Minte criminala

[Ichigo.]

Capitolul IV

Dupa ce mama sa a iesit, fata a afisat un zambet strengaresc. Inca ii venea sa rada. Amesteca cu furculita in farfuria cu mancare de pe masa. Nu avea chef sa manance.
S-a ridicat si a urcat tiptil scarile, pana cand a ajuns in camera sa. Mult iubita sa camera, care era plina de lucrurile ei, bineinteles. Toate erau aruncate pe jos in toate sensurile. Din multitudinea de obiecte ce erau asezata intr-o dezordine perfecta pe biroul sau, a reusit sa ia telefonul, si tastand repede l-a pus la ureche asteptand taraitul.
-Alo! se aude o voce de la celalalt capat. Prietena sa, Aiko avea o voce ragusita si somnoroasa.
Sayumi a zambit incercand sa para nevinovata cand si-a dat seama ca tocmai a trezit-o, si a raspuns:
-Nu-i asa ca vi la mine?
Aiko i-a confirmat si a inchis repede telefonul. Sayumi s-a mai privit odata in oglinda nerabdatoare ca prietena ei sa ajunga. Era o zi atat de frumoasa incat nici macar ea nu putea fi morocanoasa. Ea, care putea detine recordul la a ironiza pe cineva.
Isi pusese in gand sa faca putina plaja, si sa se bucure de apa calda din piscina. Voia sa fie o zi reusita. Era sambata. Macar azi nu mergea la scoala. Nici macar nu voia sa se gandeasca ca luni o asteapta din nou acelasi lucru. Sa stea inchisa intre patru pereti ascultand pe cineva cum palavrageste nu-stiu-ce teoreme.
A zambit parca facandu-si o plecaciune in oglinda, dupa care a inceput sa alerge pe scari in jos. A cules de peste tot prosoape, creme si s-a schimbat in costumul de baie. A luat sezlongurile si a iesit grabita afara asezandu-le pe marginea piscinei. Privind apa limpede care stralucea reflectand razele soarelui, a inceput din nou sa zambeasca.
Prietena sa tocmai parcurgea aleea lunga care ducea la curtea din spate. Fetele s-au salutat politicos incepand sa chicoteasca si sa povesteasca.
Nu au mai stat mult si au sarit amandoua in apa lasandu-si trupurile sa se resfete. Apa limpede si rece le racorea dupa caldura groaznica ce era afara.
Dupa o zi lunga si frumoasa petrecuta afara, Sayumi si-a condus prietena, dupa care a intrat din nou in casa facand un dus pentru a se curata de clor. A imbracat pijamalele preferate si s-a asezat in pat, privind la televizor. Nu apuca sa atipeasca, pentru ca usa se deschide. Mama sa se intoarse acasa. Femeia radia de fericire. Ea i-a spus ca maine, barbatul pe care il cunoscuse va veni in vizita. Nu stia de ce, dar nu voia asta. Suferise prea mult atunci cand parintii s-au despartit. La varsta aceea nu a putut intelege de ce. Si nici acum nu i-a fost cu putinta sa accepte asta. Amintiri din trecut o rascoleau. Isi simtea inima zdrobita.
-Nimeni nu va lua locul tatei! a strigat ea inainte sa isi afunde fata in perne.
Habar nu avea cum va fi noul iubit al mamei. Cert era ca nu va putea sa il accepte.
Cu mainile parca tremurand, a luat telefonul si a vrut sa isi apeleze prietena pentru a-i povesti tot, asa cum facea de obicei. Din pacate prietena sa nu a raspuns la telefon.