Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Merita sa continui? :D
Da, normal, doar nu ma lasi cu ochii insoare..
50.00%
2 50.00%
Tu glumesti?! Lasa-te ca nu te pricepi...
0%
0 0%
Destul de bine, astept continuarea:D
50.00%
2 50.00%
Total 4 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Castelul la rasarit de luna

#1
Hey everyone xD! Deci, asta nu este opera mea. O colega s-a apucat sa faca o carte cu o poveste foarte interesanta care sper sa va placa:D!
Ea m-a rugat sa-i postez lucrarea pentru afla parerea a mai multor persoane. De asemenea nu a vrut sa-i mentionez numele asa ca ramane anonima. Lectura placuta :P!


Prefata

Razele scanteietoare ale soarelui dispareau. Lumina pura a vieti apunea pentru ultima oara, degeaba incercam cu disperare sa innod firul vieti ce tocmai se rupsese. Simteam frigul intunecat al nopti cum imi patrunde in celemai neinsemnate locuri ale finite mele. Simteam cum lumina piere in fata intunericului si cum acesta imi acapareaza trupul, inima si mintea, izgonindu-mi amintirile si golindu-mi sufletul de sentimente.
Durerea incetase. Suflletul era gol, iar inima, inima nu mai batea. Uitasem tot.
Lumina orbitoare se napusti asupra mea, insa prea tarziu. Bratele de catifea imi cuprinsera corpul de marmura intepenit. Nu ma puteam misca, teama ma acaparase. Nu stiam ce mi se intampla sau unde sunt. Nu imi puteam deschide ochi inlacrimati din cauza temei de nestapanit. Asteptam durerea urmata de moarte. Dar aceasta nu venea. Chinuitoarea asteptare .

Capitolul 1

Era o dupamiaza mohorata de inceput de primavara. Micutele perle cristaline ale ploii luptau sa ajunga la chip pe cat de radios pe atat de trist. Tanara copila, ce statea dincolo de geamul imbatat de stropi reci, se chema Alexis. Aceasta, de curand pierzandu-si parintii intr-un misterios accident si avandu-l ca alinare doar pe maestuosul patruped de un alb scanteetor si alterand cu suvite auri. Ea se indrepta spre internatul Poarta Raiului unde avea sa isi petreaca ani pana la majorat.
O voce groasa dar blanda o rupse din starea de visare pe tanara.
-Am ajuns, Alexis, o sa iti placa aici, si ii adresa un zambet plin de nesiguranta, aceasta raspunzandu-i cu un zid tare rece de nepasare .
Intradevar masina ce-a lunga si intunecata in care se afla oprise in fata unei parti de smoala impodobita cu trandafiri cataratori negri. Nu puteai vedea dupa perdeaua sumbra ce parea dintr-un film horror, dupa parerea fetei.
La intrare o astepta o doamna deosebit de slaba si de inalta imbracata intr-o rochie lunga neagra ce ii adresa Lexei un zambet calduros.
-Sa aveti o dupa-amiaza placuta! ii spuse batrana domnului Samuel (soferului) dupa ce Lexis coborase din masina.
Aceasta ducea in mana dreapta cutia unei chitari clasice. In fata Alexei se lasa uriasul caine de zapada, parca vrand sa o apere.
-Cainele trebuie tinut in lesa draga mea! spuse doamna speriata de impunatorul patruped. Poftim, si ii intinse o lesa de culoare neagra de piele, ce se potrivea zgarzii cu tinte din otel a personajului canin. Eu sunt Isabella si iti voi arata imprejurimile astazi. Iar tu si prietenul tau sunteti…….
-Eu sunt Alexis Grover si acesta este Arthur cainele meu….sper ca il pot tine in camera,nu?!
-Sigur ,nu cred ca va fi o problema….atata timp cat va fi cuminte. Zise aceasta inca speriata de pozitia de lupta a patrupedului. Urmeaza-ma te rog. Si imensa poarta se deschise dezvaluind imensul parc si fantanile colorate de razele soarelui, iar imensa constructie castel se zarea impunatoare in mijlocul peisajului.
Isabella o indemna pe tanara sa intre, cu pasi mici aceasta intra insotita de companionul ei inca incordat. Cand intra o adiere calda a vantului ii mangaie corpul si ii facu valuri de matase aurie sa se joace in razele sclipitoare ale maestrului soare. Fata era coplesita de caldura….locul acela era……avea ceva aparte, parea…magic.
Doamna ii arata imprejurimile, imensul castel si se opri la etajul doi in fata unei usi duble din lemn auriu.
-Acesta v-a fi apartamentul tau de acum. Sper sa iti placa! spuse Isabella cu un zambet larg.
Usile se deschisera si un hol luminat se vadea dupa acestea. Doamna intra si incepu sa ii prezinte fetei noul sau camin.
-Aici este camera de zi, si arata spre dreapta unde era o camera mare luminoasa, cu o plasma, o canapea de piele alba, multe plante si un podium mai mic de marmura unde se afla un pian negru mare. Fata se duse si isi puse chitara pe acel podium si o urma pe doamna afara pe hol catre o noua camera.
-Camera unde vei dormi, deschise usa si intra intr-o camera cu geamuri mari, o bibllioteca, un pat dublu, un pat mare pentru catel si inca doua usi in capatul camerei.
-Si acolo? intreba fata curiosa.
-O sa vezi. Spuse ea cu unzambet larg pe fata.
Se indrepta catre usa din stanga, o deschise, iar acolo se afla o baie in alb si negru. Isabella se indrepta catre usa din dreapta ii adresa o privire Alexiei iar apoi deschise usa, dupa care se ivi un dressing.
Nu se vedea nici o particica de perete, in capat erau dulapuri de sticla pline de pantofi si gentuta, jos numai sertare iar in rest dulapuri cu usi cu geam.
-Ohhh! Fata ramasese fara cuvinte.
-Stiu. Camera este dotata cu haine de vara si primavara in dulapurile din parti, pantofii in vitrine si accesoriile in sertarase.
-Dar de unde sunt toate astea? Credeam ca totul a ars in incendiu.
-Dupa cum sti conturile parintilor tai au fost trecute pe numele tau si ti-au fost cumparate aceste lucruri si multe altele de asemene si cazarea ta la noi, nu ori unde.
-Inteleg….
-Bine eu te las , schimba-te, spala-te si ne vedem la cina. Spuse batrana iesind din incapere.
Dupa plecarea Isabellei Alexis isi facu o baie in imensa cada alba cu pete negre, se usca isi perie prietenul canin si incerca sa se hotareasca cu ce sa se imbrace. Se aseza pe canapeaua neagra gandindu-se la cele intamplate in aceasta zi. In cele din urma isi alesese o rochie scurta, neagra, mulata niste pantofi argintii asortati cu o micuta geanta si o bratara cu tinte . Isi prinse parul in coc si cobora impreuna cu Arthur.




Astept comentarii....:D
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)

[Imagine: hitsugaya.png]
by Toxâ„¢

Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"


#2
Hello, hello..se pare ca sunt prima..sper sa fiu prima:)) mersi ca mi-ai spus dear:* asa sa revenim.
Sa ii spui prietenei tale ca mie imi place povestea si are talent si o asteptam pe zup cu bratele deschise>:D< Asa sa revenim...Este descriere si dialogul e ok, actiunea mi se pare buna si greseli nu sunt..deci se descurca bine;) Ideea imi place, adica e chiar interesanta;)
astept next sper sa-mi spui:* bye.
[Imagine: h8v.gif]
 

#3
(22-03-2011, 07:47 PM)Rukia JJ A scris: Hey everyone xD! Deci, asta nu este opera mea. O colega s-a apucat sa faca o carte cu o poveste foarte interesanta care sper sa va placa:D!
Ea m-a rugat sa-i postez lucrarea pentru afla parerea a mai multor persoane. De asemenea nu a vrut sa-i mentionez numele asa ca ramane anonima. Lectura placuta :P!


Prefata

Razele scanteetoare ale soarelui dispareau.space Lumina pura a vieti apunea pentru ultima oara. [iar space si asa la fiecare semn de punctuatie]Degeaba incercam cu disperare sa innod firul vieti ce tocmai se rupsese. Simteam frigul intunecat al nopti cum imi patrunde in cele space mai neinsemnate locuri ale finite mele,simteam cum lumina piere in fata intunericului si cum acesta imi acapareaza trupul, inima si mintea, izgonindu-mi amintirile si golindu-mi sufletul de sentimente.
Durerea incetase. Suflletul era gol,iar inima,inima nu mai batea. Uitasem tot.
Lumina orbitoare se napusti asupra mea, insa prea tarziu. Bratele de catifea imi cuprinsera corpul de marmura intepenit. Nu ma puteam misca, teama ma acaparase. Nu stiam ce mi se intampla sau unde sunt. Nu imi puteam deschide ochii inlacrimati din cauza temerii de nestapanit. Asteptam durerea urmata de moarte. Dar aceasta nu venea. Chinuitoarea asteptare .

Capitolul 1

Era o dupamiaza mohorata de inceput de primavera. Micutele perle cristaline ale ploi luptau sa ajunga la chip pe cat de radios pe atat de trist. Tanara copila ,ce statea dincolo de geamul imbatat de stropii reci, o chema Alexis. Aceasta ,de curand pierzandu-si parintii intr-un misterios accident si avandu-l ca alinare doar pe maestuosul patruped de un alb scanteetor si alterand cu suvite aurii ea se indrepta spre internatul Poarta Raiului unde avea sa isi petreaca anii pana la majorat.
O voce groasa dar blanda o rupse din starea de visare pe tanara.[,,pe tanara" putea sa lipseasca de acolo ca se intelegea]
-Am ajuns,Alexis , o sa iti placa aici. Si ii adresa un zambet plin de nesiguranta, aceasta raspunandu-i cu un zid tare rece de nepasare .
Intradevar masina cea lunga si intunecata in care se afla oprise in fata unei parti de smoala impodobita cu trandafiri cataratori negri. Nu puteai vedea dupa perdeaua sumbra ce parea dintr-un film horror, dupa parerea fetei.
La intrare o astepta o doamna deosebit de slaba si de inalta imbracata intr-o rochie lunga neagra ce ii adresa Lexei un zambet calduros.
-Sa aveti o dupa-amiaza placuta! ii spuse batrana domnul Samuel (soferului) dupa ce Lexis coborase din masina.
Aceasta ducea in mana dreapta cutia unei chitari clasice. In fata Alexis se lasa uriasul caine de zapada, parca vrand sa o apere.
-Cainele trebuie tinut in lesa draga mea! spuse doamna speriata de impunatorul patruped . Poftim, si ii intinse o lesa de culoare neagra de piele, ce se potrivea zgarzii cu tinte din otel a personajului canin.Eu sunt Isabella si iti voi arata imprejurimile astazi.Iar tu si prietenul tau sunteti…….
-Eu sunt Alexis Grover si acesta este Arthur, cainele meu. [Doar un punct] Sper ca il pot tine in camera,nu?!
-Sigur ,nu cred ca va fi o problema ….[fara punctele de suspensie] atata timp cat va fi cuminte. Zise aceasta inca speriata de pozitia de lupta a patrupedului. Urmeaza-ma te rog. Si imensa poarta se deschise dezvaluind imensul parc si fantanile colorate de razele soarelui, iar imensa constructive castel se zarea impunatoare in mijlocul peisajului.
Isabella o indemna pe tanara sa intre.Cu pasi mici aceasta intra insotita de companionul ei inca incordat. Cand intra o adiere calda a vantului ii mangaie corpul si ii facu valuri de matase aurie sa se joace in razele sclipitoare ale maestrului soare. Fata era coplesita de caldura. Locul acela era... Avea ceva aparte,parea…magic.
Doamna ii arata imprejurimile, imensul castel si se opri la etajul doi in fata unei usi duble din lemn auriu.
-Acesta va fi apartamentul tau de acum. Sper sa iti placa! spuse Isabella cu un zambet larg.
Usile se deschisera si un hol luminat se vedea dupa acesta. Doamna intra si incepu sa ii prezinte fetei noul sau camin.
-Aici este camera de zi, si arata spre dreapta unde era o camera mare, luminoasa, cu o plasma, o canapea de piele alba, multe plante si un podium mai mic de marmura unde se afla un pian negru mare. Fata se duse si isi puse chitara pe acel podium si o urma pe doamna afara pe hol catre o noua camera.
-Camera unde vei dormi, deschise usa si intra intr-o camera cu geamuri mari, o bibllioteca, un pat dublu, un pat mare pentru catel si inca doua usi in capatul camerei.
-Si acolo?intreba fata curiosa.
-O sa vezi. Spuse ea cu un space zambet larg pe fata.
Se indrepta catre usa din stanga si o deschise. Acolo se afla o baie in alb si negru. Isabella se indrepta catre usa din dreapta ii adresa o privire Alexiei iar apoi deschise usa dupa care se ivi un dressing.
Nu se vedea nici o particica de perete. In capat erau dulapuri de sticla pline de pantofi si gentuta, jos numai sertare iar in rest dulapuri cu usi cu geam.
-Ohhh! Fata ramasese fara cuvinte.
-Stiu. Camera este dotata cu haine de vara si primavara in dulapurile din parti, pantofii in vitrine si accesoriile in sertarase.
-Dar de unde sunt toate astea? Credeam ca totul a ars in incendiu.
-Dupa cum sti, conturile parintilor tai au fost trecute pe numele tau si ti-au fost cumparate aceste lucruri si multe altele de asemenea si cazarea ta la noi, nu ori unde.
-Inteleg….
-Bine eu te las , schimba-te, spala-te si ne vedem la cina. Spuse batrana iesind din incapere.
Dupa plecarea Isabellei, Alexis isi facu o baie in imensa cada alba cu pete negre. Se usca, isi perie prietenul canin si incerca sa se hotareasca cu ce sa se imbrace. Se aseza pe canapeaua neagra gandindu-se la cele intamplate in aceasta zi. In cele din urma isi alesese o rochie scurta, neagra, mulata, niste pantofi argintii asortati cu o micuta geanta si o bratara cu tinte . Isi prinse parul in coc si cobora impreuna cu Arthur.




Astept comentarii....:D

Gata am terminat cu greselile de tastare si semnele de punctuatie puse sau nu in locuri nepotrivite. Mi se pare o idee interesanta si de abia astept sa vad ce se va mai intampla in continuare. Descrierea este prezenta in cantitati destul de mari asa cum imi place mie dar as vrea sa te axezi si pe sentimente. Doar personajul este om nu animal, nu? Naratiunea este ok din punctul meu de vedere. Actiunea nu mi s-a parut ft grabita deci e bine. Dialogul a fsot destul de multisor dar nu a fost sec. Incearca totusi sa mai reduci din el. Greselile de tastare ti le-am corectat mai sus. So, cam atat am avut de spus. Ai grija la semnele de punctuatie. Astept nextul si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti.


Bisous, Contagieuse.
[Imagine: EnvYQ.png]

#4
Well, hey girl! Am ajuns şi eu pe la ficul tău :D.
Am observat destul de multe greşeli de tastare şi ţi le voi enumăra pe cele mai evidente ( sau pe cele care mi-au sărit în ochi ):

- scanteetoare - scânteietoare
- celemai – cele mai
- izgonindumi – izgonindu-mi
- golindumi – golindu-mi
- ploi – ploii
- potricea – cred că ai vrut să spui potrivea
- unzambet – un zâmbet

Da, sunt destul de multicele, iar chestia asta chiar nu este bine! Ai putea să te mai uiţi o dată peste capitol înainte să îl postezi, poate nu ai observat greşelile, dar sunt totuşi prezente ( într-o cantitate destul de mare ). Ai grijă, ok? Doi la mână ai nişte virgule puse chiar foarte aiurea, iar altele nu există.
Citat:Se indrepta catre usa din stanga o deschise iar acolo se afla o baie in alb si negru.

Se îndreptă către uşa din stânga , o deschise , iar acolo se află o baie în alb şi negru.
Cam aşa ar fi trebuit să fie, nu crezi că arată mai bine, dar şi sună altfel? Pentru mine, sincer, este o mare diferenţă.

Citat:alba cu pete negre se usca isi perie prietenul canin
albă cu pete negre, se uscă, îşi perie prietenul canin
Când ai enumeraţie, always se pune virgulă, dar întodeuna. Chestia asta ai grijă să nu o uiţi deoarece este extraordinar de importantă + că ( părerea mea ) ar fi trebuit să şti chestia asta deoarece se face în clasa a II sau a III.

De asemenea am observat că din când în când după punct începi cu literă mică. Dear, după punct se începe întodeauna cu literă mare. Uite un exemplu:
Citat:.atata timp cat va fi cuminte

. Atâta timp cât va fi cuminte...
Nu crezi că arată mult mai bine + că după semnele de punctuaţie se pune space. În legătură cu space-ul chiar observ că în unele locuri îl pui, iar în altele nu, cum vine asta :-?.

Descrierea. Ai avut ceva pe acolo, dar mie una chiar nu mi se pare suficient. Pot sune că încă mai este loc şi sper să-l umpli. La capitolul naraţiune să şti că te descurci. So... no comment! Acţiunea? Da, mie mi se pare grăbită. O mai poţi domolii încă un pic şi ar fi super. De greşeli ţi-am spus, deci nu are rost să o mai fac încă o dată. Titlul este foarte bine ales. Chiar atrage atenţia, and a mai rămas doar prefaţa care pot spune că este genială, deşi plină de greşeli...

Ai spus că aceasta nu este povestea ta ci a unei colege. Păi... este drăguţă, dar încă mai are de lucru la ea ( destul de mult ). So... anunţă-mă şi pe mine când pui next, ok?
P.S. felicitările mele către colega ta >:d< Bravo!
[Imagine: 2rcpz12.jpg]

Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Castelul de Nisip nimeni 18 15.950 25-06-2013, 01:13 PM
Ultimul răspuns: Hina2013
  Rasarit de soare Dskk 1 2.717 04-09-2011, 07:48 PM
Ultimul răspuns: Denny
  Rasarit patat cu sange albastru [yaoi by Akadella & BL Forever] akadella 4 3.540 30-08-2010, 02:23 PM
Ultimul răspuns: Mitsukai Yoru


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)