Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Cirese [+16 / +18][yaoi]

#11
Cu intarziere,dar am citit.Chiar esti mai buna ca inainte si imi place foarte mult faptul ca nu descrii ca altii,adica din perspectiva unei fete[alte fete asa fac] si tu descrii din perspectiva unui baiat mai mlt de cat ar putea alti baieti:))....:bv:
Te descurci foarte bine.
Astept cu nerabdare acel capitol si incearca sa faci intarziata asa zisa "vizita" a acelor secvente...Multumesc
Bye si bafta
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.

#12
Hello din nou
Un nou capitol superb, pe care la-m citit fara macar sa ma misc din fata laptopului.
Imi place extrem de mult ca incerci sa te bazezi mai mult pe sentimente si folosesti mai mult naratiunea si descrierea decat dialogul. Este normal ca nici dialogul sa nu lipseasca deoarece este foarte important, eu una cel putin ma plictisesc de moarte, daca intr-un capitol sunt descrise doar sentimente si personajele nu prea comunica intre ele. Bine, asta nu cred ca se pune si in cazul tau. Tu ai avut de toate. Greseli nu am observat, sincera nici nu m-am uitat dupa asa ceva, las pe altii sa se ocupe cu aceste lucruri:10:
Dialogul dintre cei doi mi s-a parut interesant, adica m-a atras felul in care vorbea Sakurai, pare atat de matur. Sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare. Nu inteleg cum poate cineva sa-si schimbe starea de spirit asa rapid. Ma atrage acel barbat prin felul in care se comporta, mie imi da impresia ca este o persoana trecuta prin multe. E interesant cum gandest si felul in care ii raspunde acelui baiat, al carui nume inca nu ni le-ai dezvaluit:10:, ne da impresia ca stie sa manipuleze foarte bine cuvintele. Are mare dreptate, o persoana moare, dar in acelasi timp una se naste. Este un curs al vietii pe care nu il poate schimba nimeni. Oamenii oricum vor murii odata si odata, fiecaruia ii vine randul, de aceea dupa parerea mea trebuie sa facem toate lucrurile pe care dorim sa le realizam in viata cat mai avem ocazia nu ?
De abia astept continuarea sa vad cu ce ne mai surprinzi de data asta:*
:bye:



Btw :10: Am vazut ca ai zis ca poate o sa continui si restul ficurilor. Ador Fructul interzis si vreau sa vad cum il salveaza pe Kai de dementul ala si mai vreau ca relatia lui cu Shuichi sa se imbunatateasca, adica parca se impacau deja destul de bine, dar tu te-ai gandit sa-i desparti:yada:
Te rog foarte frumos sa continui:pls::pls:
To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

#13
Bine ai revenit!! :zuppy23: Finally, the Angel is back.
Stiu ca acum ai alt nume dar parca eu tot nu ma pot obisnui:10:.
Sunt mai noua, dar ti-am citit ficurile inca de dinainte de a avea cont pe site. Dintre toate cel mai si cel mai mult mi-a placut MTBL (stiu ca ti s-a mai spus, dar eu tot trebuie sa te felicit). Nu stiu daca o sa intri in istorie, dar in istoria acestui site cu siguranta ai un loc de cinste.
O noua poveste care are un viitor promitator. Cu siguranta vei avea foarte mare succes, tinand cont dupa numarul de comentarii de pana acum (sorry am intarziat:10:).
Interesanta chestie :ha:. De obicei numele provenite de la cuvantul "floare de cires" sunt nume de fete. Mai rar am se intalneste la baieti.

Felicitari inca o data. :bv:
:bye: :*:x:*
[Imagine: damon-and-elena-mating-dance.gif]
No will to wake for this morn
To see another black rose born
Deathbed is slowly covered with snow
[Imagine: tumblr_mbpavhdSII1qc7rtu.gif]

#14
Uite ca ajung si eu in sfarsit:D
Sorry k am intarziat atat, dar totusi pana la urma am ajuns( cu chiu cu vai;)) )
Mi-a placut foarte mult acest capitol, perspecativa personajului tau e foarte interesanta si palpitanta iar atitudina lui Ryo e confuza, sau cel putin pe mine ma lasa confuza:D
E bine ca ai reusit sa faci inca un capitol super;) si o sa o ti tot asa:D sunt sigura
Spor la scriss
Si apropo pozele sunt foarte frumoase:D
Kissu:*:X
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#15
:: Lover Ingerash Doolce :: mi-ar placea sa nu scriu doar despre yaoi.
ce ziceti de ceva actiune, romance si thriller legate de persoane normale? vreau sa zic, cupluri normale.
:: nolazy :: poate e ciudat sa zic asta desi sunt a 12a....dar da. scoala e uneori foarte plictisitoare. cunosc si am facut si eu lucruri de genul, sarind sau intarziind la unele ore asa ca nu ma impacientez.
:: ~.~)'Ryuu!! :: hm...poate pentru ca sunt fata. din cauza asta pot exprima mai multe. dar daca tot zici ca ma pricep la din astea...sa ma fac psiholog sau filozof? crezi ca am sanse? :">
:: Wildrose :: cred ca motivul pentru care e atat de ciudat e destul de clar explicat in urmatorul capitol. am intrebuintari fenomenale pentru acel baiat a carui identitare nu am dezvaluit-o inca. intentionez sa il fac constient de lumea ce il inconjoara.
:: Kripterya :: hm...pentru mine comentariile nu folosesc la rating-ul unei povesti sau la consolidarea unui viitor stralucit. doresc sa imi impartasesc ideile si sa aflu ce gandesc cei din jur despre asta, asta e singurul motiv pentru care vreau sa aud cat mai multe pareri. desigur, tin si cont de ele si ma si bucura. voi scrie atata timp cat vor exista persoane care vor comenta impreuna cu mine sau imi vor spune parerea lor. sper sa pot conta si pe parerile tale.
:: Yaku-chin :: pozele...eu mereu am probleme cu pozele pentru ca nu pot sa gasesc ceva care sa reprezinte intocmai personajele pe care le gandesc eu. partea buna este ca internetul e atotstiutor si, cu putina indemanare si intuitie, mai dau de unele care mi se par potrivite.
multumesc.
sper sa va placa si acesta.



Capitolul 2

Furia celor din jur nu mă putea răni, însă stropii de apă ce se prelingeau pe cele câteva frunze ale cireşului mă loveau din plin. Întocmai ca la tortura chinezească, acele picături îmi cădeau direct în mijlocul frunţii deşi puteam să evit asta oricând.
De ce am rămas acolo? Asta nu ştiu. Cert e că oricât de mult mi-aş fi putut dori eu să plec de acolo, trupul nu mă asculta de loc. Eram ţeapăn, parcă aşteptând. Nu mă gândeam la mai nimic şi nici nu eram încercat de cine ştie de greutăţi sufleteşti ce m-ar fi putut determina să rămân în mijlocului unei tot mai apropiate furtuni. Nici nu cred că eram acolo, cel puţin nu cu mintea.
Uitasem complet şi de acel prieten al meu, uitasem că niciodată nu fusesem preocupat de ce avea să se întâmple a doua zi. Nu îmi aminteam nici măcar că timpul este doar o pierdere de energie. Acesta pusese stăpânire pe mine şi nu era dispus să îmi dea drumul.
Începea să fie frig, dar conştientizam că nimeni nu s-ar fi oprit pentru a oferi un acoperiş. Nu o făceam eu, deci, de ce ar fi făcut-o alţii?
Preţ de o clipă, m-am simţit cel mai binecuvântat om de pe planetă. O mână călduroasă şi deloc aspră, una gentilă şi dornică să îmi dea ajutor, s-a aşezat pe umărul meu. Picurile ploii se auzeau în continuare, dar, de data asta, lovindu-se de un material mult mai dur ce refuza să le lase să treacă prin el.
Am zis eu că şi tu vei muri, însă nu e cazul să te grăbeşti.
De ce a trebuit să se întoarcă? De ce a fost el cel ce mi-a oferit acea protecţie şi nu oricare altul? Nu am crezut niciodată în „ destin” şi i-am considerat, întotdeauna, nişte fraieri pe cei ce spuneau că le-a fost predestinat, însă, acest individ nou apărut în viaţa mea, a reuşit să stârnească astfel de simţiri în mine.
M-am întors cu privirea spre el întocmai cum un copil inocent întinde mâna persoanei de lângă el. Mă aşteptam să mă înşel, să nu fie vocea lui, să nu trebuiască să port o altă conversaţie ce avea să aducă la suprafaţă toate defectele mele. Am strănutat rapid, apoi mi-am acoperit gura cu ambele mâini, încercând să opresc tusea seacă ce m-ar fi făcut să sun ca un tun explodând.
Îi plăcea enorm de tare să mă tragă de mână şi să mă facă să alerg după el, dar asta nu conta. Mă ducea undeva departe de acea ploaie, dar, totuşi, aproape de el. Înainte de a mă putea dezmetici, am primit o haină în faţă şi apoi mi-a ordonat să mă schimb. Am privit cele câteva articole de îmbrăcăminte din încăpere şi mi-am dat seama că vestiarul aparţinea medicilor de acolo.
- Ai voie aici? , am întrebat încet, aşezând-o pe cea din mâna mea pe pat.
- Păi unde altundeva m-aş putea schimba dacă nu aici?
O persoană mai derutantă decât el nu exista şi nici acum nu există. Pe el trebuie să îl ghiceşti după privire sau circumstanţe, altfel ai putea avea surpriza vieţii tale.
Dacă numai acolo se putea schimba, singurul motiv pentru care se putea afla acolo era dacă era angajat al spitalului. Ba mai mult, era medic sau unul dintre asistenţi. Dacă asta era adevărat, atunci nu mai devenea deloc ciudat faptul că ştia atât de multe lucruri despre moarte, boli sau naştere. Avea experienţa necesară. Problema era alta. Nu părea suficient de în vârstă încât să fi lucrat în domeniu pentru suficient timp.
Cumva, mintea mea a început să lucreze intens încă din momentul în care l-am întâlnit. Începusem să caut motive, să fac legături, să încerc să înţeleg şi asta mă făcea să mă simt obosit. Atât de obosit încât de îndată m-a luat o durere de cap cumplită ce nu a vrut să îmi mai dea drumul.
- Ce ar fi să te las să te schimbi? , m-a întrebat imediat, ridicând o geantă de pe singura masă din încăpere, pregătindu-se să plece.
- Aaa...bine, am răspuns inocent, gata să îmi scot cămaşă şi să îmbrac acea bluză subţirică pe care mi-o oferise.
M-am gândit, doar preţ de o secundă, că fiind amândoi bărbaţi nu ar trebui să existe motive pentru care să părăsească camera pentru a mă putea schimba.
Probabil atunci am început să mi-l doresc aproape. Ceva de genul: de ce a trebuit să plece?
I-am simţit paşii îndepărtându-se de mine, apoi dispărând complet. Am răsuflat uşurat şi mi-am scos haina de pe mine, apoi am ridicat bluza şi am îmbrăcat-o. Am oftat imediat apoi pentru că toate miroseau numai a cireş. Am luat-o drept o dovadă de narcisism. Crezusem mereu că Sakura trebuia să fie un nume de fată, să reprezinte feminitatea şi să ghideze lumea spre ideea că viaţa trebuie apreciată. De fapt, asta a fost ceea ce am auzit toată viaţa şi am acceptat pentru simplu fapt că era ceva susţinut de majoritatea oamenilor din jurul meu. Am luat lucrurile pe care le-am auzit şi le-am considerat ca fiind normale fără a le judeca de unul singur pentru a îmi forma o opinie şi decide de unul singur dacă e aşa sau nu.
Acela a fost primul pas spre maturizarea mea. Pentru el, cireşul sau floarea de cireş, ar fi putut însemna frumuseţe şi delicateţe sau cineva cu gândirea proaspătă. Asta probabil e adevărat în ceea ce priveşte personalitatea lui.
Am strănutat din nou şi am fost cât pe ce să tuşesc când o batistă mi-a acoperit gura. Am simţit un miros ciudat, mai întâi invadându-mi nările, apoi urcându-mi până la creier, având un efect relaxant asupra mea. Ca orice om, mai întâi am presupus că cineva încearcă să mă răpească, apoi că cineva are ceva împotriva mea iar, într-un final, am ajuns la concluzia că nu îmi mai vine să strănut şi nici să tuşesc.
- Cum e? Şi-a făcut efectul?
I-am auzit vocea şi m-am întors spre el, de data asta, enervat.
- Ce naiba crezi că faci? M-am speriat şi am crezut că cine ştie ce se întâmplă!
Am ţipat pentru că aşa mi-a dictat mintea sau pentru că am simţit nevoia să mă răzbun pe el pentru măcar una dintre situaţiile incomfortabile prin care a trebuit să trec din cauza lui.
Mi-a zâmbit de parcă se aştepta la o astfel de reacţie, apoi m-a îmbrăţişat ca şi cum îmi mulţumea pentru ea. Timp de o perioadă bună de timp am simţit că sunt folosit pe post de cobai, însă de abia mai târziu am realizat că amândoi luam parte la un experiment cu totul nou ce avea să ne uimeasca pe fiecare în parte.
Un început... . Da. Acela a fost începutul nostru.
Respiraţia lui a continuat să se resimtă pe ceafa mea, dar nu m-a deranjat. Am stat nemişcat şi l-am lăsat să facă ceea ce îşi dorea. Sau poate făcea exact ceea ce îmi doream eu.
- Am tot încercat să găsesc o metodă de a preveni genul ăsta de lucruri fără a fi nevoie de medicamente sau altele. Se pare că funcţionează cât de cât, mi-a explicat calm, zâmbindu-mi la fel de inocent ca şi mai înainte.
- Eşti ciudat, am mărturisit.
Nu mă gândeam că s-ar putea simţi supărat sau compătimit şi el a intuit asta la mine. Am crezut că nu e sincer şi că se ascunde în spatele cuvintelor sau a zecilor de reacţii diferite pe care la arăta, însă, ceva mai târziu, am realizat că era ce mereu spunea ceea ce îi trece prin minte şi care nu e obişnuit nici să linguşească, nici să se ascundă. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că încă e aşa.
- E şi normal să fiu, mi-a răspuns, surprins de spusele mele. Dădea impresia că e ceva normal pentru el, şi aşa şi era.
- De ce ar fi asta normal?, am întrebat imediat, uitându-mă confuz la el.
- Vezi tu…, mi-a şoptit aproape de ureche. Eu sufăr de personalităţi multiple.
Ca un copil răzgâiat, am început să râd, presupunând că îşi bate joc de mine sau încearcă să o facă pe interesantul. Era intrigant şi ciudat, dar refuzam să accept o astfel de posibilitatea.
Nu ştiu ce îmi doream atunci de la el deşi acum sunt sigur.
El mi-a făcut viaţa interesantă, mi-a complicat-o cât de mult se poate, dar m-a şi răsplătit pentru tot ceea ce i-am oferit. Alături de el, am început să fiu eu.

#16
:DHey!Am trecut si eu pe aici...da stiu, cam tarziu...dar cred[sper] ca nu te-ai suparat.Oricum mi-ai lipsit.

Pentru inceput...unde e continuarea la "Frunctul interzis"?Stii cat o astept?Si eu si alti fani ai tai[nu dam nume:-" ]
Ficul asta e super.Imi place totul la el:x Mai ales personajele.Si titlul e foarte interesant.
Personalitati multiple....acum, sincer sunt de aceeasi parere cu baiatul.Glumeste sau vorbeste serios?
Devine tot mai interesant pe masura ce citesti...ai ceva in felul tau de a scrie ce ma fascineaza.As citi ore intregi numai ficurile tale:))
Dupa cum am mai spus, si acest fic e o capodopera[bucura-te, nu il mai las pe Dan sa lase comm-uri]
Greseli, ca de obicei eu nu am vazut.

So...cam atat am avut de zis.Sper sa vii repede cu continuarea[si la acest fic si la "Fructul interzis:D]Mult noroc in continuare si spor la scris.Ja-ne!:bye:

#17
:: Mousy :: ma bucur ca ai inceput sa imi recitesti ideile...dar de ce nu il lasi si pe Dan sa comenteze? Era cumva distractiv sa citesc doua coment-uri in acelasi post, dar nu ma deranjeaza sa fie doar unul.
am sa incep sa fac lucrurile ciudate.
mai intai...am gasit niste poze care sunt asemanatoare cu cele ale unor personalitati... asa ca las la alegerea voastra cine sa fie cine.
tine-ti minte. E vb de Sakurai, personajul neidentificat inca si inca doi prieteni de ai lui Sakurai. Alege-tii voi..care cum vreti.

Capitolul 3

Îl priveam şi aşteptam momentul în care va izbucni în râs şi îşi va bate joc de expresia de pe chipul meu ce a apărut în exact momentul în care mi-a destănuit starea sa mintală. Comportându-mă ca un netot, mai mult pentru a mă apăra, deşi nu aveam de ce să mă apăr, l-am luat peste picior.
- Presupun că personalităţile tale au şi nume, nu? Cum îi sau le cheamă?, am întrebat imediat, îndepărtându-mă de el, răzând cu jumătate de gură.
S-a uitat la mine timp de câteva secunde, apoi a zâmbit şi s-a apropiat din nou. A rânjit şi m-a prins de mâini, apoi s-a apropiat de mine atât de mult încât am făcut ochii mari şi am înţepenit. Buzele lui s-au apropiat de ale mele şi am simţit cum le cuprinde cu forţă, mai mult sorbindu-le decât atingându-le. Putea fi considerată hărţuire sexuală sau ceva de genul, dar era vina mea aşa că nu am putut comenta. Cumva am crezut că am să descopăr o limbă jucăuşă, însă asta nu s-a întâmplat. Imediat după acel sărut, stomacul meu a fost cuprins de un tumult îngrozitor şi am căzut la pământ. Pe cât de pasionale şi fine erau buzele lui, pe atât de tare mă lovise cu pumnul direct în burtă.
Personalităţile multiple cu siguranţă sunt mult prea complexe pentru a fi explicate. Asta am înţeles atunci.
- Ar trebui să ai grijă. Există ViolentMan şi PerversoMan în mine. Cine ştie câte altele mai sunt, mi-a spus în treacăt, ca şi cum uitase să menţioneze asta.
S-a îndreptat direct spre uşă şi a trântit-o cu putere, lăsându-mă la pământ, ţinându-mă cu mâna de burtă, confuz, dar şi trist. Eram mai şocat de pumnul oferit decât de sărutul primit. Nu că nu m-am gândit cât de ciudat e ca un alt bărbat să te sărute, dar nu asta îmi cauza durere.
Am vrut să mă răzbun. Am observat că am dorit asta cam de multe ori de când l-am cunoscut, uneori îmi doresc asta şi acum, dar nu pricep motivul. Mai am de lucrat la asta.
M-am schimbat imediat şi am ieşit din încăpere, purtând o expresie fioroasă ce ar fi trebuit să îl bage în sperieţi. Am grăbit pasul până când am auzit numele lui, apoi m-am oprit.
Trei bărbaţi la fel de atrăgători stăteau sprijiniţi de pervarzul geamului, vorbind. Unul dintre ei era Sakurai, ceilalţi nişte prieteni de ai lui. Am intenţionat să mă apropii, dar mâna unuia dintre ei a mângâiat părul perversului ce tocmai mă sărutase, apoi i-a aruncat o privire, ce mie mi s-a părut, seducătoare. În schimb, am decis să mă ascund puţin şi să ascult conversaţia lor pentru a determina dacă individul chiar îşi bătea joc de mine sau nu.
- Trebuia să te aştepţi la asta, nu? , a întrebat cel ce părea cel mai tânăr dintre ei.
- He?, a tresărit imediat, mai mult intrigat decât curios. Ştiam că asta e reacţia pe care o va avea, a continuat imediat, de data asta lăsându-i pe ceilalţi doi să se uite nedumeriţi la el.
- Adică...
- Sunt conştient că e un subiect despre care nu se poate vorbi fără anumite reţineri, am mai realizat că toţi cei ce au auzit de asta, bine...aproape toţi, au râs, aşa că atitudinea lui nu mă surprinde cu nimic.
M-am enervat din nou. Dacă ştiam că am să reacţionez aşa, atunci de ce naiba s-a comportant în aşa? De ce m-a sărutat şi de ce m-a lovit? Dumnezeu era de partea mea pentru că întrebarea a fost pusă de prietenii lui.
- Hm...pe de o parte, simt nevoia să îl bat şi să îi spun că nu e frumos să se comporte aşa, apoi vreau să îi explic adevărata lume şi să îi deschid mintea, dar, într-un final, termin prin a dori a îl tachina. Pe de cealaltă parte, a fost o chestie de moment. Doar nu crezi că mă apuc şi sărut băieţi aşa, pe nepusă masă?, a rostit uşor supărat.
S-a gândit câteva momente, apoi chipul său s-a întunecat şi a devenit brusc îngrijorat.
- Sau fac asta?! , a continuat, prinzând mâneca hainei celui din dreapta lui.
De la atitudinea serioasă şi siguranţa de care dădea dovadă, întreg său trup s-a moleşit şi comportamentul lui s-a transformat într-un-ul al unui copil mic ce consideră cea mai bună cale de a te exprima: gesticulările. Era agitat şi a şi început să se învârtă dintr-un loc în altul, ajungând până undeva, apoi răzgândindu-se brusc şi întorcându-se la prietenii lui, oprindu-se în faţa lor, apoi îndepărtându-se din nou.
- Ryo-chan, e în regulă. Sunt sigur că nu o faci, a zâmbit celălalt, scoţând din buzunar o acadea, înmânând-o lui Sakurai.
- Da, probabil nu fac asta, a constatat şi perversul, revenind imediat la atitudinea lui relaxată şi matură.
S-a oprit din toate acele mişcări ciudate şi a continuat să se comporte ca un om normal deşi părea că mintea lui era cu totul în altă parte atunci când mânca bomboana primită. Privit de dinafară, de unde stăteam eu, părea un actor ce joacă o multitudine de personaje şi le schimbă o dată la fiecare minut.
Cu el trebuie să ţii pasul. Nu a acţiunilor sale ci a gândirii .
Probabil, dacă puteam anticipa ce anume v-a crede dintr-o anumită situaţie, ce părere îşi va forma despre ceva, sau lucruri de genul, aş fi putut prevede şi schimbările de comportament şi apariţia acelor multiple personalităţi ce nu era decât schimbări totale de caracter.
- Sakurai!!
Am auzit un ţipăt de femeie, venind dinspre un salon. El s-a speriat şi a început să se ascundă în spatele prietenilor lui întocmai ca un copil ce a făcut o trăznaie, lăsându-se la pământ şi rugându-se să fie ignorat. A strigat uşor când a fost prins de guler de o femeie frumoasă, dar rea de gură, apoi a înghiţit în sec şi şi-a îndepărtat privirea de la ea.
- Fă-mi o favoare şi, cât timp eşti la spital, comportă-te ca un medic ce eşti. Plod pe terenul de joacă, cretin în compania lor, bătăuş când te cerţi cu cineva, dar serios aici. Mă auzi?!, a vorbit rapid şi precipitat, făcându-l pe bărbat să strângă din dinţi şi să schiţeze un zâmbet ciudat.
- Am înţeles, să trăiţi! , a răspuns imediat, ceilalţi doi tresărind la rândul lor.
- Hei...trebuia să spui că nu ai de ce să fii cretin în preajma noastră pentru că noi nu suntem cretini!, au rostit amândoi, pe jumătate furioşi, dar şi amuzaţi de situaţie.
- Nu prea pot spune asta, nu credeţi?
Întrebarea lui era la fel de inocentă ca privirea pe care o avea în acel moment. Era întors pe jumătate cu privirea spre prietenii săi, se uita direct înspre ei, continua să schiţeze zâmbetul ciudat cauzat de femeia ce încă îl ţinea de guler, dar părea atât de adorabil încât am început să chicotesc.
Ceea ce a început să mă deranjeze atunci a fost brusca realizare că schimbările lui de personalitatea erau mult prea dese. Când era simpatic, când un complet idiot, când prea serios, când prea violent. Exista oare o legătură între sentimentele sale şi acţiunile pe care le lua?
Când am spus că din cauza lui am început să gândesc intens nu am exagerat deloc. Din acel moment, de când l-am cunoscut, a trebuit să iau o varietate de decizii nu numai în ceea ce mă privea pe mine, dar şi pe el. Să gândeşti şi să decizi pentru doi oameni nu e deloc uşor. Mi-am dorit de multe ori să fie normal, să nu aibă acest mic defect şi să nu pară atât de ciudat. Am avut momente când mi-a fost ruşine în preajma lui, momente când pur şi simplu i-am cedat, dar şi momente când am fost complet dominat de el. Asta s-a întâmplat mai târziu, dar s-a întâmplat. Alături de el nimic nu a mai fost normal vreodată. Nici măcar o simplă ieşire în oraş sau un mic dejun la o cafenea. Nici o conversaţie, când o purtai cu el. Cum am zis, şmecheria e să anticipezi ce poate gândi pentru că doar aşa îi poţi preveni reacţiile. Desigur, asta nu a funcţionat întotdeauna.
E curios cum cineva atât de ciudat poate fi şi atât de captivant. M-a făcut să plâng, să vreau să mor, să vreau să îl omor, să plec, dar să şi mă ascund, să îl strâng în braţe, dar să mă şi comport ca o slugă, cerşind iubirea lui.
Totuşi! În calea a orice puteam avea noi doi, ascuns şi viclean, exista un obstacol. Unul dintre acei doi prieteni s-a transformat de îndată în inamicul meu. Partea proastă era că avea un mare atuu de partea lui. Îl ştia mult prea bine pe Sakurai Ryo.
Mult prea brusc, îmi făcusem duşmani. Încă mai aveam de căutat şi aliaţi.



[attachment=1110][attachment=1111][attachment=1112][attachment=1113]

#18
Wow, superbe capitolele, scuze ca nu am comentat si la celelalte. A fost minunat. Pur si simplu nu imi mai pot lua ochii de pe ecran cand citesc ficul asta :X:X.
Sakurai Ryo, ce nume frumos, dar si ce persoana ciudata in acelasi timp. Nu-mi vine sa cred ca "exista" aceasta boala a persoanalitatilor multiple. In sfarsit a aparut si un sarut, cam scurt, ce-i drept, dar e bun si ala decat niciunul :)) :P. Cred ca e foarte greu sa reprezinti in scris o astfel de poveste si pentru asta te felicit, a iesit si va iesi ceva foarte frumos. Cum m-am obisnuit si de la celelalte ficuri ale tale, capitolele sunt lungi (lucru extrem de important), ai o descriere bogata, si mai multa naratiune decat dialog. Totusi, ficul asta are un aer aparte fata de acelea din urma, poate ca parfumul de cires e de vina. Presimt ca va iesi ceva senzational :D.
Astept cu nerabdare nextu' si sper sa vii cat de repede poti cu el. Succes in continuare si spor la scris!
Kisu and Ja ne ! :*:*:-h
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#19
Heh, vad ca nu am apucat sa postez la celalalt capitol...sry
Ficul este extraordinar.Imi da ceva de gandit, si imi trebuie o oarecare concentrare ca sa inteleg exact despre ce este vorba.
La partea cu pozele insa, m-am pierdut de tot :)).Crede-ma ca m-am uitat la fiecare poza de cel putin cinci ori, si tot nu am reusit sa ma hotarasc care cine sa fie :)).Dar probabil, pe parcurs o sa-mi fie mai usor, desi acum nu pot sa fac o alegere.
Ficul incepe sa capete sens, si cu toatea astea, actiunea devine din ce in ce mai complicata.Ah cat poate sa imi placa : x. Abia astept sa vina momentul cand personajul principal va ajunge sa fie dominat de Sakurai.Asta inseamna yaoi, nu? Desi Ryuu prefera sa intarzii cu secventele hot, noi, publicul de sex feminin, asteptam asta cu nerabdare :-"
Spor la scris si toate cele bune. bye bye >:D<
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#20
Putine probleme cu logica...va fii cam greu cu atatea personalitati.Dar ma descurc eu.Pe Dan nici nu ma gandesc sa il mai las sa comenteze...e si asa ocupat cu facultatea.Cand va avea timp si voi avea si eu o dispozitie buna iti va lasa si el comm.
Pozele cu personajele sunt super.Deci Sakurai e doctor.Se pare ca e nevoie de multa rabdare cu baiatul asta.
Un simplu sarut?Si eu care voiam mai mult...oare de ce s-au oprit:(
Sper ca in capitolul urmator sa vedem ceva mai mult...te rog.
"Am înţeles, să trăiţi! , a răspuns imediat, ceilalţi doi tresărind la rândul lor.
- Hei...trebuia să spui că nu ai de ce să fii cretin în preajma noastră pentru că noi nu suntem cretini!"=)) A fost foarte amuzanta faza asta.
Greseli nu cred ca ai >.<

So, cam atat.Sper sa vii repede cu nextul.Si nu uita, te rog de "Frunctul Interzis":((
Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:
I'm Kira.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)