam sa le port acolo, in Hawaii.
La inceput credeam ca glumea atunci cand mi-a spus unde anume si pe ce plaja mergem... insa cand mi-a aratat biletele, credeam ca era vis, in niciun caz relalitate.
La ora doua, cand auzisem claxonul masinii barbatului, am expirat puternic dintr-o data, si am iesit din casa, salutand-o in fuga pe sora mea.
Kyan a iesit din masina, zambindu-mi fericit, ceea ce am facut si eu, usor agitat. Imi luase geamantanul mare si il puse pe bancheta din spate a masinii.
-Esti entuziasmat? ma intrebase barbatul, de indata ce amandoi ne-am urcat in automobil.
-Cred ca ma inspaimanta ideea... niciodata n-am fost intr-un asemenea loc. Va fi ceva total nou pentru mine.
-Ceea ce insemna ca avem ocazia de a ne creea niste amintiri frumoase, pentru ca nici eu nu am mai fost in Hawaii.
-Da, asa e...
Nu am inteles de ce, insa obrajii mei au inceput sa se infierbante incetul cu incetul si am ramas cu privirea atintita spre parbriz, insa nu si spre drumul pe care mergeam. Mai bine spus, urmaream o musca ce s-a izbit de parbrizul masinii. Parca eram hipnotizat de ceva necunoscut mine, dar care cu siguranta nu se referea la insecta aceea cu aripi, strivita de viteza cu care Kyan circula. Simteam ca stomacul imi era gol, si zeci de fluturi isi faceau veacul prin el... lucrul acesta mi se intamplase doar cand am intrat in primul an de liceu si eram extraordinar de entuziasmat sa imi cunosc colegii.
Oprirea noastra a fost in fata aeroportului, apoi, desi am ezitat mai mult de zece minute, chiar inainte de imbarcare, Kyan ma convinsese ca avionul nu avea sa se prabuseasca. Erau sute de fete care treceau pur si simplu pe langa noi si isi opreau privirile uimite spre cel de langa mine, insa Kyan nu parea a baga de seama, sau pur si simplu era obisnuit. Totusi eu ma simteam atat de mic, incat as fi putut sa fiu considerat o amarata de furnica. Mergeam in dreapta lui si eram cu capul bagat in pamant, la figurat, desigur.
-De ce stai asa? ma intrebase Kyan, observandu-mi pozitia aplecata a capului.
-Toata lumea se holbeaza si mor de rusine! Daca se holbeaza la tine, se holbeaza si la mine instinctiv, sa vada cine e langa tine, si e de-a dreptul jenant...
-Vrei sa merg si eu asa? Sa nu ma recunoasca nimeni? Pot sa o fac, spuse barbatul, luand aceeasi pozitie ca a mea.
-Nu. Tu esti Kyan Lawson, tu esti obisnuit cu asta, dar eu nu am ce cauta langa tine si de aceea e ciudat...
-La dracu! Sunt un om oarecare! Trateaza-ma ca pe unul si indreapta-ti spatele, sau am sa stau asa pe tot parcursul drumului nostru. Daca o singura data te mai subapreciezi, cred ca am sa le spun pilotilor sa deturneze avionul!
-Oh, da... Cu siguranta vei face asta! am spus eu ironic.
-Nu pune niciodata la indoiala mintea unui om nebun, rostise Kyan, intorcandu-si capul spre mine, moment in care m-am indreptat si am inceput sa merg normal.
Barbatul se indreptase si el victorios, cu un zambet siret pe buze, care parca atragea si mai multe priviri decat Johnny Depp in costumui lui Jack Sparrow...

Avionul decolase de cinci minute, iar eu stateam crispat, lipit de scaun. Era atat de confortabil, dar eu parca stateam pe ace.
Cum era vacanta, Kyan a decis ca aveam sa ajungem in Hawaii cu un avion normal, si nu cu cel particular. Aveam bilete la clasa intai, unde erau randuri de cate doua scaune invelite in piele neagra, a caror spatare se puteau cobori pentru a avea un pat excelent. Inaintea lor era o masuta parca prinsa de podea, iar in spatele ei, un televizor incadrat pe un fel de perete scund din metal... nici macar nu stiam daca exista o denumire pentru asa ceva!
Parea excelent pentru un avion, insa tot nu ma putem convinge ca aveam sa fiu in siguranta.
Observand ca nu puteam sa ma relaxez, Kyan deschise discutia despre jocurile pe televizor, insa eu nu mai pusesem mana pe asa ceva de cand am avut cinci ani. Discutia aceea nu a fost doar pentru a ne raci gurile degeaba, ci pentru ca, de fapt, pe televizorul acela ce era inaintea noastra puteam sa ne jucam diferite jocuri. Acesta imi inmanase o maneta, cu care habar nu aveam ce trebuia sa fac, si a pornit, cred ca cel mai simplu si mai cunoscut joc: Mario.
-Apasa pe butoanele alea, fara frica, spuse Kyan amuzandu-se si razand copios, vazand ca personajul meu murea la cateva secunde dupa ce revenea in joc. Haide, ca poti! ma incurajase barbatul, continuand sa rada, dupa care se aplecase spre mine, prinzand de maneta, insa peste mainile mele.
Am incremenit dintr-o data, si mi-am simtit sangele invadandu-mi obrajii spre a-i incalzi puternic, si a-mi face inima sa vrea sa imi sara agitata din piept.
Chipul lui era atat de aproape, iar ochii sai albastri concentrati asupra ecranului mi-au atras in mod special atentia cand sclipira, strecurandu-mi un fior pe sub piele.
-...Ai inteles?
-Poftim? am intrebat eu confuz, scuturand usor din cap, realizand ca nu ii auzisem indicatiile.
-Ai fost atent la ce ti-am zis? intrebase el intorcandu-si chipul spre mine.
-Da... Adica, nu... Scuze. Ma gandeam la altceva, am spus eu, incercand sa nu imi permit obrajilor sa se inroseasca prea tare.
-Bine, am sa iti explic din nou. Nu e asa greu, rostise pe urma, indemnandu-ma sa privesc ceea ce el facea cu degetele ce acele butoane ale manetei.
Am inteles dsetul de repede, si oricum, nu era atat de complicat. De fapt era un joc pentru copii, dar eu nu mai jucasem de un car de ani asa ceva, iar manetele nu erau asa cum le stiam eu, ci s-au schimbat mult.

A fost distractiva calatoria, si chiar nu ma asteptam sa uit de faptul ca ma aflam intr-un avion, insa dupa cinci ore pline de haz, avionul aterizase in Hawaii, iar eu nu realizasem cum a trecut timpul.
Sa joci Mario in doi poate fii incredibil de amuzant, dar sa joci Mario cu Kyan Lawson era teribil! Rasesem atat de mult incat ma durea intreg abdomenul din cauza glumelor pe care le facea Kyan pe seama personajului sau din joc.
Din aeroport ne-am aruncat bagajele in portbagajul unui taxiu, si ne-am asezat pe bancheta din spate, fiind amandoi la fel de entuziasmati in a vedea locurile.
Cred ca niciunul dintre noi nu se astepta sa vada atat de multe hoteluri si blocuri. Eu unul ma gandeam ca erau numai casute pe plaja, inconjurate de palmieri si nisip fin, insa chiar si asa, entuziasmul nu mi-a fost dat la o parte.
Totusi, in zona in care noi ajunsesem nu era decat acea imagine de vis pe care o avusesem mereu: casute pe plaja. Coborasem din taxi, privind zambitor in jurul meu, fiind suprins intr-un mod extraordinar de placut.
-Asta e a noastra, spusese Kyan in timp ce mergeam pe nisip, iar papucii nostri deveneau tot mai grei din acea cauza. Inaintea noastra era o casuta micuta, insa superb decorata cu flori, si pictata in intregime in alb. Acoperisul ii era jos, iar culoarea lui dadea spre gri. Geamurile ii erau mari si patratoase, insa inauntru erau acoperite de perdele care nu permiteau ochiul strain sa cerceteze in camere.
Cand intrasem, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa imi las bagajul in fata usii, pentru a cerceta locul in care aveam sa imi petrec o saptamana din viata.
Din hol, cum intrasem pe usa din dreapta, era bucataria, insa nu am stat sa o analizez, doar am tras o mica privire cat sa vad ce se ascunde acolo. Inaintand din holul mare, am intrat in livingul, fara usa, care era despartit de hol doar de un perete alb. Inaintea mea era un televizor incadrat in perete in fata unei canapele mari de piele neagra. Cum mi-am intors privirea spre dreapta, am observat un semineu, iar langa el erau asezate intr-un suport, multe lemne care aveau sa foloseasca in zilele reci si ploioase. Mai era o masuta de sticla patrata in stanga camerei, care avea la mijlocul ei o vaza cu flori colorate. Parea atat de simplu, si totusi extraordinar. Din living puteam intra in dormitor, pe o usa mare, a carui cadru era din lemn negru, iar in rest era doar sticla gri, fumurie cu diferite modele. Dormitorul era ca oricare altul: un pat dublu, un televizor, un dulap imens...
-Un pat dublu? rostisem eu, cascand ochii, vazand ca singura usa care mai era, ducea spre baie.
-Da... Scuze, dar am inchiriat casuta de cand aveam in gand sa vin aici cu sora-ta, dar nu stiam ca aveam sa imi schimb planurile. Daca te deranjeaza, pot sa dorm eu pe canapea in living...
-Ah, nu... nu trebuie. Doar ca nu ma asteptam sa fie un singur pat. E in regula, am spus eu, intorcandu-ma cu totul spre el, si zambindu-i multumit, chiar daca interiorul meu se macina secunda cu secunda.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#27
Ooo, pat dublu, Nebunii duble.
Deja imaginatia mea zburda pe campii. Ce vor vace ei acolo?
Ce intrebare prosteasca! Deja ne imaginam ce vor face acolo.
Ma intreb: Sigur Kyan nu a facut-o intentionat? Sigur nu a inchiriat casuta, stiind de la inceput pe cine va aduce aici? Adica... A spus: ''Scuze, dar am inchiriat casuta de cand aveam in gand sa vin aici cu sora-ta...'', dar nu a spus care sora. Daca si-a dat seama ca insotitoarea de la lansarea filmului e una si aceeasi persoana cu cel care il insoteste in excursie? Eee, daca si-ar fi dat seama ar fi facut un scandal monstru. Sau face pe prostul, pentru a vedea daca Tyler o sa-i spuna.
Te pwp si spor la scris.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#28
God, my love, esti un mare geniu al acestui gen19
Mariooo 24 Jocul meu favorit 24
Ce frumos peisajul =p~ Vreau si eu in Hawaii, da` sa fiu baiat65 Si cu Dante, daca se poate ( Gata, termin cu nebunia! xD )
Pat dublu, pat dublu, pat dulbu! O_O O daaaaaaaaaaaaa! 19
Deja imi imaginez 105
Abia astept urmatorul capitol. Bafta la scris! pupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#29
In sfarsit dau si eu comentariu la povestea asta. Si in povestea mea stau doua saptamani, dar e doar o coincidenta. Daca as fi in locul pesronajului principat mai mic, care nu i-am retinut numele, as pune ceva intre mine si Kyan, serios! In ziua urmatoare va disparea orcum, dar m-am simtit putin departe de pericol pentru cateva ore poate. In fine, a fost un capitol interesant. Tine-o tot asa!
[Imagine: Anime-Girl-8-Anime-Wallpapers-1366x768-300x168.jpg]

[Imagine: PupetteSiggy2.png]

Trei lilieci stau pe balcon. Zboara unul si dupa un timp se intoarse plin de sange la gura. Le spuse celorlalti doi:
-Ati vazut turma aia se oi?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al doilea si se intoarce la fel, cu sange la gura.
-Ati vazut turma aia vaci?
-Da!
-Nu mai este!
Zboara si al treilea si se intoarcec la fel ca fratii lui, zicand:
-Vedeti turnl ala de biserica?
-Da!
-Eu nu l-am vazut!

[Imagine: chibi_5878.gif]
, Kaoru


#30
Capitolul XI

-Putem merge acum pe plaja? am intrebat eu, nerabdator, la fel ca un copil.
Am despachetat totul si ne-am aranjat hainele in dulap, iar tot ceea ce mai imi doream era sa vad plaja.
-Acum putem. Dar e noua jumatate seara...
-Nu conteaza! E mai frumos seara! am spus eu, in timp ce mi-am selectat hainele: o pereche de blugi deschisi la culoare si un tricou alb.
Am privit peste umar, sa observ ce facea Kyan care era cu spatele la mine. Acesta tocmai isi daduse camasa jos, dupa care si-a relaxat umerii, miscandu-i in roatatie.
Si-a trecut mana prin par, apoi s-a intors spre mine, ceea ce m-a indemnat sa ma revin brusc la treburile mele, ascunzandu-mi obrajii inrositi. Mi-am dat si eu jos tricoul negru, lasandu-l sa cada la podea, insa nu am reusit sa il imbrac pe celalalt, deoarece am simtit cum o persoana se apropiase de mine. Kyan era in spatele meu, intinzadu-si mana peste mine pentru a ajunge la niste haine pe care si le aranjase pe raftul de sus a dulapului.
-Ah, uit de la mana pana la gura! Nu mai stiu unde mi-am pus camasa neagra...
Pielea pieptului sau era lipita de cea a spatelui meu, si am incremenit la atingerea caldurii sale, care ma facuse sa inghit cu greu si sa inspir dintr-o data, umplandu-mi pieptul cu aerul, care parca devenea din ce in ce mai greu.
-Cred... Cred ca ai lasat-o pe pat, am rostit eu, inghitind din nou in gol.
-Ah, da! Multumesc, rostise el, ciufulindu-mi parul si indreptandu-se apoi spre locul in care isi lasase camasa pe care o imbracase, lasand-o insa in totalitate deschisa.
El a intrat in baie, iar in timpul acesta, eu m-am imbracat. In mai putin de cinci minute a iesit cu parul ud, aranjat probabil cu gel, insa camasa tot nu si-o incheiase. Ma intrebam daca avea sa iasa asa din casa.
Nu ne-am luat slapi sau alti papuci in picioare, ci am iesit cu talpile goale pe nisipul inca usor caldut. Aerul acela imi incantase narile, si am inspirat adanc, inainte de a fugi spre apa.
Cand picioarele mele goale au simtit lichidul putin rece inconjurandu-le, am tresarit usor.
-Cat de superb! am rostit eu, privind oceanul care se intindea inaintea mea, parca nemarginit... parea atat de misterios si totusi magic in lumina lunii ce se reflecta in acea intindere lucioasa si intunecata.
-Da, e frumos, spuse Kyan care venea agale in urma mea, cu mainile bagate in buzunar.
Camasa lui neagra, desfacuta, ii lasau muschii perfect conturati sa se observe cu ochiul liber, motiv pentru care nu imi permisesem sa stau prea mult cu privirea indreptata spre el. Mi-am simtit obrajii arzand cand ii observasem zambetul sincer, si un fior de placere mi-a strabatut trupul, facandu-ma sa imi cobor jenat privirea spre apa ce se intindea la picioarele mele. Eram atat de multumit de faptul ca se simtea bine in compania mea...dar mi se facuse brusc frica atunci cand mi-am amintit de toate sentimele mele ciudate, care parca explodau doar cand el se apropia.
-Ah! in sfarsit am o vacanta de care sa ma pot bucura, a rostit el, inconjurand locurile cu privirea.
Am iesit afara din apa, si mergeam in dreapta lui Kyan, pe malul ud, care mai era din cand in cand lovit de apa ce stralucea in lumina slaba a lunii.
Niciunul din noi nu rostea niciun cuvant, ci pur si simplu priveam in jur multumiti... Cel putin asta faceam si eu pana mi-a venit altceva in gand.
-Kyan... Ma simt prost, pentru ca aici trebuia sa fie sora mea, si nu eu... Locul asta nu imi revine mie...
Acesta oftase.
-Doamne, Justin! Crezi ca daca veneam aici cu sora-ta, se simtea vreunul dintre noi asa bine in compania celuilalt? Daca era ea aici, pun pariu ca eu eram intr-un bar si ea in altul, incercand sa ne gasim un eventual partener pentru o saptamana. Locul asta... iti revine mai mult decat crezi tu... si mai spune o asa prostie o singura data, ca...!
-Ce? am intrebat eu, vazand cum a trecul prin fata mea, taindu-mi calea si isi bagase picioarele in apa. Ce faci? am intrebat pe urma vazand ca se indepartase pana cand apa ii trecuse peste glezne si ii udase pantalonii.
-Mai spune o prostie si ma inec in oceanul asta! amenintase el, evident in gluma, deoarece avea zambetul pe buze.
-Bine, bine! Imi cer scuze.
-Pentru asta ai merita sa te bag acum cu capul sub apa... dar imi e mila de tine, pentru ca acum apa e putin cam rece.
-Ah da?! Mila? E bine de stiut! am spus eu, aplecandu-ma pentru a lua un pumn de apa pe care i-o aruncasem actorului in fata.
Acesta ridicase o spranceana, apoi a ranjit, dupa care pe neasteptate, ma luase pe sus, fugind in larg.
-Dumnezeule! Macar anunta-ma, cand ai de gand sa faci asta! am sa fac infarct intr-una din zile! am spus eu pe un ton ridicat, in timp ce el inainta in apa, facand destul de mult zgomot pentru urechile noastre.
Cand apa ii trecuse de mijloc, acesta pur si simplu ma aruncase in acel loc, lasandu-ma pe urma sa ies singur la suprafata, tanjind dupa aer.
Mi-am ferit parul ud de pe fata, si l-am impins pe Kyan cu toata puterea, reusind sa il fac sa cada pe spate. Deoarace era mult prea increzator in puteriile proprii, a uitat ca dupa fapta, vine si rasplata.
-Poftim! am exclamat eu victorios, de indata ce si el s-a ridicat, inspirand puternic aerul.
Am fost distras de picaturile de apa, care au inceput sa cada din cer, creeand cerculete mici dar multe in jurul nostru, si nu am realizat cand Kyan se aplecase, apucandu-ma din nou in brate si ridicandu-ma desupra nivelului apei, care lui abia ii ajugea la abdomen. M-am prins cu ambele maini de gatul lui, tinandu-l strans, incat sa fiu sigur ca daca aveam sa cad, el ma urma.
Mi-am simtit obrajii infierbantandu-se intr-o fractiune de secunda atunci cand privirile noastre amuzate s-au intalnit, si imediat dupa, exprimau cu totul altceva... Am inghitit cu greu cand aproape imi auzeam bataile grabite ale inimii, care parca abia astepta ca barbatul sa o bage in seama, si am ramas astfel, cand fiori si-au facut loc prin pielea mea, incalzindu-mi trupul cand il strabateau, si racindu-l atunci cand se faceau disparuti.
Ochii ii straluceau atat de tare si ma priveau parca atat de adanc, pana in sufletul care incepuse a se zvarcoli in mine.
Doar tunetul care s-a facut auzit puternic in urechile noastre ne-a facut sa ne indreptam privirile spre cerul innorat, si sa realizam ca incepuse a ploua cu galeata.
Acesta ma lasase jos, zambindu-mi bland.
-Sa mergem, sau vei raci, spuse el, tragandu-ma dupa el, strangandu-mi mana intr-a lui.
Eram in intregime uzi, iar aerul se racise. Camasa neagra a barbatului se lipise cu totul pe el, la fel si tricoul meu. In timp ce fugeam, mi se parea ca imi era din ce in ce mai frig, si simteam apa rece cum mi se scurgea din par, pe chip.
Ajunsi in casa, imi simteam temperatura corpului atat de scazuta, incat aveam impresia ca mainile imi inghetasera.
-Cum Dumnezeu s-a facut atat de frig? am intrebat eu, frecandu-mi mainile una de alta. Mi-au inghetat degetele...
Kyan, imi prinse mainile intre ale sale, si apropiindu-le de buzele lui ferme, suflase aerul cald pe ele, spre a le incalzi. Mi-a tresarit inima dintr-o data cand i-am privit chipul, si oricat de frig mi-ar fi fost, simteam ca aveam sa ard cu totul in cateva secunde daca avea sa continue cu acel gest care imi parea atat de dragut...
-Nu ti-au inghetat, doar ca iti mai frig pentru ca esti ud leoarca si cred ca e si din cauza ca ai circulatia mai slaba. Dezbraca-te, spuse acesta dintr-o data, dupa care se indreptase spre living. Am sa fac focul, adaugase pe urma, reusind sa-mi alunge acea urma de ingrijorare pe care o avusesem cand i-am auzit porunca.
I-am urmat pasii, iar de indata ce am pasit in living, tricoul il aruncasem pe undeva langa canapea. Am ezitat putin inainte sa scap si de pantaloni, insa pana la urma am facut-o... partea cea mai grea a urmat cand realizasem ca atunci cand el a spus "Dezbraca-te" se referea desigur si la boxerii mei uzi.
Dupa ce focul era gata, acesta s-a ridicat in picioare, intorcandu-se spre mine, si anuntandu-ma ca avea sa imi aduca o patura.
-Haide, scapa de tot! spuse el, dupa care intra in camera, iar eu m-am asezat pe bratul canapelei, dandu-mi boxerii negri jos, dupa care mi-am acoperit zona intima cu ambele maini, pana cand Kyan isi facuse aparitia cu ceea ce spusese.
Ma simteam atat de stanjenit incat m-as fi aruncat eu in focul acela din semineu, si stiam sigur ca obrajii imi erau mai rosii decat sangele care imi circula prin vene.
Kyan imi invelise trupul ud cu acea patura groasa, apoi ma indemnase sa ma duc in fata semineului. Stateam jos, pe covorul patrat dinaintea lui, si simteam cum caldura sufocanta a focului ma patrundea pana la piele. Intr-un moment de curiozitate, mi-am intors chipul spre Kyan, care scapase de camasa si de pantaloni, ramanand in perechea lui albastra de boxeri, care ii era mulata pe partea lui inferioara. Inghitisem in sec dintr-un motiv necunoscut mie, si mi-am intors privirea inapoi la focul ce ardea mocnit.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)