Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Blood Rain

#11
Ma bucur mult ca iti place zoozy. Scuze pentru inatarziere dar am avut de studiat si nu apucasem sa- l corectez... sper ca va va placea. Lectura placuta:


Cap. 5 O calatorie prin zapada

¨ Oh, nu..... speram ca nu se va intampla asta, de ce? Ah, Yuuki, ar fi trebuit sa ai mai multa grija de ea.... ah, ce proasta sunt. Da Doamne sa nu- si aminteasca nimica... te rog, asta e singura mea rugaminte... te rog¨
Dl. Hiro privi putin gatul ¨ fetitei¨ lui cu o singura intrebare in minte¨de ce nu are nici macar o zgarietura?¨. Acesta isi indrepta privirea spre Yuuki avand o privire dand de inteles ce urma sa intrebe. Bruneta isi dadu seama ca o privea, ridica ochii caprui, iesiti din orbita, incerca sa se calmeze, il privi pe barbat. Spuse ca Aime si- a dat cu pensula pe bandaj pentru a parea ca s- a lovit rau. Spre norocul ei Dl. Hiro o crezu, in mintea ei ii multumea lui Dumnezeu ca a dat- o cu imaginatie asa de mare. Inchise ochii incepand sa se gandeasca la ce ar trebui sa faca acum, insa gandurile ei fura intrerupte rapid de catre doctori, spunandu- le sa o lase pe Aime in pace timp de cateva ore, iar cand se trezeste sa iasa sa i- a o gura de aer proaspat. Yuuki si dl. Hiro se privira unu pe altul intrebatori, ¨ De ce sa iasa afara cand a avut febra? Oare nu ar trebui sa ramana in casa?¨. Doctorul mai batran isi dadu seama la ce se gandeau, le raspunse ca aerul curat face intotdeauna bine cand esti racit, mai ales daca esti bine imbracat.
Cei doi doctori plecara, lasandu- I pe cei doi linistiti stiind ca satena se va face bine. Bruneta pleca spre bucatarie, luand o cana, isi puse putin ceai in aceasta, adaugand doua lingurite de zahar, il intreba pe dl. Hiro daca nu cumva vrea si el, acesta dadu din cap ca da. Bruneta puse cele doua cani de ceai pe masa si se aseza pe un scaun de culoare maro. Privi ceasul ¨Abia ora 11¨. Linistea ce cuprinse acum bucataria era parca mormantala, fiecare fiind in gandurile lui, departe de lumea reala, gandindu- se fiecare la problemele lui. Tatal satenei rupse tacerea incepand sa o intrebe pe Yuuki cum le merge la scoala, ce a mai facut Aime, daca s- a simtit bine in ultimul timp. Bruneta desi nu prea avea chef de vorba, zambea povestind ca Aime se descurca grozav la scoala si nu era deloc trista, desi cateodata simtea dorul tatalui ei. Continuara sa vorbeasca fara sa isi dea seama ca orele treceau foarte repede. Tatal lui Aime ii dadu o veste cam trista pentru Aime, dar nu asa de trista pentru Yuuki, intr- un fel chiar ii convenea. Tatal lui Aime urma sa plece pentru o saptamana sau poate chiar mai mult, in Franta, pentru o mare afacere. Yuuki zambi inveselind un pic fata barbatului, raspunse ca i- ar face mare placere:
- Asadar.... iarasi vei pleca? Cei doi isi indreptara privirea spre fata ce statea in prag privindu- si tatal trista, dandu- si la o parte din ochi parul ei putin ciufulit. Bruneta sari dupa scaun bucuroasa, imbratisand- o pe Aime. Tatal acesteia o privi bucuros dar si trist in acelasi timp. Yuuki o aseza pe Aime pe scaun:
- Imi pare rau draga dar... trebuie... Yuuki iti va tine companie cat eu voi fi plecat... dar mai e o saptamana pana atunci.
- Inteleg. Spuse Aime lasand capul jos. Bruneta incepu cu un sir de intrebari, daca se simte bine, daca mai are febra, daca poate sa vada clar, etc. Satena abia mai intelegand ceva incepu sa rada spunand ca e bine. Bruneta zambi spunand ca a reusit. Reusise sa o faca sa rada. Aceasta isi aduse aminte de vorbele medicilor, o intreba pe Aime daca nu vrea sa faca o mica plimbare, poate pana la mall, o convinse spunand ca a auzit ca au aparut niste haine super de iarna. Yuuki urca impreuna cu satena scariile urmate de privirile barbatului. Cele doua intrara in camera acesteia, bruneta o ajuta sa se imbrace, cu toate ca aceasta refuza Yuuki era foarte convingatoare. Dupa cateva minute cele doua coborara scarile imbracate destul de gros dar foarte frumos. Aime purta o pereche de blugi inchisi la culoare, cu un pulover rosu , largi la maneci, cu o panglica terminata printr-o funda la mijloc, ce definea foarte bine silueta satenei. Parul tinandu- l prins in doua cozi. Yuuki era imbracata intr- un pulover lung pana la genunchi, mov, cu colanti, in picioare avand niste ghetute negre. Cand tatal lui Aime le vazu ramase un pic pe loc, privindu-le:
- Uau, aratati superb fetelor. Succes la cumparaturi, eu ma voi duce sa dorm, daca aveti nevoie de mine stiti numarul de telefon. Distractie placuta. Fetele chicotira, isi luara la revedere si iesira pe usa luand gecile pe ele. Afara vantul nu batea prea tare, insa norii nici macar nu vroiau sa faca loc soarelui pentru a incalzi acest loc numit ¨Pamant¨. Cele doua pornira in calatoria lor spre mall, acesta nefiind prea departe, doar la vreo 10 km de locul unde statea Aime. Fetele luara metroul pentru a ajunge mai repede. In 20 de minute se aflau deja la destinatie, cele doua sarira in sus de bucurie, incepura sa inspecteze fiecare coltisor al mall- ului, cumparand fel si fel de lucruri, pantaloni, fuste, bluze, pantofii si multe alte lucruri. Cand acestea ajunsera la locul unde puteai cere ca lucrurile pe care le cumperi sa- ti fie aduse acasa, cei care erau la coada au avut de asteptat 15 minute pentru ca cumparaturile fetelor sa fie luate. Fetele iesira din malll epuizate. Yuuki privi ceasul ¨ 17: 45¨ :
- Yuuki... priveste.... ninge.... Spuse Aime intinzand palma. Yuuki isi indrepta privirea spre cer, ramase putin pe ganduri, privi peisajul din fata ei, ramanand socata, zapada se facusa d e vreo 10 centimetri. Se gandea cum s- a putut strange atata zapada in atat de putin timp.
- Dar stiu ca asta e ciudat, nu a mai nins de mult, cred ca de vreo 5 ani... nici nu pot sa- mi aduc aminte.... raspunse bruneta. Insa Aime nici nu o auzise ci incepu sa se invarte pe trotuar printre fulgi puri ce se strangeau pe hainele fetelor. Yuuki se lua la intrecere cu Aime care ajunge prima in parc. Aime invinse. Bruneta era un pic surprinsa de cat de bine se simtea Aime dupa febra pe care a avut- o. Cele doua incepura sa se plimbe prin parcul pustiu, lasand fulgii sa se aseze, formand un covor foarte frumos, magic. Copacii erau acoperiti de nea. Parcul acela era parcul preferat al celor doua fete, nu le venea sa creada ca magia l- a atins, transformandu- l intr- un basm facandu- te sa te intrebi daca este real:
- Sti... Yuuki... eu... cine sunt? Cine sunt eu defapt? Intreba Aime lasand privirea in jos, oprindu- se. Yuuki ridica o spranceana, confuza, ii raspunse ca ea este Aime, prietena, sora ei cea mai buna, frumoasa si inteligenta.
- Nu mai inteleg nimic.... daca sunt doar Aime... de ce... ce... ce vrea cu mine Alexander? Satena ridica capul privind- o pe Yuuki fix. Pentru cateva secunde se facu liniste intre cele doua, Yuuki privind-o pe satena ochii ei tremurand. Zapada se asterna incet pe parul celor doua:
- Alexander? Vrea ceva cu tine? Ce? Ti- a facut vreun rau? Daca da... am sa- l fac felii imediat cel vad.... nu o sa mai apuce sa ...
- Nu poti... nimeni nu poate.... e prea puternic... Striga Aime, Yuuki facu ochii mari privind- o pe Aime confuza sau cel putin parand. Satena cobori vocea; Imi cer iertare, nu ar fi trebuit sa ridic vocea. Dar, vezi.... lucrurile sunt atat de in ceata acum. Nu mai stiu ce sa cred... iar daca iti zic tie vei crede ca am innebunit, si asa crezi ca sunt nebuna, nu- I asa?
- Ce vrei sa zici? Niciodata nu te- am crezut nebuna, bine, poate doar cateodata cand faci lucruri nechibzuite. Si ce vrei sa zici prin faptul ca Alex e prea puternic? E doar un om... eu o sa- l dobor... doar sti ca te- am aparat intotdeauna... acum zi... ti- a facut ceva? Spuse Yuuki privind- o pe satena.
- Este prea puternic... pur si simplu... sti... cateodata imi doream ca magia sa existe, ca viata mea sa fie mai usoara, sa o pot aduce inapoi pe mama, mi- am dorit sa am puteri, sa pot sa- I usurez munca lui tata... asta pana zilele trecute... cand am aflat ca magia exista... nu era doar o minciuna... eu... m- am speriat foarte tare... atat de tare incat mi- am dorit sa nu- mi fi dorit niciodata sa existe magia, imi doream ca totul sa fi fost un vis. Eram atat de speriata, stiu ca cel mai probabil era cel mai bine sa nu- mi fi dorit ca magia sa existe. Sunt speriata pana si acum, cand iti zic asta... Incerc sa- mi fac curaj dar tu sigur nu ma vei crede; Yuuki o privi pe satena, se aproprie de ea, o imbratisa spunandu- I ca acum este cu ea, si nu are de ce sa se teama, si ca orice ar fi poate sa- I spuna, ea o va asculta. Satena se simta mai usurata, o privi pe bruneta in ochi si continua: Eu defapt... nu stiu ce sunt.. dar stiu ce este Alex.... ti- aduci aminte de zgarieturile pe care le- am avut in noaptea aceea? Ploioasa? Erau de la Alex, el este... este... un vampir... Ziua trecuta, cand eram la toaleta, am lesinat, el m- a purtat la un castel ciudat, zicea ca eu stateam cu el in acel castel, acum ceva timp. M- a muscat... apoi nu- mi mai amintesc nimic, ci doar cand m- am trezit si am coborat scarile, cand vorbeati tu si cu tata... in rest nimic... nu pot sa- mi aduc aminte... Ma crezi? Aime avea o privire trista, asteptand un raspuns din partea prietenei ei. Yuuki privi in alta parte cerandu- si scuze, scuze ca nu a fost cu ea in momentul ala sa o ajute, sa nu- I mai fie frica. Aime se bucura nespus ca prietena ei o credea, desi nu o arata prea mult era extrem de fericita.
- Oricum nu ai fi avut ce sa faci... nu esti un vampir nu- I asa? Yuuki incepu sa rada spunand ca nu... ; Faza cea mai rea este ca... daca si eu sunt un vampir? Cand m- am uitat azi in oglinda nu mai aveam muscatura, parca trecuse peste noapte. … Yuuki ii spusese ca ii vindecase ea rana, ca nu avea mare lucru la gat, abia daca avea o zgarietura. Aime o crezuse; Mai tii minte cand ti- am povestit cand a murit mama? De ce nu pot sa- mi aduc aminte ce s- a intamplat? Poate ca asa este mai bine... dar sunt sigura ca atunci a fost un vampir... si vreau sa stiu ce vampir a fost... vreau sa stiu... si asa as putea sa- l omor... Yuuki privi zapada de pe jos:
- Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse... Probabil ca sunt atat de infioratoare incat creierul tau a incercat sa uite tot... sa nu- ti mai amintesti... Aime o privi putin intrebatoare pe bruneta, parca starnandu- I un gand, o intrebare, insa nu prea avea curajul sa intrebe. In cele din urma intreba daca ea a fost de fata cand mama ei a murit. Bruneta o privi putin apoi raspunse printr- un simplu nu.
Cele doua privira lacul din fata lor, era un peisaj magic... zapada se asternuse pe iarba din jurul lacului. Un copac ce isi atarna crengile deasupra lacului, se scutura putin de zapada cu ajutorul vantului, stricand oglinda ce o oferea apa. Yuuki se aproprie de Aime punandu- si mana peste umarul acesteia continuand sa priveasca lacul... o lebada, alba ca zapada, isi lua zborul dupa lac:
- Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele...
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini



#12
Ce capitol minunat :X:X. Imi place atat de mult cum ai descris. Peisajul asta de iarna m-a fermecat total, imi place foartemult iarna si de asta capitolul asta mi s-a parut cel mai frumos de pana acum, bineinteles ca si celelalte imi plac :P. Ma intreb daca Aime chiar s-a transformat intr-un vampir, si Yuuki e destul de misterioasa, mi s-a parut ciudat cand i-a spus ca ar fi mai bine ca unele lucruri sa ramana ascunse. Domnul hiro pare un om de treaba, chiar daca este cam credul, dar e de treaba. Mi-a placut faza de la magazin cand oamenii de la coada au trebuit sa astepte un sfert de ora ca fetele sa-si plateasca cumparaturile :)). In rest, ce sa mai zic? A fost minunat, din punct de vedere literar se observa o evolutie extraordinara, chiar mi-a placut cum ai descris si cum ai imbinat mosurile de expunere. A fost minunat! :X
Te astept cu urmatorul capitol si sper sa vii cat potio de repede cu el. Succes in continuare si multa inspiratie. Bye and kisu more hugs zozy :*:X:-h
Hetalia

Sa fii deschis nu inseamna sa fii receptiv la ce iti place tie, ci la ce este bine, atfel te numesti "om cu prejudecati", eticheta pe care oamenii din ziua de azi o pun numai celor demodati, dar nu se vad pe ei...

#13
Ma bucur cati place ficul zozy. Am venit si cu urmatorul capitol sper sa va placa la fel de mult.^_^ Enjoy it:



Cap. 6
O esarfa

- Sti... intr- o zi... am sa gasesc vampirul acela... si il voi ucide cu mainile mele....
Yuuki nu raspunse, pur si simplu privea lacul, stand in gandurile ei, dorindu- si ca Aime sa nu fi spus asta niciodata. Dintr- o data isi dadu seama ca tacerea ei nu ar fi facut nimic altceva decat sa o faca pe satena sa se gandeasca si mai mult la razbunarea ei. Se puse in fata fetei cu ochii caprui- verzi zambind larg, spunand ca nu ar trebui sa se intristeze atat, este o zi de istorie, ninge. Spuse ca o zi ca asta nu ar trebui plansa ci petrecuta zambind, fara planuri de razbunare.
Satena zambi, era de acord cu Yuuki, nu ar trebui sa strice o zi asa de frumoasa... Cele doua pornira spre strazile orasului luminat doar de becurile galbene puse la vre-o cativa metrii unul de altul. Se indreptau spre metrou, erau destul de departe insa au preferat sa mearga pe jos pentru a simti pe pielea lor iarna.
Bruneta incerca sa inveseleasca atmosfera spunandu- I cat de bine le va veni hainele cele noi, Aime fiind pe jumatate atenta la ce spunea Yuuki. Dintr- o data simti cum inima ei incepu sa bata repede, se oprii, avand pe fata o privire ingrozita. Yuuki se opri vazand privirea satenei, se intoarse privind unde privea satena. Un copil de vreo 5 ani, parea fascinat de un porumbel alb ce statea in mijlocul strazii, se indrepta incet spre el. Inainte ca Yuuki sa poata spune ceva, Aime o lua la fuga inspre copil strigandu- i sa se opreasca. Cand o masina se apropriase atat de mult de el, satena inchise ochii, nedorind sa vada ce se v- a intampla. O frana puternica se auzi, apoi liniste mormantala.
Satena deschise ochii, simti un corp cald langa ea, o manuta mica ii atingea fata. Simtea inca o respiratie calda si nu era a ei. Deschizand ochii privi socata copilul din bratele ei. Fetita mica ce tocmai urma sa fie lovita de o masina se afla acum in bratele ei, erau pe trotuarul de unde pronise fetita, trotuarul paralel cu Yuuki. Ochii mari si verzi ai fetitei o priveau ingrijorata:
- Sunteti bine domnisoara? Spuse fetita rupand tacerea din jur. Mama fetitei se repezi sa o ia in brate, ochii ei fiind plini de lacrimi. O stranse la piept pe fetita atat de tare incat aproape o ¨ sufoca¨. Aime ramase in aceiasi pozitie ca cea dinainte, privind in gol, mirata de ceea ce se petrecuse ¨ Dar cum? Cand? Ce s- a intamplat? Cum am reusit sa o prind intr- un timp asa de scurt? Si mai ales sa o aduc pe trotuar?¨ In mintea ei erau multe intrebari... gandurile fusesera intrerupte de multumirile femeii parca fara sfarsit, femeia se lasa in genunchi pupandu- I mainile satenei si imbratisand- o multumindu- I incontinuu. Fetita o privi pe satena facand ca si mama ei, ii multumi satenei:
- Ar trebui sa ai mai multa grija, strada nu este un loc de joaca, vezi? Porumbelul si- a luat zborul... tu nu poti... Se adresa calma satena fetitei. Aceasta promise ca nu se va mai duce pe strada fara mama ei. Cele doua, mama si fetita, plecara.
Bruneta ramase pe celalalt trotuar privind ingrozita de ceea ce se petrecuse, se trezi din ganduri, trecu strada uitandu- se in stanga si in dreapta. Ajunsa langa Aime o lua de brat si o luara la fuga, dand coltul, urmarite de privirile oamenilor ce se aflau pe trotoar. Se oprira pe o strada pustie, satena era dupa alta planeta, isi privi mainile, incerca sa- si explice ceea ce s- a intamplat mai devreme. Yuuki o privi, ridica tonul intreband- o ce naiba a fost ceea ce a facut mai devreme? Cum a facut asta? Satena insa nu- I raspunse, continua sa- si priveasca mainile. Bruneta o apuca de umeri scuturand- o. Trezita din ganduri satena raspunse cu o voce calma, lina:
- Mi- am dorit ca copilul acela sa nu moara.. ochii aceia verzi... imi aminteau de mine.. nu stiu.... nu stiu... ce … s- a intamplat.... Tu sa- mi spui ce s- a intamplat, eu am inchis ochii.....
Bruneta ii raspunse ca nu stie, a fost prea repede ca sa- si dea seama. Cele doua ramasera ca pietrele, Yuuki privind- o pe Aime respirand lacoma aerul rece, satena privind in gol se lasa sa alunece incet pe zidul rece al unui gard. Isi duse mainile la gura pentru a si le incalzi putin cand isi dadu seama ca si- a pierdut esarfa, esarfa de la mama ei.... Era cadoul de la cea de- a 6- a aniversare. Era un lucru foarte important pentru ea. Fara sa mai stea pe ganduri satena se ridica de jos si o lua la fuga inapoi pe strada de dinainte, fiind urmata de bruneta. Se opri cand ajunse la locul unde se putea petrece accidentul, privi in jur respirand greu, insa nici- o urma de esarfa, parca s- ar fi evaporat. Intreba persoanele care erau in jur daca nu cumva au vazut o esarfa rosie pe strada. Intr- un final un vanzator ii spuse ca un baiat blond, nu prea inalt a luat- o iar apoi a plecat la fel de repede cum a venit. Satena cazu pe ganduri nemai fiind atenta la ceea ce ii zicea vanzatorul ¨A fost el... dar ce cauta aici? Doar nu ma urmarea? Sau... ¨ Se intoarse spre bruneta cu o privire de inteles. Yuuki o privi fix in ochi, se incrunta si raspunse cu un ton apasat si parca de neclintit ¨ NU¨. Yuuki o lua de mana pe satena, plecand din fata acestuia, luandu- si la revedere. Se oprira intr- un colt, bruneta se intoarse cu fata spre satena uitandu- se incruntata, spuse ca nu se poate duce... cine stie ce I se v- a mai intampla. Satena raspunse ca nu I se v- a intampla nimic, ca o v- a avea pe Yuuki cu ea, iar esarfa aia insemna ceva mult mai mult decat viata ei. Bruneta privi in pamant pentru cate- va secunde apoi o privi pe satena intreband- o daca este sigura ca vrea sa mearga insa satena o privi cu subinteles. Yuuki raspunse ca bine, va veni cu ea... o va proteja... Satena o imbratisa multumindu- I.
Cele doua pornira, pasii lor ducandu- le dupa instinctul lui Aime, un instinct pe care nici ea nu era sigura daca sa- l urmeze sau nu. Doar de un lucru era sigura, sa recupereze esarfa

Flashback

- Mami... mai strigat? Pe usa intra o fetita cu parul saten lung pana la mijloc cu ochii plini de fericire si curiozitate. Fetita se aproprie de mamica ei, femeia se intoarse dandu- i ceva ce parea a fi un cadou:
- Super... un cadou....; Fetita se grabi sa- l deschida; ce este asta mami?
- Este o esarfa. Asa nu iti va mai frig, nu uita sa o porti tot timpul cand este frig.
End of flashback

Aime se incrunta si porni si mai repede, bruneta abia mai tinand pasul. Peisajul ce le inconjurea era putin cam straniu, luminile artificiale urmau sa se termine, luna fiind acoperita de nori, iar ele erau in mijlocul campului.
- Aime nu stiu daca ai observat dar suntem in mijlocul pustietatii... unde crezi ca este castelul? Luminile se termina.... Eu cred ca am sa ma intorc... si cred ca asa ar trebui sa faci si tu... vino maine pe lumina... va fi mai bine.
Satena insa nu raspunse nimic ci continua sa mearga, auzi ceea ce spuse Yuuki asa ca porni si mai repede... vroia esarfa cu orice pret. Bruneta striga dintr- o data puternic:
- AIME! Acuma ma ignori? Serios... am stiut de la inceput ca nu e o idee buna dar tu tot continui iar acum ma ignori.. iti voi lua eu alta es... Insa cuvintele ei fura intrerupte de catre privirea ce o facu Aime, o privire incruntata si plina de furie.
- Ai putea sa o rogi pe mama sa iti dea o esarfa ca sa mi- o dai mie?
Bruneta nu raspunse deoarece era evident ca nu. Satena se intoarse cu spatele si porni si mai repede, se opri brusc iar bruneta se lovi de ea intreband- o de ce s- a oprit. Ridica capul si ramasera fara voce, in fata lor se afla un imens castel, parea si mai sumbru decat ultima data... Intr- o camera de la etaj se vedea o lumina mica. Aime deschise poarta cu o sctartaiala ce facu ca ciorile sa zboare facandu- le inima sa bata si mai tare. Se indreptara catre usa, satena o deschise, intra inauntru insa se inchise brusc, incepu sa o caute pe Yuuki care nu era de gasit, incerca sa deschida usa dar nu putu. Se gandi ca poate asa este mai bine, isi lua curaj si urca scariile, ajunsa la camera cu lumina deschise usa. In fundul acesteia, langa o lumina, observa un baiat inalt ce tinea in mana un pahar pe jumate baut. Se intoarse spre ea privind- o:
- Nu puteai rezista fara sa ma vezi nu- i asa? Spuse acesta zambind, Aime se incrunta ¨ Alex¨.
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini



#14
Buna,zozy :D Imi cer scuze ca nu ti-am mai comentat demult ficul, dar stii rpoblema mea cu netul si abia acum l-am gasit (ficul) si am apucat sa-l citesc. Imi place foarte mult cum decurge actiunea acestei povesti, Aime e o fata foarte ambitioasa si asta imi place foarte mult la ea. M-a impresionat faptul ca a salvat acel copil negandindu-se la sine deloc. Nu i-a pasat ca ar fi putut sa moara ea pentru a o salva pe acea fetita. Totusi, inca nu inteleg ce vrea Alex de la ele, mi se pare ciudat ca i-a luat esarfa, si totusi, cred ca o place pe fata si dorea cu orice pret sa o revada.
Ai descris frumos si bine, cum am mai spus si ultima data cand ti-am lasat com, ai evoluat formidabil din punct de vedere literar, asa se intampla daca scrii mult, te invati sa devii din ce in ce mai buna.
Astept cu nerabdare nextu', e foarte interesanta povestea si, ca de obicei, iar m-ai lasat in suspans :P.
Gambate! kisu :*:*

#15
Ma bucur ca iti place zozy, de aceea am venit cu urmatorul capitol. Ma scuzati ca a durat atat pana cand am venit cu urmatorul capitol dar stiti cum e cu scoala. Sper ca va v- a placea si acesta. Enjoy it.

Cap. 7
Adevar sau minciuna?

- Nu puteai rezista fara sa ma vezi nu-i asa? Spuse Acesta zambind, Aime se incrunta ” Alex”
- Alex… ce- ar fi sa lasi linguseala si sa trecem la subiect. Stii bine pentru ce am venit. Ii raspunse Aime pe un ton serios si grav. Alex nu o privii, continua sa zambeasca, lasa incet paharul jos si se ridica dupa masa. Isi indrepta privirea spre Aime, o privire profunda si vicleana.
- Dar de ce sa nu mai stam un pic, mi- a fost asa de dor de tine. Tie nu? Aime nu- i raspunse ci doar scrasnii din dinti, isi stranse pumnul.
- Fie, eu doar incercam sa fiu dragut. Presupun ca asta cautai. Spuse aceasta aparandu- i in mana o esarfa crem, o ridica si o privi intens. O duse la nas si trase aer in piept/ Inca mai are mirosul tau in el, miroase superb. Miroase a lacrimi, a amintiri, a.... om...
Satena se incrunta si se porni in fuga spre el spunandu- i sa nu indrazneasca sa o atinga cu mainile lui murdare. Blondul o atinti pe satena cu privirea, o privire insetata de sange. Satena oprindu- se pe loc inspaimantata. Simti cum inima statea sa-i iasa din piept, incepu sa tremure. Furia ii cuprinse corpul dar de asemenea si frica. Blondul aparu in spatele ei si ii sopti la ureche suav “ Te referi la mainile acestea? Iti placeau candva... iti placea cand te atingeam... cand le treceam prin parul tau... cand mainile acestea murdare erau pe langa corpul tau, imbratisandu- te, alintandu- te...” Acesta ridica mainile si o imbratisa usor, scoase limba incet si o trecu peste obrazul satenei.
- Acelasi gust delicios ca inainte, ma intreb oare... daca si astea mai au acelasi gust. Spuse blondul atingand- o tandru pe piciorul stang si ridicand mana usor dealungul piciorului. Expresia dupa fata lui Aime era una ingrozita, spaima o cuprinse atat de tare incat nu mai putea misca nici macar un deget. Spre deosebire de ea blondul parea satisfacut, cu o privire patrunzatoare, la fel de vicleana.
- Ai uitat sa zici de buzele acestea murdare Regina mea, buzele acestea care au sarutat fiecare parte din corpul tau.... buzele si mainile astea murdare au fost si sunt ale tale. Aime privii in gol neintelegand ceea ce i se spunea, se gandea cum ar putea sa fie adevarat ceea ce ii zicea, avand in vedere ca ea nu l- a mai vazut inainte. Lumanarea se stinse, in camera se lasa intunericul, se auzea respiratia grea a lui Aime si bataile inimii ei. Dintr- o data blondul se dadu repede in spate, in podea infingandu- se o sabie exact unde fusese Alex. Acesta zambi si aparu inapoi la masa.
- Ma intrebam cand vei reaparea.
Pe lama sabiei se vedea o imagine, o imagine ce o reflecta fereastra. In fata ferestrei o persoana imbracata intr- o pelerina gri statea calma, avea capul acoperit de catre gluga, si din cauza intunericului nu se putea recunoaste cine era. Doi ochi rosii aparura din gluga, acestia reflectandu- se in sabie. Il privi pe Alex insistent, nu scoase nicio vorba.
- Haide, nu fii chiar asa de rea. Nu vrei mai bine niste vin? Si sa ne bucuram impreuna, priveste..... fata reginei noastre, este asa plina de.... frica, spaima.... Ma incanta. Spuse blondul zambind malefic. Aparu in fata ei, ii ridica barbia si o privi fix in ochii/ Ochii acestia, asa de ... plini de frica, de amintiri... unde sunt ochii aceia dornici sa ucida? Ochii aceia iubitori de sange, plini de ura. Ochii astia infricosati nu pot rani nici macar o musca. Dar nu- ti face griji.... voi avea eu grija de asta. Aime auzi ceea ce ii spusese Alex, se incrunta, isi musca buza usor, si dintr- o singura miscare prinse sabia in mana si il injunghe pe blond in stomac. Pe fata lui era o expresie infricosata, simti cum sangele i se urca in cap. Isi privi stomacul, duse mana usor la el si il atinse. Isi ridica mana in sus, era plina de sange, facu ochii mari si o privi pe Aime
- M- ai injunghiat... ce- i drept nu ma asteptam, insa... cum am zis, cu ochii astia nu poti ranii nici macar o musca. Iti lipseste forta, iti lipseste.... Blondul se aproprie de urechea lui Aime, sabia intrand si mai puternic in stomacul lui iesind pe partea cealalta a corpului. Aime impinse si mai rau sabia, nu- si putea crede ochiilor, Alex era la fel, nesimtind nimic. Picioarele incepeau sa- i tremure. Se dadu un pic in spate insa Alex o prinse de maini, nelasand- o sa plece. / Ura. Ii sopti acesta la ureche, Aime facu ochii mari, dadu drumul la sabie si se dadu in spate speriata, incerca sa zica ceva insa nu reusea, simtea cum cuvintele i se blocau in gat. Blondul disparu, aparu langa masa cu sabia inca in corpul lui, o scoase incet, o ridica si dadu cu limba pe ea, lingand tot sangele “ Delicios” Afirma acesta, o atinti pe Aime cu privirea si arunca sabia ce avea ca directie capul acesteia. Satena inchise ochii speriata, simti cum i se taie respiratia, auzi bataile inimii ei, se lasa o liniste mormantala. Deschise ochii , in fata ei era acea persoana imbracata intr- o pelerina, oprii sabia cu doar doua degete. O tinea intre cele doua degete fara nicio problema, nici macar nu se taiase. Ridica ochii cei rosii plini de furie si il privi pe Alex care era cat se poate de incantat.
- Exact ce ma asteptam de la sora mea.
“ Sora? Ce- a vrut sa zica cu asta? Vrea sa zica ca aceasta persoana este sora lui?” Aime isi mai reveni in fire, se simtea mai in siguranta datorita persoanei aceleia.
- Asa este regina mea, ea este sora mea. Nu cred ca trebuie sa mai fac introducerile din moment ce deja va cunoasteti... Esti de acord cu mine... Yuuki? Persoana aceea il atinti cu privirea de parca ar fi vrut sa- l omoare din priviri daca ar fi putut. Blondul continua spunand ca de ce nu zice nimic, de ce sta ca muta, o intreba daca ii este frica sa- si dezvaluie identitatea in fata scumpei ei prietene. Acea persoana continua cu aceiasi privire insa asta nu- l opri pe blond din vorbit sau din rasul lui satisfacut.
“ Yuuki? Ce? Nu, nu se poate, ea nici macar nu crede in asa ceva” Aime privii acea persoana din cap pana in picioare. Se dadu intr- o parte cat sa- l poata privii pe Alex si striga catre el.
- Nu te juca cu mine Alex. Incerci doar sa ma faci mai slaba, defapt, asta faci de cand am venit aici. Yuuki este afara, ma asteapta, ea nici macar nu crede in povesti cu vampiri sau lucruri din- astea.
Persoana aceea cobori sabia si o tinu in pozitie de atac, nu scoase nicio vorba ci astepta urmatorul cuvant al lui Alex , astepta sa- l omoare.
- Oare? Spuse Alex calm, spargand paharul gol din care bause mai devreme. Lua o bucatica de sticla si o arunca inspre persoana aceea insa aceasta disparu, aparu in spatele lui Alex tinandu- i sabia la gat. Blondul surarse spunandu- i ca daca crede ca aia il va rani se insala amarnic. Disparu si aparu in spatele ei cu sabia la gatul acesteia soptindu- i “ Insa asta nu se pune si in cazul tau” . Il lovi cu cotul in stomac si sari in fata, se intoarse cu spatele la Aime care privea scena fara sa stie ce sa faca. In momentul acela razele lunii patrunse prin fereastra luminand incaperea. Sabia reusi sa- i taie gluga, care ii cazu incet lasandu- i capul descoperit, luna lumina un par scurt, negru. Fata inchise ochii, apoi ii deschise, isi dadu seama ca gluga i- a cazut. Facu ochii mari si privi speriata in gol. Aime o privea complet confuza, fara sa stie ce sa faca sau ce sa zica. Avea impresia ca este un vis, un cosmar, facu ochii mari, simti cum respiratia i se taia, privii persoana din fata ei. Aceasta o privii la randul ei peste umar cu ochii mari si rosi. Aime abia putu sa- i rosteasca numele. Alex incepu sa rada.
- Yuuki.
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini



#16
Bravo zozy!!! Asa te vreau. Capitolul asta e super, iar povestea incepe sa devina din ce in ce mai interesanta. Nu-mi vine sa cred ca Yuuki e sora lui Alex, acum imi dau eu seama de ce era ea atat de misterioasa, mai ales fata de Aime. Si inca ceva de necrezut, Aime a avut curajul sa-l injunghie pe Alex, cand ea era atat de speriata si confuza, sau poate din cauza asta l-a injunghiat, ca nu il mai putea suporta.
So, Aime a fost o regina ucigasa, posibil regina lui Alex, din cate am priceput, asta face lucrurile si mai interesante. Abia astept capitolul urmator, incepe sa devina plina de suspans povestea asta :D.
Succes in continuare zozy si multa inpiratie. Kisu and bye :*:*:-h

#17
Hi.
Am trecut si eu pe aici:)). E destul de misterioasa si ciudata povestea ta, e captivanta. La descriere mai trebuie sa lucrezi putintel, sa o faci mai profunda si mai clara, la dialog e bine , a fost interesant. Te axezi mult pe cei trei Aime, Yuuki si Alex, nu e rau, deoarece majoritatea actiunii se invarte in juru lui Aime. Dar sper sa ne lamuresti care cum si in ce fel. Ma refer la care e personaju negativ, Alex sau Yuuki...si lucrurile legate de ei doi,fiindca nu ne-ai dat inca detalii.

Succes la scris.
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#18
Ma bucur ca va place ficul, multumesc mult pentru comenturi. La ceea ce ai spus tu zozy asa este, AIme la injunghiat pentru ca se saturase de toate cuvintele care i le spunea. Am luat in considerare sfatul tau Daphne si am incercat sa descriu mai mult, sper ca a iesit mai bine de data asta. Personajul negativ si cel pozitiv se va adeveri pe parcursul povestii ^_^ Enjoy it:

Cap. 8
De ce ti- e frica... nu scapi.

- Yuuki. Sopti satena speriata, bruneta se intoarse cu fata spre ea.
Linistea cuprinsese incaperea, un nor acoperi luna lasand intunericul sa cuprinda din nou incaperea. Alex privea satisfacut intreaga scena asteptand reactia lui Aime, zambii, privirea lui nu se schimbase, inca avea aceasi privire profunda si vicleana. Ochii mari si rosii ai lui Yuuki continuara sa o studieze pe Aime din cap pana in picioare, isi musca buza de jos stiind ca Aime urma sa o urasca pentru ca nu i- a povestit pana acum ca ea este un vampir, o fiinta fara viata, o fiinta blestemata sa bantuie Pamantul pentru eternitate si sa bea lichidul rosu al oamenilor nevinovati.
Simtea cum secundele de liniste o apasau din ce in ce mai tare, inima ii batea puternic, in momentele acelea nu ii pasa ca Alex era in camera si avea ocazia sa- l omoare. Tot ceea ce isi dorea era ca Aime sa nu o respinga, sa ii dea sansa sa se explice.
Parca limba satenei a fost mancata, se zbatea sa inteleaga daca ceea ce vedea era adevarat sau nu, daca Yuuki era chiar prietena ei cea adevarata, daca persoana care statea in fata ei si daca acea fata cu parul negru si scurt, cu ochii rosi plini de frica si asteptare.. era intr- adevar Yuuki.
Ochii lui Aime se intalnira cu cei ai brunetei. Ochii satenei facandu- se mari, mana palida a acesteia incepu sa tremure, simtea cum inima ei accelera cu fiecare minisecunda ce trecea, respira lacoma aerul din jur. Nu mai auzea nimic din ceea ce spunea Alex, nu mai auzea nici vantul de afara ce lovea puternic fereastra. Tot ceea ce auzea erau amintiri.
Flashback
- Buna, eu sunt Yuuki, tu cine esti? Gura mica a lui Yuuki schita un zambet cald, satena in schimb isi intoarse capul dand semn ca nu vrea sa o cunoasca. Bruneta isi retrase mana ingrijorata, se aseza pe banca langa Aime si incepu sa- I vorbeasca
- Ai vrea sa mergem dupa- miaza in parcul cu lac? Intreba pe o voce entuziasmata, Aime nu ii raspunse, statea la fel de inbufnata privind incruntata drept inainte
- De ce esti tot timpul suparata? Intreba bruneta pe o voce ingrijorata, isi intoarse privirea catre Aime.
- Si de ce nu ar trebui sa fiu? Intreba satena fara sa isi miste privirea. Yuuki se ridica si rupse o floare, i- o intinse lui Aime si zambi cald
- Mama mea imi zicea mereu ca atunci cand sunt suparata o floare plange, iar apoi se va usca… nu este bine ca florile sa se usuce. Spuse pe o voce calda. Aime o privii rece:
- Si de ce ar trebui sa- mi pese de flori? Lor nu le- a pasat atunci cand mama a murit…. Bruneta retrase mana cu floarea, privii intr- o parte:
- Probabil mama ta era trista, iar o floare s- a uscat… probabil ea insusi, daca nu ar fi fost trista, nu ar fi murit. Aime facu ochii mari la cuvintele lui Yuuki; Dar nu ar trebui sa te razbuni pe ceilalti din cauza asta, vezi tu, o floare moare dar apoi reiinvie, probabil mama ta a reinviat intr- o stea, si te vegheaza de sus. Aime ridica privirea inlacrimata si zambi, se ridica si se intoarse cu spatele:
- Ne vedem la 5 in fata portii. Pleca lasand- o pe Yuuki zambind.
End of flashback
Flashback
Poate ca asa este mai bine.... mai bine sa nu stii ce s- a intamplat... cateodata este mai bine ca lucrurile sa ramana ascunse...
End of flashback

Satena isi muta privirea inspre pamant, nelasand ca cei doi sa vada
boabele cristaline ce ii curgeau incet din ochi. Stranse pumnul si zambi:
- Aime… sopti bruneta pe un ton suav si ingrijorat. Satena ridica privirea, in ochii ei caprui- verzi se observa o stralucire, inima ei se calma. Alex o privi nerabdator, se sprijini de masa, incrucisa mainile. Bruneta o privi confuza, isi tinu respiratia pentru cate- va secunde. Aime il privi pe Alex:
- Alex... mai prins, cred ca te- ai amuzat pe seama mea pana acum asa de mult, sa ma torturezi psihic pana acum a fost intr- adevar cel mai greu lucru pe care l- am putut suporta, dar acum… sa aduci persoana asta aici; Isi indrepta privirea sper Yuuki; nu stiu cum… ai reusit sa o faci sa semene asa de bine cu prietena, ba nu, sora mea. Nu- mi vine sa cred cat de josnic poti ajunge doar pentru a ma tortura pe mine.
Bruneta facu ochii mari, privi in gol, nu raspunse ¨Crede ca sunt, crede ca sunt doar o iluzie?!¨. Alex o privi confuz, ridica o spranceana si ii spuse ca el nu are nimic de- a face cu asta, ca persoana care statea in fata ei era chiar Yuuki, defapt partea ascunsa a lui Yuuki, partea de care bruneta se temea sa i- o arate. Ii spusese ca torturarea psihica era candva jocul ei preferat si a folosit- o doar pentru a o aduce cu picioarele pe pamant, pentru a o readuce la ceea ce ea obisnuia sa fie.
Aime privi in gol, neintelegand ceea ce ii spunea Alex ¨Jocul meu preferat?!¨ Se gandi aceasta incercand sa inteleaga.
- Vrei sa spui.. ca fata aceasta cu ochii rosii este Yuuki? Si pe deasupra este si sora ta? Intreba satena privindu- I cand pe Alex cand pe Yuuki. Bruneta nu stia ce sa zica, de ceea ce ii era cel mai rau frica se adeverise.
Alex ii spuse ca poate nu vede prea bine in tot intunericul acela, pocni din degete si toate lumanarile prafuite din camera revenira la viata cu o flacara puternica, luminand incaperea cum niciodata nu au facut- o. Intr- un colt un fluture negru se aproprie curios de flacara rosie, se aproprie atat de mult incat lua foc si intr- o secunda se facu cenusa.
Intensitatea si amintirile continuau sa bantuie incaperea. Aime o privi pe bruneta pentru o secunda apoi isi indrepta privirea spre fereastra, observand cum vantul se juca cu crengile copacilor ¨ranindu- le¨in acelasi timp. O boaba cristalina cazu din ochiul lui Aime spargandu- se de podea, trezindu- I pe cei doi la realitate:
- Se spune ca de ce ti- e frica nu scapi; incepuse sa vorbeasca pe un ton calm; stiam de cand am vazut- o ca era Yuuki, insa.. am refuzat sa cred asta, am refuzat sa cred o realitate care mergea paralel cu viata mea, o realitate pe care eu nu am stiut- o pana acum. Este ca si cum am deschis ochii pentru prima data si ma intreb ¨ Cum de nu am observat asta pana acum? Cum am putut fi asa de oarba?¨ incercam sa caut in toate amintirile mele dar… tot nu pot intelege… Yuuki.. de ce m- ai mintit pana acum?
Satena isi indrepta privirea inlacrimata inspre bruneta intreband- o de ce si cum a putut sa- I ascunda asta pana acum. Yuuki ridica privirea, teama o cuprinse cand vazu chipul trist a lui Aime, ochii ei revenira la culoarea lor normala si continua cu o voce tremuranda, nu avea curajul sa o priveasca in ochi asa ca privii in pamant:
- Pentru ca am vrut sa te protejez, am crezut ca asta este singura cale de a te proteja…
Satena continua sa o priveasca, o intreba sa o protejeze de ce anume? De lumea vampirilor? O intreba daca nu cumva ii era frica ca ea ar fi putut deveni vampir, asa avea ocazia sa- si razbune mama.
- Am vrut sa te protejez de a deveni vampir, am vrut sa te protejez de o lume pe care ar fi trebuit sa ramana ascunsa de tine, pentru a nu face mai mult rau…, am vrut sa te protejez de lumea aceasta cruda. Continua bruneta pe o voce la fel de tremuranda, ochii ei se umplura de lacrimi. Simti ca cineva era langa ea, intoarse capul si observa ca era Aime. Privea drept inainte, expresia fetei ei se schimba intr- una hotarata, parea a nu fi Aime, parca toata frica din ea se evaporase. Lumina de la lumanari lumina conturile fetei acesteia. Satena nu o privi pe Yuuki ci doar ii sopti ¨Multumesc.. pentru ca m- ai protejat aici, insa…¨. Bruneta nu scoase nici o vorba ci se mira,se gandea ca Aime a inteles ca nu a vrut sa- i faca rau si ca a iertat- o. Satena se indrepta inspre Alex fara sa scoata o vorba, bruneta urmarind- o din priviri. Blondul nu vru sa intrerupa toata scena asa ca tacu din gura,metinandu- si aceiasi pozitie. O privi pe Aime insa nu dadea semne sa vrea sa o raneasca sau sa se joace mai mult cu ea. Ci expresia fetei lui era una satisfacuta, parea mandru de Aime. Satena il privi fara nicio expresie pe fata, umbra ei urmand- o incontinuu de parca ar fi fost paznicul ei ascuns. Ajunsa in fata lui Alex ii intinse mana, acesta o privi, apoi o privi in ochi, ii intinse esarfa. Aime o lua fara sa zica nimic o privi, o stranse un moment. Se intoarse cu spatele, trecu in liniste pe langa Yuuki. Bruneta o privi confuza, inima ei batea puternic, scapa sabia din mana, ecoul acesteia auzindu- se in toata incaperea. Aime ajunse la usa, intinse mana inspre clanta ruginita cand auzi strigatul de oprire a lui Yuuki, se opri:
- Unde te duci? De ce nu zici nimic? Aime, spune- mi ceva, te rog….
Satena isi intoarse capul si o privi rece, facand- o pe bruneta sa tresara. Ii vorbi pe acelasi ton rece:
- De ce ti- as spune tie?
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini



#19
Hey!

Se pare ca nimeni nu prea intelegea adevarata prietenie. Sicer, daca Aime chiar ii era prietena i-ar fi dat ocazia sa ii explice mai mult. Si daca ii era prietena adevarat nu ar fi condamnat-o si nu ar fugi, fiindca din actiunile ei pare ca a fugit. Si a reactionat destul de "usor" .chiar daca era in stare de soc si nu intelegea, ar fi trebuit a te axezi pe sentimentele ei sa te pui in situatia ei, sunt sigura ca ar fi reactionat si mai urat.
Dar a fost bine, putea si mai bine;))sunt sigura, dar sper ca pe viitor sa intelegi ce am vrut sa spun si sa nu mi-o iei in nume de rau:D


Kissu si bye bye!
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#20
Imi cer scuze ca nu prea ati inteles ce se intampla cu Aime, de ce s- a comportat asa. Sper ca in capitolul asta sa va mai lumina povestea. Si imi cer scuze ca a durat atat sa pun celalalt capitol, dar eu scriu la el si cum am si sc si vin abia pe la 6 jumate acasa nu prea ai timp. O, si daca gasiti spre ex. vreun cuvant scris ¨un¨ este ¨nu¨. Nu stiu ce are calculatorul meu ca mi- l schimba. So, nextul:
Cap. 9
Ochi uitati de timp

- De ce ti- as spune tie?
In ochii mari si negri ca abanosul ai lui Yuuki aparura boabe cristaline ce incepeau sa se scurga pe obrajii ei palizi. Facu un pas in spate pe podeaua din lemn acoperita complet de praful ce zacea acolo de zeci de ani.
Privi nostalgica ghetutele negre ale lui Aime, isi ridica privirea inspre cea a satenei, o privi fix in ochii verzi. Ei un aratatu aceiasi expresie nepasatoare, ci dimpotriva, aratau cum se simtea cu adevarat Aime, aratau o expresie trista:
-Ce vrei sa spui? Mie intotdeauna imi spuneai totul. Murmura bruneta pe o voce tremurata; Aime, lasa- ma sa iti explic. De ce nu- mi dai sansa asta? Sunt prietena ta cea mai buna, macar asculta- ma ce am de zic. Continua pe un ton cald.
-Daca erai prietena mea cu adevarat mi- ai fi spus adevarul de la inceput. Ii reprosa satena.
Aime se intoarse cu spatele, puse mana pe clanta argintie simtind racoarea din aceasta, insa mana ei calda o incalzi imediat. Deschise usa neagra cu un scartait. Facu un pas pe holul intunecat:
- Iar tu daca esti cu adevarat prietena mea m- ai asculta. Ii striga Yuuki, satena se opri, facu ochii mari si stranse pumnul. Bruneta isi musca buza de jos, lacrimile ii curgeau siroaie pe obraz, nu vroia sa le stearga pentru ca stia ca nu se vor opri, erau lacrimi venit din inima
- De ce esti asa Aime? Murmura bruneta printre lacrimi; Cu ce ti- am gresit sa te comporti asa cu mine? Te comporti ca inainte, rece. Tu nu esti asa, te rog revinoti. Revino la fata blanda care erai inainte. Intotdeauna am fost langa tine, intotdeauna te- am protejat, intotdeauna.... Yuuki privi in pamant, boabele cristaline cadeau pe podea imbinandu- se cu stratul gros de praf. Aime privii in pamant:
- Pentru ca... nu mai stiu in cine pot avea incredere si in cine nu. Sopti Aime
Privi intr- o parte, incerca sa strabata intunericul dupa hol, nostalgica. Nu izbutea sa mearga mai departe, oricat ar fi vrut simtea ca daca mai face un pas va regreta mai mult decat daca ar ramane. Simti o mana rece ce ii ridica mana dreapta incet. Se intoarse speriata si dadu de ochii negri si inlacrimati ai lui Yuuki. Privi expresia nostalgica dupa fata acesteia. Bruneta ii ridica mana si o cuprinse in mainile ei reci. Zambi cald in timp ce satena o privi surprinsa:
-Ti- am spus mereu ca in mine poti avea incredere. Ii sopti pe o voce calda
Aime o privi in continuare surprinsa, isi trase mana si privi intr-o parte. ¨Asa este, Yuuki este cea mai buna prietena a mea. Intotdeauna vorbeam, radeam, povesteam cu ea. Ce mi s- a intamplat de ma port in halul asta? Aime, unde ti- e capul?¨
- Stiu ca mi- ai zis dar... cum as putea avea incredere in tine avand in vedere ca esti sora cu vampirul acela? Intreba satena pe o voce tremurata. Bruneta ii spuse ca daca ii va da sansa sa se explice ii va povesti tot.
Blondul aparu in spatele lui Aime inainte sa poata raspunda, avea o privire ucigatoare. Satena simti cum fiori ii treceau pe spinare, tresari. Avea un sentiment de fior de parca statea exact langa moarte, inima ii batea cu 100km/h. Se facu o liniste mormantala. Intoarse capul speriata si cand dadu de ochii rosii intens, ai lui Alex, adormi. Alex o cuprinse repede in bratele lui, bruneta se repezi vrand sa o i- a pe Aime insa blondul disparu impreuna cu satena. Aparu in spatele lui Yuuki, bruneta ramase inlemnita, cu mana inainte, si cu o privire ingrozita, plina de frica. Alex o privi fara nicio expresie, ii spuse un singur lucru ¨Nu e pregatita inca¨. Bruneta inghiti in sec, isi tinu respiratia, intoarse incet capul, intr- o fractiune de secunda blondul o lovi cu piciorul in spate. O lovise atat de puternic incat o izbi de peretele ce se afla la 3 metri de el, bruneta se lovi cu capul de zidul rece, alegandu- se cu o zgarietura destul de mare in frunte. Lichidul rosu incepea sa isi faca loc iesind la suprafata si imbinandu- se cu vopseaua ingalbenita de timp.
Yuuki cazu pe podea, respira din ce in ce mai greu. Ridica privirea masurandu- l pe blond din cap pana in picioare, sangele i se scurgea in ochi incepand sa vada in ceata. Ochii ei se intalnira cu cei ai lui Alex... incerca sa spuna ceva insa frica puse stapanire pe ea¨ Acesti ochi, dornici de a ucide. Acesti ochi parca uitati de timp¨ Alex o privi cu dispret, disparu impreuna cu satena. Bruneta incerca sa se ridice dar se simtea de parca ar avea o piatra deasupra ei, inchise ochii simtind aerul rece si umed din hol
*
Alex aparu intr- o incapere, nu prea mare.Era intuneric, nu se putea distinge pera bine, insa pentru Alex nu era o problema, vedea perfect. Norul mare si negru ce mai devreme acoperise luna mare si alba, se dadu la o parte, lasand ca luna sa isi faca treaba, luminand pamantul. Lumina isi facu loc si in incapere prin fereastra cu draperii move. Langa fereastra venea un pat cu asternuturi albe cu trandafiri albastrii.In spatele lui Alex se observa un birou cu diferite lucruri pe el.
Blondul se aproprie de pat, lasa incet fata cu parul saten pe acesta si o privi nostalgic. Ii dadu la o parte parul ce i se asezase pe obrajii ei fini, observa esarfa ce satena tinea strans in mana. Isi trecu usor doua degete peste fata ei. Culoarea ochiilor ramase la fel, rosie, dar un atat de intensa. Privirea nu o mai avea asa de rea, ci mai calma, nostalgica. Se dadu in spate si o privi pe satena incruntat ¨ Imi pare rau Aime, dar un te pot lasa sa afli totul dupa acum. Nu inca, atunci cand iti vor revenii amintirile, atunci cand eu voi crede ca va fi bine sa- ti aduci aminte totul, atunci iti voi povesti tot adevarul¨ Disparu
*
Lumina lunii veghea de asemenea si palatul, isi facea loc prin fiecare fereastra si prin fiecare loc pe care il gasea. Pe holul cel intunecat bruneta statea la fel de nemiscata, lumina lunii luminand- o. Rana i se inchise insa inca mai avea in ochi un pic de sange. Se calmase, isi duse mana la spate, unde Alex o lovi. Simti cum podeaua tremura incet. Auzi cum aceasta scartaia sub pasii cuiva ce se apropria incet. Deschise ochii incet, ridica mana si sterse lichidul rosiatic din ochi. Observa o silueta in intuneric, scrasni din dinti. Se apropria incet de ea, lumina ii dezvalui chipul. Pe fata lui avea o expresie de ironie si de surprindere, se aproprie de Yuuki si ii puse usor piciorul pe picioarele ei miscandu- le:
Inca mai traiesti? Se pare ca va trebui sa mai exersez la lovituri, credeam ca te- am lovit direct in coloana. Eh, adevarul e ca un am mai omorat pe cineva de mult timp cu ochii astia. Ii spuse in batjocura, zambea malitios. Bruneta stranse din dinti si cu mana stanga ii dadu la o parte piciorul blondului. Acesta ramase un pic surprins de miscarea brunetei, nu o credea atat de indraznata. O lovi in burta cu piciorul drept, in acel moment bruneta simti cum aerul i se taia, vroia sa strige insa un reusea. Isi duse mana la burta si apasa puternic, respira din ce in ce mai greu.
Alex se intoarse inspre dreapta, si intra in incaperea imensa, inca luminata de lumanarile parca fara sfarsit. Se indrepta spre masa de lemn ce parea din secolul 19. Podeaua scartaia sub pasii lui apasati. Ajunse la masa si ofta. Trase un scaun si se aseza pe el, in mana lui dreapta aparu o sticla verde cu un lichid rosu inauntru, iar in mana stanga un pahar din sticla. Turna lichidul rosiatic in pahar, privi drept inainte, inspre usa ce se afla la vreo 20 de metri de el. Bruneta se sprijinea incet de usa, il privi pe Alex incruntata, se tinea cu mana de burta si respira repede. Blondul o intreba daca vrea vin, aceasta stranse din dinti incruntandu- se.
- Incerc doar sa fiu o gazda buna. Soro, nu ne- am vazut de mult, nu crezi ca ar trebui sa ramanem mai mult la taclale? Lasa sticla pe masa fara sa se uite la aceasta, continua sa o priveasca pe Yuuki care tremura de nervi; Ai dreptate, nu- i o idee pera buna.... dar imi place sa ma joc cu prada. Tie nu? Zambi in batjocura si lua o gura din licidul rosiatic; nu ma mira, tu intotdeauna ai fost slaba, cu toate ca esti sora mea. Facu o scurta pauza; Presupun ca mare ti- a fost mirarea cand ai auzit ca m- am intors. Ei bine, planurile tale de a ma indeparta de ea nu au functionat, m- am intors, iar Aime incepe sa- si aduca aminte. Nu ai fost un paznic prea bun....
- De ce un m- ai lasat sa- i spun tot adevarul? Si tu vroiai asta la urma urmei. Ii reprosa Yuuki. Blondul privi lichidul rosu din pahar, il clatina un pic, privi un colt al incaperii. Lasa ca linistea sa inconjoare incaperea pentru cateva minute, apoi continua:
- Ai vazut schimbarea de comportament a lui Aime? Odata cu mine, cand m- a injunghiat, odata cu tine pe hol. Schimbari de personalitate. Nu isi da seama, este prinsa in amintiri si in prezent, este prinsa in comportamentul din- nainte, cel rece si ignorant si cel de acum, o fata buna, linistita. Nici macar ea un stie de ce s- a comportat asa. Vezi tu, inconstientul e mai rapid, prinde totul fara ca tu sa- ti dai seama. Cum creierul ei incepe sa- si aduca aminte lucruri pe care partea ei constienta nu le vede, are schimbari de comportament. Nu isi da seama pe moment de cum se comporta, adica cand e rece. De aceea nu te- am lasat sa- i spui. Ai fi tulburat- o mai rau, cine stie ce ar fi putut sa faca. Pana si puterile ei s- au trezit, cred ca ai observat cand a salvat fetita aceea. Pana un se trezeste complet, ea un trebuie sa stie. Altfel puterile ei pot scapa de sub control, nu ar fi o problema daca ar fi mai mici ca ale mele. Dar stii bine ca nu sunt.
Yuuki facu ochii mari, in toata tristetea pe care o avusese cand Aime a ignorat- o, nu si- a dat seama de asta. Acum intelegea de ce Aime se comportase asa, de ce o ignorase iar apoi era mai blanda. Alex o privi fara nicio expresie, lua o gura din lichidul rosu terminandu- l. Bruneta privi in gol, isi daduse seama ca Alex avea dreptate, nu fusese un paznic bun, nu avusese grija de Aime asa cum trebuie. In incapere se auzi un zgomot de parca ceva s- a spart, Yuuki tresari trezindu- se la realitate, il privii pe Alex fix in ochi. Blondul o privea ¨de sus¨, zambi. Bruneta privi langa el, cristalul din care Alex bause mai devreme zacea acum pe jos, spart in mii de bucatele:
-Scuze, mi- a alunecat. Se ridica dupa scaun, si porni cu pasi mici inspre Yuuki. Bruneta il observa, lua mana dupa burta, si vru sa ia sabia din teaca. Facu ochii mari si inghiti in sec, isi aduse aminte ca o scapase din mana cand se certase cu Aime; In plus, nu avem toata noaptea sa stam la discutii si la amintiri. Draga mea sora, te- as lasa sa traiesti avand in vedere ca nu esti un pericol pentru mine, insa la cum Aime este acum, mi- e teama ca ai putea sa- i bagi in minte alte prostii de ale tale. Blondul ridica mana, misca un pic degetele si in mana lui aparu sabia lui Yuuki. O ridica fara sa se uite, nescapand- o din ochii pe bruneta. Dadu incet cu limba peste lama ascutita. Bruneta facu un pas in spate, scrasni din dinti si o lua la fuga inspre Alex, stranse puternic pumnul. Insa cand ajunse langa el si vru sa- l loveasca, surpriza... Alex disparu, aparu in spatele ei, ii tinea sabia la gat. Avea o privire ucigatoare si un zambet satisfacut;
Cum ar fi sa fi omorata chiar de propria ta sabie? Soro. Ii sopti. Yuuki isi retrase mana langa corp, inchise ochii si zambi. Alex o intreba de ce zambeste, bruneta nu raspunse, disparu. Aparu in spatele lui Alex si il lovi cu piciorul peste cap, trimitandu- l pe podea, langa fereastra. La vreo 5 m. de ea. Blondul isi atinse obrazul inrosit si umflat. Yuuki se aproprie incet de el, il privea cu dispret:
- Nu- mi mai spune sora, nu sunt cu adevarat sora ta. Nu am fost si nici nu voi fi. Se rasti aceasta, ajunse langa el, ridica piciorul aproape de cap si il cobori repede lovindu- l pe Alex in burta, lipindu- l de podea. Acesta scanci de durere, inchise ochii si zambi. Bruneta ramase surprinsa, stranse pumnul, il apuca de guler si il ridica cat sa- l priveasca in ochii. Il intreba de ce zambeste, ridica pumnul si vru sa-l loveasca insa blondul disparu si reaparu langa Yuuki:
Durere. Nu am mai simtit- o de mult, e un sentiment placut.... mi- era dor de el. Bruneta ramase pe loc, inlemnita. Vru sa spuna ceva insa cuvintele nu ii ieseau. Alex deschise ochii, culoarea rosiatica de mai devreme era acum si mai intensa, la fel cum fusese cand erau pe hol. Se aproprie incet de gatul lui Yuuki, isi puse mainile pe talia acesteia. Bruneta simtea cum inima ii accelera, inghiti in sec, vroia sa se miste insa fiecare muschi din corpul ei parca fusese impietrit. Blondul aproprie buzele roze de urechea lui Yuuki, ii sopti:
-Inca un ai invatat cum sa fii mai puternica in fata ochiilor astora? Nici un ma asteptam, ai ramas la fel.... nu ma mira. Doar esti un semi- vampir! Isi trecu limba pe gatul brunetei facandu- i pielea de gaina; Oare mai ai acelasi gust?
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini





Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Rain Tears BaByBlue 4 3.377 31-03-2011, 03:59 PM
Ultimul răspuns: Monica Wksv
  Totul pentru Rain. A'Svear 11 6.142 26-12-2010, 02:02 PM
Ultimul răspuns: A'Svear


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)