Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Muşcătură dulce amăruie

#1
Bună. Mda, ştiu că v-aţi cam săturat de mine :]]. Am venit cu un nou fic, dar nu este doar al meu. Ideea îi aparţine în totalitate lui Venox [ Dia ] iar eu îmi pot asuma merite doar pentru personajul creat [ dacă le pot numi merite ].
Its a Vampire Fiction. Dar, nu o să fie ceva normal şi tipic. Adică , nu vrem să îl facem să pară aşa. Lucrurile or să prindă amploare later, I guess. Sper să vă placă. orice comentarii / critici / păreri sunt foarte bine primite / apreciate.
Mulţumim.

Lectură plăcută!

[center]
Prolog

Când am văzut-o am început să mă schimb. Şi această schimbare nu a fost în bine, căci erau sentimente pe care nu trebuia să le simt. Ştiusem din prima clipă, în adâncul meu că NU e bine. Ştiusem că nu trebuie să fie, că nu am voie. Şi nu mă puteam stăpâni. Când am văzut-o am vrut să fie a mea . Nu doream să îi fac rău, nu aveam dorinţa nebună de a o ucide , ci de-a o face partenera mea – pentru totdeauna. M-a acaparat sentimentul acela nebunesc de a avea pe cineva, şi satisfacţia în urma acestui lucru urma să fie mai mare decât orice simţisem până atunci. Vroiam să îi beau sângele, pe tot. Vroiam să o bag în patul meu şi să rămână acolo pentru totdeauna. Vroiam să o fac una de-a mea.

Şi ştiam că în asemenea condiţii nu mai puteam vorbi de viitor. Însă, simţurile mele înnebuniseră. Nu mai puteam fi acelaşi.

O vroiam.
[/center]

[center]Capitolul 1[/center]

Viaţa se spune a fi un joc frumos, care merită trăit. Ceva în care vei întâmpina şi bune şi rele. Ca să fiu sincer, mereu am crezut asta. Până când.. Nu am mai avut de ce să cred acelaşi lucru, pentru că definiţia cuvântului „ viaţă ” nu mai era aceaşi. Te naşti, trăieşti cu bune şi rele, după care mori din diferite cauze. Naturale sau ... Mai puţin naturale ca şi în cazul meu. Sau ar trebui să spun : mai puţin crezute reale? Atâţia ani „ trăiţi ” şi încă nu pot explica cum trebuie . Oricum mi-am pierdut interesul pentru aşa ceva.
Îmi plăcea mai mult existenţa mea anterioară. O simţeam.

Am apăsat pe frână şi am auzit imediat roţile oprindu-se. Era un zgomot monoton, la fel şi miile de voci din curtea liceului. Mă obişnuisem să îi aud şoptind. Vocile lor răsunau prea clar în urechile mele. La început îmi venea să urlu : Tăceţi dracului din gură ! Dar realizam că eu ar fi trebuit să nu aud ce zic ei . Cu toate astea, o făceam. Şi fusese cu mult timp în urmă când eram o creatură fără experienţă. Am trântit portiera maşinii şi am privit în jur , afişând un zâmbet pervers. Am văzut un grup de câteva fete din primul an care au început să chicotească şi să vorbească despre mine.

- Cât de superb este tipul ăla !
- Absolut superb !
- Ah uite ce zâmbet are!

Replici pe care le auzeam în fiecare zi, şi încă îmi ofereau satisfacţie. Hai să fim serioşi, viu sau neviu îmi place să fiu admirat şi de-al dracului am mai schiţat un zâmbet către ele făcându-le să exclame nu ştiu ce prostie, foarte fericite. Partea frumoasă a lucrurilor e că pot admira şi eu fiecare puicuţă din liceu şi pot să mă culc cu oricare dintre ele; mi se aruncă singure în pat doar când le zic : Hai . Partea proastă în toată afacerea asta e că nu le pot suge sângele niciuneia dintre ele . Mda, există şi dezavantaje când eşti vampir. Oare s-ar supăra vreuna dintre ele dacă aş omorî-o printr-o muşcătură senzuală? Momentul e plin de pasiune, doar am mai făcut asta. Sau poate aş putea să transform pe altcineva în vampir, şi toată lumea e fericită. Aşa aş avea cu cine să stau non-stop. Şi m-ar plictisi şi învinovăţii întreaga existenţă că am adus-o într-o lume a abisului, vidului . Pentru că nu găsesc un termen bun şi coerent prin care să exprim ceea ce înseamnă asta. Să tânjeşti după sângele fiecărei persoane pe care o vezi, e al naibii de greu. Mai ales că nu poţi sări la gâtul nimănui şi să sorbi o picătură, oricât de mică ar fi. În una din zilele astea o să merg să îi mulţumesc amicului meu Hari de la spital. Mi-am notat în gând ideea şi am intrat în clădire. Era clar că nu aveam de gând să îmi fac apariţia la liceu decât în a doua zi; vedetele se lasă mereu aşteptate. Am chicotit la propriile mele gânduri şi am căutat fulgerător clasa. Imediat m-am aflat înăuntrul acesteia . Am auzit grupul vesel exclamând ceva fericite şi s-au adunat imediat în jurul meu. Grupul vesel era constituit din toate puicuţele din clasa mea . Toate constituiau o sursă extraordinară de hrană. Brunete, blonde, şatene, roşcate . Slabe, cu forme bine accentuate, grase – de toate. Nu mă culcasem decât cu jumătate din ele asta pentru că pe celelalte nu vroiam să le stric puritatea. Greu de crezut că mai există şi aşa ceva în zilele noastre; şi mai ales un vampir care chiar vrea să facă fapte bune. Dacă stau bine să mă gândesc, nu sunt tocmai acte de binefacere. Dar nu asta este important; trebuie să exist şi eu cu ceva.
Şi cea mai mică idee mă ajută. E chiar naşpa să nu dormi niciodată şi să gândeşti într-una, ce sunt eu? Animal? Mda, încercam mereu să folosesc „ termenii de azi ” deşi treburile stăteau altfel acum 200 de ani când încă eram viu şi nu îmi plăcea sângele. În fine.
Le-am zâmbit şi m-am pregătit să merg spre locul meu.
- Oh, băiete, unde crezi că pleci? Toată vacanţa ai fost dat dispărut. Nu te-am văzut deloc, nu e drept! Trebuie să te revanşezi.
Angelika şi-a muşcat buza inferioară şi s-a apropiat să mă sărute. Am lăsat-o să îşi facă micul truc, introducându-mi indiferent limba în gura sa. Mă cam plictisea.
- Ok – ok păpuşă, o să mă ai un an întreg; acum lasă-mă să iau o pauză.
I-am făcut cu ochiul şi m-am cărat de lângă ele. Blonda deja începuse să ţopăie de fericire. Avea plastic în loc de creier , puteam dovedi asta oricând. Am oftat, aşezându-mă pe scaunul meu din spatele clasei. M-am decis acum patru ani să încerc să merg şi eu la liceu, oricum nu reuşisem în perioada mea umană. Şi mă ţinea ocupat, acum însă eram în ultimul an. Ce urma să fac mai departe? Nu. Nu sunt gânduri de genul : „ Ce facultate să aleg ? Trebuie să fac rost de bani! Să mă angajez? ” sau preocupări asemănătoare. Am mai oftat odată şi am stat perfect drept pe scaun. Trebuia să îmi amintesc să mă mai mişc din când în când, să respir şi chestii pe care le fac încuiaţii ăştia.
Au tăcut cu toţii când Wilstone a intrat în sală. Moşul avea vreo 60 de ani – cred şi purta aceiaşi ochelari de zece ani ( îl ştiam de când s-a născut , prin alianţă ar fi un fel de stră-stră nepot de-al meu sau ceva asemănător ) . Avea o faţă crispată , plină de riduri şi morocănoasă. Când stai treaz non stop, ai timp să analizezi pe toată lumea. S-a uitat urât la întreaga clasă. Era profesorul reprezentan al clasei noastre – „ diriginte ” cum se numea în zilele astea.
- Avem o elevă nouă.
Vocea lui suna foarte răguşită şi nervoasă pe viaţă. Dacă nu eram obişnuit cu el, aş fi început de mult să râd.
- Vreau să vă purtaţi cu ea foarte bine, să fie clar. Da Markes? Să nu aud de vreo farsă că te exmatriculez.
M-am uitat fugitiv la William Markes, măscăriciul liceului „St. G.” şi m-am întrebat la ce se gândea. A şuşotit ceva şi am înţeles că se pregătea să îi facă vreo farsă noii venite. Neinteresant. Probabil vreo snoabă care se va îndrăgostii de mine şi îmi va cere să îi fac un tur, cum se întâmpla de fiecare dată. Wilstone m-a marcat cu privirea.
- Nu îi fac avansuri.
Am zis cât se poate de serios, în fond ele veneau la mine.
- AÅŸa sper domnule Zoth, aÅŸa sper.
Am încuviinţat din cap şi am oftat plictisit. Poate că asta nu e viziunea pe care o are toată lumea asupra vampirilor – am citit şi eu destule cărţi, dar dacă am fi aşa de mohorâţi ne-am duce pe apa sâmbetii şi ne-am sinucide de multă vreme. Eu doar încerc să mă încadrez printre ceilalţi – deşi cunosc şi vampiri deprimaţi.
Am fost surprins să văd cine intra pe uşă. Recunosc, pentru o secundă nu mi-a trecut nimic prin cap. Un lucru foarte rar.
O fată de înălţime mijlocie, brunetă – cu părul strâns la spate, purta simplu uniforma liceului . Şi arăta atât de diferit de ceilalţi. Evident că un om normal nu putea recunoaşte asta, dar eu ca vampir da. Avea altfel de „ aură ” ( în toţi anii ăştia nu am găsit un cuvânt mai potrivit care să exprime ceea ce înseamnă mirosul şi ceea ce au în exterior oamenii ) . Mirosea atât de bine . Apetisant, a fost primul cuvânt care mi-a trecut prin minte. M-am ridicat ca un fraier de pe scaun şi am privit-o şi.. S-a întâmplat, nu mi-a dat atenţie. Nici măcar nu s-a uitat la mine. Îmi venea să râd, ironic. M-am aşezat înapoi.
Îmi venea să sar la gâtul ei, dacă aş fi avut o inimă ar fi explodat până acum. Dacă îmi putea tremura pielea, ar fi făcut-o până acum. Dacă eram un tip obişnuit aş fi salivat deja. Îmi venea să o fac să fie a mea din toate sensurile.
- Ea este Lilith. Te rog să iei un loc , chiar acolo .
S-a uitat fugitiv prin clasă şi a mers la locul indicat de bătrânu’ Wil iar eu l-am înjurat – pentru prima dată.
E un loc liber lângă mine! Dar nu îl folosise. Şi , în fond aş fi putut să mă stăpânesc? E ca şi cum nu ai fi mâncat de câteva zile – multe, multe zile şi cineva îţi pune în faţă o farfurie plină cu mâncarea ta favorită, caldă... Miroase extraordinar şi tu stai lângă ea. Te poţi opri să nu guşti, măcar un pic? Aşa mirosea şi Lilith . Am vrut să nu mai respir, astfel să nu mai miros, dar nu puteam să mă stăpânesc. Trebuia să merg mai aproape de ea, de gâtul ei.
Am decis, era următoarea pe lista mea. Dacă sângele nu i-l puteam bea, trebuia măcar să mă culc cu ea. I-am observat forma sânilor prin sacou şi m-am bucurat încă odată că ochii mei nu erau normali. Am închis repede pleoapele amintindu-mi că li se schimbă culoarea când sunt atât de excitat. Am ridicat o mână.
- Da domnule Zoth?
- Nu mă simt prea bine, pot ieşi puţin?
S-a uitat straniu la mine şi eu de abia mi-am stăpânit un mârâit. Lasă-mă dracu să ies odată dacă nu vrei să te ucid.
- IeÅŸi.
Am încercat să nu îi iau în seamă tonul ironic şi am fugit din încăpere. Privirea ei nu m-a urmărit şi asta m-a înfuriat şi mai tare.
Ieşisem tocmai la timp, am intrat în baie şi m-am privit în oglindă. Ochii , din ciocolatiul obişnuit deveniseră roşii, caninii deja ieşiseră .
- Stăpâneşte-te Briar, stăpâneşte-te. Am zis cu voce tare pentru a înţelege cât mai bine cuvintele şi am ieşit din clădire. Trebuia să fug şi să vânez ceva.

#2
Ete cine comenteaza :> Deea in persoana, ar trebuit sa te simti onorata Yume =))
/just kidding ^^
Deci NICI NU STII cat de fericita sunt pentru ca tu esti baiatul. Noroc ca ai avut inspiratia s-o pui pe Dia sa ma intrebe.. ca altfel :-w ai fi fost fata. meh. :))
Mi-a placut in mod special prologul, iar dupa primul capitol iti poti da usor seama ca Briar e un baiat rasfatat, dar cred ca Lilith o sa-i arate o lectie ;)) Si abia astept sa vad ce se intampla, e genul de relatie pe care il adooor: baiatul obisnuit ca toate sa-i cada la picioare intalneste o fata care nici nu-l observa si devine obsedat de ea. Mhm, cam cliseic pana aici dar sper ca voi doua sa aduceti ceva noutati si sa faceti din asta un fic memorabil ^^
Rusine mie, dar nu am mai citit ceva de Dia pana acum, nici nu stiam ca scrie defapt lol :)) Abia astept capitolul scris de ea, so don't make me wait long xD

Ah da: besc :> =))
Mult succes in continuare :*:* [unul pentru amandoua:))]

#3
[center]Capitolul 2[/center]

” ‘Ce e locul ăsta? Priveam mirată o încăpere pe care nu o mai vazusem până acum în nici unul din visele care noapte de noapte creeau o continuare făcând un lanţ de întâmplări pe care trebuia să le dezleg la final.
Eram într-o cameră destul de intunecată, singura sursă de lumină fiind lumânările care ardeau dezordonat, parcă prevestind ceva rău. Geamurile erau acoperite de draperii roşii care erau în ton cu mobila neagră. Atmosfera era destu de grea, dar în acelaşi timp misterioasă şi atrăgătoare.
Privind prin cameră, am observat într-un colţ al camerei o siluetă care stătea nemişcată. Prima oară am crezut că mintea imi joacă o farsă, dar mi-am dat seama că acea siluetă e ceva care există. M-am apropiat încet, cu gândul de a o atinge. Am întins mâna, dar silueta mi-a prins braţul, încercând să mă ţină departe. Din întunericul enervant, am văzut doi ochi de culoarea sângelui care îmi dădeau fiori în tot corpul. În următoarea secundă am simţit cum ceva pătrunde prin pielea gâtului.”

M-am trezit întrebându-mă ce a vrut să însemne acel vis. Eram speriată. Dintotdeauna mi-au plăcut vampirii. Citeam cărţi, vizionam filme, căutam fel si fel de documentare, toate astea întărindu-mi şi mai mult credinţa în existenţa lor.
M-am uitat la ceas. În clipa următoare am sărit ca arsă din pat. Era prima mea zi în liceul cel nou, iar eu eram pe cale să întârzii. Da,într-adevar,puteam fi iertată pentru că am întârziat, dar nu vroiam ca prima impresie să fie una proastă.
Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, apoi m-am dus să mă îmbrac. Bineînţeles că trebuia să iau uniforma liceului pe mine care consta în fustă şi sacou, ambele fiind in pătrăţele roşu cu negru. Cel puţin uniforma asta îmi plăcea, doar avea combinaţia mea de culori preferată. În 10 minute eram gata aşa că am ieşit pe uşă; nu înainte să mă uit la ceas. Era deja târziu,deci trebuia să alerg până la liceu. Norocul meu că nu era atât de departe.

‘Asta a fost chiar obositor’ gândeam în timp ce îmi trăgeam sufletul. Eram obişnuită să alerg, numai că acum am alergat peste măsură. Am intrat în curtea şcolii care era pustie. Probabil din cauză că se sunase sau cine ştie.
Păşeam pe culoarele şcolii grabită şi disperată pentru că nu îmi găseam clasa. Din fericire am dat peste o profesoară pe care aveam s-o întreb. Era o femeie subţirică, îmbrăcată într-o rochie albastră, lungă până la genunchi, fiind completată de o pereche de cizme albastru închis cu toc de patru centimentri. Avea părul şaten, dar nu un şaten obişnuit, era o culoare mai aparte,la fel ca şi ochii.Avea ochii albaştrii,dar nu era nuanţa de la rochie sau cizme,era mai mult o combinaţie dintre cele două.
-Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune şi mie unde este clasa 12B?
-Desigur. Ultima de pe partea dreaptă. Mi-a răspuns ea cu o voce blândă care îmi amintea de glasul mamei mele.
M-am îndreptat unde mi-a indicat. Am bătut uşor în uşă, apoi am intrat înauntru. Profesorul era deja acolo. Am picat la ţanc pentru că tocmai anunţa clasa ca vor avea o nouă colegă care bineînţeles – eram eu.
-Ea este Lilith. Te rog să iei un loc , chiar acolo .
Vocea profesorului era atât de ciudată încât mă făcea să râd. Am pus mâna la gură pentru a-mi acoperi zâmbetul ştrengar care mi se afişase pe buze. Priveam în clasă pentru a vedea cu cine voi avea de a face,apoi m-am dus la locul care mi-a fost indicat de professor.
Stăteam la geam, deci ma puteam pierde uşor prin gânduri când stăteam la vreo oră care era absolut plictisitoare. Începusem să am o senzaţie ciudată,ştiam că eram privită de cel care stătea lângă mine. Chiar mă enerva pentru că nu îmi plăcea ca cineva să mă privească intens.
- Nu mă simt prea bine, pot ieşi puţin?
Vocea lui răsună în clasă. M-am uitat cu coada ochiului la el.Era un tip înalt, bine făcut,cu pielea albă. Era un brunet atrăgător cu ochii ciocolatii. Ochii lui parcă erau ca de sticlă, te puteai oglindi perfect în ei.
-IeÅŸi.
Nu m-am uitat când a ieşit din clasă. Nu mă interesa,în schimb auzeam vocile fetelor din clasă care şuşoteau diverse lucruri despre el. Am întors capul instinctiv spre ele şi am văzut că se uitau la mine furioase, de fapt ma urau. Clar tipul ăsta era popular,culmea fiind faptul că stau chiar în faţa sa. În locul pe care orice fată din clasă vroia să îl aibă. Am auzit clopoţelul care suna de zor şi anunţa pauza.
-Bună ziua. Am auzit vocea profesorului de mai devreme. Tonul îi era atât de sarcastic încât mă făcea să mă întreb cum de trăise atât de mult.
Nici nu m-am obosit să mă ridic. Priveam pierdută spre uşa ce duce spre coridorul aglomerat de populaţia liceului. În următorul minut, l-am văzut că intră pe uşă. Mi-am luat imediat privirea de la uşă pentru a mi-o îndrepta spre tablă. Nu vroiam să creadă că am devenit una dintre fanele lui aşa din prima zi. Bine, adevărul era că nici nu aveam de gând să fac asta,nu îmi stătea în fire.

#4
@Fantasy Eyes -- mă bucur că ai trecut pe aici şi că îţi place şi acest fic. Sper să continui să citeşti xD Ne străduim :]]. > : d <
@ Aylin -- Deea =]] DEAR :]] bine că ai trecut pe aici. Merci de părere. Şi eu te b . e . s. c .

Capitolul următor, fără dar şi poate. chiar aici D:
Lectură plăcută ! <3

[center]Capitolul 3[/center]

Când m-am întors în clasă, totul părea la fel. Era încă acolo şi eu păream să o iau razna de fiecare dată când o vedeam. Fir-ar să fie cu simţurile astea prea bine dezvoltate. Am respirat adânc, de parcă aş fi avut nevoie de asta, şi i-a simţit iar mirosul. Minunat, cu adevărat minunat!
Mi-au stat în cale Angelika şi celelalte prietene ale sale.
- Ai păţit ceva păpuşel?
Tonul ei era pesemne îngrijorat. N-am timp de tine, cară-te. Cred că era pentru prima dată când nu îmi păsa de puicuţele din faţa mea, vreau să zic aveam o reputaţie de păstrat. Dar azi nu era ziua mea bună, trebuia să vorbesc cu Lilith. Măcar odată.
- Da. Mi-e rău. Aş aprecia dacă aţi considera că nu exist azi.
S-au dat din faţa mea şi au exclamat ceva, dar nu aveam chef să desluşesc ce . M-am apropiat de brunetă, admirându-i ochii verzi .
- Bună.
Am zis aproximativ vesel când m-am aflat lângă banca ei. Mă deranjase că nici măcar nu îmi adresase o privire, nici măcar una. Poate încă nu mă remarcase, era aşa ceva oare posibil? Eram plin de mine însumi, pentru că aveam motive să fiu. Am privit-o seducător.
- Hei.
A zis indiferentă ridicându-şi privirea către a mea. Puteam vedea că era plictisită. Iar eu eram lângă ea, cum dracu era asta posibil?
- Vrei ceva?
Mi-a zis când a văzut că nu am de gând să scot vreo vorbă. Stăteam pierdut privind-o, imaginându-mi cum ar fi dacă aş putea să o muşc, măcar puţin . De parcă m-aş mai putea opri odată ce-aş muşca-o.
- Ăă, da. De fapt chiar vreau.
S-a uitat şi mai plictisită la mine, asta m-a înfuriat. Ce dracu e în neregulă cu tine? Sau cu mine? Cu mine nu are ce să fie, perfecţiune în vârstă de 200 de ani. Am avut eu grijă de asta. Pentru prima oară , de când mă ştiu, era gata să îmi pierd controlul. Mi-am zis „ calm , calm ” . Rezolv eu asta.
- Åži?
Åži ce?
- Pe tine te vreau.
A început să râdă sarcastic . Eu nu glumisem, şi ştiu că nici tonul meu nu arăta ca şi cum aş fi făcut asta. Am folosit acea voce seducătoare; toate, una câte una au căzut pentru cea mai simplă replică. Şi totuşi, puteam remarca că aceasta nu era ca toate celelalte pe care le cunoscusem. Vroiam să o ating, să o sărut, să o fac a mea. Pentru totdeauna. Şi iar, dacă aş fi avut inimă ar fi luat-o razna.
- Dacă doar asta aveai să-mi spui, poţi să pleci.
Ce insuportabi, ce enervant, ce stresant. Nu fusesem niciodată tratat astfel. Poate îmi primeam pedeapsa. Am încercat să pun mâna pe ea, dar s-a ferit.
- Eşti ciudat, tipule. Mi-a zis ridicându-se şi ieşind din clasă.
Poate că şi tu ai fi ciudată dacă ai muri la nouăsprezece ani şi te-ai trezi ca şi vampir . Am adăugat în gând. Am decis să mă aşez pe scaunul meu şi să nu o mai bag în seamă. Ce naiba, aveam şi eu orgoliul meu. Mimi , o colegă roşcată s-a apropiat de mine şi s-a aplecat peste bancă.
- Bună Briar.
Nu i-am răspuns, nici măcar nu m-am uitat la ea.
- Hei , eşti aici? Hello, Mimi către Briar.
M-am uitat sever la ea.
- Dispari .
S-a uitat urât şi a plecat, fără să mai zică altceva. De parcă aveam timp să mă ocup de fiecare păpuşă fără creier. Aveam propriile mele probleme. Minunat, acum trebuia să îmi petrec tot timpul liber gândindu-mă de ce nu mă place această Lilith sclifosită. Am două picioare, am două mâini, un cap... Ochi, gură, nas. Mda, din câte ştiu eu nu îmi lipseşte nimic. Şi nu arăt deloc rău. Atunci? Sigur nu îi plac băieţii; dar oricum pe mine mă place toată lumea.
A apărut şi ea în clasă atunci când clopoţelul ăla zgomotos a sunat. Am dorit să nu îl aud chiar atât de tare, parcă cineva îl zornăia în urechea mea. Ora a trecut foarte greu, poate pentru că era în faţa mea şi mirosea... Apetisant. Mi-o imaginam deja sub mine. Exagerând, cum o făceam de obicei.

- Plecăm odată?
Am auzit-o pe Claire strigând în întreaga clasă. Am dat afirmativ din cap şi toată lumea s-a ridicat, şi-au adunat lucrurile şi au decis să plece. Clasa noastră nu prea stătea în primele zile. Am aşteptat să iasă toţi, şi am tras-o de mână pe Lilith.
Am privit-o adânc în ochi , încercând să văd mai departe de ei. Încercând să simt ceea ce nu puteam să mai fac. Pielea îi era caldă, încerca să se despartă de mâna mea. Probabil îmi simţise răceala. Dar nu i-am dat drumul. Am izbit-o de perete, dar am încercat să fac asta cu foarte puţină forţă. Speram să mă fi controlat. I-am prins ambele braţe într-ale mele şi mi-am apropiat chipul de al ei.
- Dă-mi drumul! M-a atenţionat furioasă, încercând să îmi dea un picior undeva. Mi-am strecurat genunchiul uşor între picioarele sale, astfel încât nu se mai putea mişca.
- Nu vreau.
I-am zis jucăuş lingându-i gâtul. Proastă mişcare, acum doream şi mai mult să îmi înfig colţii în pielea asta fină şi caldă. Puteam vede fiecare venă şi pe unde se scurgea fiecare firicel de sânge. La dracu cu simţurile asta. Am expirat, am inspirat. I-am prins iar mirosul seducător.
- Dă-mi drumul. De data asta a ţipat, probabil pentru a o auzi cineva. Asta mi-a răsunat în urechi groaznic. Aşa că m-am aporpiat foarte repede de ea şi am sărutat-o. Am încercat să îmi ţin colţii cât mai bine ascunşi şi să nu îi scot, nu puteam risca să o muşc sau ceva. Mi-am introdus limba în gura sa micuţă savurând fiecare părticică. Nu cred că era cazul să zic că recunoşteam ce pastă de dinţi folosea.
I-am simţit bătăile inimii puternice. Ce păcat că nu puteam desluşi dacă sunt din cauza panicii sau excitării, că eu nu ştiu dacă mai puteam ţine mult în mine. Am dat drumul instinctiv mâinilor sale, luând-o de şolduri şi pipăind-o. Nu am simţit să îmi răspundă la sărut, dar eu am continuat. M-am trezit brusc cu o palmă peste faţă atunci când mi-am trecut degetele pe sub cămaşă. Frate, şi de abia ajungeam să îi ating unul dintre sâni. Mi-am amintit să întorc faţa brusc, de parcă mă durea cu adevărat atunci când m-a pleznit. Pun pariu că o durea mâna îngrozitor.
Aşteptam să scoată măcar una sau două lacrimi, dar m-am trezit cu câteva urlete şi ţipete. Ce personalitate. Ah, şi insulte. Începeam să o ador chiar mai mult şi nu puteam înţelege de ce.
- Idiotule. Cine te crezi să mă săruţi? Să nu mă mai atingi în viaţa ta!
Care viaţă? Eu sunt mort de mult. Am zâmbit sincer , cum nu mai făcusem până acum în faţa unei fiinţe umane şi iar am prins um moment de instabilitate, un moment în care nu era atentă. I-am mai dat un sărut scurt, încă zâmbind. Asta a enervat-o şi mai tare. M-a mai plesnit odată. Nu se săturase de durere?
- Au- au!
Am zis eu părând chiar „ îndurerat ” .
- Uite ce e , mie nu îmi placi aşa că nu te apropia de mine ! Nici acum, nici ... Niciodată! Cară-te!
A încercat să mă dea la o parte din calea sa, dar nu am lăsat-o să treacă chiar atât de uşor.
- Niciodată să nu spui niciodată.
Mi-a dat cu geanta în cap şi eu m-am ferit din faţa sa. Poate era înde-ajuns pentru o singură zi, pentru că deja îmi simţeam colţii coborând şi ochii schimbându-se . Am lăsat-o să fugă puţin, după care am decis să o urmăresc. Trebuia să ştiu unde locuieşte. Un alt avantaj atunci când eşti vampir este că poţi trece şi neobservat – atunci când doreşti şi depinde şi de cantitatea de sânge băută ultima dată şi când s-a întâmplat asta. Eu eram oarecum sătul, deşi atunci când o vedeam pe Lilith puteam nega asta cu înverşunare.
Mergea nervoasă pe stradă. Începuse să vorbească încet singură.
- Cine se crede şi prostul ăla? De parcă eu aş vrea să fiu sărutată de el! Şi să mă atingă. Sper să mă lase în pace. Atât îmi trebuia, să mai intru în conflict şi idioatele din noua mea clasă. Minunat!
Am înţeles sarcasmul din vocea sa şi cu greu m-am abţinut să nu sar în faţa sa şi să o mai sărut odată. Am văzut-o intrând în locuinţa sa, după care am plecat. Măcar acum ştiam unde stătea. Şi urma să aflu şi mai multe despre ea; la noapte. Pentru moment aveam alte lucruri de făcut – deşi nu erau mai importante.
Am ajuns în apartamentul în care locuiam cu un tip – uman şi m-am trântit în pat de parcă aş fi fost obosit.
- Salut Briar . L-am auzit pe Arnold din bucătărie. Tipul ăsta ar fi trebuit să fie fată. Poate de asta era gay .
- Hei Arny, ce dracu faci acolo?
- Mi-e foame. Nu vrei şi tu să mănânci ceva?
Am început să râd la aluzia sa.
- Îmi pare rău dar nu îmi vine să te mănânc Arnold , dacă aveai alt organ , o pereche de sâni generoşi şi alte caracteristici de genu’, te mâncam în mai multe feluri.
A râs şi el la replica mea.
- EÅŸti un vampir tare ciudat.
Era fain să ai măcar o persoană să ştie ce eşti cu adevărat. Dar aiurea să îţi zică într-una că erai ciudat.
- Ai văzut tu vreun vampir normal?
M-am aflat într-o secundă pe un scaun , în bucătărie. Pregătea nu ştiu ce fel de supă, şi nu îmi plăcea cum mirosea. Simţeam prea tare mirosul ingredientelor şi mă irita.
Trecuse mult de când mâncasem şi eu aşa ceva.
- Păi tu eşti singurul vampir pe care îl cunosc.
- Åži Hari.
S-a gândit câteva secunde.
- Da, şi Hari. Oricum voi trebuia să fiţi fioroşi. Nu? Aşa spun „ cărţile ” despre voi.
- Cărţile zic că noi putem muri dacă ne înfigeţi un ţăruş în inimă Arnold, dar noi nu avem inimă. Şi ce să mai crezi?
Am plecat din bucătărie, agitându-mă prin apartament. Deja mă plictisisem şi „ Înălţimea Sa” nu mai suna odată. Am auzit într-un final ţârâitul telefonului fix.
- Da? M-am aflat acolo cât ai clipi.
- Briar, am o nouă ţintă pentru tine. În cartierul chinezesc , Marcus ne face probleme. Îi vreau capul la noapte.
- Desigur Domnia Ta. Vreau plată în bani cash.
Am chicotit, dar nu era de glumă cu tipul ăsta.
- Sigur, dacă îţi faci treaba cum trebuie.
- ÃŽntotdeauna.
Am răspuns închizând.
- Nu te-ai săturat de ucis? Mi s-a adresat Arnold. Dar ochii mei deja se făcuseră roşii. Am dispărut, înainte să îl consider pe el ţinta mea.

#5
Uhuuuhuu un fic cu vampiri:X hmm e primu ficu cu vampiri pe care il citesc:))
Imi place personalitatea fetei si imi place ca il face pe Briar sa se enerveze fiindca nu ii da atentie:D
Imi place mult stilurile voastre :D :X
Scrie frumos si bine impreuna :) si sunteti compatibile ca sa spun asa
Hm sunt curioasa sa stiu cine e Inaltimea Sa...
Hmm.....cred ca trebuie sa ne dezveliti multe :D
Asa ca eu va intreb? CE asteptati?:))Invitati speciale?
Eu pot sa fac si de acelea daca vreti, plus ca se apropie si Craciunu
Asa ca va rog scrieti mai repede, doar nu vreti sa mor aicia si sa fiu si eu vampir, pe mn nu m-ar deranja, dar cine credeti voi ca ar fi primele mele tinte...eu nu va sugerez sa aflati:))
Spor la scris si vreua capitolul urmator:D
Kissu si bye bye
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#6
Salut <33
Am trecut si eu pe aici :x Imi place la nebunie ce scrieti :x Nu mai am rabdare pana la urmatorul capitol xD Va rog sa vina repede T_T Chiar aveti talent la scris , nu gluma . Nu am nimic de criticat , deoarece totul este perfect . Greseli nu am observat , nici n-am stat sa le caut ca un detectiv xD Ce-mi place de Lilith <33 Il nelinisteste pe vampir , imi place xD Uuu , sunt curioasa sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol xD Am observat ca scrieti repede , sper sa fie mereu la fel , deoarece nu mai am rabdare pentru ce va urma xD Va urez succes in continuare <33 Bye si va pup dulce :*

Don't try to be perfect . Just be yourself .

#7
La naiba in puii mei Teh prea esti geniala ca baiat. It should be illegal, wtf
*cough* Ahem.. da, oricum stii prea bine parerea mea despre cum scrii. Dar nu conteaza, mereu o sa ti-o zic, pentru ca laudele nu pot sa faca decat bine si te ajute sa devii mai buna ^^ Te-as critica, si stii foarte bine ca imi sta in fire sa fiu acida dar pur si simplu.. n-ai cu ce frate, n-ai cu ce. :)) Nici greseli de tastare nu am vazut. Ori nu ai facut ori eram eu prea prinsa in poveste ca sa-mi dau seama.. amandoua sunt destul de plauzibile XD
Imi place atitudinea lui, mai ales cand a zis Eram plin de mine însumi, pentru că aveam motive să fiu. si Ce dracu e în neregulă cu tine? Sau cu mine? Cu mine nu are ce să fie, perfecţiune în vârstă de 200 de ani. Am avut eu grijă de asta. Deci a fost prea tare =))
Lilith mi se pare din ce in ce mai interesanta si ABIA astept sa vad cum va cadea in bratele lui ;)) Pentru ca presupun ca pana la urma si ea va fi innebunita de el. E invitabil, duh~ [desi sincera sa fiu daca aia as fi fost eu as fi sarit de mult pe el] lol XD

Can't wait to read the next chapter <33
xoxo, besc :> =)) :*:* You know you love me too. ;))
Love me or hate me. Either way I'm on your mind.

#8
Am aterizat si eu pe aici si uite de ce am dat!! Un nou fic....cu vampiri :))

Trebuie sa recunosc, este primul fic cu vampiri pe care-l citesc si trebuie sa spun ca doar dupa trei capitole si deja il ador!!! :)).....deci v-ati ales cu o cititoare fidela :))

Ce pot spune, capitolele sunt bune...modurile de expunere se imbina armonios, greseli de tastare nu am vazut (cel putin nu m-am uitat dupa ele :)) , nu ma intereseaza asta la un fic atata tp cat e bun :)) )

Adoor atitudinea lui Lilith, adica se vede ca are o personalitate puternica...

Abia astept urmatorul capitol!!! M-ati facut foarte curioasa!!!

Bafta!! Bye bye :*

#9
Omg...thank you girls^^.Ne bucuram ca va place ce a iesit <3.Sper sa cititi in continuare:x.O sa incercam sa scriem repede ca sa nu fie prea lunga asteptarea :)).So..here goes chapter 4^^

[center]Capitolul 4[/center]

Deşi eram pierdută în gânduri,am putut să aud cum una dintre fanele lui l-a întrebat dacă se simte bine.Hmph,unde mai pui că era şi îngrijorată,oare fetele astea nu au pic de demnitate?Chiar mă întreb ce-au văzut la tipul ăsta,mie nu mi se pare nimic diferit.Bineînţeles că întrebarea fanei trebuia să primească şi un răspuns.Am auzit un da,mi-e rău,aş aprecia dacă aţi considera că nu exist azi sec.Imediat după asta am auzit un bună.Acum chiar mă întrebam dacă era pentru mine având în vedere că eram singura persoană pe lângă acelea in clasă.Am întors capul si l-am privit plictisită.
-Hei,i-am răspuns eu sec.Vrei ceva? l-am întrebat când am văzut că se uita aşa de fermecat de ce vedea în faţa lui.Baiete,nu sunt vreun extraterestru ca să te uiti aşa la mine.
-Ăă,da.De fapt chiar vreau,mi-a răspuns în timp ce afişa un zâmbet seducator.Asta m-a amuzat la culme.Tipul încerca să mă abordeze,probabil vroia să facă în aşa fel încât să devin vreo fană disperata de a lui.
-Åži?
‘Şi ce îmi zici mie?Ă?’
-Pe tine te vreau.
Auzind asta,am început să râd.Chiar avea tupeu,păcat că la mine nu ţinea.Replica lui m-a dat complet pe spate.Mă gândeam dacă să îi răspund sau să îl ignor.
-Dacă doar asta aveai să îmi spui,poţi să pleci.
Chiar mă aşteptam să plece după ce i-am spus asta,dar în schimb a încercat să pună mâna pe mine,noroc cu reflexele mele căpătate de-a lungul timpului.M-am ferit.Se vedea oe faţa lui că asta l-a enervat la culme.Oare ce era cu el?Era atât de ciudat.M-am decis să plec din clasă,dar nu înainte să îi dau replică.
-EÅŸti ciudat tipule.
Am ieşit din clasă.Acum chiar aveam o dilemă,unde aveam să mă duc să îmi petrec pauza?Am început să paşesc calmă pe culoarul aglomerat.Mă îndreptam spre baie.Ajunsă acolo am început să îmi retuşez machiajul,apoi m-am îndreptat spre o cabină.Simţeam nevoia să fumez.Mi-am aprins o tigară şi am început să trag uşor.


M-am întors în clasă fix când se sunase.Cheful pentru ore dispăruse.Vroiam să plec acasă.Nici nu am intrat bine că am şi auzit glasul unei colege.
-Plecăm odată?
Credeam că nu mai zice odată cuvântul magic.M-am îndreptat spre locul unde stăteam.Mi-am strâns lucrurile,apoi am dat să ies pe uşă când cineva m-a apucat de mână.Deja ştiam cine avea tupeul magnific să mă ia de mână şi să mă tragă înapoi în clasă.
Atingerea era atât de rece încât vroiam să dispară.Mă privea în ochi.Chiar mă deranja atât de rău încât m-am răstit la el.
-Dă-mi drumul! I-am spus în timp ce vroiam să îi dau un şut.
Atunci m-a izbit de perete,tinându-mi mâinile deasupra capului.Am simţit cum piciorul lui îşi face loc între picioarele mele.Senzaţia era plăcută,dar nu vroiam să mă gândesc la asta.Trebuia să scap cumva de el.
-Nu vreau,mi-a spus în timp ce limba lui trecea uşor peste gâtul meu.
Mii de fiori îmi străbăteau corpul.Începeam să mă simt ciudat.Îi simţeam respiraţia calda pe gât.Acum vroiam mai mult ca niciodată să mă lase.Dacă continua aşa,aveam să îmi pierd controlul.
-Dă-mi drumul,i-am spus din nou,dar pe un ton mai ridicat.
Îmi făceam speranţe că cineva va intra în clasă în acel moment.Era singura mea scăpare sau poate nu.Din nefericire,a făcut mişcarea care nu vroiam să o facă….m-a sărutat.Corpul începuse să o ia razna.Inima îmi bătea cu putere.Limba lui se juca nestingherit prin gura mea.Vroiam să îi răspund la sărut,dar aveam să devin una dintre fanele lui şi nu vroiam asta.După ce mi-a dat drumul la mâini,m-a prins de şolduri şi a început să mă pipăie.Apoi a început să îşi croiască drum pe sub cămaşa mea pentru a îmi atinge sânii.Atunci era momentul.I-am lipit o palmă pe obrazul stâng.Mă aşteptam să mă doară mâna,dar nu mă durea deloc.Am început să urlu la el şi să-l insult.Chiar merita asta.
-Idiotule,cine te crezi să mă săruţi?Să nu mă mai atingi în viaţa ta,i-am zis nervoasă.
Speram că o să plece şi o să mă lase în pace,dar m-am înşelat din nou.M-a sărutat.De data asta fiind scurt.I-am mai lipit o palmă.Cu siguranţă îl durea obrazul.
-Au-au!
Imediat mi-am dat seama că tonul lui era ironic.Acum aveam să îi dau o replică dureroasă.
-Uite ce e,mie nu-mi placi aşa că nu te mai apropia de mine!Nici acum,nici….niciodată!Cară-te!
Spunându-i asta,am încercat să îl dau după mine.L-am împins puţin,dar nu s-a mişcat nici măcar un milimetru.
-Niciodată să nu spui niciodată.
Auzind asta,i-am trântit şi o geantă în cap.Am profitat de ocazie ca să fug.Acum chiar că am fugit ca o laşă,dar îmi ajunsese.Am fugit tot drumul până acasă.Ajunsă acolo,am deschis uşa rapid şi am intrat înăuntru.
‘În sfârşit acasă’
M-am trântit pe canapea.Somnul incepea să mă cuprindă când am auzit telefonul sunând.
-Alo.
-Hei Lilith.Ce faci?Vrei sa ieşim undeva în seara asta?
Era prietena mea cea mai buna,Mary.Mă pregăteam să o refuz când..
-Åži nu accept nici un refuz.
-Ai vreun loc anume în care doreşti să fii?Sau ai din nou vreo întâlnire la care nu vrei să participi şi vrei să mă trimiţi pe mine?
-Ăă,nu.Nu am mai ieşit de foarte mult timp împreună şi mă gând…
-Da,de ieri.
-Se pare că nu ai o dispoziţie prea drăguţă.Uite cum facem…în seara asta vin la tine,dar găteşti.
-Mda,bine.Te aÅŸtept.
-Pe la 8 e bine?
-Pe la 8 atunci.
Am închis telefonul.Asta mi-a pus capac.M-am dus să fac un duş,apoi m-am băgat în pat.Vroiam să dorm puţin,numai că întâmplările din acea zi nu mă lăsau.Imagini care nu vroiam să le revăd îmi reveneau în minte.Îl uram.Acum aveam motiv.Avea să plătească pentru ce-a făcut.

#10
Venox :x Cat ma bucur ca ai pus continuarea :cry:
Deci cum am mai spus imi place ca scrieti repede :x Nu ne lasa-ti sa asteptam <33 Deci capitolul acesta este grozav :x Nu am nimic de criticat <33 Este pur si simplu adorabil xD Imi place enorm cum povestesti din punct de vedere a lui Lilith . Cat a putut-o enerva vampirasul xD Eh pun pariu ca o asteapta multe pe fata asta xD Sper sa vina continuare repede :> Nu am vazut greseli , deci totul este perfect . Spor la scris , bye si va pup dulce pe amandoua :* Pentru toata munca depusa :>

Don't try to be perfect . Just be yourself .



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Boy, te fac o tura cu le skate? - sasusaku - xSandra 4 3.355 28-08-2013, 11:21 PM
Ultimul răspuns: Azazel
  Dulce octombrie. Mad Hatter 15 5.501 18-06-2011, 11:09 PM
Ultimul răspuns: Meal.
  Dulce rai si scump infern **angels** 0 1.509 23-05-2011, 08:37 PM
Ultimul răspuns: **angels**
  Ultima picătură de sânge [ Nya & Metal ] Meal. 22 10.216 26-04-2011, 11:07 AM
Ultimul răspuns: Lust.
  Elixirul vietii! Vinul dulce...[+16] Ryuu 2 2.205 12-09-2010, 03:57 PM
Ultimul răspuns: MisS.sAdiStic


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.