One-shots.

[βεκi]

Hey, am vrut sa trec mai devreme, dar pur si simplu am uitat. Nu imi vine sa cred cate one-shots ai mai facut de la commul meu O_O Imi plac toate absolut de mult, dar cum am mai spus...regret faptul ca nu sunt mai lungi, in special ultimul. Speram sa citesc mai mult, deoarece titlu m-a atras sa citesc continutul si chiar a reusit inca de la inceput. Spui numai adevaruri in compunerile tale, adevaruri atat de profunde din toate punctele de vedere. Te pricepi la descriere, stai foarte bine la acest capitol. Mi-a placut deasemenea si "Divortati". Chiar m-a intristat, in special acea mama...nu mi s-a parut normal ce a decis, ce a scos pe gura...chiar a fost dureros pentru copilul ei.
Greseli de tastare sau de ortografie nu am vazut in nici o compunere, nici ca am stat cu ochii dupa ele deci felicitari si din acest punct de vedere.Scri foarte frumos...astept si alte creatii de ale tale. Spor la scris si bafta in continuare.

[Better Off Alone]

Am spus că îţi voi lăsa un comentariu şi ştiu că am întârziat urât de tot, că ar fi trebuit să îl las mai devreme, dar ştii că anumite circumstanţe m-au oprti să fac asta, şi aici mă refer la netul meu şubred, la starea mea de sănătate şi mai şubredă ( bine că am scăpat de răceala aia ) şi la lenea mea incurabilă. Cum puteam să omit asta? Oricum, acum sunt aici şi îmi cer mii de scuze că nu am ajuns mai repede. Sper doar că acest reply scurt mă va elibera cât de cât de greşeala comisă.

Felicitări pentru lucrările tale! Bineînţeles că această propoziţie nu putea lipsi. Când mi-ai spus că şi tu scrii am fost foarte curioasă, mai ales că te subestimai rău de tot.
Voi face o scurtă generalizare scurtă şi voi încerca să punctez anumite lucruri. Sper să nu te superi, dar momentan nu am dispozişia necesară să iau fiecare lucrare în parte, de aceea voi face generalizarea aceasta şi voi comenta ultimul one shot. Îmi cer scuze din nou.
În primul rând vreau să te felicit pentru titlurile alese. Sunt foarte sugestive şi toată esenţa textului se concentrează în acestea. După cum am spus, sunt la obiect, sugestive, potrivite şi atrg cititorul. Am observat că foloseşti mult punctele de suspensie în titluri şi cam în toate cazurile acestea exprimă regretul, tristeţea pentru pierderea unui anumit lucru sau persoană. Sunt folosite cu rost şi stau foarte bine acolo. Deşi ai şi două excepţii, şi aici mă refer la Te iubesc. şi Divorţaţi?! . În primul caz acel punct arată oarecum hotărârea, e ca şi cum ar fi răspunsul unei întrebări, să nu mai spun că dă tot efectul. Deşi sfârşitul lucrării se încheie cu negarea dragostei, lucrarea nu pierde hotărârea personajului care este sigur pe sine în fiecare moment. Apoi, în al doilea caz exprimă revoltarea, surprinderea care duce spre refuz, furia, sentimente acide, foarte bine conturate. După cum am mai spus te-ai descurcat foarte bine la aceste titluri.
Ai un stil uşor de lecturat, foarte plăcut ochiului, fără prea multe îmbărligături şi prostii de genul acesta. Lectura plăcută cu care poţi să îţi omori plictiseala. Deşi la prima vedere pare ceva foarte uşor, dacă stai să te gândeşti puţin şi să analizezi cu mai multă atenţie, îţi dai seama că lucrurile nu stau tocmai aşa. Lucrările tale sunt foarte bine conturate, comparaţiile sunt cât se poate de realiste, iar temele folosite nu sunt deloc copilăroase. Tu ai vorbit de copilărie sau mai bine spus de trecerea ireversibilă a timpului şi de regretul pierderii acelei perioade de aur. De asemenea ai accesat şi dragostea pe care ai prezentat-o în două faze distincte, dar nu acel gen cu un sfârşit fericit, poate prea fericit că uneori te şi plictiseşti să citeşti acele clişee. Ai abordat iubirea care nu este posibilă, în prima fază scriind despre acest sentiment purtat unui băiat mai mare care nu va simţi acelaşi lucru, iar în a doua despre cea purtată unui prieten. Ambele au un punct comun, şi anume faptul că nu se pot împlini. Astfel dezamăgirea, frustrarea, negarea dau o anumită credibilitate poveştilor. Te apreciez pentru asta.
După cum am mai spus, tu eşti foarte realistă, transpui lumea în scris, vorbeşti despre cazuri ce li se pot întâmpla tuturor, practic dai nişte lecţii de viaţă şi o faci foarte bine. Evidenţiezi toate stările, te axezi pe detalii, descrii sentimentele, urmările, absolut tot. E ca şi cum ai da o definiţie, doar că tu o faci mai artistic, te foloseşti de puterea cuvintelor, îi lărgeşti conţinutul şi o faci mult mai agreabilă, mai uţor de înghiţit - ca să spun aşa.
Ai lucrări impresionante, bine structurate, cu emoţii puternice şi mai sunt şi logice. Eşti realistă şi mie îmi place mult asta. One shot-urile tale îmi aduc aminte de proverbe, doar că sunt mult mai bine scrise şi mult mai uşor de înţeles, structura fiind mai bună şi mai accesibilă.
În ultimul one shot ai conturat cel mai bine sentimentul de regret, de altfel titlul este foarte bine ales. Aici, vorbeşti despre regretul pierderii unei prietene, din nou o temă pe care ai mai folosit-o.
Această tristeţe combinată cu o uşoară frustrare şi cu o oarecare urmă de speranţă năruită rapid de realitate. Sentimente complexe, ce-i drept, dar toate specifice omului. Durerea pricinuită de despărţireb persistă, dar chiar dacă poate fi năucită, nu se face nimic din cauza orgoliului omului, orgului ce ne distruge pe toţi în astfel de situaţii. O situaţie ce poate fi întâlnită în viaţa oricărei adolescente, cu obişnuitul curs ce aduce doar neplăceri şi tristeţe. Lucrarea este scurtă, dar are o semnificaţie uriaşă. E foarte adevărat, noi nu apreciem un lucru doar după ce îl pierdem. Notă de realism. Simplitate, dar cu semnificaţie. O altă definiţie despre viaţă. Cam asta aş putea spune.
Nu îmi mai rămâne decât să te felicit din nou şi să îţi urez mult succes în continuare.
Spor la scris şi multă imaginaţie >:D<

[Abbeh.]

@ Beki, mulţumesc foarte mult că ai trecut pe aici, şi sincer mă bucur că-ţi plac. O să mă străduiesc în continuare, sper să mai treci pe aici.
@ BoA mea >:D<, mulţumesc mult că ai trecut pe aici, deşi mi-ai spus şi pe mess părerea ta. Sper să citeşti în continuare ce-o să mai scriu.
Lucrarea de mai jos e făcută în timpul orei de muzică, aşa că e cam scurtă şi sincer, mi-a fost lene să mai retuşez ceva la ea. :]]



Maturitate….

Mă întreb deseori ce e maturitatea, dar niciodată nu găsesc un răspuns; sau cel puţin nu un răspuns care să mă mulţumească. De ce? Nu ştiu, poate sunt eu prea copilăroasă, sau poate totuşi nu vreau să văd sau să accept realitatea aşa cum este de fapt. Îmi spun deseori că deciziile pe care le iau nu sunt bune, sau că anturajul mă va trage în jos, dar nu pot renunţa la el sau la deciziile pe care le iau, poate că într-adevăr, sunt, copilăroasă.
Să iau decizii mai bune?
Să-mi schimb mentalitatea într-un fel sau altul?
Ar trebui? Poate că da, sau poate nu.
Aş vrea să rămân copil, dar sunt conştientă că nu se poate. Ce, nu ştiai? Viaţa nu iartă şi nu aşteaptă pe nimeni, cu atât mai puţin pe tine. Eşti un nimeni în faţa vieţii, asta eşti! Eşti ţărână aruncată în ochii destinului; eşti la fel de neputincios ca şi mine.
Nici tu nu eşti destul de matur; încă mai ai gânduri infantile, eşti încă copil, mereu vei fi.
Ştiu, ştiu că mă vei contrazice, dar nu-mi pasă; eu ştiu că am dreptate şi deşi nu recunoşti, şi tu ştii….

[Abbeh.]

Am mai venit cu un oneshot, puţin mai lung de data aceasta. Aştept critici şi sfaturi. ;;)

Scrisoare pentru ea

Dragă Ad,
Încep prin a menţiona că nu ştiu dacă îţi voi trimite vreodată scrisoarea asta, dar să spunem, prin absurd, că e de apreciat că am încercat.
Cu jenă îţi spun că-mi este dor de tine; amintirile curg ca un film prin faţa ochilor mei, te văd şi îţi aud vocea de parcă toate s-ar fi întâmplat ieri.
Am trecut recent pe lângă parcul în care obişnuiam să ne pierdem vremea; m-am aşezat pe aceeaşi bancă, privind către aceeaşi scară de bloc, dar nu mai era la fel fără tine; nu mai avea sens, nu mai avea farmec.
M-am aşezat apoi pe acelaşi leagăn, fredonând aceeaşi melodie; da, sunt încă la fel de copilăroasă cum am fost mereu.
Am trecut pe lângă acelaşi el, căruia cândva îi adoram expresivitatea ochilor şi pronunţia literei "r", dar inima nu mi-a mai luat-o razna; tu nu mai eşti aici să mă asiguri că mă iubeşte.
Ieri am mâncat grapefruit în timp ce ţineam ursuleţul primit de la tine în braţe; cu tine obişnuiam să să mănânc grapefruit, mai ştii?
Aseară m-am uitat la filmarea de la ziua mea de anul trecut când încă erai aici; lacrimile au evadat inevitabil din ochi-mi acum inexpresivi. Nu mai ştiu să zâmbesc sau să râd, în ultimul timp am plâns cât pentru toată viaţa, dar merit, nu?
Merit, ai să spui.
Sunt de acord cu tine, e vina mea, mereu a fost; dar şi tu m-ai abandonat. Nu ai ştiut motivul real pentru care nu ţi-am mai vorbit, dar pe care ţi l-aş spune cu plăcere şi acum.
Dar deja încep să visez cu ochii deschişi, iar eu nu-mi mai permit luxul ăsta; apoi realitatea m-ar lovi cu răceala ei, iar eu probabil că aş ceda psihic.
Eu nu vreau să-mi ceri scuze, lucru pe care tu crezi că eu îl aştept, ci doar să-mi vorbeşti.
ÃŽmi lipseÅŸti.

Cu multă dragoste,
aceeaşi fată pe care-o iubeai,
Ab.

[Abbeh.]

Am revenit cu un one shot, a cărei idee nu-mi aparţine aşa că ţin să-i mulţumesc lui Godzii pentru că "m-a luminat". :]]

Dorind moarte...

Să-ncep cu o definiţie care cel mai probabil nu-mi aparţine, să caut în dicţionar cuvinte filozofice pentru a da cititorii pe spate ; nu neg, aş vrea să fac asta, ca orice alt om, dar aş fi o ipocrită, căci nu sunt o filozoafă sau o scriitoare renumită, sunt doar eu, vorbind despre un subiect comun, făcând o introducere stupidă, cel mai probabil total nepotrivită.
Spune-mi, de câte ori te-ai gândit la faptul că dacă ai muri ai scăpa de tot şi de toate? Dar spune-mi sincer, nu te ascunde după un deget, nu ar mai avea rost.
Eu m-am gândit de multe ori, hai, că dacă tot am început cu sinceritatea asta ieşită din comun, măcar s-o duc până la capăt.
În ce mod îţi poţi dori moartea? Dar oare îţi doreşti moarte sau doar o singurătate temporară? Hai să dezbatem: singurătatea ar avea două feţe; aia temporară, în care-ţi doreşti să stai câteva momente singur, să citeşti o carte sau mai ştiu eu ce, şi cea „definitivă”, care e foarte întâlnită. Începi cu prima fază a singurătăţii şi te complaci atât de mult cu situaţia în care eşti încât nu mai vrei să iei măsuri, să ieşi din singurătate; ajungi să ai nevoie de tine şi atât, oricine altcineva ar fi de prisos.
Şi apoi, hai să ne gândim logic; de ce ţi-ai dori moartea?
Ai făcut cost suplimentar şi nu poţi fără telefon în caz că părinţii ţi-l vor lua?
Ai luat o notă mică şi îţi este ruşine să le spui?
Oh, haide, sunt probleme adolescentine, minore, dar pe care noi le vedem imense. Cinci euro cost suplimentar te face să plângi; este un munte, pe care-l urci, cu chiu, cu vai, iar când îl cobori simţi că-ţi iei zborul. Culorile redevin vii, aerul e iar respirabil şi toate sunt ca înainte. O problemă mare pentru tine, e una nesimnificativă pentru alţii.
Dar revenind la subiectul pe care l-am abordat ; tu-Å£i doreÅŸti moartea?
Chiar ai vrea să renunţi la tot ce ai?
Ai spune da, ai spune nu, ai vrea să mă contrazici... Sfatul meu ar fi să-ţi ţii gura, ştiu bine că am dreptate.
Nu am o încheiere, nu am una bună sau mai bine spus potivită. Închei spunând că nu-ţi doreşti, ai doar acele momente de „disperare”.
Dar ÅŸtii ceva?
Cu toţii le avem.

[SnowFlake.]

Bunnaa :* ! Scrii foarte tare , imi place mult , ai talent <3. Sunt de acord cu sotu meu scump =)) , cel cu regrete e bestial ;; ) , l-am recitit de vreo doua - trei ori. Mai vreauuu~uuu !
Scuze ca nu fac un comm mai lung :"> , promit ca data viitoare [ daca mai scrii vreun oneshot ] , ma voi revansa :* si voi comenta mai mult. Succes la urmatorul >:D< , * iubirea mea *.

[Abbeh.]

Snowy, mulţumesc mult de comentariu şi mă bucur enorm că ţi-a plăcut.
Godz, mersi şi ţie. :]
Am revenit cu o lucrare pe care tocmai am terminat-o şi care sper să vă placă. :]

Te-am pierdut...

O durere mi-a străbătut întreg corpul când te-am văzut cu ea. Nu, nu pentru că sunt geloasă, ci pentru că ai uitat de mine. Tu habar nu ai cum e să aştepţi să-şi amintească cineva de tine; mai ales un cineva atât de special ca şi tine. Te ştiu de când am patru ani şi acum e aşa dureros să renunţ la tine...
Nu am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea, gustul amar pe care-l am acum; cu greu m-am abţinut să nu plâng când erai în spatele meu cu ea. Liftul era la etajul opt şi parcă nu mai voia să coboarea o dată; o făcea intenţionat.
Nu m-am uitat înapoi, nu voiam să te văd, de fapt nici acum nu vreau. Au trecut maxim zece minute de la incident şi încă nu-mi pot reveni.
Nu, nu mă doare că erai cu ea, chiar deloc, din partea mea nu ai decât să i-o tragi pe toate părţile, nu sunt geloasă; mă doare că ai uitat de mine.
Alteori eram totul pentru tine...

Flashback

-Azi la patru, da?
-Da! Ţi-am răspuns veselă.
-Hei, voiam să-ţi spun... nu ar mai fi la fel fără tine. Prieteni pe veci, da?
-Cu siguranţă!

End of flashback

Tu m-ai pus să promit cândva că vom fi prieteni pe veci, că nimic nu va dărâma prietenia, nici măcar sfârşitul lumii dacă va fi să vină şi acum? Acum ce?
Acum s-a ales praful de tot: amintiri, promisiuni, speranţe...
Scrisorile şi biletele sunt doar simple hârtii, dar cu o valoare sentimentală imensă. Nu le pot privi, dar nici arunca; înseamnă prea mult pentru mine.
Faţa-mi inundată-n lacrimi mă arde şi nu pot să mă opresc din suspinat, pardon plâns. Rămân fără aer şi-mi tot repet c-ai uitat de mine, că nu am însemnat nimic şi că-n fond tu eşti doar un om, nu un înger, nu am nevoie de tine.
Aş mai vrea o zi ca înainte... Îţi aminteşti când am făcut pizza? Ah, îţi jur c-a fost cea mai bună pizza pe care-am mâncat-o vreodată, n-am s-o uit.
Dar aşa e, suntem doar nişte marionete în faţa sorţii, iar când ea se plictiseşte de noi ne taie sforile lăsându-ne să cădem în abis. Ba mai bine spus în vid, căci acolo nu e viaţa.
Dar dacă marioneta asta a prins viaţă?...

[SnowFlake.]

Hey >:D< Sisulee !! Comentez si eu putin pe aici , daca nu te superi. Ador acest one-shot , este pur si simplu Minunat : x . Ai avut inspiratie multa , nu ca mine :]] , pentru a reda acele sentimente. Cand am citit am simtit aproape toate sentimentele pe care le-ai descris in mod deosebit : dezamagirea... :( Ouff , uneori as vrea sa nu exist , dar nu se poate asa ceva , revenind la one-shot nu am ce sa comentez la naratiune , iar descrierea este la locul ei , deloc in exces. :*.
Cam atat am avut de spus : ) , astept alt one-shot >:D<.
Kissu :*

[Child Of Sunset]

Te-am pierdut...

O durere mi-a străbătut întreg corpul când te-am văzut cu ea. Nu, nu pentru că sunt geloasă, ci pentru că ai uitat de mine. Tu habar nu ai cum e să aştepţi să-şi amintească cineva de tine; mai ales un cineva atât de special ca şi tine (taie ,,si" suna mai bine fara). Te ştiu de când am patru ani şi acum e aşa dureros să renunţ la tine...
Nu am cuvinte să-mi exprim dezamăgirea, gustul amar pe care-l am acum; cu greu m-am abţinut să nu plâng când erai în spatele meu cu ea. Liftul era la etajul opt şi parcă nu mai voia să coboarea o dată; o făcea intenţionat.
Nu m-am uitat înapoi, nu voiam să te văd, de fapt nici acum nu vreau. Au trecut maxim zece minute de la incident şi încă nu-mi pot reveni.
Nu, nu mă doare că erai cu ea, chiar deloc, din partea mea nu ai decât să i-o tragi pe toate părţile, nu sunt geloasă; mă doare că ai uitat de mine.
Alteori eram totul pentru tine...

Flashback

-Azi la patru, da?
-Da! Ţi-am răspuns veselă.
-Hei, voiam să-ţi spun... nu ar mai fi la fel fără tine. Prieteni pe veci, da?
-Cu siguranţă!

End of flashback

Tu m-ai pus să promit cândva că vom fi prieteni pe veci, că nimic nu va dărâma prietenia, nici măcar sfârşitul lumii dacă va fi să vină şi acum? Acum ce?
Acum s-a ales praful de tot: amintiri, promisiuni, speranţe...
Scrisorile şi biletele sunt doar simple hârtii, dar cu o valoare sentimentală imensă. Nu le pot privi, dar nici arunca; înseamnă prea mult pentru mine.
Faţa-mi inundată-n lacrimi mă arde şi nu pot să mă opresc din suspinat, pardon plâns. Rămân fără aer şi-mi tot repet c-ai uitat de mine, că nu am însemnat nimic şi că-n fond tu eşti doar un om, nu un înger, nu am nevoie de tine.
Aş mai vrea o zi ca înainte... Îţi aminteşti când am făcut pizza? Ah, îţi jur c-a fost cea mai bună pizza pe care-am mâncat-o vreodată, n-am s-o uit.
Dar aşa e, suntem doar nişte marionete în faţa sorţii, iar când ea se plictiseşte de noi ne taie sforile lăsându-ne să cădem în abis. Ba mai bine spus în vid, căci acolo nu e viaţa.
Dar dacă marioneta asta a prins viaţă?...

bold - ce mi-a placut
italic-repetitii
underline - greseli explicate

E scurt , dar tare dragut . Adica exprimarea ta este buna , imi place sincer , ai mai multa grija la repetiii , sigur le poti evita . Mi-ar fi placut sa-l faci putin mai lung , sa descrii mai multe , l-ai terminat prea brusc sau ce-l putin asa mi s-a parut mine . Hmmm , dar e bun , chiar imi place .
Cat despre sensul pe care il transmiti ... ei bine , prietenia chiar nu exista pentru o eternitate . Mai devreme sau mai tarziu cu totii invatam acest lucru . E greu , e dur , e dezamagitor , dar e necesar stii ? Aiurea dar totusi clar . Mi-a placut cum ai surprins totusi aceasta idee . Gambate !

[Obsession.]

[Regrete]Ei bine, ce sa zic, ne-am potrivit, i guess:))
Pai...desi e umpic cam scurt (cine vorbeste?) ideea imi place. Nu am vazut greseli de tastare, or fi fost dar eu sunt cam chioara la ore d-astea...so, descrierea a fost buna. Mi-a placut cum ai evidentiat sentimentele fetei si felul in care ai incheiat prin faptul ca ea regreta si cel mai important, ca site ca a gresit.
Oricum, am o singura intrebare...nelamurire la adresa acestui one-shot si anume: Din faptul ca protagonistele erau amandoua femei...care era relatia dindre ele?:D Stiu, sunt obsedata :))
In rest, astept urmatorul one-shot! Kisses&hugs:*:x

Voi reveni cu un Edit si cu ultimul capitol deoarece, cum am spus mai sus, la ore d-astea sunt cam chioara si-am ratat o pagina. :blush2: