Plastic vs Copie.Realitate, pura fictiune sau previziuni?

[Fifilina]

Vai, multumesc pentru efortul de care ai dat dovada in ami lasa un reply ^_^
Oricum am venit cu ceva nou, sper sa va placa, daca nu tot aia..

Ce prostie, asta se intampla numai in carti

Sakura: Au trecut doua luni.. Doua luni decand Sasuke nu a mai dat nici un semn de viata, de la ultima noastra cearta. Una serioasa, dupa care m-am ales numai cu nopti pierdute plangand ca proasta dupa cineva care nici macar nu imi apartinea.

Flashback

- Nu iti pasa decat de tine, esti un egoist, m-ai creat doar pentru nevoile tale persoanle, dar la mine te-ai gandit macar putin? Ti-ai pus vreodata intrebarea cum ma simt eu? Daca imi convine ceea ce m-ai facut sa fiu?
- Ai dreptate, nu m-am gandit, dar tu te-ai gaditit la mine? Cum m-a simt eu? Cat de greu imi este sa suport toate chestiile astea? La urma urmei esti doar o bucata de plastic.
- Gresesti. Poate ca sunt doar o bucata de plastic, dar am sentimente, nu ca tine. Trebuia sa te gandesti la toate astea inainte sa faci experimente, ca pana la urma nu sunt un cobai de experiente. De ce nu m-ai lasat sa ruginesc la cimintirul de fiare vechi dupa accident?
- Nu crezi ca ai ajuns putin cam departe cu cearta asta, ca ai adus-o la cu totul alt nivel?
- In primul rand nu ne certam, discutam, macar sa ne spunem tot ce avem de spus in fata, acum, cand s-a ivit momentul. Nu mai are rost sa amanam, pentru ca viitorul nu are timp si pentru alte discutii.
- Poate ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fiecare de viata lui. Apartamentul il poti pastra, doar ti l-am facut cadou.
- Atunci, la revedere!
Ies pe usa inainte sa mai apuce sa zica ceva, ma dureau atat de rau cuvintele lui. “O bucata de plastic”. Poate ca doar asta eram, dar de ce ma doare? De ce plang? De ce lacrimile cauta sa isi faca loc printre pleoapele mele obosite? De ce?

End flashback

Probabil ca acea zi, va fi cea mai urata din toata viata mea. Consecintele acelei “discutii”, din pacate sunt inevitabile. Sunt foarte sigura de faptul ca nu voi mai avea vreun alt contact cu el, mult timp de acum incolo. Dar asa este, nesabuinta mea a facut ca totul sa se intample. Tot ce a fost a fost si oricat mi-as dori nu se mai poate sterge cu buretele. Tot ce pot este sa incerc sa imi continui viata si sa ma impact cu greselile facute. Poate odata si odata cineva va scoate din buzunar si pentru mine o raza de soare..

~~~

Zilele trec cu pasi repezi pe langa mine, de parca ar fi speriate de ceva anume. Posibil ca eu sa am un mare ghinion.
Cat de dor imi este de vechea “eu” acum. De tot ce tinea de ea, de faptul ca eram mai puternica si aveam macar cateva doze de sperante mereu cu mine. Imi este dor de vechea eu mai copilaroasa. Acum maturitatea a inceput sa ma sufoce. De veceha “eu” care nu punea foarte mult din sufletul ei cand se implica intr-o relatie, chiar si serioasa, din cauza fricii ca ceva ar putea sa mearga rau. Dar acum nu mai exista. A fost omorata de un maniac. Un maniac aproape geniu. Poate ca este timpul sa pun in practica idea Hinatei. Sa incep sa fac schimbari majore in decursul vietii mele, poate ca asta ma va ajuta.
Iau cheile de la masina si pornesc catre un coafor. A fost un drum scurt, chiar mai scurt decat m-as fi asteptat. Intrebarea este: Sunt pregatita? Inca nu stiu, dar trebuie sa o fac.
Intru si caut pe cineva care sa imi ciopleasca aspectul. Ii spun frizeritei sa imi faca un breton drept si sa ma vopseasca bruneta. In ultimul moment m-am decis ca vreau sa am paru tuns in scari si cateva extensii. Si sa imi faca si o suvita roz, asta ca sa nu uit de unde am plecat. Privesc coplesita in oglinda in ceea ce m-am schimbat. Eram o noua “eu”, mai frumoasa, mult mai frumoasa ca inainte. Trasaturile mele erau subliniate de buclele brunete ce luau forma chipului meu. Bretonul drept imi dadea un aer de seriozitate, dar aratam ca o copila.
- Hinata esti un geniu. Spun eu in gand.
Ma indrept fericita catre locuinta Hinatei, pentru ca ea trebuie sa fie prima care trebuie sa ma vada, doar ea mi-a dat idea. Si o sa ii multumesc intotdeauna pentru asta.
Apas de cateva ori pe butonul de la sonerie pana cand se hotareste Hinn sa deschida.
-Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
- Sunt eu, Sakura, Hinata!
- O doamne, nu pot sa cred. Arati atat de bine. Si chiar mi-ai ascultat sugestia. Of cat ma bucur ca ma asculta si pe mine cineva..
- Cum adica, ca te asculta si pe tine cineva? Ce s-a mai intamplat de data asta?
- Pai ma simt atat de singura, Naruto parca ar fi de pe alta lume, inca se gandeste la..
- Gata, nu trebuie sa iti mai faci atatea griji de acum in colo. Pentru ca orice ar fi vom reusi ceea ce ne-am propus. Sa stergem orice amintire legata de un trecut care va putea fi sters cu buretele.
- Daca zici tu. Ma bucur ca macar iti pasa.
- Ce prostii spui in ultima vreme. Pe bune acuma cum adica ca imi pasa. Logic ca imi pasa. Tampito!

~~~

- Sakura iti vine sa crezi ca au trecut trei ani? Trei ani atat de grei, dar aproape ca am reusit ceea ce ne-am propus. Acum suntem doar la un pas de a afla. La inceput nu credeam ca visele noastre chiar vor deveni realitate, dar intotdeauna ai avut dreptate cand ma incurajai. Acum esti pregatita? Mai ales ca nu l-ai mai vazut?
- Da acum mai mult ca oricand, vreau sa uit acea parte a vietii mele.
- Atunci sa nu mai stam degeaba, este tot ce a ramas de facut, sa apasam acel buton.
- Crezi ca este bine ceea ce facem?
- Nu vom afla pana nu vom incerca, doar nu vrei sa dai inapoi acum? Acum ca aproape am reusit? Haide, Sakura, ce sa intamplat cu tine?
- Nimic, doar sa o facem mai repede.
Dupa ce am apasat acel buton toata viata mea sa schimbat. Nu mai aveam cosmaruri cu diferite intamplari din viata anterioara a unei alte persone. Nu mai ma framanta nimic legat de ea, dar in orice caz, o flacara aproape stinsa a ramas acolo. Acea flacara reprezinta dorinta de al revedea pe Sasuke. Acum nici macar nu ma va putea recunoaste, sau da?
Hinata insa nu a avut acelasi noroc ca si mine. Imediat dupa intamplare a fost lovita de o masina. Si acolo ia fost succesul. A fost cea mai buna prietena a mea, dar nu voi mai face greseala de a o clona din nou, pentru ca stiu si eu cum este, nu vreau ca si alte copii sa sufere asa cum am patit noi.
De acum voi infinta campanii impotriva clonarii pana imi voi atinge scopurile. Nimeni nu merita sa fie chinuit asa, plastic de ar fi.
Ranile din inima mea, de la moartea lui Hinn inca au ramas deschise, dar acum este prea tarziu pentru a mai face ceva, desi durerea de a pierde pe cineva drag este mare. Ii schimb zilnic florile de la mormant si am grija sa fie intotdeauna cele mai frumoase.
Imi strang lucrurile si ma intrept catre casa. Ajung, fac un dus fierbinte si ma trantesc in pat, pierzandu-ma undeva intre gandurile si dorintele mele..