31-08-2011, 09:22 PM
O indelungata lipsa.. in sfarsit imi fac aparitia..Va fi scurt..
Capitolul V
Sentimente.. Atat pot descrie in momentul de fata.. "Te amo" ultimele cuvinte nerostite,dar de ce?
Simplu.. Realitatea !
In viata totul incepe printr-o singura rasuflare si continua prin mai multe.
Inceputul este cel mai frumos moment ,cea mai frumoasa amintire.Nimeni nu poate distruge fericirea momentului ce izvoraste prin tot corpul, sangele pulseaza cu putere in vene ,inima bate la galop cu toate sentimentele ce sterg precum un burete tot ce fost urat.Pentru un moment crezi ca nimic rau nu se poate intampla.Plutesti pe aripile necunoscutului nevrand sa distrugi ceva.Dar totul dispare precum apare.
Aripile se frang din cauza durerii, se desprind cu putere de firavul nostru trup lasand ranile sangerande sa arda in ploaia de lacrimi.
Acesta este continutul vietii care incepe sa-si urmeze tragicul destin.
Suferinta intra in suflet precum o injectie letala in corp.Si totusi, speranta este precum o rugaciune adresata mortii.
Cand speri degeaba, te rogi degeaba si inevitabilul se produce… sufletul moare.
O raza de soare apare pe ranile pietrificate.Incerci sa mergi mai deaparte si pare ca reusesti ,caci o perioada zambesti.
Crezi, defapt iti spui ca a trecut.O vreme mintindu-te merge si incepi sa crezi ca piaza rea a apus.
Se spune ca ochii care nu se vad se uita, dar cum se face ca la o prima intalnire dupa un timp indelungat iti dai seama ca iubirea nu dispare ?
Curcubeul rasare in urma ploii de lacrimi, ranile se inchid, aripile cresc si sunt gata sa porneasca in primul zbor, dar realitatea invinge mereu.Aripile nu sunt in stare buna si totul revine in rutina zilnica.
Incepi sa innebunesti cu fiecare deziluzie dupa care incepi sa razbati.
Incepi sa te intrebi daca fericirea este o iluzie ca oazele din desert.
Ajungi intr-un impas cand iluziile,visele,sperantele te mai tin in viata, precum cei aflati in moarte clinica, numai ca aici se poate numi moarte sufleteasca.
Te rogi ca totul sa ia sfarsit si speri ca va fi ca la inceput.
In final, iti dai seama ca este in zadar si nu mai poti schimba trecutul, viata isi incepe sfarsitul si timpul nu-l mai poti intoarce.
Cand iti deschizi sufletul si dragostea isi face loc, mai tarziu sau mai devreme, incet sau cat mai repede posibil ,va face ravagii.
Azi iti doresti sa nu-l fi iubit, dar daca nu ai fi facut-o ,nu ai avea ce sa-ti amintesti .Nu ai fi trait adevarta fericire daca nu l-ai fi iubit.
Capitolul V
Sentimente.. Atat pot descrie in momentul de fata.. "Te amo" ultimele cuvinte nerostite,dar de ce?
Simplu.. Realitatea !
In viata totul incepe printr-o singura rasuflare si continua prin mai multe.
Inceputul este cel mai frumos moment ,cea mai frumoasa amintire.Nimeni nu poate distruge fericirea momentului ce izvoraste prin tot corpul, sangele pulseaza cu putere in vene ,inima bate la galop cu toate sentimentele ce sterg precum un burete tot ce fost urat.Pentru un moment crezi ca nimic rau nu se poate intampla.Plutesti pe aripile necunoscutului nevrand sa distrugi ceva.Dar totul dispare precum apare.
Aripile se frang din cauza durerii, se desprind cu putere de firavul nostru trup lasand ranile sangerande sa arda in ploaia de lacrimi.
Acesta este continutul vietii care incepe sa-si urmeze tragicul destin.
Suferinta intra in suflet precum o injectie letala in corp.Si totusi, speranta este precum o rugaciune adresata mortii.
Cand speri degeaba, te rogi degeaba si inevitabilul se produce… sufletul moare.
O raza de soare apare pe ranile pietrificate.Incerci sa mergi mai deaparte si pare ca reusesti ,caci o perioada zambesti.
Crezi, defapt iti spui ca a trecut.O vreme mintindu-te merge si incepi sa crezi ca piaza rea a apus.
Se spune ca ochii care nu se vad se uita, dar cum se face ca la o prima intalnire dupa un timp indelungat iti dai seama ca iubirea nu dispare ?
Curcubeul rasare in urma ploii de lacrimi, ranile se inchid, aripile cresc si sunt gata sa porneasca in primul zbor, dar realitatea invinge mereu.Aripile nu sunt in stare buna si totul revine in rutina zilnica.
Incepi sa innebunesti cu fiecare deziluzie dupa care incepi sa razbati.
Incepi sa te intrebi daca fericirea este o iluzie ca oazele din desert.
Ajungi intr-un impas cand iluziile,visele,sperantele te mai tin in viata, precum cei aflati in moarte clinica, numai ca aici se poate numi moarte sufleteasca.
Te rogi ca totul sa ia sfarsit si speri ca va fi ca la inceput.
In final, iti dai seama ca este in zadar si nu mai poti schimba trecutul, viata isi incepe sfarsitul si timpul nu-l mai poti intoarce.
Cand iti deschizi sufletul si dragostea isi face loc, mai tarziu sau mai devreme, incet sau cat mai repede posibil ,va face ravagii.
Azi iti doresti sa nu-l fi iubit, dar daca nu ai fi facut-o ,nu ai avea ce sa-ti amintesti .Nu ai fi trait adevarta fericire daca nu l-ai fi iubit.
I wanna feel that i`m love.. ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥