Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

#11
Da, ai dreptate. Din descrierea ta Tyler chiar e perfect. De ce nu pot gasi si eu un baiat ca el? Dragut, manierat, minunat. Cred ca daca l-as avea acum langa mine nu i-as mai da drumul.
Se duce la intalnire cu Kyan si cred ca ar fi mai bine sa-i spuna acum cine e, decat sa afle mai tarziu. Dar unde ar mai fi povestea daca i-ar ''varsa'' totul acum?
Nu o sa incep acum sa spun de actiune, dialog descriere etc. stii doar ca au fost perfecte.
Ai avut o mica greseala dar asta e se mai intampla, si nu ti-o voi spune pentru ca sunt sigura: ai sesizat-o si tu.
Astea fiind spuse, iti urez spor la scris si astept capitolul urmator. Pwp.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#12
Capitolul V

Am auzit sunetul unui claxon, si am iesit repede din camera mea, luandu-mi la revedere de la Samantha care statea in pragul usii camerei mele, privindu-ma. Parca ea era mama si eu fata care mergea la intalnire. Ce imagine tampita aveam in minte!
Cand am iesit pe usa casei am observat o masina sport nearga, decapotabila, insa cum nu eram as in masini, nu mi-am dat seama ce marca era. Am urcat pe locul pasagerului, langa Kyan, si in timp ce ma saluta, a si pornit la drum.
-Oh... Wow. Arati total schimbat, reamarcase acesta, privindu-ma pentru un timp, dupa care isi mutase ochii la sosea.
-Ah! Stiam ca nu trebuia! Nu sunt obisnuit asa! poate arat ca un idiot! Dar Sam a insistat...
-Samantha? Inseamna ca am gasit un singur punct in care sunt de acord cu ea...
-Unde mergem? am intrebat eu, schimband subiectul.
-Intr-un loc magic, mi-a raspuns acesta, facandu-mi cu ochiul in timp ce mi-a zambit in coltul gurii.
Mi-am atintit si eu privirea la drum, asteptand ca in scurt timp sa ajungem in acel loc, insa calatoria a durat mai mult de o ora, si totusi nu ne-am plictisit, deoarece am avut diverse subiecte de discutat si o multime de glume de spus. M-a anuntat ca am ajuns, doar cand a tras pe dreapta langa o padure. Cand am iesit din masina, acesta a inchis-o prin apasarea unui buton de la cheile sale, apoi mi-a spus sa il urmez, lucru care l-am si facut, pas cu pas. Ceea ce dadea impresia a fi o padure imensa, de fapt nu era mai lunga de treizeci de metri, deoarece, dupa cum spusese el, am ajuns intr-un loc magic imediat ce am traversat-o...
Era un camp cu iarba atat de verde incat razele soarelui faceau ca acea culoare sa devina vibranta... si un lac se intindea inaintea ochilor mei la fel ca intr-o poveste, cu o cascada imensa, de unde apa limpede si albastra curgea necontenit, sclipind sub bataia luminii puternice a soarelui. Am ramas socat privind privelistea aceea de vis, iar ochii mi se plimbau dintr-un loc in altul, lasandu-ma cu gura deschisa.
-Dumnezeule! Nici nu imi vine sa cred ca exista asa ceva. E... extraordinar, am rostit eu soptit, inca cercetand locul cu privirea.
-Da... L-am descoperit acum doi ani, si crezi sau nu, eram beat manga la volan, si nu stiam unde sa vomit, asa ca am intrat in padure si pana la urma nu am mai stiut pe unde sa ies... Am inaintat pana cand am ajuns aici. Credeam ca visez. Peisajul in noapte pare utopic, asa ca m-am pus pe iarba si am adormit aici. A doua zi cand m-am trezit, am avut grija sa tin minte unde e locul asta, chiar daca ma durea capul ingrozitor.
Am zambit la auzul micutei lui povestioare, insa fara a-mi lua ochii de la tabloul acela superb. Apoi, cand in sfarsit mi-am intors privirea spre el, l-am vazut desfacandu-si camasa cea neagra. Brusc m-am intimidat la imaginea bustului sau gol, si am cascat ochii, nedumerit.
-Si acum e timpul pentru o baita, spuse el, zambind fericit.
-Poftim?! In lac? am intrebat eu, clipind des.
-Exact. Chiar langa acea cascada. Ai sa regreti ingrozitor, daca nu o faci,a spus el, continuand sa se dezbrace. Si-a dat jos blugii inchisi la culoare, apoi pantofii, ramanand doar intr-o pereche de boxeri negri, insa eu, simtind cum sangele mi se adunase in obraji, m-am intors cu spatele, prefacandu-ma ca privesc peisajul. Am tresarit cand ambele sale maini au ajuns din spate, la nasturii camasii mele, desfacandu-i pe rand, lipindu-mi spatele de pieptul lui.
-Am... Am s-o fac eu! am sarit eu deodata, facand un pas in lateral.
Imi simteam mainile cum tremurau... ce se intampla, nu puteam sa imi explic, insa eram agitat. Mi-am descheiat toti nasturii, si inainte de a-mi da camasa jos, mi-am ridicat ochii spre Kyan, care ma privea insistent.
-Poti te rog sa nu te mai uiti asa?... Ma intimidezi. In plus, corpul meu nu poate sa concureze cu al tau, asa ca nu te astepta la nimic.
-Ah, nu! nici macar nu ma gandeam la chestii din astea, doar ca eram curios...
-Curios, de ce?
-Pentru ca ai un corp atat de mic...
Am observat ca mai voia sa spuna ceva, insa, in loc de a rosti niste cuvinte, a asteptat sa scap de celalalte haine si sa raman in boxerii mei albi. Kyan ma prinse in brate, fugind cu mine pana la lac, reusind sa ma sperie in primele secunde in care am vazut ca picioarele mele au parasit pamantul. Am ras totusi in hohote, atunci cand ma lasase jos, aproape de niste bolovani mari, peste care trebuia sa trecem. A fost amuzant dupa ce am realizat ca nu se intampla nimic rau daca fugea cu mine in brate, dar imediat cand imi intinse mana, pentru a ma ajuta sa trec de bolovani, imi venise in minte imaginea a doi tineri indragostiti... ceea ce nu se potrivea absolut deloc statutului nostru de amici. Am ezitat putin, insa dupa cateva indemnari ale blondului, i-am prins mana, urmandu-l peste bolovanii alunecosi, ajungand in sfarsit la locul indicat de el, chiar langa cascada. Acesta a sarit direct in apa adanca si limpede, tragandu-ma dupa el.
Apa era destul de rece incat sa imi faca trupul sa tremure, insa acest lucru nu parea a-l deranja deloc pe Kyan. Mai mult, parea sa il relaxeze. M-am intors cu spatele la el pentru o clipa, pentru a privi in jur, si cand am revenit la pozitia initiala, el se facuse disparut. Ma gandeam ca era sub apa, vrand sa ma sperie, insa trecuse prea mult timp de cand era acolo, si am inceput sa ma panichez...
-Haide nu incerca sa ma sperii, ca nu suntem copii. Kyan...
Nici macar o bula de aer nu venea de sub apa, si am inotat spre locul in care a stat el. Am inghitit in sec, vazand ca nu dadeam de nimic, apoi, instantaneu am simtit cum pulsul inimii mele s-a marit cosiderabil.
-Kyan!
-Da! spuse acesta rastit din spatele meu, reusind sa ma faca sa tresar ingrozit.
-Esti mai rau decat un copil! am spus eu, indepartandu-ma si lovind suprafata apei astfel incat, cateva picaturi i-au lovit chipul.
-Aaa, vrei razboi? intrebase acesta, ranjindu-mi diabolic.
Nu i-am raspuns, ci am ridicat o spranceana curios, cand acesta a facut acelasi lucru ca mine, stropindu-ma usor. I-am raspuns, lovind apa cu mai multa putere decat prima data, apoi a urmat o lupta a valurilor de apa, aruncate de la unul spre celalalt. Imi tineam capul intors, pentru a respira, si totusi, nu ma puteam abtine de la ras. Ma amuza ingrozitor de mult faptul ca inca ma purtam ca la sapte ani. Si Kyan radea, ceea ce imi daduse o senzatie de multumire, vazand ca se simtea bine in compania mea. Am incercat sa "evadez", incepand sa inot repede, insa chiar daca eram in avantaj, dupa ce Kyan a descoperit ca nu mai avea rival, s-a aruncat ca un peste in apa, urmarindu-ma.
Am inceput sa obosesc, insa Kyan inca "alerga" dupa mine, si se apropia mult prea repede. Intr-un final m-a prins de incheierura piciorului, indemnandu-ma sa ma opresc, apoi m-a prins imediat cu ambele maini de mijloc, inconjurandu-ma cu bratele. Mi-a lipit din nou spatele de pieptul sau, si a ras scurt, dupa care a expirat puternic.
-Greu este sa fii pisica! mai ales cand soarecele e asa rapid, a spus el, lipindu-si furntea de umarul meu, obosit.
-Am facut ore de natatie. Inot repede, dar obosesc imediat, am spus eu, ferindu-mi parul ud de pe frunte.
Din nou am devenit agitat, si mi-am simtit obrajii infierbatandu-se cand respiratia calda a lui Kyan imi lovea partea din spate a umarului. Am inghitit cu greu, apoi am realizat ca partea de jos a corpului meu a reactionat la atingerea blondului. M-am panicat, si am vrut sa scap de stransoarea lui, insa imi era imposibil sa o fac fara a-i da o impresie gresita, ca de exemplu aceea ca nu imi placea sa ma atinga.
-Acum te-ai incalzit, nu-i asa? m-a intrebat el, facandu-ma sa casc ochii de uimire si sa ma agit si mai tare.
-Poftim?!
-Am observat ca iti era frig cand ai intrat in apa... acum te-ai incalzit.
-Ah... Da, asa e, dar sunt obosit.
-Bine, si eu sunt. Hai sa iesim.
Cuvintele lui parca au fost picate din cer! Am aprobat din cap, apoi el s-a desprins de mine, mergand spre acei bolovani mari. M-a ajutat sa trec de ei, apoi, ne-am indreptat spre hainele noastre, pe care insa nu le-am imbracat, ci ne-am asezat langa ele. Soarele era inca puternic si avea sa ne usuce trupurile ude, asadar am luat un loc pe iarba verde, incercand sa ne reglam respiratiile.
-Aminteste-mi... sa nu ma mai iau la intrecere cu tine, spuse el, ciufulindu-si parul ud.
-N-am mai inotat de mult timp. Mi-a fost dor, am spus eu, zambindu-i fericit.
A trecut mult timp de cand nu m-am mai simtit atat de bine cu cineva, deoarece nu voiam sa imi fac prieteni pe motiv ca toata lumea o cunostea pe sora mea, si profitau de mine pentru a ajunge la ea. Cu el nu aveam niciun fel de grija... ma simteam atat de bine in preajma lui, si stiam ca nu avea intentia de a ajunge la Samantha. Mi-a inspirat incredere, si l-am acceptat ca prieten, insa ma ingrijora un singur lucru, si anume acele sentimente ciudate pe care le aveam in preajma lui.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#13
Buna...
O zi minunata petrecuta in natura de doi indragostiti... bine, nu sunt inca impreuna dar vor fi si acest luctu ma incanta la culme.
Nu mai e nevoie sa-ti spun despre dialog, naratiune, descriere. Stii doar. Fara cusur.
Am vazut o mica gresala, evident de tastare.
clucru = lucru
Imi place la nebunie felul in care Kyan se comporta cu noul sau amic. Spune mult lucrul ca-l duce intr-un loc special pentru el, desi il cunoaste de foarte putin timp.
E magnific modul in care Tyler roseste in obraji, atunci cand Kyan il ia in brate pentru al incalzi. Kyan are dreptate in ce priveste noua infatisare a lui Tyler. Felul in care l-ai descris ma facut sa vreau sa fiu eu cea care iese in oras cu el. Stiu... acum bat campi.
Te pwp si multa, multa inspiratie.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#14
Capitolul VI

Ne-am intins amandoi, unul langa celalalt pe suprafata in intregime verde, si pentru mai bine de cinci minute, nici unul din nou nu a spus nimic. Eu am fost cel care a deschis un subiect, insa care ma interesa doar pe mine, cred...
-Kyan, am o intrebare, am spus eu, intorcandu-mi capul spre el.
Acesta s-a intors spre mine, ridicandu-se, pentru a sta sprijinit pe brat, si mi-a raspuns, indemnandu-ma sa continui.
-Tu... adica, ai vrut sa mai spui ceva inainte sa... ma iei atunci pe sus... ce era? am intrebat incet, referindu-ma la momentul in care m-a luat in brate si a fugit cu mine.
El a inteles ce am vrut sa spun si mi-a zambit.
-Da, am mai vrut, dar m-am gandit ca mai bine nu imi continuam propozitia in momentul acela.
-Dar cand ai sa imi spui, daca atunci nu ai vrut? e ceva de rau?
-Oh da... e foarte rau, rostise el, dand afirmativ din cap.
-Te rog, nu ma tine pe jar. Ma sperii, am spus eu, privindu-l ingrijorat, crezand ca cine stie ce lucru avea sa imi zica.
-Dar mi se pare dragut.
-Poftim?
Replica lui ma luase prin surprindere, de aceea nu am putut sa inteleg la ce se referea.
-"Pentru ca ai un corp atat de mic... dar mi se pare dragut". Asta voiam sa spun. Ochii lui au sclipit puternic atunci cand imi adresase la randul lui o intrebare. Justin, tu ai simtit vreodata dorinta de a saruta un alt baiat?
Din nou m-a luat prin surprindere, si mai mult, m-a socat intrebarea lui. Am ramas mut un timp, dupa care am, vrut sa imi misc buzele, nestiind insa ce sa zic. As fi spus da,pentru ca avandu-l atat de aproape parca asta imi doream sa fac... lucru care ma inspaimanta ingrozitor!
Kyan se aplecase asupra mea, punandu-si palma langa capului meu, si am cascat ochii incetosati atunci cand buzele sale ferme s-au lipit de ale mele, reusind sa ma agite nemaipomenit de tare. Am scos un sunet infundat atunci cand limba lui s-a strecurat in lacasul meu umed, si speriat de ceea ce se intampla, mi-am asezat o mana pe umarul sau. S-a intamplat atat de brusc, incat gandurile mele au luat-o razna, si ma simteam ca un obiect care plutea prin spatiu... Tot corpul meu a reactionat dintr-o data cand am realizat ce se intampla: inima mea, grabindu-si ritmul ca intr-o cursa, mintea mea pierzandu-se undeva pe drum in graba inimii, si incheieturile mele tremurand din toate ligamentele.
Cand buzele sale s-au despartit de ale mele, si-a continuat propozitia precedenta, ramanand insa deasupra mea.
-Pentru ca eu simt nevoia de a face asta inca de cand am vorbit prima oara cu tine.
Inca eram frapat de ceea ce se intamplase, si m-am ridicat in picioare, dupa ce Kyan s-a dat la o parte.
-Nu inteleg de ce toata lumea simte nevoia sa isi bata joc de mine, am rostit eu, strangandu-mi pumnii.
-Stai putin, cine isi bate joc de tine? ma intrebase el, prinzandu-ma de incheietura mainii.
-Chiar tu! Altfel nu stiu de ce ai saruta o persoana ca mine, fara intentia de a-ti bate joc!
-Pentru acelasi motiv pentru care as saruta persoana aceea si a doua oara! Te credeam mai inteligent, dar vad ca esti greu de cap, ce naiba!
-Poate ca sunt greu de cap! Motiv? O fi oare acela cu "fratele geaman al lui Taylor" ? Stiu ca seman cu ea, dar nu sunt Taylor! nu sunt o fata!
-Ah, Dumnezeule! Stiu cine esti si stiu ce esti! Si nici macar nu m-am gandit vreo clipa la Taylor cat timp am stat cu tine, chiar daca semeni cu ea! Sunteti doua persoane diferite, bine?!
Tonul lui era din ce in ce mai rastit si mai nervos pe masura ce imi vorbea, iar de cum s-a ridicat in picioare, mi-am lasat capul pe spate pentru a reusi sa ii vad chipul.
-Doamne, Kyan! Tu nu stii ce spui! In primul rand, sunt baiat, intelegi? baiat! In al doilea rand...
-Ce tot indrugi acolo, Justin? Cand placi o persoana, nu te mai intereseaza toate rahaturile astea, ci te lasi purtat de val! Fii macar sincer cu mine si spune-mi daca ti-a facut placere cand te-am sarutat!
-Esti nebun? Asculta, Kyan...
-Nu, nu ascult! Raspunde, si pe urma mai vedem daca am sa ascult. Fa-ma nebun, dar adineauri, tremurai acolo pe iarba! Hai s-o luam altfel... Sarutul meu, te-a scarbit? a intrebat el, coborandu-si tonalitatea vocii.
-Nu, dar...
-Te-a emotionat?
-Da...
-Ei, si? Care e problema?
-Bine, a fost placut! dar a speriat toti dracii din mie! Ai inteles?!
Acesta a zambit in coltul gurii, punandu-si apoi mana pe frunte, si ridicandu-si chipul spre cer, expirand usurat.
-Doamne, ce greu a fost... Inteleg ca te-a socat, dar, fi-ar sa fie, baiete! Ai spus cea mai mare tampenie posibila pe care doar in telenovele o mai gasesti.
Isi coborase privirea spre mine, insa eu aveam ochii lasati, iar tot ceea ce puteam vedea era abdomenul sau inca umed, si partea de mai jos a corpului, care insa nu indrazneam sa o comentez nici macar in gand. Imi simteam obrajii atat de infierbantati, incat nu aveam destul curaj sa imi ridic chipul, si chiar daca l-as fi avut, nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, pentru ca mi-am pierdut orice idee. Degetele mainii sale drepte s-au asezat sub barbia mea, impingand de ea in sus, obligandu-ma sa imi ridic capul. Zambetul lui cald care mi-a intalnit privirea, imi facuse trupul sa tremure scurt, odata ce un fior puternic m-a strabatut, facandu-ma sa inghit cu greu. In acel moment consideram ca eram ciudat, cu tot cu reactiile mele... si de aceea ma simteam extraordinar de jenat din cauza ochilor actorului care erau atintiti spre chipul meu.
-Si acum... ce ar trebui sa fac? am intrebat eu, nesigur, si inca speriat. Eram intr-o situatie pe care nu o intalneam zilnic...
-Tu ce ai vrea sa faci? intrebase el la randul lui, apropiindu-si chipul de al meu.
Parca mi s-au inmuiat genunchii, vazandu-i ochii atat de albastrii care erau tot mai apropiati, si nu puteam gandi nimic altceva decat "Oh, Dumezeule!". Totusi, intr-un moment de constientizare, am clipit des, si mi-am intors chipul inrosit, spre haine.
-Sa plecam... Te rog, am rostit eu incet, aplecandu-ma pentru a-mi aduna hainele, pe care le-am imbracat pe rand.
-Dar nici nu ne-am uscat, a spus el pe un ton nemultumit.
-Te rog!
Tonul meu serios l-a facut sa incuviinteze, dupa care mi-a urmat exemplul si a inceput sa se imbrace. Ne-am indreptat spre masina, eu cu pasi grabiti, iar el lent, cu mainile varate in buzunare. Chiar il asteptasem langa ea in jur de un minut, iar cand a venit, acesta a apasat pe butonul de la chei, ingaduindu-mi sa intru in automobil.
Am inchis portiera masinii, si m-am sprijinit de ea, privind pe geam. Tipic momentelor de plina agitatie din mintea mea. Abia observasem cand masina a pornit, peisajul incepand sa se miste inaintea ochilor mei din ce in ce mai rapid. Daca ar fi fost totul atat de simplu, si eu eram o fata, totul s-ar fi intamplat altfel... dar asa ceva nu mi se parea acceptabil. Ar putea sa ii distruga cariera. Iar in pivinta mea... ca sa fiu sincer, si prin termeni mai pe mai pe intelesul tuturor, eram "varza". Ce vreau sa spun este ca, nu stiam ce sa cred. Eram putin speriat de ceea ce imi spusese Kyan, si mai ales de sarutul acela, care a fost cu siguranta lucrul care mi-a dat toate gandurile peste cap. Nu voiam ca prietenia noastra sa se duca de rapa din cauza asta. Intr-un fel m-a speriat si mai tare acel gand, deoarece cu el ma simteam mai in largul meu, decat cu orice alta persoana... chiar si decat Sam.
Intre noi era o tacere de mormant, iar singurul sunet care isi mai facea simtita prezenta era zgomotul motorului. Ar fi fost silentios intr-adevar, cum presupune o astfel de masina, dar asta daca atmosfera nu era atat de apasatoare.
Mi-am intors privirea spre Kyan si l-am vazut muscandu-si obrazul pe interior. Nu il mai vazusem sa faca asta, si am ajuns sa cred ca e un obicei care isi face prezenta cand e nervos. Nu a durat mult pana cand mi-am indreptat din nou privirea pe geamul masinii, ramanand astfel pana cand am ajuns in fata casei mele. Am iesit din automobil, insa in acelasi timp a facut-o si Kyan, strigandu-ma pe numele fals, pe care ajunsesem sa il urasc, pentru ca de fapt nu eram eu cel strigat...
Acesta a inconjurat masina, oprindu-se in fata mea. S-a sprijinit de capota masinii coborandu-si privirea spre mine, apoi si-a umezit buzele cu limba inainte sa inceapa a vorbi .
-Crezi ca as putea sa te mai vizitez?... in ciuda a ceea ce s-a intamplat?
Daca as fi putut sa imi cobor privirea mai jos de pamant, as fi facut-o, dar cum era imposibil, nu puteam decat sa imi las capul plecat, in incercarea de a-mi ascunde rusinea.
-Da... am raspuns intr-un final, fara a ma clinti din acea pozitie.
-Bine. Atunci ne mai vedem, a rostit el incet, intorcandu-se pe partea celalta a masinii. M-a salutat in timp ce intra pe locul soferului, iar eu am pornit cu pasi grabiti spre usa casei, pe care am deschis-o, izbind-o de perete. Nu am realizat lucrul asta, dar eram mai agitat decat credeam.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#15
Ce sarut!:love: Imi place ca Tyler nu se lasa usor, asta da dovedeste faptul ca nu este un oarecare. Intr-adevar, am vazut putina tristete atunci cand Kyan l-a strigat pe numele cel fals, "Justin". Adica, cine nu s-ar simti asa...?2
Revenind, dialogul dintrecei doi intotdeauna este amuzant, dar si plin de emotie. Hm.. si ce interogatoriu, saracul Ty... a trebuit sa raspunda sincer cu privire la sarutul acela.pupic
Ai postat repede, tine-o tot asa si cu scrisu`hug Succespupic

#16
Revin cu edit in cinci minute. Si... ma bucur ca ai pus capitolul...........
Edit: Huuu, am terminat de citit si mi-a placut foarte mult capitolul....
Saracutul Tyler e incoltit din toate partile de Kyan, la faza cu sarutul.
Mi-a placut ca im masina, Kyan da semne de nervozitate. Probabil se gandea cum sa-l invite din nou pe Justin in oras. Ma bucur ca nu e supi Tyler pe Kyan ca la sarutat.
Scuze ca nu am putut sa las un com calumea, dar sunt batuta la cap de cineva sa mai las calculatorul......
Astept nuxt-ul.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#17
so here's next ^^
Kissez pupichug


Capitolul VII

-Tyler... Ai intrat val-vartej in casa. Ce s-a intamplat? m-a intrebat Samantha, de indata ce am pasit in camera mea.
-Nimic, Sam. Sunt foarte obosit, i-am spus eu, incercand sa ii zambesc.
-Minti. Te cunosc, fratioare. Ce s-a intamplat?
-Am avut o mica cearta cu iubitul tau...
"Iubitul tau"... parca imi venea sa strang din dinti, cand am rostit cuvintele acelea, insa asa era. Sora mea si acel barbat erau iubiti. In fata admiratorilor, ce e drept, si ma simteam atat de prost stiind ca teoretic m-as fi sarutat cu cumnatul meu...
Am scuturat din cap la acel gand stupid. Ei nici macar nu erau casatoriti, iar eu duceam acel lucru la extrem. Ii spusesem surorii mele ca nu avea niciun motiv de ingrijorare, apoi dupa ce a plecat, m-am trantit pe pat, afundandu-mi chipul in perna moale si alba. Nu dupa mult timp, aud vocea rastita a surorii mele, si am sarit brusc.
-Ce dracu i-ai facut fratelui meu?! Tampitule! Cum adica sa ma calmez?! De ce v-ati certat?! Cum sa nu ma intereseze?!
Am iesit ca furtuna din camera, luandu-i telefonul din mana, incruntat.
-Sam, ti-am spus ca nu am nimic, la naiba! de ce exagerezi asa? am intrebat eu, strangand receptorul in palma, dupa care m-am indreptat spre camera mea, lasand-o pe ea usor socata.
-Imi pare rau Kyan, am spus eu, punand receptorul la ureche. Stii cum e Sam, imi cer scuze...
-Lasa asta, Justin. Ma bucur ca pot vorbi cu tine...
Am inghitit in sec, auzindu-i vocea, deoarece intentia mea era sa imi cer scuze, apoi sa inchid, pentru ca inca eram mult prea jenat din cauza a ceea ce s-a intamplat.
-Voiam sa iti spun ca maine am sa vin la tine, daca nu te deranjeaza. Vreau sa vorbim...
-...In regula, am spus eu incet, simtind deja cum inima isi grabea ritmul.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, in care ne-am auzit respiratiile unul celuilalt, insa pe urma vocea lui s-a facut auzita.
-Atunci ramane pe maine.
-Da... bine...
Ne-am salutat cu un simplu "Pa", iar pe urma, am asezat aparatul pe noptiera din stanga patului meu.
Am inceput sa citesc din caietul de istorie care se afla pe aceeasi noptiera, si datorita lui am ramas treaz pana la unsprezece noaptea, cand m-am trantit sub plapuma pentru a dormi. Am citit de nenumarate ori aceleasi pagini, insa nu am retinut nimic. Ma minteam singur ca eram cu mintea la invatat...

Am auzit sunetul enervant al ceasului care ma intampina in fiecare dimineata, si m-am rasucit sub plapuma, trantindu-mi mana peste butonul patratos care a oprit zgomotul instantaneu. Mi-am frecat ochiul drept cu podul palmei, cascand de zor, apoi, incet m-am ridicat din pat, mergand cu pasi mici spre baie.
Dupa un dus revigorant, am imbracat o pereche de blugi si o bluza simpla, neagra, apoi mi-am luat geanta mare, dreptunghiulara, iesind in fuga pe usa, ca de obicei. Nu era departe liceul, insa preferam sa ajung in clasa inaintea profesorilor, pentru a-mi mai repeta unele lectii.
Cum inca nu aveam ochelarii, mi-am pus din nou lentilele de contact, si mi-am dat cu piaptanul prin par, reusind sa imi creez aceeasi imagine ca in ziua precedenta, iar de cum am ajuns in clasa, am zarit alti colegi care erau mereu acolo cand eu intram pe usa.
Si-au intors toti privirile spre mine. Zece perechi de ochi ma studiau din cap pana-n picioare, iar intr-un final, una dintre cele trei fete din grup, mi-a vorbit.
-Wow... Tyler? intrebase ea, parca uimita.
Am salutat-o zambind, apoi m-am asezat in banca mea, scotandu-mi caietul de matematica.
-Tyler, de cand nu mai porti ochelari? Si ce e cu schimbarea asta de look? intrebase aceeasi fata, apropiindu-se de mine.
-Nici ieri nu a avut ochelari, spuse unul din baieti, incrucisandu-si bratele la piept. Dar nu avea freza facuta...
-Da, dar eu nu am fost ieri la scoala, rostise fata, luandu-si un scaun si asezandu-se inaintea bancii mele, incalecand scaunul, si asezandu-si mainile pe spatarul lui.
-Nu a fost ceva premeditat, am spus eu, fara a-mi ridica privirea din caiet.
Imediat au intrat in clasa si restul colegilor, in urma lor, cu profesorul. L-am salutat cu totii politicos, apoi incepuse a face prezenta, pe urma a preda.

Toate orele au decurs la fel, desigur, in mod logic, diferenta o faceau materiile si profesorii, insa in pauze, mai trecea cate o persoana pe la banca mea, intrebandu-ma diverse lucruri despre noua mea infatisare. Lucrul acesta a devenit stresant, motiv pentru care imi adanceam ochii intr-un caiet sau intr-o carte, dandu-le raspunsuri scurte, pentru a intelege ca nu aveam chef de intrebari.

Cand in sfarsit am ajuns acasa, am descoperit ca Samantha era plecata, si imedat mi-am indreptat privirea spre ceasul care arata ora trei. Kyan nu mentionase la cat anume avea sa vina, asa ca intr-un fel, parca speram ca sora mea sa ajunga inaintea lui... nu pentru ca aveam de gand sa ii vad certandu-se, ci credeam ca daca aveam sa fim trei persoane, subiectul sarutului aceluia nu se putea deschide. Ar fi fost mult prea jenant pentru mine.
Dupa ce m-am schimbat de haine, am vrut sa stau putin la televizor, insa inainte sa ma asez pe canapea, am auzit un ciocanit puternic in usa. Am expirat dintr-o data si deja imi simteam pulsul crescand.
Am apasat pe clanta, permitandu-i lui Kyan sa intre, si ne-am indreptat amandoi spre bucatarie, stand in aceleasi locuri ca atunci cand a venit prima oara in vizita. M-am apucat sa fac doua cafele, parca incercand sa evit orice subiect de discutie, insa nu puteam duce asta la nesfarsit. Cand m-am asezat la locul meu, punand o ceasca in dreptul actorului, cealalta am tinut-o strans cu ambele maini, privind-o ca si cum cu ea ar fi trebui sa vorbesc. Probabil mi-ar fi fost mai usor sa schimb cateva vorbe cu ceasca decat cu el.
Ii simteam privirea atintita spre mine si deveneam din ce in ce mai agitat, iar atmosfera ajunsese sa fie mult mai apasatoare decat cea care a fost in masina .
-Bine, nu am venit aici sa tac, spuse acesta dintr-o data, dupa ce a sorbit din cafeaua fierbinte. Ieri mi-ai fi spus orice, oricand, iar acum, nu poti decat sa ma primesti cu tacerea asta insuportabila.
-Si ce ai vrea sa spun? am intrebat eu ridicandu-mi privirea spre el, insa nu si capul.
-Acum te uiti la mine de parca as fi cel mai aprig dusman al tau. Nu crezi ca...
-Ce ai vrea sa spun? am repetat eu usor rastit, ridicandu-mi in acelasi timp si capul. Ce anume, Kyan?
-Ca nu esti suparat pe mine, la dracu!
Vocea lui ridicata m-a indemnat sa tresar usor speriat, si sa imi las privirea in jos.
-Nu sunt suparat, am rostit eu incet.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa urlu la tine, dar urasc faptul ca te-ai racit atat de brusc fata de mine. Spune-mi ca te-a deranjat sarutul, iar eu nu o voi mai face.
Un fior mi-a strabatut dintr-o data intreg trupul, si am strans ceasca de cafea mai tare in maini, simtind ca altfel avea sa imi cada. Cel mai ciudat era ca nici macar eu nu eram sigur daca ma deranjase sau nu. Tot ce stiam a fost ca m-a agitat rau de tot.
Nu mi-am dat seama cat de liniste se facuse, decat dupa ce vocea lui Kyan s-a facut din nou auzita.
-Stii, se spune ca si tacerea e un raspuns... Dar in momentul de fata as prefera sa vorbesti, pentru ca tacerea ta nu imi ofera niciun indiciu.
-Ti-am spus ca m-a speriat... am spus eu intr-un sfarsit, crezand ca aveam sa scap.
-Una e sa te sperie, alta e sa te deranjeze.
Am oftat neajutorat, apoi mi-am trecut mana dreapta prin par, ciufulindu-l la spate.
-Nu m-a deranjat, dar imi e greu sa trec peste el.
-Inteleg. Probabil nu ti se intampla zilnic ca un alt barbat sa te sarute din senin, dar daca te-a afectat asa, as putea sa nu o mai fac.
-Vezi? nu mi se intampla zilnic, si de aceea m-a luat si prin surprindere, am fost socat si nu stiam ce sa cred... nici acum nu stiu, dar... Mai vrei o cafea?
Acesta cascase ochii, dupa care l-a bufnit rasul, in timp ce si-a asezat ceasca pe bufet. Ma simteam atat de penibil, realizand ca de fapt nu stiam ce vorbeam, si aruncam niste cuvinte la nimereala doar ca sa nu tac.
Dupa ce se linistise, Kyan schimbase subiectul, axandu-se pe altceva, reusind sa ma faca incetul cu incetul sa ma simt din nou in largul meu alaturi de el in ciuda celor intamplate. Exact acesta era si intentia lui, deoarece cu siguranta mi-a observat nelinistea. Brusc, expresia lui devenise mai serioasa, si a intrerupt lantul discutiilor noastre.
-Vreau sa vii cu mine.
-Poftim? Unde? am intrebat eu, putin uimit de schimbarea lui atat de rapida.
-La mare. Am inchiriat o casuta pentru o saptamana, si sa fii sigur ca nu am de gand sa o iau pe sora-ta ca sa imi strice timpul liber. Vreau sa vii tu cu mine.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#18
Right, deci am ajuns si eu intr-un sfarsit. Imi cer iertare ca am tras chiulu` si n-am avut timp sa comentez exact cand am citit, da` nenorocitele de teme m-au obligat sa nu pot face nimic aseara 20 Si timpul ce zboara.
Ok, deci... Esti superba. Nici nu stiu cum de ai atatea idei geniale!
Chair imi place cum decurge relatia dintre Kyan si Justin, e incantator. Kyan e tare, e diplomat si de treaba, plus ca stie sa se comporte si cand sa-si ceara scuze. Cam irascibil, urla la Justin 45 Da-i trece repede21
Magnific noul capitol, mai ales invitatia de petrecut la mare, intr-o vila, doar ei doi... Mama-mama, mintea mea bolnava iar se gandeste la prostii 21 Abia astept =p~!
Iubita, esti un geniu! :X Abia astept nextul! 105
Bafta la scris! pupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#19
dau diseara edit ...pentru ca am multee de comentat 15
EDIT Ceee, abia am inceptut sa citesc..findca tu esti o rautacioasa si nu ai vrut sa ma anunti ca ai pus urmatoarele sapte nexturi pe care abia le-am citit. Asa, imi place cu a evoluat actiunea, adica nu ai grabita, decurge lin si asta e perfect, ai descriere in capitole iar sentimentele micutului meu Tyler sunt buimace...incetosate, nelamurite, asa cum trebuie sa fie, e un baiat care pe langa ca se indragosteste de un alt barbat, mai este si virgin...hm si la mare o saptamana, o cabana presimt ca se intampla asa cum spunea cineva pe la primele doua capitole.."picanteri" si abia astept.
Deci ma hanii te rog sa ma anunti (din nou) de nexturi, te rog frumos, nu ma mai lasa pe dinafara..ca fac urat.
Deci scuze ca las comentariul scurt, dar mai jos de comentariul meu zaresc un next..deci voi merge sa ma afund in urmatoare etapa.
Cam atat.. Bay bay ma hanii :hug:

#20
Capitolul VIII

-Nu.. nu pot. Nu eu trebuie sa fiu vazut cu tine, ci Sam, am rostit eu, dand negativ din cap. In plus, scoala inca nu s-a terminat. Mai e putin.
-E chiar dupa ce incepe vacanta de vara. Nu ma intereseaza daca sunt, sau nu vazut cu ea. Iar ei nici atat nu ii pasa. Era doar ideea managerilor nostrii. Te rog, vrei sa ma insotesti?
Acesta s-a aplecat inainte, afisand o expresie rugatoare, si mi-am simtit obrajii incingandu-se ca si cum as fi avut chipul deasupra unui foc de tabara.
-Bine... bine, am rostit eu incet, frecandu-mi fruntea cu doua degete. Am sa vin, am adaugat apoi, in timp ce mi-am intors capul spre usa.
Chiar atunci intrase si sora mea, care nu era nicidecum imbracata de oras, si m-am panicat la gandul ca ne-ar fi auzit discutiile.
-Sam... Ai fost acasa in tot timpul asta? am intrebat eu, zambindu-i usor.
Ea era serioasa, si ne privea pe amandoi intr-un mod ciudat in timp ce se indrepta spre frigider.
-Deci, va sa zica, v-ati sarutat, a spus ea, luand in mana sucul rece de portocale.
-Sam, eu...
-Doar nu incepi sa imi dai explicatii. Stii doar ca ma doare in cel mai ascuns loc de Kyan... dar tu esti fratele meu, si imi fac griji pentru tine. Nu ma bag in treburile voastre, dar daca aud ca mi te plangi, pe tine te iau la bataie, a spus ea, turnand lichidul portocaliu intr-un pahar.
-Dar nu am de ce sa ma plang. Nu intelege gresit, pentru ca nu... adica nu ... noi nu suntem...
-Sigur, sigur, rostise ea pe un ton ironic, intorcandu-se spre usa, pentru ca apoi sa ne lase din nou singuri.
Am ramas in acea pozitie, cu chipul spre usa, iar de acea data nu am mai indraznit sa ma intorc spre Kyan. Sam a inteles cu totul gresit si parca ma simteam vinovat...
Am oftat, apoi m-am ridicat in picioare, sugerandu-i lui Kyan ca ar fi trebuit sa plece, insa acesta si-a lasat capul pe-o parte, privindu-ma suspicios.
-Justin, fii serios. Eu nu plec, iar asta nu este un film. Daca vrei sa imi cer scuze pentru sarutul acela, o voi face, dar tin sa iti spun ca nu imi regret niciodata actiunile, iar momentul acela nu face o exceptie, sub nicio forma.
-Kyan, te rog! nu am pretentia sa iti ceri scuze! Pana la urma... a fost un sarut si atat.
-Perfect. A fost doar un sarut. Dar atunci pot sa stiu de ce ai facut asa un caz pe tema asta?
Am ramas tacut, si m-am trantit pe scaunul meu, lasandu-mi privirea cazuta pe podea.Actiunile si vorbele mele se contraziceau, si era evident ca nu avea sa plece niciun cuvant de pe buzele mele strans lipite intre ele. Din nou am devenit agitat, iar din acest motiv am inceput sa imi musc buza inferioara.
-Bine, uita ca te-am intrebat asta, a rostit barbatul, in timp ce isi musca si el agitat, obrazul pe interior. Se pare ca oricum nu rezolvam nimic, asa ca, precum ai spus si tu, ar fi mai bine sa plec. Am de filmat doua reclame, asa ca probabil ne vedem la inceputul vacantei... asta daca nu cumva ai sa te razgandesti sa ma insotesti pana atunci.
S-a ridicat de pe scaun, indreptandu-se spre iesire, insa ma simteam atat de prost incat nici nu mai aveam curajul sa imi iau la revedere. Si totusi m-am ridicat de pe scaun, luandu-i pe urme, pana cand am reusit sa il prind de camasa.
-Unde anume filmezi? l-am intrebat eu tinandu-mi capul plecat.
-Paris, a raspuns el scurt, intorcandu-si intreg trupul spre mine.
-Adica mergi cu avionul! am tresarit eu, cascandu-mi ochii si ridicandu-mi privirea spre el.
Simteam deja un val de ingrojorare care m-a invaluit complet. Probabil era o nimica toata ca o persoana sa calatoareasca astfel, insa cel mai bun prieten al meu murise in urma cu doi ani din acea cauza, cand avionul se prabusise din cauza unei anomalii magnetice.
-Da... Normal ca va fi un avion, a rostit el, privindu-ma nedumerit.
-Cand ai sa ajungi acolo?
-Maine la ora cinci... Cel putin asa am fost anuntat.
-Sa ma suni!
Ordinul meu l-a socat pe Kyan care isi marise ochii, privindu-ma si mai ciudat decat inainte. Mi-am plecat din nou capul, neavand curajul sa il privesc.
-Am avut un prieten foarte bun... a murit deoarece avionul in care se afla el, s-a prabusit... De asta imi e teama.
Buzele actorului s-au arcuit intr-un zambet, iar palma lui dreapta s-a asezat pe obrazul meu, mangaindu-l bland.
-Este un avion particular, asa ca nu trebuie sa iti faci griji. Iti promit ca voi ajunge in siguranta, a spus acesta dupa care mana lui care era pe obrazul meu, a urcat spre crestetul capului, ciufulindu-mi parul.
-Calatorie placuta, am rostit eu, ridicandu-mi privirea de la pamant de indata ce acesta s-a intors pentru a pune mana pe clanta.
Mi-a multumit cu zambetul inca pe buze, apoi a iesit din casa, inchizand usa in urma lui.
M-am intors cu pasi lenti spre bucatarie, si am expirat dintr-o data tot aerul pe care il adunasem in piept. M-am asezat la loc pe scaunul meu, care era in dreptul gemului. L-am observat pe Kyan intrand in masina lui sport, neagra, insa priveam doar cu coltul ochiului, deoarece nu voiam sa ma observe. De indata ce automobilul a disparut din fata casei, am auzit un zgomot venind din spatele meu, si m-am intors brusc.
-Nu stiu ce sa spun despre asta, Tyler... El e un aventurier si jumatate, nu a avut niciodata o relatie mai lunga de o saptamana, iar acum se da la fratele meu. Mi se pare ciudat, pentru ca nu stiu sa fi incercat el cu alti baieti.
-Dar Sam, noi nu suntem asa! Adica, a fost doar un sarut! Asta nu insemna nimic, nu-i asa?
-Crezi? Depinde si ce sentimente se ascund in spatele sarutului aluia... Poate fi ceva spontan, sau din plictiseala, ori poate fi dorit, asteptat si cu o insemnatate anume. Poti sa iti dai seama de asta, gandindu-te la cum te-ai simtit in momentul acela, dar Kyan e un tip care nu arata astfel de sentimente prea des, in schimb e o persoana directa.
-Mi-a spus... ca isi dorea sa ma sarute de cand am vorbit. Crezi ca e adevarat?
-Asta nu stiu. E posibil, ce naiba! doar esti frumos, spuse ea, prinzandu-ma de ambii obraji. Am o filmare acum. Trebuie sa plec. Ai spus ca maine vei da un test la istorie pentru medie mai mare, asa ca vezi ce faci, spuse ea facandu-mi cu ochiul in timp ce se indeparta. Mi-am turant intr-un pahar, suc de ananas, insa chiar cand am simtit lichidul rece si dulce pe limba, sora mea aparuse de dupa usa, ca o copila cu chef de joaca.
-Te previn! O are mare!
Auzindu-i cuvintele, m-am inecat cu sucul, incepand pe urma sa tusesc puternic in timp ce ma tineam de gat. Am clipit des incercand sa imi alung lacrimile care mi s-au adunat in ochi, apoi stergandu-mi buzele cu dosul palmii, am tras o gura zdravana de aer.
-Nu aveam nevoie sa aflu asta! am strigat eu, vazand ca imediat a disparut dinaintea ochilor mei.

Ma aflam la scoala, stand in banca mea, cu ochii atintiti spre o foaie cu patru intrebari despre istorie aruncate pe ea, scrise cu tusul negru a vreunui xerox al şcolii. Ar fi trebuit sa fie floare la ureche pentru mine, insa mainile imi erau transpirate, iar creierul si pieptul parca zdrobite de o ingrijorare mai mare decat propria mea persoana.
Era ora doua si jumatate, asta insemnand treizeci de minute de cand testul incepuse, iar eu nu am pus pixul pe foaie decat pentru a imi trece numele.
Incercam sa imi iau gandul de la Kyan, care, probabil se afla in acel avion. Imi spusese ca era unul privat, dar nu se stie niciodata ce se poate intampla.
Priveam pe geam cerul albastru, senin, si ma straduiam din rasputeri sa imi aduc aminte macar cateva lectii din tot caietul. Mi-am asezat capul in palme, strangand nervos in pumni cateva suvite din parul meu blond, pe care nu il aranjasem de dimineata. Aveam acelasi aspect ca de obicei: un tocilar care nu are grija de el, dar fara vesnicii ochelari. Tipic eu... Incercam ceva nou si imediat reveneam la ceea ce mereu am fost.
La un moment dat a inceput sa mi se para inutil sa mai incerc, deoarece, din cauza ingrijorarii, nu aveam nicio sansa de a-mi mai aminti ceva. Am oftat, apoi mi-am asezat capul in palme, renuntand. Ma fataiam prin banca si respiram greu de parca aveam vreo mancarime sau ceva de genul acela.
M-am ridicat din banca, tercandu-mi palma peste frunte, apoi i-am inmanat foaia, teoretic goala, profesoarei, care m-a privit intr-un mod foarte ciudat. Stiam ca nu mai avea rost sa incerc, deoarece de fiecare data cand eram atat de stresat, nu reuseam sa ma gandesc la altceva decat la acea problema care ma framanta.
Mi-am luat geanta si am iesit in fuga din clasa, vrand sa ajung cat mai repede acasa, inainte de ora trei. Eram constient de faptul ca daca mergeam normal, as fi ajuns acasa in doar zece minute, insa nu ma puteam abtine. Voiam sa ajung si mai repede.
Chiar inainte de a pasi pe trotuarul de langa casa, am incetinit brusc, muscandu-mi agitat buza de jos. Incepusem sa ma gandesc la faptul ca el nu avea de fapt niciun motiv pentru care sa ma sune tocmai pe mine, si probabil nu avea sa o faca, insa de cum am intrat in casa, am si auzit sunetul telefonului. Mi-am aruncat ghiozdanul in graba undeva pe canapea, luand repede receptorul in mana.
-Fratioare, am sunat sa te anunt ca ma intorc tarziu astazi, spuse vocea subtire a surorii mele.
-Ah... Sam... Bine...
-S-a intamplat ceva? Pari dezamagit. Ce e, dragul meu? Nu te bucuri sa iti auzi sora?! intrebase aceasta pe un ton jucaus, observand intr-un final ca nu aveam sa rad. Astepti sa te sune Kyan?
-Touché, am rostit eu, trantindu-ma pe canapea, langa geanta mea.
-Stai linistit. Va ajunge cu bine. Nenorocitul ala nu va muri nici daca il pui pe pilot impotriva lui... Trebuie sa plec. Vorbim mai traziu, fratioare. Te pup.
Am asezat telefonul inapoi in furca, si mi-am intors privirea spre ceas. Era ora trei si zece minute, iar el nu sunase, altfel cu siguranta as fi stiut.
Am oftat adanc atunci cand sentimentul acela de ingrijorare s-a intors, si m-am ridicat de pe suprafata moale, pornind televizorul. In timp ce mutam haotic canalele, am trecut de unul in care mi se paruse ca am observat chipul lui Kyan, asa ca am sarit brusc, mutand inapoi, pentru a da peste filmul la premiera caruia am participat, fiind deghizat in Taylor, si pe care nu am reusit sa il vad, tocmai din cauza actorului principal.
Fara sa realizez, am fost absorbit de filmul, care il prezenta pe Kyan ca fiind un indian, un viitor conducator al unui trib. El insa nu era acceptat din cauza aparentelor sale neobisnuite pentru un indian: parul blond si ochii albastri. Toate persoanele din acel trib aveau parul brunet sau saten, cu ochii negri sau caprui, in niciun caz cum era asa-zisul viitor conducator. Nu era acceptat, deoarece era diferit. Tatal sau, actualul conducator, avusese o sotie "straina" asa cum o numeau indienii pe femeia americana, mama omului care, intr-un final trebuia sa ii ia locul marelui conducator.
Acesta se indragostise de una din indiencele tinere si necasatorite din acel trib, care refuzase sa ii fie alaturi din cauza a ceea ce aveau sa spuna semenii ei. Parea hotarata pana intr-un punct in care ea i se daruise lui de bunavoie. In ciuda tuturor cuvintelor urate pe care si le auzea pentru ca avea sa stea cu unul care nu arata a indian, aceasta a acceptat sa ii fie sotie viitorului conducator.
Mi-am simtit obrajii usor infierbantati atunci cand acesta se aruncase gol intr-un lac asemanator cu cel din locul pe care el mi-l aratase. Desigur, nu era un film cu cine stie ce limita de varsta, deci chiar daca nu avea haine pe el, era acoperit de apa pana la mijloc. Doar in acel moment am avut destul curaj sa ii studiez trupul perfect si mare, cu muschi ce pareau parca sculptati perfect si nu in exces... te facea sa iti doresti sa il atingi. As fi zis ca era o minciuna, dar eu l-am avut inaintea ochilor. Ba chiar l-am simtit... Era real.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]





Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)