Blood Rain

[Akie]

Imi cer mii de scuze pentru intarzierea pe care am avut-o, dar am avut examene si n-am avut cand sa scriu. Multumesc frumos ca mi-ati redeschis topicul, multumesc! Acum a venit vara si o sa vin mai repede cu capitolele. Sper ca acest capitol sa compenseze lipsa mea.

Cap. 10
-Oare mai ai acelasi gust? In momentul urmator Alex isi infipse adanc coltii in gatul suav ce conducea lichidul rosu pana la asa zisul creier. Bruneta nu reactiona deloc, ramase blocata, ochii ei erau rosii insa niciun muschii din corpul ei nu vroia sa se miste. Blondul continua sa se hraneasca cu sangele impur al acesteia, ochii lui erau mari si de un rosu intens, fata lui exprima satisfacere. O suvita rosiatica cazu printre buzele rosi ale acestuia, ridica mainile de parca ar fi imbratisat-o, le duse pana la gatul firav al brunetei si cu doua degete desfacu pelerina neagra ce cazu ca o picatura de apa intr.-un rau. Scoase coltii si zambii, sangele curgea pe umarul brunetei prelingandu-se pe camasa albastra transformand-o intr-o materie mova.
Alex se aproprie de umarul ei si scoase limba, cand vru sa stearga lichidul rosiatic dupa umarul fetei, inlemnii, facu ochii mari, vru sa se intoarca insa simti cum corpul lui nu se misca. Doi ochii mari si de un rosu intens il priveau din spate cu dispret, ochii ca ai lui. Avea pe fata o expresie dezgustata. Ii lua sabia din mana neluandu-si privirea de la el.
-Nu esti singurul care are ochii astia! Se rasti bruneta din spatele lui.
In momentul urmator ridica sabia si fara cel mai mic efort o trecu prin gatul palid al blondului, despartindu-i cele doua parti, capul si corpul. Capul cazu pe jos ca o minge ce tocmai isi pierdu aerul.
Din gatul blondului sangele tasnea de parca o teava veche de apa s-ar fi stricat si nu putea fi oprit, imprastiindu-se pe Yuuki si pe tot ce era in jur. Corpul cazu in baltoaca de sange ce se strangea pe podea imbinandu-se cu microbii zacuti in praf de multa vreme.
Bruneta lasa sabia cu varful in jos, lasand ca sangele murdar al lui Alex ce se stranse pe lama ascutita al acesteia, sa cada acolo unde isi merita locul, pe podea, in praf si in mizerie. Privii lama sabiei, in jumatatea curata se reflecta capul inert al blondului, pe fata brunetei nu era nicio expresie, nu stia daca sa planga, sa fie dezgustata sau sa fie fericita.
Brusc ochii capului se deschisera, buzele ce credea ca erau moarte, schitara un zambet malefic. Bruneta inlemnii, privii in stanga, capul. Se dadu un pas in spate, nevenindu- i sa creada, ochii ei i se micsorara. Corpul lui Alex se ridica singur, lua capul si il aseza la locul lui de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Bruneta facu inca un pas in spate, incepu sa tremure toata, simtii cum pielea i se facu de gaina, privii dezgustata si terifiata in acelasi timp, imaginea ce i se arata.
-O iluzie! Spuse satisfacut Alex. Dar... draga mea, o iluzie nu este indeajuns ca sa ma omori, si sa imi tai gatul cu atat mai putin. Desi... m-ai facut sa ma simt minunat, de mult nu mi-am mai simtit sangele, mai ales atat de mult.
Zambii in timp ce se aproprie de ea cu pasii micuti prin lichidul rosiatic ce se prelingea prin crapaturile lemnului. In ochii rosii ai lui Yuuki aparu un desen negru, facut din linii subtiri, o stea cu 7 colturi. Blondul se oprii si o privii fix in ochii, facu ochii mari, vru sa intinda mana sprea ea si sa zica ceva insa, brusc, ceva il opri, ceva din spate. Simti cum fiorii il bantuie, facandu-i pielea de gaina. O stea cu 7 colturi cu o culoare neagra, mai intunecata decat in tenebre, ce iti dadea fiori mai mari decat daca ai sta langa moarte.
Un fior de spaima il inconjura, simtea cum inima era intr-un raliu, zbatandu-se sa indeparteze sentimentul ce ii inconjura corpul si ii putrezea mintea intr-un fel dureros.
Brusc, lanturi aparura din senin si il lega de stea, disparu cu el lasand in urma un strigat terifiant apoi o liniste mormantala. Yuuki tremura toata, scapa sabia din mana, simtea cum genunchii I se inmoaie, cazu in fund. Ochii ei revenira la aceiasi culoare rosie. Simtea cum inima statea sa-i iasa din piept si sa fuga oriunde altundeva decat acolo, auzea respiratia grea ce o facea din ce in ce mai repede si mai lacom.
Privii incaperea incercand sa inteleaga ce s-a intamplat, avea impresia ca a fost o iluzie, avea impresia ca viseaza, ca tot ce se intamplase era unul din visele pe care le are de obicei la luna plina. Insa parea atat de real, respiratia ei, sangele dupa jos, inima ei, tremuratul, toate astea ii aratau realitatea.
Isi duse mana la piept incercand sa isi calmeze inima, lua sabia in mana dreapta, se ridica de jos sprijinindu-se in ea, privii sangele ce acoperisera urmele pantofilor a lui Alex. Facu stanga imprejur si se indrepta spre usa, iesi pe holul intunecat, pasii ei se auzeau in ecou in tot castelul. Isi duse mana la burta si stranse puternic. Merse agale pana la usa de la intrare, intinse mana si dintr-o miscare o deschise cu acelasi scartait ca de obicei.
Facu un pas afara si privii in jur, cerul isi varsa lacrimile in fulgii albi, puri si reci. Pe pamant se stranse un asternut subtire ce proteja pamantul de pasii insangerati ai fetei. Inainta cu greu, ochii ei erau obositi, inima nu ii mai batea asa, avea o respiratie usoara. Fulgii ce incercau sa o curete de sange nu faceau altceva decat sa ii faca pielea de gaina. Insa nu mai simtea nimic, parca era un zid caruia orice i-ai face nu ar simte, nu simtea racoarea de afara, ci doar o putea vedea prin respiratia ei ce se combina cu aerul rece facandu-se aburi apoi imprasitiindu-se cu aerul din jur.
Nu isi lua mana de la burta, se simtea de parca cineva o lovea incontinuu si nu se oprea, de parca nu ar mai fi dormit de secole si in noaptea aceea somnul isi facea veacul pe langa ea intr-un mod rece. Mai facu cativa pasi si cazu pe pamantul inghetat ce nu vroia sa o primeasca, sa o imbratiseze si sa o incalzeasca, ci o facea sa se simta respinsa. Ochii parca pierduti i se inchisera, zapada alba si pura ce era sub ea devenea incet incet de o culoare rosiatica din cauza sangelui ce ii curgea din burta. Ramase acolo singura, in pustietate asa cum a fost mereu dar nu vroia sa accepte asta. Ramase sub protectia zapezii, singura care nu o respingea si o acoperea incet si bland.
*
Liniste, o liniste mormantala bantuie tot orasul asa cum nu a facut- o niciodata. Lumina se ascunde dupa norii cenusi, densi, incercand sa dea o atmosfera de melanconie. Cerul nu mai varsa lacrimi, parca ceva l-ar fi oprit, parea o perdea cenusie plina de furie ce vroia sa rupa acea liniste, insa nu putea, parca ceva il impiedica.
In camera intunericul inca isi face simtita prezenta desi este aproape dup-amiaza. Nici macar o musca nu se aude, respiratia calda a lui Aime se aude asa de incet incat parca ar fi un corp gol ce abia trece aerul prin el. Un scartait se auzi, linistea fu intrerupta brusc, rupand tot acel sentiment de melanconie.
D- l Hiro facu cativa pasi inainte, apropriindu-se incet de Aime. O zgaltai usor. Deschise somnoroasa ochii, il privii pe tatal ei o secunda nestiind ce se intampla. Se ridica brusc din pat si privii in incapere speriata, inima statea sa-i iasa din piept, respiratia ei rapida se auzea in toata incaperea, parca nu mai era acelasi corp gol, ci plin de agitatie.
Tatal ei o striga si ii vorbea dar ea nu il auzea. Cauta cu disperare ceva din camera, dadu la o parte perdelele ce acopereau fereastra. Lumina nu prea mare, strabatu intunericul.
Privii pe fereastra si incremeni. Se intoarse catre tatal ei, il apuca usor de haine:
-Unde e? Cum am ajuns aici? Spune- mi!!! Se rasti. D- l Hiro o privi confuz.
-Cum adica? Cine sa fie? Ai fost aici tot timpul, ai dormit. Ii spuse pe un ton usor ingrijorat.
Se dadu un pas in spate si ii dadu drumul, privii incaperea, observa biroul. Pe el dormea mobilul nefolosit de mult timp. Il ia repede si tasteaza un numar, il duce la ureche si incepe sa mearga in stanga si in dreapta incaperii. Se opreste, inchide si tasteaza din nou numarul insa un raspunde nimeni, suna si suna dar nimic. Lacrimile incep sa- i curga pe obraj, privii in gol. Nu stia ce sa faca, tatal ei nu intelegea nimic, o tot intreba lucruri dar ea nu ii raspundea. Se intoarse repede pe calcai si iesi pe usa deschisa de la camera ei, cobori scariile in graba si deschise usa de la intrare trantind- o de perete. Iesi afara, neaua moale si alba ii udau sosetele inghetandu- i picioarele insa ignora. Privii in stanga si in dreapta, o lua la fuga in dreapta insa o mana o prinse si o opri. D- l Hiro o privii incruntat:
- Unde te duci imbracata asa? Ce s- a intamplat? Stii ca imi poti spune.
-Nu am timp de povesti acum., trebuie sa o gasesc pe Yuuki, e in probleme. Se rasti si se smulse din mainile lui.
O lua la fuga inspre camp. Pe strazi nu era nimeni doar frigul se facea simtit in toate colturile, obligand pe fiecare sa stea in locuri calduroase, departe de el.
Pasii rapizi ai lui Aime se auzea in ecou de cate ori calca intr-o baltoaca, spargand linistea ce o cuprindea. Se oprii, in fata ei se asternea un camp plin de zapada, pustiu. Norii negrii il vegheau de parca ar fi fost intr-o lupta cu acesta.