Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Muşcătură dulce amăruie

#31
Hi
Am trecut si pe la ficul asta si pot spune ca il ador. Ideea mi se pare originala. Ce sa-i faci nu poate sa nu-ti placa ceva ce este scris de Schumacher:)) Amandoua va descurcati de minune.
Imi place Briar, daca Lilith nu ar fi atat de incapatanata ar fi un cuplu perfect...Cei doi sunt facuti unul pentru celalalt:))
Fata asta are curaj si tupeu nu gluma, nu ii e frica deloc, se vede ca e fascinata de vampiri. Hmm ce nu as da sa am si eu norocul ei...
Am observat cateva greseli:
vampire- am vazut in mai multe locuri:)) odata scrii vampir, odata vampire
ce-l - ce-i
amuzându-mî - amuzandu-ma
Nu sunt greseli foarte mari, dar m-am gandit sa le enumar ca sa-ti fie mai usor sa le editezi.
Schumacher fa-ti cumva timp si scrie cat mai repede continuarea!
Succes la amandoua:*:*
Cius
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

#32
-În ce sens mă doreşti?
-ÃŽn toate sensurile.
God cat de bine suna replica asta.;))
Nu am vazut nici o greseala, cat de mica. Dialog, descriere, naratiune, actiune, dragoste aveti de toate si stiti cum sa le amestecati pentru a trezi interesul.
Imi place foarte mult personalitatea lui Lilith. Este asa de incapatanata...imi aminteste de mine;))
Sper ca veti veni repede cu continuarea chiar sunt curioasa sa aflu mai multe despre asociatia aceea a lor...

#33
Bună D: Merci că citiţi, comentaţi şi apreciaţi. Mă bucur că vă place.
Se zice că nr. 13 e cu ghinion =]] dar nu cred că se aplică asta şi la capitolul 13, sau da? =]].
Lectură plăcută!

Capitolul 13

- Cum ai devenit vampir?
Şi iată că a venit şi întrebarea enervantă, pe care o uram din tot sufletul meu.
Nu pentru că îmi amintea de exisenţa mea umană. Nu pentru că îmi provoca nostalgie şi nu pentru că eram trist să îmi amintesc de persoanele din trecutul meu. Nici pentru faptul că duruse când fusesem transformat. Poate alea erau motivele de bază, dar nu era şi cazul meu nenorocit. Ci pentru că aşa îmi aminteam fiecare minut pe care îl petrecusem singur ca şi vampir. Am înjurat în italiană încet, cât să nu audă şi am început să râd iritat. Stăteam lângă ea pe canapea de această dată, îmi apropiasem trupul de al ei. Am sărutat-o scurt, însă m-a înlăturat.
- Chiar vrei să ştii?
A dat din cap hotărâtă. I-am lins uşor una dintre urechi. Ah, delicios.
- Şi ce eşti dispusă să dai în schimbul acestei informaţii?
S-a uitat dezgustată la mine iar eu am început să râd şi mai tare. Era doar o glumă , evident. Pentru că dacă vroiam ceva o luam singur. I-am atins chipul, simţindu-i căldura.
- ÃŽmi zici sau nu?
Tonul îi era iritat şi exasperat. Asta probabil însemna că dacă nu îi zic pleacă şi mă lasă cu buza umflată. Avea personalitate, asta îmi plăcea la ea.
- Dacă tu vrei.
M-am ridicat, oricum nu era mare diferenţă dacă stăteam în picioare sau pe canapea , şi m-am rezemat de un perete apropiat, era rece. O senzaţie plăcută.
- Bla-bla-bla! Totul a început cu foarte mulţi ani în urmă.
Vocea îmi era seacă, plictisită şi indiferentă. Nu mai povestisem decât unei persoane trecutul meu, pentru că fusesem constrâns de mijloace. Şi nu era o fiinţă umană. Dar dacă mi-o cerea Lilith, nu puteam să refuz. Şi ce atâta mare lucru? Era doar un trecut fără valoare.
- Câţi ani? A întrebat curioasă. Îmi era teamă de asta. Am rânjit superior.
- 200 de ani.
Ochii ei au strălucit , devenind şi mai atentă. Ştiam care era următoarea întrebare.
- Ok , ok. Aveam 19 ani când s-a întâmplat totul. Eram ceea ce toţi ar fi numit un tânăr responsabil, aveam bani cu caru’, ca să zic aşa. Şi îmi permiteam să îmi fac studiile avansate; trăiam în Germania pe vremea aceea . Am căscat, deşi era un gest ce avea ca scop accentuarea plictiselii, şi m-am aşezat înapoi lângă ea. Nu am privit-o. Mi-am pus bărbia între mâini şi coatele peste genunchi şi am privit în gol, lăsându-mi vocea să se audă singură. Am continuat.
- Aşa. Şi urmam un colegiu de finanţe, aveam să devin un bancher strălucit ca şi tatăl meu. Un bătrân , biet beţiv care a reuşit totuşi să nu cheltuiască chiar toţi banii şi să mă poată ţină în universitate. Deşi astea erau meritele bunicului meu, însă hai să lăsăm detaliile enervante la o parte. Nu cred că te interesează partea mea umană. Era una din acele nopţi mişto, cu lună plină. Bla – bla –bla. Avusesem ore de seminar şi am ajutat nişte studenţi mai mici cu nişte proiecte, aşa că am întârziat. A trebuit să merg pe jos până acasă. Mda, încă locuiam cu părinţii. Am oftat gândindu-mă puţin la sora mea foarte neîndemânatică. Nu o să fie nimic extraordinar, oricum nu am fost transformat pentru că mă dorea cineva neapărat. Şi nici pentru că am salvat pe cine ştie cine. Şi nici pentru că fusese o greşeală, ci unui vampir îi era pur şi simplu sete. Al dracului de sete. Ceea ce e de înţeles; mă rog, nu pricepeam de ce nu a putut să îşi stăpânească pofta nebună.
Am tăcut, văzând că aceasta încă mă urmăreşte. Zâmbind discret, am continuat.
- Străzile erau calme în anul ăla, aşa că era frumos să mergi noaptea prin cartierul meu. Brusc a apărut cineva, nu îmi amintesc cu exactitate cum s-a întâmplat. A venit spre bine, mi-a trântit o palmă peste faţă încât să mă zgârie – şi eu nu eram un bătăuş , aşa că am căzut la pământ. A venit spre mine, nici nu m-a avertizat. Am râs amintindu-mi ce patetic am fost în acea clipă. Mi-a atacat gâtul şi a început să soarbă din sângele meu. Şi durea al dracului de tare, ceea ce a fost amuzant pentru că întotdeauna îmi fusese teamă de injecţii. Acum aveam parte de un tratament şi mai interesant.
Åži asta e tot.
Am încercat să ocolesc celelalte părţi. Nu trebuia să ştie chiar tot, oricum nu cred că îi păsa . Însă...
- Doar atât? Nu se poate. Ce a fost după? Ce ai simţit?
De asta îmi era teamă. Întrebările continuau. M-am ridicat de pe canapea, fără să o mai privesc. Ştiam că faţa mea era uşor rigidă de acum. Asta pentru că atinsese un punct sensibil. Şi nu îmi mai puteam ţine vocea, cuvintele începuseră să curgă. Nu le mai puteam abţine.
- M-a muşcat şi cu greu am îndurat suferinţa, pentru că atunci când eşti om doare . Prea tare aş zice acum, când îmi amintesc. Mi-a băut fiecare picătură de sânge până ce am simţit că nu mai am nimic, al dracului dacă mai simţeam ceva şi inima nu îmi mai bătea . A fost ca un calvar. Oricum , am trecut peste că durerea ţine doar o perioadă de timp până ce se instalează veninul. Adică, tot sângele îţi este înlocuit cu venin.
Mi-am dat ochii peste cap explicându-i, am înţeles din privirea ei că nu înţelegea care este faza cu veninul
- Ăă... Şi?
Vocea îi era uşor răguşită. Am râs .
- Păi să vedem. Am stat acolo până la dimineaţă, pentru că nu m-am putut ridica. Are un impact atât de puternic că te lasă paralizat. De fapt, depinde de vampir şi de cum este omul. Când au apărut zorile m-am simţit puternic şi .. Nu mă puteam controla, vreau să zic că simţeam nevoia să mă ridic şi să merg să beau sânge ceea ce mi se părea ciudat. Mereu îmi fusese frică de chestiile astea. Am realizat că nu mai eram acelaşi şi că nici măcar nu mai gândeam aşa. M-am ridicat, într-adevăr şi am fugit. Asta e tot. Aşa am devenit ce sunt azi.
Uitătura îi era nemulţumită. Ştiam că nu îi povestisem aşa cum ar fi vrut să o fac, însă ce vroia să îi zic? Nu-mi plăcea să-mi plâng de milă.
- Ai vânat?
Vocea îi era impenetrabilă. Interesantă fată, ah, şi ce sexi. Bine, să mă limitez la răspunsurile întrebărilor sale. Să îmi iau ochii de la picioarele ei sexi, de la sâni şi ah.. De la acel gât. Să nu mai zic privirea şi atitudinea, personalitatea. Lilith era clar făcută pentru mine. Problema era că încă nu ştiam dacă eu eram făcut pentru ea. La dracu că eram, fusesem creat de două ori, nu exista nicio şansă să nu fiu.
Probabil că am scos un zâmbet mult prea mândru.
- Nu. De ce să fac aşa ceva? Ţi-am zis că îmi era frică de sânge.
S-a strâmbat.
- Ai zis că simţeai nevoia.
Am ridicat din umeri.
- Normal. Trei săptămâni nu am mâncat nimic, după care am realizat că ar fi mai bine să caut nişte sânge. Căprioare, şi alte d’alea. Beam doar puţin din sângele lor ca să nu le omor. Dar am realizat că dacă beau doar puţin or să moară oricum. Nu conta oricum nu iubisem niciodată animalele.
A chicotit. Am înţeles că probabil ei îi plăceau. În fine, şi mie. Aveau gustul bun.
- Nu ai vânat niciodată oameni?
Asta era chiar bună.
- Normal că da. Dar nu chiar „ vânat ” . Pur şi simplu pe stradă, vedeam pe cineva şi îi beam sângele.
S-a cutremurat.
- Sunt un ucigaş , ce vrei să fac. Oricum de la unii doar am băut sânge şi atât; adică nu i-am ucis. Depindea de gradul de sete pe care îl aveam atunci şi de ceea ce simţeam în sângele cuiva.
- Ce vrei să zici? Feţele noastre erau acum la o distanţă milimetrică .Aproape că îi atingeam buzele. Respiraţia îi era caldă şi dulce ( am ignorat mirosul tutunului ) .
- Adică, atunci când gust sângele cuiva îmi dau seama de ce caracter are, o parte din viaţa acelei persoane şi aşa mai departe. Şi îmi iau decizia : merită sau nu să trăiască. Ştiu că în Biblie ăsta-i un păcat, însă eu deja.. În fine. Am încercat să o sărut , însă chipul îi era oarecum trist. De ce ? Trezirea fat-o, trebuia să mă hrănesc. Doar nu credeai că sunt vreun îngeraş bun? Hai te rog.
A adăugat.
- Ce s-a întâmplat cu cel care te-a transformat în vampir?
Ä‚sta era punctul sensibil.
- A fugit , ce să facă? Mi-a luat sângele şi probabil a considerat că ar fi super tare să mă transforme în vampir.
A dat din cap nedumerită.
- Vreau să zic, poţi alege : să transformi sau nu pe cineva în vampir. Trebuie în primul rând să muşti de gât, e ciudat dar acolo se găsesc nişte vene speciale. Apoi, trebuie ca persoana respectivă să fie secătuită total de sânge – asta e uşor că noi putem bea oricât . Şi dacă o omori înainte să îi sorbi şi ultima picătură de sânge : e mort. După, trebuie să omori în stlilul de vampir dar un asemenea specimen în curs de transformare este imposibil de distrus. Până acum nu s-a găsit o cale. Deci trebuie să aştepţi transformarea ca să îl ucizi : de la vampir la vampir. E complicat Lilith, mi-e lene să explic.
A dat iar din cap, probabil fascinată. Am văzut iar o urmă de tristeţe pe chipul ei.
- Åži cum te-ai descurcat singur?
Bine punctat. Ca dracu, aşa m-am descurcat. Nu ştiam ce să fac, ce sunt. Cum şi în ce fel. Am vrut să îmi caut familia dar mama sigur ar fi făcut infarct, tata ar fi zis că ştia el că nu o să ajung bine şi sora mea... Hm , da Rachel ar fi fost probabil încântată să o transform ca să fie cu mine pentru totdeauna. Ei nu îi puteam face aşa ceva , deşi l-am ucis mai târziu pe tipul care a vrut să o tragă pe sfoară. Doream să merg la bunicul meu să îi zic : Salut bătrâne, ce zici jucăm nişte table? Săracul ar fi murit pe loc. Ok, detaliile astea nu cred că vroia să le audă. Pentru că mă simţeam sfâşiat pe dinăuntru. Nu îmi ştiam creatorul, deşi înţelegeam că era un biet nenorocit şi vai de el, ceea ce mă făcea să mă simt dezgustat.
- Bine. Nu vezi că sunt bestial? Am râs fals şi ironic.
S-a apropiat de mine şi m-a .. SĂRUTAT. Chiar a făcut asta. Mi-am încolăcit braţele în jurul trupului său . S-a desprins repede încă ţinându-şi degetele pe obrajii mei.
- Nu te cred. O simt.
Au fost nişte cuvinte simple însă atât de profunde, încât nu m-am putut abţine. Am lăsat puţin masca jos şi am arătat puţin din prorpia agonie resimţită în trecut. Am lăsat-o să dispară rapid.
- Ai dreptate. A fost îngrozitor. Dar priveşte partea bună a lucrurilor, poate nu te-aş fi cunoscut dacă transformatorul meu ar fi stat cu mine până la dimineaţă.
Am strâns-o în braţe.
- E ciudat.
Mi-a mai zis în şoaptă.
- Eu şi cu tine? Am ridicat din sprâncene.
- Nu. Faptul că Rachel nu te place.
Am început să râd. Eu nu sunt ghicitor, de unde vrei să ştiu cine este această faimoasă „ Rachel ” ?
- Ă? Am întrebat . Aceasta a chicotit fiind mulţumită de faptul că nu ştiam chiar totul. A tăcut.
- ÃŽmi zici?
Bine, eram foarte puţin serios. M-am urcat peste ea şi i-am desfăcut sacoul.
- O să te dezbrac până începi să zici ceva.
A gemut uşor . Hei, începea să îmi placă şi mai mult treaba asta.
- E o fantomă .
A adăugat în momentul în care ajungeam să îi desfac cămaşa. Ce dracu? Nu puteai să taci. M-am oprit şi am început să râd.
- Ziceai că eu sunt ciudat.
A scos limba la mine.
- Şi de ce nu mă place? Am întrebat sceptic.
- Asta trebuie să o întreb.
Bine, totuşi hai să nu vorbim despre stafii chiar acum. Nici măcar nu ştiusem că există cu adevărat. Din moment ce eu nu le pot vedea, cui îi pasă? Am ridicat-o de pe canapea dându-i sacoul. Era aproape de ora prânzului.
- Ce-ar fi să te duc acasă?
Am dat din umeri când mi-a arătat o expresie uimită. Am adăugat rapid ,pentru a nu exista confuzii.
- Trebuie să văd ce vroia Jonathan.
A zâmbit fals şi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Şi tu de ce stai mereu singură? Mi-am amintit vag, casa era mereu goală.
Am văzut că ezita să îmi răspundă şi m-am încruntat trăgând-o mai aproape de mine.
- Ziceai că dacă bei din sângele meu, vei putea ştii mai multe lucruri despre mine. Ce ştii?
Am gândit asta o secundă.
- Faptul că eşti destul de încăpăţânată cât să îmi rezişti din orgoliu.
A dat din cap eliberându-se din strânsoarea mea.
- Părinţii mei au murit. A adăugat sec luându-şi ghiozdanul. De parcă mă putea păcăli cu tonul acela rece. Vroiam să ştiu mai multe. La noapte, era rândul meu să pun întrebări.
- ÃŽmi faci o favoare Lilith?
O priveam frumos, fără a o atinge. De parcă eram cel mai cuminte tip în viaţă. Deşi mă mai gândeam la semnificaţia ultimului cuvând.
- Ce ? Scurt ÅŸi la obiect.
- Vrei să dormi câteva ore, mai bune? Vreau să vorbim la noapte.
S-a gândit mai multă vreme.
- O să îţi aduc flori. Am adăugat rapid şi a început să râdă. A dat din cap în semn afirmativ şi eu am luat-o de mână. A vrut să se desprindă dar nici de-al naibii nu i-am dat drumul. Am urcat în maşină, şi am plecat doar atunci când am fost sigur că am lăsat-o în casă , în siguranţă.
- Auzi.. Am adăugat înainte să fug .
- Ce? Vocea îi era atât de senzuală. Mă făcea să mă gândesc la tot felul de.. Prostii.
-Care sunt florile tale preferate?
A bufnit în râs trântindu-mi uşa în nas. Bine, însemna că trebuia să decid eu.

#34
Yeee capitol nou :x
Deci ca deobicei am citit cu mult drag noul capitol . A fost incredibil de uimitor .
Te pricepi sa descri sentimentele personajelor , esti foarte buna la asta :D
Mi-a placut mult discutia dintre cei doi .
Imi placea cum Briar ii povestea despre cand era el om , iar Lilith era atenta la fiecare detaliu xD
Ah si ce momente intre cei doi :>
Ultima replica minunata xD "Care sunt florile tale preferate" . Imi imaginez tonul pe care a spus-o :X
Nu mai am rabdare , vreau sa vad ce se intampla in urmatorul capitol xD
Succes <333 Va ador :>

Don't try to be perfect . Just be yourself .

#35
deci am citit ficul de la inceput ( mii de scuze ca am lasat coment abia acum ) si pot spune sincer ca il ador :x
dialog, descriere , naratiune - totul se combina armonios ( dar cred ca stiati deja ) , iar greseli - eh.. cine se mai uita la greseli cand ai un asemenea continut ;)) :))
imi place la nebunie personalitatea lui Lilith , faptul ca e asa de incapatanata il scoate din sarite pe Briar ( dar ii cam place :)))
abia astept sa vad ce o sa discute "la noapte"
mai trebuie sa mentionez ca vreau urmatorul capitol? va rog...grabitiva! :o3


P.S.: din nou scuze ca nu am comentat mai devreme
[Imagine: teru.png]


#36
[ho ho ho ce darnica sunt cu comm-urile in ultima perioada O.o ma uimesc si pe mine, honestly now]
Iata ca am ajuns la zi si cu ficul asta, sorry girls dar postati atat de repede incat nu mai tin pasul si cu asta si cu Iluzii ^^; Mmkay, laudele le stiti deja: u're awesome, ador actiunea si mai ales pe Briar. Sau pe Yume care l-a creat pe Briar? Hmm, da, cred ca a doua varianta mai mult, dar oricum si pe Briar.
Despre stilul de scriere al lui Yume nu am nimic de comentat, stii prea bine sweetie ce parere am <3 Dia.. hmm am totusi cateva observatii de care sper sa tineti cont [daca nu, asta-i viata :))]. In primul rand una estetica: nu lasi spatiu dupa punct. Incepi pur si simplu propozitia, gen (urmeaza un exemplu pueril ^^;) Afara ploua.Lilith era fericita. [am scris cu bold ca sa intelegeti la ce ma refer :))] So please nee lasa un spatiu dupa ce ai terminat propozitia pentru ca altfel, atunci cand citesc, simt ca ma sufoc O.o' Da, stiu ca suna ciudat dar chiar imi da senzatia asta XD O alta chestie ce-am observat.. cred ca penultimul capitol postat de Dia, la un moment dat gandurile lui Lilith erau -extrem- de seci, facea o propozitie scurta, punct si alta propozitie scurta. Nu stiu daca ai vrut tu sa-i dai tu un astfel de efect insa mie nu prea mi-a placut :-??

Mno sper sa nu va suparati dupa asta [eh na ca atata va trebuie :-w :)) /joke.] dar cred ca unoeri critica nu strica. Chiar daca ce am facut eu nu e chiar critica. XD
In rest, gosh I love it. M-am ales si cu o replica favorita ;;)
- In ce sens ma doresti?
- In toate sensurile.

My heart skipped a beat and I mean it =))

Mult succes in continoare :*
[besc ma :> :X]
Love me or hate me. Either way I'm on your mind.

#37
Multumim pentru aprecieri si critici^^.So here is chapter 14.Enjoy it <3

[center]Capitolul 14[/center]

După ce am aflat o parte din povestea despre cum a devenit vampir, m-a adus acasă. Ştiam că nu îmi spusese tot, că îmi ascundea anumite lucruri, dar poate că nu era momentul să aflu tot. Probabil că nu vroia să mă implic prea mult.
‘Care sunt florile tale preferate?’au fost ultimele lui vorbe. Am rămas blocată pentru o clipă, nu credeam că poate fi drăguţ.Hm,interesant,tipul ăsta devenea din ce în ce mai interesant.Ajunsă acasă am decis să îi ascult sfatul şi să dorm câteva ore.Până la urmă,la noapte trebuia să stau trează pentru a-i povesti o parte din trecutul meu,cu toate că nu vroiam.Nu pot să spun că nu aveam încredere în el,dar totuşi…
‘-Briar în noaptea asta o să plăteşti pentru tot ce i-ai făcut prietenului meu,atunci acel vampir s-a năpustit asupra lui.Ţinea un pumnal în mână.Vroia să îl înjunghie sau mai rău,să îl omoare.Atunci am văzut un alt vampir care venea din spatele lui,ţinând în mână un fel de sabie,reuşind să îl rânească destul de grav pe Briar.’
-Briar!NU! m-am trezit strigând.Ştiam că visul nu era de bine.M-am uitat la ceas.Era 20.30.Dormisem destul de mult pentru că seara deja se lăsase peste oraş.Am decis să mă îmbrac şi să plec să îl caut,iar Rachel avea să mă ajute.Acum chiar nu mă interesa dacă îi mai era sau nu frică de el.Poate că eram egoistă , dar trebuia să fac asta.
-Rachel! Am strigat după ea. Am văzut cum a apărut, uitându-se la mine ciudat. Ştia că am avut unul dintre acele vise şi că aveam să îi cer ajutorul.
-Ştiu ce ai visat. Am să te ajut cu condiţia ca tu să nu îi spui nimic despre mine,
Era de aşteptat să pună o condiţie,aşa făcea mereu,dar acum nu puteam să comentez,aveam nevoie de ea.În clipa următoare a dispărut,s-a dus să îl caute şi avea să mă anunţe.Din păcate pentru mine,raza mea de actiunea nu era asa de mare,deci nu îmi eram de mare ajutor.Am ieşit grăbită din casă,mergând aiurită pe străzi,aşteptând un răspuns de la Rachel.Singurul lucru pe care îl ştiam era că totul se va petrece într-un gang şi că el era în pericol.Într-adevăr era puternic,dar nu putea să facă faţă unui lucru imprevizibil pentru că toată atenţia lui era îndreptată către persoana care îi stătea în faţă.Aşa era el şi se vedea de la o poşta chestia asta.La un moment dat a început să plouă.Eram udă toată,dar nu aveam de gând să renunţ.Trebuia să îmi continui căutarea,ştiam că nu aveam mult timp la dispoziţie.Trebuia să o contactez pe Rachel,speram să fie în raza mea de acţiune.M-am oprit în loc şi am început să mă concentrez asupra ei.
‘Rachel,ai descoperit ceva?Daca da,te rog răspunde-mi.’
‘Trei străzi mai încolo.Se află într-un gang.’
Auzind asta am pornit într-acolo.Alergam cât puteam de repede sperând să nu fie prea târziu când ajung.Simţeam picăturile reci de ploaie udându-mă în continuare.Începusem să tremur,dar chiar nu îmi păsa dacă aveam să răcesc,să stau în pat cu febră sau mai rău,daca ajungeam în spital.Trebuia să ajung acolo.Într-un final am ajuns acolo şi am văzut acea fiinţă care avea să îl atace din spate.Parcă vedeam totul cu încetinitorul.A sărit de pe acea clădire cu gândul să îl înjunghie în spate,atunci am simţit cum picioarele mele se mişcau singure.Într-o fracţiune de secundă am simţit metalul rece pătruzându-mi în corp.Am privit fiinţa,avea ochii roşii,era un vampir.
-Mă bucur că am ajuns...la timp şi că...eşti bine,spunând asta am cazut pe asfaltul rece şi ud.În clipa aceea am crezut că voi muri aşa că i-am zâmbit vag.De acolo am văzut-o pe Rachel deasupra mea.Plângea.
‘Îmi pare rău’
‘Nu trebuia să faci asta.Nu avea nici un rost.De ce să-l salvezi?Nu înseamnă nimic pentru tine’
‘Poate sau poate nu.Poate că dincolo de orgoliul meu se ascunde ceva.Poate că acel ceva m-a împins să fac asta’
Am vrut să continui discuţia cu ea,dar am început să mă simt fără vlagă.Îmi pierdeam puterea cu fiecare secundă,dar nu îmi părea rău.Chiar dacă aveam să mor acum,nu aveam să regret nimic pentru că am reuşit să îl salvez pe el.Acum eram fericită că aveam acest talent,fără el nu puteam opri asta.Bineînţeles că Rachel m-a ajutat enorm de mult,deci întâi de toate ei aveam să îi mulţumesc dacă aveam să scap cu viaţă.

#38
Waa ce trist si ce frumos
Sa inteleg ca ea viseaza ce se intampla? Misterioasa fata si ciudata
Dar Doamne cum sa moara? E nebuna, nu poate sa faca asta
Fir-ar sa fie
Imi vine sa dau pumni si picioare , dar cui? Ei nu pot...hihihi... desi ar merita pe deplin...
of ce ma enervez
Sper sa rezolvati situatia asta repede , repede
Asa ca fetelor scrieti repede
Astept urmatorul capitol
Succes, kissu si bye bye:*:X
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#39
:X
asta m-a luat prin surprindere, adik eu ma asteptam ca ei doi sa discute si cand colo Lilith e injunghiata de un vampir:))
mi-a placut la nebunie [ banuiesc ca "persoana" care ii distrage atentia lui Briar e Lilith ]
pacat ca a fost asa scurt , mi-ar fi placut sa citesc mai mult
am o idee despre ce s-ar putea intampla mai depare [dar nu vreau sa ma amagesc singura avand in vedere surpriza de azi =))]
app...sunt prima :P
mai trebuie sa spun ca vreau urmatorul capitol? :pls: :bye:
[Imagine: teru.png]


#40
Hola :]] . Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi pt. aprecieri. Sper să vă placă şi capitolul acesta D: O să vedeţi cum stau treburile şi ce se întâmplă :]]. Enjoy please.
<3

Capitolul 15.

- Deci te-a atacat.
- Am mai zis asta odată.
Am răspuns sec şefului meu. Se părea că analizează problema, ştiam că îl deranja şi faptul că dădusem buzna la el acasă. Plus că nu îi plăcea să lucreze în timpul zilei, nu că eu eram prea fericit de treaba aceasta. Stăteam în biroul din casa lui, unul destul de spaţios. Rafturile pline de cărţi mi se păreau monotone şi puteam simţi că praful era şters constant. Masa de birou era construită din lemn gros şi rezistent. Ferestrele mari aduceau destul de multă lumină în încăpere, dar Înălţimea Sa era un înnebunit după întuneric, aşa că avea draperiile trase. Nu mai trecusem pe aici de multă vreme, dar am înţeles că schimbările aduse întregii case erau datorită partenerei sale. Era încă un mister; nu lăsa pe nimeni să o cunoască. Dar asta nu mi-a oprit niciodată curiozitatea, deşi nu îi ştiam identitatea puteam ştii ce fel de vampir era. Şi chiar era curios de ce o creatură ca şi Înălţimea Sa adora o astfel de companie; poate era dragoste, interes sau ? Motivele pe care le poate avea un vampir sunt infinite, la fel ca şi viaţa acestuia.
M-a studiat din cap până în picioare. Trecându-şi o mână prin părul cenuşiu, a adăugat.
- Văd că îţi merge bine Briar.
Am tăcut. Ochii săi negrii mă scânteiau cu privirea.
- Mda. Bine, mi-a fost sete rău în ultima vreme aşa că nu am stat de-o parte. M-am simţit obligat să continui. Şi nu, nu mi-am găsit o sursă permanentă de sânge.
Părea că se simte mai uşurat.
- Åži totuÅŸi, miroÅŸi a om.
Am rânjit.
- M-am îndrăgostit.
Asta i-a provocat un mârâit cât se poate de serios. În fine, nu era împotriva regulilor aşa că mă durea în paişpe. Deşi , Domnul de faţă probabil că ar fi vrut să fie o regulă strictă – din câte ştiam eu despre acesta.
- Însă nu îi beau sângele , vreau să zic nu o muşc , direct sau indirect. Doar îmi place de ea. Şi nu e greşit. Lasă asta, plec după Jonathan?
Nu vroiam să schimb subiectul, dar se apropia seara, întunericul începuse să se lase şi eu mai aveam ceva de făcut după asta. Plus că Înălţimea Sa trebuia să meargă la birou.
- Evident.
- ÃŽÅ£i aduc capul?
Am zis plictisit înainte să deschid uşa biroului şi să ies. A părut că se gândeşte la problema asta.
- E treaba ta. Îl vreau mort, şi presupun că e şi în interesul tău. Doar nu vrei să îţi rănească noua „ iubire” . Tonul îi era dispreţuitor, dar nu mă aşteptasem la susţinere sau sentimente asemănătoare din partea lui. Pentru că oricum legătura noastră nu se baza pe asta. Înainte să dispar din casă, am dat ochii cu ea. Am amuţit, înţelegând de ce el o ţinea ascunsă.
- Salut.
Am reuşit să scot, dar tonul meu de abia putea fi auzit. Aceasta îl putea deduce, desigur. Mi-a zâmbit şi am văzut că nu s-a schimbat deloc. Adică, normal. L-am auzit pe Kalah ieşind din birou şi am dispărut.
Era mai bine să nu ştie că o văzusem. Pentru moment.

Am început să fug simţind mirosul lui Jonathan aproape, mai erau trei vampiri dar nu am putut sesiza nicio legătură între aceştia. Probabil că nu se aflau în acelaşi loc cu J. dar le puteam simţi urma. Imediat am localizat gang-ul în care mă aştepta. Cel mai probabil nu pe mine, dar deja era târziu pentru elementul surpriză. Prezenţa mea trebuia să fi fost deja simţită.
- Ia te uită, într-un final apari. Nu credeam totuşi că o să vii după mine în seara asta. Măria Sa se pare că nu doarme, cum s-a auzit destul de des prin zonă . E pus pe treabă domnu’. Briar, îmi pare rău dar nu ai nicio şansă.
Am ştiut că ceva se ascunde în tonul lui. Ştiu pe dracu că e împotriva Codului Moral, dar trebuia să aflu.
- Şansă? Despre ce vorbeşti Johnny băiete? Ai uitat că eu te-am crescut?
- Care va să zică, apare şantajul? Nu e de bine.
A rânjit superior. Asta m-a enervat într-atât încât m-am năpustit asupra sa, totul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă. Dar s-a ferit iar eu nu am reuşit să îl muşc. Am simţit mirosul a două creaturi apropiindu-se. Lilith! La naiba, ştiam că se apropie dar celălalt nu ştiam cine este.
- N-ai venit singur. Am reuşit să scot în timp ce mi-am forţat colţii să iasă şi ochii s-au înroşit . Dar a fost prea târziu, pentru că fiind condus de instincte, animalul din vine a vrut să îl distrugă pe Jonathan, atunci din spate am simţit că vine cineva. Un vampir. Şi .. Lilith. M-am întors imediat, însă era cu mult prea târziu. Un cuţit foarte mare îi străpungea trupul. L-am scos cu grijă şi am mârâit, cei doi s-au năpustit asupra mea şi m-am întrebat ce vroiau să îmi ia din trup, din moment ce foloseau un cuţit. Ochii mei s-au făcut mult mai roşii, colţii mi-au ieşit la maxim. Lilith era rănită . Nu a durat mai mult de 30 de secunde când am terminat cu cei doi vampiri. S-a întâmplat rapid. M-am năpustit mai întâi asupra celui ce o înjunghiase pe brunetă şi am retezat capul, după care am urmat aceaşi mişcare şi cu vechiul meu prieten.
Erau duşi, iar până dimineaţă aveau să nu mai existe. Nu regretam. Am luat repede trupul lui Lilith în braţe şi am început să fug. Vedeam o lumină slabă , înceţoşată, fugind de-odată cu mine. Dar nu ştiam ce era, poate doar imaginaţia mea. Nu i-am dat importanţă pentru că fata din braţele mele închisese ochii. Totuşi, inima sa bătea.
- Să nu-ndrăzneşti să mă părăseşti încăpăţânat-o, mă auzi? Nu ţi-o iert.
Atunci a deschis uşor ochii cât să mă poată vedea. Mi-a atins chipul cu degetele sale fierbinţi.
- Crini.
A tăcut, închizându-i la loc şi mâna căzându-i înapoi pe trup. Nu mai avea forţă iar eu trebuia să mă grăbesc . Nu vroiam să o pierd, pur şi simplu îmi era imposibil să permit aşa ceva.
Într-o clipă ca asta, îmi spune că florile sale preferate sunt crinii. Dacă aş fi fost om, aş fi plâns.
M-am aflat într-un timp relativ scurt în faţa casei lui Kalah, ştiam că nu era acasă şi poate asta urma să îi pricinuie multe probleme şi poate şi partenerei sale, dar la dracu dacă îmi păsa. Cred că fusese destinul să o descopăr azi, iar aceea trebuia să mă ajute. Spre surprinderea mea am simţit şi parfumul Înălţimii Sale. Am bătut, şi fără să aştept răspuns , am intrat pe uşa mare .
- Oh!
A exclamat femeia vampir . M-a lăsat să intru strigând, destul de tare pentru urechile umane, după Şeful meu. Nu am băgat în seamă expresia nervoasă a acestuia văzându-mă cu o femeie umană în casa lui. Dar am băgat de seamă faţa îngrijorată şi impunătoare a partenerei sale, aşa că m-am simţit în siguranţă. Un vampir bătrân este întotdeauna ascultat. Am aşezat-o pe Lilith în patul din dormitorul în care m-a împinse Rise să o pun. I-am mângâiat fruntea , începuse să tremure şi să aibă febră. Inima îi bătea foarte încet, şi... M-am uimit. Acum am realizat că sângele ei se afla pe bluza mea. Că eram împânzit de mirosul ei dulce şi cât o doream. M-am uimit să văd că această grijă obsesivă pentru ea mersese mai departe, mai sus decât dorinţa nebunească de sânge. Nu m-am putut abţine să nu îmi ling degetele pline de sânge. Domnul Kalah m-a privit urât, iar eu nu i-am dat importanţă.
- Alteţă...
Am încercat să îi spun şatenei, dar părea să nu mă asculte. M-a dat la o parte apropiindu-se de Lilith. Şi-a proptit gura în rana ei şi ochii mei s-au înroşit şi mai tare, colţii mi-au coborât la nivelul maxim. Am simţit o mână trăgându-mă de braţ şi am realizat vag că mai aveam puţin şi săream peste Lilith. Am dat din cap aprobator încercând să îmi închid simţurile. Am fost scos din cameră, auzind ţipătul stins al roşcatei. Aş fi vrut să stau înăuntru, dar astfel aş fi atacat-o. M-am pus lângă un perete, destul de rece pentru mine, şi am încercat să îmi retrag flăcările din ochi.
- Calmează-te.
Un ordin a venit din partea bărbatului cu plete cenuşii. Nu am crezut niciodată că un aşa mic lucru impus, poate avea un efect aşa de mare . M-am înfundat în propriile gânduri încercând să pierd contactul cu realitatea. Măcar astfel se va vindeca, ştiam că o va face. Trebuia să mă stăpânesc. Nu aveam de ales.
Am tăcut, astfel privind în vid şi încercând să îmi imaginez altceva, altceva în afara faptului că Lilith se afla în camera alăturată, în curs de vindecare. Că era atât de vie şi comestibilă.
Eşti încă prea tânăr şi fără experienţă . Mă aşteptam să zică Kalah, sau Rise. Însă niciunul nu a făcut-o. M-am bucurat, într-un fel ciudat.
- Intră să o iei.
M-a anunţat şatena rece.
- Nu e de bine. M-aş bucura dacă ai sta departe de ea.
Am dat negativ din cap.
- Vă sunt dator. Doar atât. Şi o să vă întorc favoarea . Asta este în legea firii noastre. Dar nu mă puteţi împiedica să fac aşa ceva. Deja am decis.
Au tăcut , probabil nemaiştiind ce să îmi zică. Am intrat înăuntrul încăperii şi i-am văzut trupul pus în mijlocul patului. Avea un bandaj înfăşurat în jurul ranei, iar ochii îi erau închişi. Am fost bucurat să aud ticăiturile puternice ale inimii. În viaţă.
Mirosul de sânge fusese înlăturat. I-am zâmbit deşi ştiam că nu mă vede, şi am luat-o în braţe. Am ieşit în hol, şi am văzut ceasul mare din hol.
Era ora patru dimineaţa. Oare când trecuse timpul?
- Zoth Briar. Sfatul meu este să o laşi. Îţi interzic transformarea ei. Prezenţa ta alături de ea nu este potrivită, pentru niciunul dintre voi. Sper că eşti destul de inteligent să înţelegi asta.
Am dat din cap şi am răspuns, încă având-o pe brunetă între braţe.
- Înţeleg Alteţă. Însă îmi pare rău să vă dezamăgesc, e mai presus de voia mea. Şi chiar şi aşa, voia mea îmi spune să fiu cu ea. Nu o părăsesc.
A oftat prelung arătându-şi colţii. Kalah tăcea, privindu-mă mâhnit. Probabil îmi înţelegea destinul. Acum ştiam şi eu , vag ce înseamnă. Am întrebat totuşi.
- De ce?
Şi-a aprins ochii, aceştia transformându-se într-un albastru puternic. Era pentru prima oară când vedeam faimoşii ochi.
- I-am simţit sângele. Şi ştiu cine , mai clar ce este. Briar, nu e din lumea noastră. Nici de-a oamenilor. Nu este ceva normal.
- Nici noi nu suntem. Am adăugat sec şi liniştit.
- Chiar ÅŸi aÅŸa, de ce riÅŸti?
Am privit-o sfidător.
- Pentru că vreau şi pot. Pentru că îmi pasă.
A dat din cap înţelegând înţelesul. Kalah a mârâit, oarecum mâhnit şi m-a scos afară din casa lui. Am început să fug până la casa lui Lilith.
Când am ajuns în casă am simţit o familiaritate extrem de ciudată. Am dus-o în camera ei şi am stat lângă ea. Uşor, a deschis ochii şi m-a privit. I-am zâmbit.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Boy, te fac o tura cu le skate? - sasusaku - xSandra 4 3.355 28-08-2013, 11:21 PM
Ultimul răspuns: Azazel
  Dulce octombrie. Mad Hatter 15 5.501 18-06-2011, 11:09 PM
Ultimul răspuns: Meal.
  Dulce rai si scump infern **angels** 0 1.509 23-05-2011, 08:37 PM
Ultimul răspuns: **angels**
  Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ] Meal. 22 10.217 26-04-2011, 11:07 AM
Ultimul răspuns: Lust.
  Elixirul vietii! Vinul dulce...[+16] Ryuu 2 2.205 12-09-2010, 03:57 PM
Ultimul răspuns: MisS.sAdiStic


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.