Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Poveste fără sfârşit

#21
Hei dragilor >:d< Nu, nu am adus un capitol nou. Încă :)). Am ceva de spus cititorilor mei care au lăsat comentariu.
  • BlackSmile - Ralule >:d< mulÅ£umesc mult pentru comentariu. Sunt foarte fericită pentru tine că ai reuÅŸit să comentezi prima. Visul tău :)) . Sunt foarte bucuroasă că Å£i-a plăcut capitolul. Iar cu grăbitul sunt de acord cu tine. Åži eu am impresia că am grăbit acÅ£iunea. Ah, dacă ai ÅŸti ce m-a usturat limba după kiwi-u ăla.
  • Debby. - Sabba`! Mersi de com. Mi-ai spus că sunt un geniu ÅŸi deÅŸi ÅŸtiu asta am refuzat să mă laud. Sunt foarte fericită că îmi comentezi ficul ÅŸi că îţi place întradevăr. Nu ÅŸtiu cum, dar oricât de nemulÅ£umită aÅŸ fi de ceva, mai ales la adresa capitolelor îmi ridici moralul.
  • Myranda - Myranda, am observat că ai spus că ' nu că îmi place cum ai scris ' . Deci să înÅ£eleg că nu îţi place ? Am înÅ£eles că eÅŸti fascinată de idee, dar ca să o înÅ£elegi în toată savoarea ei, trebuie să îţi placă ÅŸi felul de a relata povestea. Cum poate să îţi placă idea dacă nu eÅŸti atentă la ea ? Åži da, o să îţi spun.

Mulţumesc şi cititorilor care doar trag cu ochiul pe aici dar nu comentează. Am terminat capitolul 5 acum, însă am să îl postez abia mâine în jurul prânzului. Încă aştept comentarii şi vreau să vă anunţ că odată cu începerea şcolii o să fie mai rare capitolele. Cred că o dată pe săptămână... depinde de programul meu şcolar şi extra-şcolar şi bineînţeles de idei şi spor de scris. Mulţumesc încă o dată şi ne vedem mâine cu noul capitol. :bye:

#22
An nou fericit tuturor ! :*


Capitolul 5 :
– Singura din eternitate –



Soarele era aproape de cealaltă cascadă. Apusul era aproape şi toţi ştiau asta. Murmurul aper se auzea în surdină, ca un pian ce cânta o melodie sadică. Încăperea Sakurei era luminată puternic de candelabrul din sticlă. Lumina se împrăştia pe pereţii camerei de culoarea mierii şi se oglindea în mobila lucioasă de cireş. Liniştea camerei fusese străbătută de un strănut înfundat. Pe pat, stăteau cei doi adolescenţi, înconjuraţi de o mulţime de cutii de şerveţele. În urma jocului în care Sakura fusese aruncată în apă, cei doi adolescenţi primiseseră o răceală zdravănă. Prima şi poate singura din eternitate . Cei doi împărţeau aceaşi cameră datorită faptului că răceala lor era foarte periculoasă pentru cei din jur. Sakura stătea cu capul pe perna moale şi uşoară, capul scufundândui-se în ea. Purta o cămaşă de noapte lungă, albă, puţin transparentă. Nu dormea. Stătea şi medita la planul ei. Sasuke nu dădea nici un indiciu că ar renunţa. Deschise ochii şi văzu un trup bine făcut, plin de muşchi ce se mişca în ritmul vieţii. Sasuke, gândi ea. Ridică uşor privirea şi o întâlni pe a brunetului. Se pierdea în ochii lui, însă nu voia să pară o fetiţă care se aruncă în braţele lui din prima clipă. Şi în plus, planul ei era încă în picioare, nu ? Lăsă iar privirea în jos. Un val de senzaţii ciudate o învăluiră. Simţea fiori, simţea că arde pe dinauntru. Îşi simţi corpul cum îi tremura şi cum dinţii îi clănţăneau în gură. Frisoanele începeau să pună stăpânire pe trupul său.
Sasuke se ridică rapid, învelind-o cu pătura. Aceasta parcă cădea încet ca o cortină de petale de cireş. Văzând că continua să tremure, brunetul intră rapid sub pătură, lângă ea şi … o cuprinse în braţe. Mâinile sale o strângeau pe fată la pieptul său, încercând din răsputeri să îi oprească tremuratul. Vampiroaica încercă să îl înlăture dar nu reuşi. În fond, el era de vină pentru ce i se întâmpla ei acum. O urmă de nervozitate o cuprinse. Se întreba cum îşi permitea un sărăntoc să se dea la ea. Mai încercă odată să îl împingă, însă din nou fără succes. Rămase cu palmele lipite de pieptul lui, încetând să se zbată. Renunţase. Îşi afundă capul în pieptul lui cald şi continuă să se cutremure până o oră mai târziu.

Pe parcursul nopţii, el simţise cum tremura din când în când. Şi de fiecare dată el o ţinea şi mai strâns, încercând să îi transmită căldura corpului său, ei. Toată acea noapte o privi. Îi atinse chipul firav dar nu încetă să o ţină în braţe. Când îi punea mâna pe faţă simţea cum fiori calzi îi umpleau întreg corpul. Dori să o sărute dar ştia că ea va face urât.

În zorii zilei, natura se dezlănţui. Norii negri împăienjenau cerul. Tunetele se auzeau foarte des în văzduhul care era luminat de fulgere înspăimântătoare. Rareori trăznetele loveau pământul. Vântul sufla ca un nebun, împrăştiind frunzele copacilor şi dansând cu florile de pe luncă. Stropii mari şi grei cădeau ca o cortină de teatru, lovind lacul ce o aştepta cu mare drag. Cascadele erau mai pline ca niciodată. Apa cădea nebuneşte, acum având culori maronii.
Toate acestea erau însă departe de a fi auzite sau văzute de cei doi. Fata dormea liniştită în braţele tânărului. Era cu spatele la el, iar el încă încerca să o încălzească. Draperiile groase ţineau departe luminile de ochii acestora.
Uşa se deschise deodată, trântindu-se în perete. Sakura se ridică rapid din pat, ameţită. Era nervoasă că cineva îi întrerupse somnul. Pe parcursul nopţii simţise cum el încerca să o încălzească. Voia să se împotrivească dar totuşi se gândea că era spre binele ei. Sasuke pe de altă parte nu fusese pe fază. Se învârti, făcând cunoştintă cu covorul moale de pe podea. Se ridică înjurând de pe jos. Şi el era nervos. Se vedea în ochii lui. Ce bine fusese când el o ţinea pe ea în braţe. Ce bine era când o simţea cum respira sub mâna lui. Ei doi, se comportau ca nişte oameni normali. Dormeau, deşi dacă nu o făceau nu se simţeau obosiţi. Puteau să stea treji toată eternitatea şi nu păţeau nimic. La fel şi respiratul. Era un obicei omenesc dar de care nu aveau nevoie.
Îşi amintiseră brusc că cineva deschise uşa şi se uitară la făptaş. O servitoare ce aducea o farfurie cu mâncare şi două pahare de sânge. Fata tremura din toate încheieturile văzându-i pe cei doi. Lăsă repede tava jos şi ieşi din încăpere înainte să păţească ceva. Cei doi se priviră reciproc. Fata izbucni în râs, iar tânărul se mulţumi să zâmbească. Apoi, un gând îi străfulgeră mintea ei.
- Pot să ştiu şi eu ce naiba căutam la tine în braţe ? începu fata cu convingere.
- Contează ? Eşti viitoarea mea soţie. Obişnuieşte-te cu asta. îi răspunse acesta cu şiretenie.
- Chiar nu o să renunţi la asta, nu ? continuă fata cu un oftat teatral.
- Nici să nu te gândeşti. termină băiatul şi într-o secundă ea era în braţele lui, deşi vampiroaica nici nu se mişcase.
El era aşa de aproape. Îi simţea respiraţia caldă cum îi mângâia fruntea. Fiorii nu îi dădeau pace din cauza asta. Ochii lui negri era aţintiţi asupra ei, însă nu îi păsa. Şira spinării îi fusese străbătută de un aer rece. Mâinile lui îi prinseră talia lipind-o de el. Ea ştia că o simte cum tremură dar nu putea face nimic. Îşi puse mâinile pe pieptul său gol şi ridică uşor capul pentru a-l privi. Se apropia aşa de tare de gura ei şi nu ştia cum să reacţioneze. Mintea sa era goală. Nu ştia cum să se opună, dar o parte din ea spunea să îl lase să continue. Deodată, îi veni o idee. În împinse cu forţă, acesta căzând pe podea. Uimit de reacţia fetei, acesta o privi suspicios. Se aşteptase să îi pice în braţe. Să se sărute, apoi poate o noapte de dragoste dar nimic mai mult. Însă norocul nu era de partea lui. Ea nu era fata care să îi satisfacă poftele. Nu era o cârpă în mâinile sale. Ridică privirea şi o văzu cum stătea cu mâinile în sân. Părul lung şi roz îi cădea în valuri pe umerii goi. Ochii verzi erau nervoşi. Ea era nervoasă. Dar pe dinauntru ea ardea de fricire că nu căzuse în braţele lui.
- Scuze, pissy, dar nu-s genul ce se lasă uşor. Succes în cucerirea mea. şoptii fata încrezătoare,
apoi făcu stânga în prejur şi se aşeză pe pat victorioasă.



Aştept păreri.

#23
Dragut! :x Adica de cand am citit titlul am fost absorbita!
Dar totusi ma intreb: cum pot vampirii sa raceasca? Sunt foarte curioasa... Mai vorbim noi despre epidemia vampirilor pe mess :)) ...
Descriere a fost si mi-a placut, dar eu inca sunt in ceata cu ce crede Sakura despre Sasuke, probabil vrei sa ne tii in suspans cu sentimentele ei pana cand intr-un capitol ne vei dezvalui tot... Oricum, astept sa vad ce mai crede Sakura despre Sasuke...
Dialogul a fost foarte bun. La fel si naratiunea, a fost linistita si usor piperata.
Ideea capitolului a fost una foarte draguta si condimentata, mi-a placut mult ce s-a intamplat intre cei doi.
Succes! >:D< Desi pun pariu ca ai scris deja capitolul 6! :))

#24
Aii frate cred ca am ras o ora. =]] Sti de ce ? Mi-a placut acest capitol la nebunie. Si faza cand Sasuke s-a rasturnat din pat a fost pur si simplu geniala. Da ce tot zic ? Ficul e genial. La fel ca autoarea. xD :]]

Asa. Deci ai avut tot ce iti trebe din nou. Replicile dintre ei mi-au placut extrem de mult. Imi place ca o faci pe Sakura rautacioasa si nu o lasi sa cada prada gesturilor lui.
Descriere ai avut. Insa vreau mai mult a sentimentelor dear Ancu. Naratiune ai avut din plin si despre dialog sti ca nu am ce comenta nu ? Sti ca il ador si ca este preferatul meu nu ? Si banuiesc ca nu mai trebuie sa-ti zic ca sti sa-l folosesti. xD Tocmai am zis-o. :]]

Finish. Atat am avut de zis. Multa bafta si multa inspiratie. Sa te pocneasca atunci cand o sa bei sampanie la noapte. >:]
:bye:

P.S.: Iti urez un an nou fericit. ^^

#25
Hey! Super capitolul .. mia placu mult atitudinea lui Sakura de bad girl:D si Sasuke care se enerveaza ca se lasa greu:) dar nu am inteles ... Sasuke este vampir sau nu? Pentru ca mai sus ai scris ca servitoarea a adus doua pahare de sange si asta da de inteles ca unul era pentru Sakura si altul pentru Sasuke. Cum a ajuns Sasuke sa bea sange daca el este om .... ce gusturi mai are si el:))
Mia placut foarte mult capitolul asta si debea astept sa pui next-ul.
Please cat mai repede next-ul ca ma macina constiinta:D
Ja ne!!
[Imagine: nunu.jpg]
My movies:Operele Mele
My little children:.::Min::. , Frozen Soul, ~MusicxD~.
Nasica:deeaH2elen
Nepotica mea: Venus-Roseta
My sweet neighbor:Kayla.

#26
Myranda : Letty m-a rugat sa las eu un comentariu pentru ca ea nu se poate loga chiar in momentul acesta. Vrea sa-ti zica (,) ca nimeni nu e perfect. Cum iti permiti sa comentezi daca nu sti. Adica la inceput ai zis ca ideea este frumoasa, dupa aceea ai zis ca nu sti daca este perfecta, iar la sfarsit ca este uimitoare. Hotarasta-te. Daca avea nevoie de sfaturi cu siguranta le cerea. Iar Curcubeu fara culori si pe cine ai mai zis tu acolo daca vor sa-i dea sfaturi i-ar fi dat cu mare placere. Daca nu sti mai bine nu comenta. Lasa pe altii sa-si dea cu parerea care stiu ce sa zica despre idee.

P.S.: Sper ca nu te-am suparat. Am comentat in numele lui Letty. Si sper ca acum nu o sa am cine stie ce probleme cu moderatorii.

#27
Debby. iti multumesc ca mi-ai spus, si nu sunt suparate. Eu vreau as spun ca imi place, dar nu stiu daca este perfecta. Pt. mine este: uimitoare, interesanta, frumoasa. Dar multe persoane spun cat de bine este: daca mai trebuie descriere, daca dialogul este putin sec, actiunea este putin grabita. La asta ma refer, eu nu pot sa-mi dau seama. Mie imi place, nu pot sa-ti spun cat de bune este. Imi place, dar asta pt. mine. Nu poti sa multumesti pe toti, pe mine da, dar poate pe alti nu. De acest lucru am spus ca nu sunt sigura ca este buna, ca nu sunt chiar atat de bune la critica.

#28
Hey! Am trecut si eu pe aici intr-un final. Imi place ca Sakura nu se lasa atat de usor. Ultimul capitol mi s-a parut cel mai interesant de pana acum. Eram atat de sigura ca il va saruta, dar se pare ca m-am inselat. Faza cu menajera a fost de milioane ( parerea mea ). Concluzie: parera mea este ca ai un fic superb. Iti potrivesti foarte bine sau chiar excelent titlurile capitolelor si cel al ficului. Nu ca alti ( alti adica eu :( ). Astept cu nerabdare urmatorul capitol.
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...

#29
Bună, dragilor! În primul rând, la mulţi ani ! Vreau să vă anunţ că capitolele vor veni mai rar. Momentan, sunt cu 'un picior în groapă şi unul afară'. Am scris un capitol de care sunt mândră, însă din cauza unor probleme cu laptopul meu, am impresia că o să se piardă. Chiar azi l-am dus la service să vadă cei de acolo de ce se stinge aşa de des. Am înţeles că în cel mult 15 zile îl voi avea înapoi sau voi primi altul, în funcţie de problemă [e încă în garanţie] . Am scris alt capitol pe laptopul mamei, pe care îl deţin până îl primesc iar pe al meu, însă de ăsta nu sunt mulţumită şi cred că şi voi o să fiţi dezamăgiţi.



Capitolul 6 :
- Verdictul viitorului -




Amurgul era pe sfârşite. Soarele era gata să se lase alungat de pe boltă, în favoarea lunii. Cu ultimele puteri, soarele arunca razele jucăuşe pe apa limpede a cascadei de apus. Cerul era dominat de culori aprinse, asemeni unui tablou pe care pictorul îşi lasă imaginaţia la putere, îmbinând haotic culori de purpuriu, roşu şi portocaliu. Vântul bătea cu putere, mângâind covorul viu ce acoperea pământul.
În sera castelului, miresme diverse şi plăcute se poluau aerul, datorită trandafirilor, crizantemelor şi florilor de nu-mă-uita ce împodobeau încăperea uriaşă. În mijlocul florilor se afla o bancă din lemn masiv de fag, ce dădea un aspect uimitor asemeni unei poieniţe. Becurile luminau puternic, însă se vedeau cu uşurinţă stelele ce începeau să împodobească cerul.
Fata îşi lăsă pantofii pe iarba pe care era aşezată banca şi se aşeză pe ea. Ochii asemeni smaraldelor erau nervoşi şi gata să distrugă pe oricine. Verdictul era dat. Căsătoria cu brunetul era în a treia lună a anului ce urma. Mai puţin de un an până ea urma să fie la casa ei, cu un soţ pe cap şi să înceapă să conducă regatul. Era surprinsă. Surprinsă de teama de care dădea dovadă. Frica se mărea la fiecare gând că ea urma să conducă vieţile a mii de vampiri.


În timpul nopţii, când ea dormea în patul său cald, înfofolită bine, simţi o mână cum o prinde de talie şi o respiraţie caldă ce îi gâdila pielea gâtului. Întoarse capul rapid într-o parte şi îl privi. Ochii de onix o priveau cu blândeţe, analizându-i fiecare milimetru din faţă. Tânăra se întoarse către el. Acum erau faţă în faţă. Simţea că se pierde în ochii lui negri, ca doi tăciuni aprinşi. Simţea cum corpul său începe să plutească spre înălţimi, lăsând în urma lui pământul. Îi simţi mâna în părul ei, cum îi apropia capul de al său. Băiatul îşi presă buzele de ale sale, lăsând-o să simtă dulceaţa gurii lui. Muşcând-o uşor de buza inferioară, ea deschise gura. Limba lui îi invadă rapid templul ei, invitând-o pe a ei într-o joacă nebună şi haotică. Săruta bine, iar ea se lăsă devorată de el. Iar brunetul ştia să profite de acel lucru. Brusc, îşi aminti ce face. Se ridică rapid în şezut, desprinzându-se de sărutul său. Fata îşi întoarse capul spre brunetul ce încă era uimit de reacţia fetei. Nu îi venea să creadă că nu se împotrivise din prima clipă acelui sărut dar, ah, nu putea nega că în timpul lui, ea ardea pe interior.
- Tu chiar nu poţi înţelege că nu vreau să te am în preajma mea ? De ce nu mă laşi în pace ? Mă urmăreşti că nu ţi-am dat bacşişul atunci sau ce ? îl întrebă serioasă evitându-i privirea.
- Păi, pisicuţ-o, eu unul ştiu ce va urma. Tu, soţia mea. Aşa că am dreptul să fac ce vreau cu tine. Şi bacşişul ţi-am mai spus o dată. Dacă e vorba de o noapte, doar tu, eu şi o atmosferă încinsă atunci sunt bucuros să îţi spun că îl accept. continuă el, privind-o în ochi, chiar dacă ea nu o făcea.
Nervii i se intensificau cu fiecare secundă. Simţea cum un foc interior, care până atunci fusese adormit ieşea din adâncul ei. Însă, deja era noapte aşa că se lăsă uşor pe spate, scufundându-se în perna cu îmbrăcăminte de culoarea perlelor. Brunetul o înveli grijuliu, stârnindu-i suspiciuni fetei. Însă, ştia că, dacă începea un nou scandal între ei părinţii săi se vor trezi. Renunţă la orice gând şi îşi închise ochii smarald, afundându-se într-un somn adânc.
În timpul nopţii, îl simţi. Îi simţea mâna rece plimbându-se pe obrazul său. Privirea îi era aţintită asupra ei. În mintea lui Sasuke era o bătălie cruntă. Ea, ’’prinţesa răsfăţată’’ cum o credea el înainte de a o întâlnii, era doar o fată care se ascundea în spatele unei măşti din porţelan, reuşi să îi intre pe sub piele. O dorea, chiar era în stare să o facă în acel moment. Dar inima îi interzicea asta. Dacă o va viola, atunci ea îl va urî mereu. O voia. Chiar tânjea după noaptea nunţii, în care ea va fi doar pentru el. Că se va simţi în interiorul său mai bine ca oriunde. Imposibil de crezut, dar un sentiment de fericire îl cuprinse când se gândea că peste ani îşi va ţine fetiţa sau băieţelul în braţe. O simţi pe fată cum se mişcă, aşa că o cuprinse în braţe, adormind.


Îmi pare rău de mărimea capitolului, însă asta e situaţia. Plus că începe şcoala.

#30
Ok. Mersi ca m-ai anuntat.. desi sti ca stiam ca l-ai postat. xD [ Nu prea am inteles ce am zis. :]] ]
Bun, ficul acum.
Mi-a placut. Desi vroiam sa vad capitolul acela de pe laptopul tau. Atata mi-ai zis de el ca ardeam de nerabdare sa-l citesc. >.<
Naratiune ai avut. Greseli.. le-ai speriat cu nervii cred. N-ai avut niciuna. Dialogul a fost din nou pur si simplu genial ! Imi plac replicile pe care si le arunca cei doi. Descriere.. aici ai avut. :X Imi place ca ai descris sentimentele lui Sasuke in capitolul acesta. Acolo unde se gandea la noaptea nuntii. =p~. Pana si eu imi imaginam cate ceva.
Asa. Atat am avut de zis.
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare.
:bye:
>:D<




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.