All wrapped up into Black [Harry Potter inspired]
#1
A/N (Author notes): OMG! Dupa o lunga absenta , am revenit si chiar mi-am recuperat vechiul cont, pentru cei care stiu ca au fost la un moment dat niste probleme cu Zup si nu puteam sa-mi accesez contul. Anyway, sunt foarte entuziasmata de ficul acesta si ma chinui de ceva timp la el, sper sa va placa. Este insipirat de Harry Potter, insa actiunea se petrece in timpul copilariei parintilor lui Harry , mai precis anul sase. Accept orice critici, so feel free to say whatever.

Disclaimer:Nu detin Harry Potter si niciunul din personajele conturate de J.K. Rowling. Ea este un geniu iar eu doar imi permit sa-i imprumut personajele.
Singului personaj care imi apartine in totalitate este Devona Mestt.

Personaje principale: Devona Mestt (pic), Lily Evans (pic), Alice Fortesque (pic), James Potter aka Corn (pic), Sirius Black aka Amprenta (pic), Remus Lupin aka Lunaticul (pic)[ptr cine nu stie Strengari sunt Remus, James, Sirius si Peter]


All wrapped up into Black



Prolog


Sincer,nu înțeleg. Asta e un lucru nou pentru mine. Nu sunt multe lucruri pe care sa nu le înțeleg. Acest sentiment mă ravasea , mă făcea sa mă simt ciudat. Nici nu înțelegeam exact daca mă simțeam mai bine sau mai rău. Pana acum totul era simplu, sau poate pentru mine era simplu, oare toate fetele cu care fusesem se simțeau așa? Atunci îmi pare rău intr-un fel pentru felul in care m-am comportat.

O vedeam acolo, parca o vedeam pentru prima data, si totuși o știam de atâta amar de vreme si totuși de ce pentru prima data ii observam fiecare mișcare? Cum isi trecea insistent mana prin par ca sa-si aranjeze bretonul, cum ochii ei aveau tente aurii când era fericita si cum se înverzeau când plângea. Avea cel mai frumos zâmbet si cu toate ca părea atât de eleganta când mergea, se împiedica si se pierdea mai des decât orice persoana pe care o cunosc. Zâmbeam când mă gândeam la ea si la glumele si farsele ei si cum era singura fata care reușea sa-mi inteleaga umorul.

De ce, acum, când numai are sens îmi dau seama? Asta este pedeapsa mea? Exista vreo karma a vrăjitorilor, vreo regula secreta de care eu nu știam? Mi-am ratat șansa, distras de lucruri atât de nesemnificative, de fete care mi-se ofereau mai mult sau mai puțin pe tava, niciuna nu a reprezentat niciodată nimic pentru mine, toate prade ușoare, orice fata îmi doream. Dar oare le doream cu adevărat sau era doar un moft? Acum pun la îndoiala tot ce știam, tot ce mă reprezenta se prabuseste ușor in fata mea si eu nu știu ce sa fac. Eu NU știu. Niște cuvinte atât de greu de inteles pentru mine.

Singurul lucru care momentan mă interesa îmi era total interzis, cea ce făcea totul si mai interesant si mai palpitant. Dar nu puteam sa-mi trădez cel mai bun prieten, mai mult decât cel mai bun prieten, era fratele meu, familia mea. Cum pot alege? Si totuși, cea mai nefericita parte din aceasta poveste e ca îl înțeleg de ce o protejează, înțeleg de ce tine atât de mult la ea. E speciala, e diferita… nu merita sa fie rănita . Daca mie îmi trece aceasta stare? Daca mă plictisesc? Daca mă las prada tentației? Daca o făceam sa sufere? Atâtea întrebări cu răspunsuri relative… in niciun caz nu merit o asemenea persoana. Ce am făcut eu sa merit?

Starea de euforie pe care o aveam de fiecare data când îmi petreceam timpul cu ea, nu mi-o putea fura nimeni .Mă furișam, încercam sa o vad cat de des se putea, mă făcea fericit, mulțumit de viața. In același timp eram frustrat, enervat, gelos,pe orice persoana, toți aveau o șansa, îmi venea sa-i omor. Ei ar fi putut face marele pas oricând, puteau măcar sa încerce sa o tina strâns la piept, sa o sărute, sa o aibă aproape. Mă simțeam oribil de minunat, mă chinuiam singur si totuși îmi plăcea. Totul era atât de complex, nu eram obișnuit sa simt atât de multe lucruri in același timp si sub același context. Acesta este sentimentul despre care toți vorbesc? Pe care toți îl așteaptă cu sufletul la gura? Un sentiment mai complex si mai puternic, poate, decât magia?! Cea ce simțeam eu acum este iubire?

Never ending summer




O vara cu adevarat ciudata, deosebita , diferita. Acum sase ani cand au murit parinti mei, incercand sa apere lumea vrajitoreasca de magie negra, matusa mea m-a luat sub aripa ei protectoare si m-a invatat tainele magiei. Insa ea nu a reusit niciodata sa se apropie cu adevarat de mine, insa familia Potter m-a adoptat ,aproape, considerandu-ma parte din familia lor. Parintii mei au avut prieteni buni si generosi, ingrijorati cu adevarat de singuranta mea, poate cateodata un pic prea grijulii.

Vara asta insa, nu am petrecut-o cu James si rudele lui iubitoare, pentru ca au trebuit sa plece in Egipt, iar eu nu-mi doream nicio calatorie momentan. In schimb, Lily s-a mutat la mine in ultima luna, pentru ca numai suporta certurile cu sora ei incuiata si rautacioasa. Imi pare rau pentru ea, cand era la Hogwarts se mai trezea cate un „sarpe” sa o numeasca sânge-mal , iar acasa nu avea pace si liniste, ci era discriminata si acolo.

M-am trezit brusc, cu o perna imensa si pufoasa in fata, am deschis ochii usor si am vazut o mare de par rosu si niste ochii superbi de culoarea smarandului ma priveau iritati. M-am trezit usor si mi-am pus imediat halatul alb si pufos pe mine, i-am zambit lui Lily.

„Nu inteleg cum o sa reusesti sa te trezesti maine dimineata! Stii ca maine avem un tren de prins nu ?”imi zise ea cu un ton de usoara superioritate, dar nu prea ma mai deranja , eram obisnuita.
„Maine incepe scoala? Asta inseamna ca a venit James inapoi!”am inceput sa topai de fericire prin camera in timp ce roscata imi arunca niste priviri dezaprobatoare. Sincer, ma cam saturasem de atitudinea lui Lily fata de cel mai bun prieten al meu, el chiar o placea foarte mult, iar ea se comporta ca si cum el ar fi fost cel mai oribil om de pe planeta.
„Nu inteleg cum il suporti pe ingamfatul de Potter si pe nesimtitul de Black..”
„I-as prefera oricand pe ei decat pe sarpele de Smiorcaitus! Sau ai uitat cumva deja ce frumos te-a insultat anul trecut?” i-am raspuns acid, nu ii suportam ipocrizia, cum putea sa fie ratacioasa la adresa prietenilor mei cand cel pe care ea il proteja cu atata pasiunea era de o rautate incontesatabila.
„Numai vorbesc cu el oricum…” acum era trista, nu inteleg cum a putut vreodata sa-l accepte pe omul acela.
„Intelege ca asa sunt Viperini in general, nu ai cum sa-i schimbi , oricat ai vrea. Plus,James si Sirius au sufletul bun, oricat de aroganti si de idioti par, crede-ma de ori cate ori aveam o problema ei au fost acolo pentru mine.”
„Da..” avea privirea in pamant, nu imi place sa o fac sa se simta prost, dar nu era vina mea ca ma provoca.
„Acum, daca imi permiti, ma duc sa imi vizitez prietenul cel mai bun.” A aprobat usor din cap in timp ce eu mi-am pus o pereche de blugi negri si un pulover alb, era destul de frig in Londra. Am informat-o si pe matusa mea si aproape ca am alergat din casa, nu trebuia decat sa traversez strada si gata, eram in fata unei vile imense decorata intr-un stil medieval dar arata absolut fabulos. Se vedea ca era casa unei familii bogate de vrajitori. Am ciocănit usor in usa mare de lemn pretios, mi-a raspuns imediat o femeie cu parul lung si saten, cu ochii de un caprui ciocolatiu. M-a luat in brate aproape sufocandu-ma.

„Dev, draga! Ne-a fost foarte dor de tine.”M-a pupat usor pe ambii obraji, ma simteam cu adevarat iubita la resedinta Potter.
„Si mie mi-a fost foarte dor de voi. Unde e James, abia astept sa-l revad?!” am raspuns cu un zambet imens pe buze, totul era in armonie perfecta aici.
„E sus in camera lui.” I-am multumit si am urcat rapid scarile, am tabarat peste el in camera , aruncandu-ma in bratele lui, m-a strans in brate, iar dupa cateva minute i-am dat drumul ca sa pot sa-l privesc mai bine.
„Wow, Dev…cata dragoste.” Mi-se parea diferit, mai crescuse parca de cand nu-l mai vazusem. Era putin mai inalt, mai musculos , cu acelasi par negru ciufulit si ochii mari si caprui ,ascunsi dupa ochelari.
„Mi-a fost dor de tine, dar stai calm a avut cine sa-ti tina locul.” I-am facut cu ochiul jucaus.
„Cine a reusit deja sa ma inlocuiasca?” a intrebat el amuzat.
„Lily”imi placea sa-l amagesc, insa acum parea putin ranit.
„Evans? E aici?”
„Pai da..sta la mine, s-a certat cu sora ei. Dar destul despre mine, spune-mi cum a fost vacanta in Egipt?”trebuia sa schimb neaparat subiectul Lily, era ceva mult prea complicat in care sincer nu vroiam sa ma bag, absolut de loc.
„Inafara de faptul ca am fost bombardat de bufnite de la tine si Amprenta, totul a fost destul de frumos. Mi-a fost dor insa de noptiile cu luna plina, de strengari , de prietena mea cea mai buna, stii tu.” A afisat un zambet larg si strengaresc care ma facea mereu sa ma simt mai bine.
„Sunt sigura ca o sa recuperam pe parcursul anului scoalar. Acum ca am terminat cu N.O.V.-urile avem mai mult timp…pentru alte lucruri.”
„Ah, apropo, maine trebuie sa vii la mine, mergem impreuna spre peronul ¾ , parintii mei au aranjat sa ne duca una din limuzinele ministerului, pentru protectie.” James isi dadu enervat ochii peste cap, nu ii placea deloc sa fie dadacit, de altfel nici mie, dar apreciam lucrurile pe care le facea familia Potter pentru mine , James si Sirius.
„Dar..cum ramane cu ..Lily?”
„O aduci si pe ea, oricum o sa vina si Amprenta..”ochii caprui ii sclipeau, nu putea sa treaca deloc peste indragosteala lui pentru Lily. Mi-se parea ca e putin bolnav cateodata.
„Biiine, dar trebuie sa promiti ca te porti frumos!” Mi-am dat seama destul de tarziu ca baiatul din fata mea a mentionat ca o sa vina si Sirius. Am oftat usor, Sirius Black, nu aveam cuvinte sa il descriu, l-am placut din prima clipa cand l-am cunoscut, insa el era cel mai dorit baiat din toata scoala, iar eu …sunt doar eu. Am renuntat insa de un an la ideea ca Amprenta ar putea vreodata sa ma priveasca altfel decat ca o amica si suntem prieteni destul de buni, insa trebuia sa recunosc ca ma facea sa ma simt destul de stanjenita de prezenta lui, mai ales ca James stia de indragosteala mea si desigur ca profita de asta de fiecare data cand avea ocazia. Aveam oricum incredere in el cu orice, stiam ca nu i-ar zice niciodata lui Sirius despre mica mea…problema, ca sa o numim asa.

„La ce te gandesti?”Visarea mea a luat sfarsit, intrerupta brutal de vocea cu subînțeles al micutului ochelarist din fata mea.
„La nimic important.” Am rosit usor dar am schimbat rapid subiectul. „ Ar cam trebui sa plec, deja am lăsato singura pe Lily prea mult timp.”
„Ai grija de tine, te astept maine dimineata la mine, ai inteles?”M-a luat usor in brate si m-a pupat pe frunte, mereu facea asta , ma simteam ca si cum eu as fi fost sora lui mai mica si mai fraiera. I-am zambit larg, cateodata era un pic prea protector, dar era bine sa stiu ca cineva chiar tinea cu adevarat la mine.

***

Era o seara atat de friguroasa, geamurile inghetasera, numai suportam vremea asta oribila. Stateam intinsa in pat si mâzgăleam pe un pergament desenele mele puerile, in timp ce prietena mea era foarte absorbita de o carte plictisitoare de potiuni. Bleach! Ma descurcam destul de bine la potiuni si orele erau destul de amuzante datorita profesorului nostru mirobolant Slughorn, insa nu as putea sa citesc nimic in plus la potiuni, desigur Lily era regina potiunilor.

„Ups, am uitat sa-ti zic ca maine trebuie sa mergem cu James si Sirius spre peron, parintii lui ne-au asigurat transportul, stii pentru siguranta.” Stiam ca nu o sa reactioneze bine, dar chiar nu avea de ce sa refuze, Corn se mai maturizase, numai era la fel de arogant si enervant.
„CUM? Nu pot sa cred…nu poti sa te duci singura?Eu ma descurc.” Chipul angelic pe care il afisa , nu ma pacalea deloc pe mine, eu chiar nu credeam ca ea il ura asa mult pe James, insa isi nega sentimentele cu foarte multa ambitie.
„Pentru numele lui Merlin! A promis ca o sa se comporte exemplar, iti jur eu ca daca face orice care sa fie deplasat il blestem asa de tare ca nu o sa-si mai aminteasca nici cum sa se urce pe matura.”

Lily a inceput sa rada, parea foarte amuzata de seriozitatea mea, am zambit larg, nu am putut sa ma abtin cand o vedeam cum se tavalea de ras. Avand in vedere ca era cea mai buna duelista din Hogwarts, tind sa cred ca roscata ma credea in stare de o asemenea nebunie.

„Bine, bine, am inteles.”
„Dar si tu trebuie sa te comporti civilizat, se aplica aceleași reguli si pentru tine.” Incercam sa fiu cat mai seriosa cu toate ca simteam nevoia sa zambesc. Lily a dat doar usor din cap si ne-am bagat amandoua sub plapuma calduroasa, era timpul pentru un somn bun.
„Noapte buna, Dev.”
„Somn usor.” Am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc la colegii mei cercetasi, la toate poznele care le faceam cu strengari, la totii prieteni mei. Deodata imaginea lui Sirius mi-a aparut ca un flash in fata ochiilor, mi-am scuturat capul, parca incercand sa alung viziunea.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]
#2
Saluut.
Încep cu începutul, da?
"O vedeam acolo, parca o vedeam pentru prima data, si totuși o știam de atâta amar de vreme si totuși de ce pentru prima data ii observam fiecare mișcare?" - Am înţeles că ai vrut să accentuezi sentimentul, dar ai reuşit doar să faci o repetiţie supărătoare.
"cea ce făcea..."- ceea.
"Insa ea nu a reusit niciodata sa se apropie cu adevarat de mine, insa familia Potter ..."- Din nou repetiţie.
"credema" - crede-mă.
"...vina mea k ma provoca." - că. Învaţă să nu mai foloseşti limbaj de messenger în fic, pentru că arată inestetic şi îngreunează citirea lucrării. Tind să cred că asta ţi-a scăpat din obişnuinţă.
„Dar..cum ramane cu ..Lily?” - În legătură cu asta, nu mai scrie între ghilimele, arată inestetic şi e mai greu de citit; te-aş sfătui să scrii cu linie de dialog, dar tu faci cum vrei.

Nu am luat la puricat capitolul, am menţionat doar greşelile care mi-au sărit în ochi.
Aşa, ideea: e atât de tare, e primul fic inspirat din Harry Potter pe care-l citesc. Am intrat mai mult pentru că-s fană Harry Potter de pe la vreo şase ani, şi filmele le-am văzut de enşpe mii de ori pe fiecare în parte. Te felicit pentru idee.
Descriere: mi-a plăcut, ai avut. Nu ai folosit cuvinte greu de citit sau mai ştiu eu ce, deci a fost bine.
Acţiunea mi s-a părut destul de în regulă; nu mi se pare grăbită or something.
Per total îmi place ficul tău şi sper să postezi cât mai curând următorul capitol.
Baftă!
#3
A/N: Multumesc foarte mult tuturor care au citit ! Sunt foarte recunoascatoare. Sper sa va placa in continuare si astept sfaturi si comentari de la voi. Abbeh, mersi pentru comment, spre sa citesti in continuare. Si eu sunt o mare fana Harry Potter, insa prefer cartile, desigur si filmele sunt dragutele. Enjoy! =)



Welcome to the fun house



Simteam fluturii in stomac , cat de ciudat, era un inceput de an ca oricare altul , cu ce putea sa fie asta mai special?! Desigur, cu toti ne maturizasem , numai eram aceeasi copii rasfatati si cateodata mult prea aroganti, cel putin eu ma simteam putin mai matura, doar putin. Am suras in sinea mea, imi impachetam lucrurile pentru Hogwarts, oarecum plictisita. Lily parea chiar foarte implicata, pana acum verificase lista de lucruri de vreo trei ori, sincer incepea sa ma exaspereze, vroia sa se asigura ca nu uita nimic. Nimic pe lumea asta nu putea fi asa de important pentru mine incat sa ma zbat atat, aproape nimic.

„Esti sigura ca ai luat absolut tot ce-ti trebuie?” m-a intrebat ea pe un ton foarte serios, de parca era cel mai important lucru de pe planeta.
„Sincer, chiar nu-mi pasa absolut deloc. Hai sa mergem, probabil James ne asteapta deja.”se vedea pe fata roscatei ca mai avea o groaza de lucruri de zis dar s-a abtinut, probabil observand ca devenisem deja usor iritata de super, mega, extrema ei obsesie pentru ordine, eu pe de alta parte traiam in propria mea ordine, care pentru oameni din exterior parea haos. Dar imi placea sa traiesc in micutul meu haos.

Matusa mea ne-a imbratisat calduros, urandu-ne un an bun, am privito ultima data inainte sa plec, i-am zambit. Era o femeie destul de mica inaltime cu parul cret si negru, cu trasaturi frumoase, aproape copilaroase, oricat de rece si dura putea sa fie cu mine, ii eram recunoascatoare pentru toate sacrificile care le facuse pentru mine.

In fata resedintei Potter era o masina de marime medie si negra, am zambit larg, stiam foarte bine ca in interiorul masinii era defapt un interior imens asemanator unei limuzine din lumea incuiatilor, dar ministerul prefera sa fie mai subtil. James si Sirius ne asteptau afara, cu cat ma apropriam mai tare cu cat aveam mai multe emotii, din mai multe puncte de vedere.

James si-a afisat dintii perfecti si albi si m-a luat in brate, invartindu-ma un pic, am inceput sa rad, se comporta atat de pueril, nu stiam exact ce-l apucase de era atat de bine dispus. Apoi a reusit sa ma uimeasca si mai mult, i-a arucat lui Lily o privire foarte indiferenta,

„Ah, buna Evans..”nu-l mai vazusem comportandu-se asa cu Lily niciodata, expresia de pe fata roscatei era de fotografiat, era socata dar in acelasi timp chiar putin dezamagita. Am zambit usor cu coltul guri, se parte ca Corn imi urmase sfatul.
„Buna..”a raspuns fata cu jumatate de gura in timp ce unul din angajati ministerului ne-a pus bagajele in portbagalul masini , care desi parea extrem de mic, nu era chiar deloc.

Mi-am intors privirea spre Sirius care se uita foarte fix la mine, am tras aer in piept, nu-l mai vazusem de la sfarsitul scolii. Se schimbase, parca era din ce in ce mai chipes. Era mai inalt,mai musculos dar tot foarte slab, cu parul inchis revarsandu-se usor pe langa chipul lui, intr-un mod atat de elegant si ochii de un albastru-gri ma sclipeau de fericire, avea o silueta oarecum asemanatoare unui pradator cata sa atace, dar genul de pradator care te-ar fascina cu infatisarea lui.

Si-a pus mana in pe umarul meu , tragandu-mi corpul inspre al lui, wow ce mica eram pe langa el, ii ajungeam exact pana la barbie. Cu toate ca nu facuse un gest diferit de ce facea deobicei, pe mine m-a surprins, facandu-mi inima sa o ia razna.

„Nu te-am mai vazut de mult, Buf!”pana si vocea lui avea o tonalitate deosebita, eleganta si relaxata , totul parea asa simplu pentru el, in tot ce facea, parea ca nu depunea absolut nici un efort. Am inceput sa rad la auzul poreclei care mi-a puso anul trecut. Asa cum toate poreclele lor veneau de la animagi lor, asa si buf, venea de la bufnita. Pentru ca desigur era animagul meu, insa numai el imi zicea asa, toti restul imi ziceau Dev.
„Ooo, ce dragut! Stiam eu ca ti-a fost dor de mine.”am glumit eu , afisand un zambet angelic.
„Acum ce mai pot sa zic, m-ai prins!” imi raspunse acesta ridicand mainile in aer, de parca tocmai comisese o crima si urma sa fie arestat. „ Dar nu te ingrijora de anul asta nu o sa mai avem probleme de genul asta..”a zambit strengareste si mi-a facut cu ochiul.
„Hmm?” acum devenisem serioasa, chiar nu intelegeam la ce se refera.
„Am plecat de la parintii mei, m-am mutat la Corn.” a zambit larg, parea atat de fericit. Il intelegeam, isi ura familia, pentru el , ca si pentru mine, familia Potter era o binecuvantare.
„Sa stiti ca puteti sa vorbiti si in masina, ar cam trebui sa plecam.” James a intrerupt brutal conversatia, iar eu am simtit ca rosesc usor, ne-am urcat cu toti in masina imensa pe interior, cu o bancheta de piele foarte confortabila. Acolo am continuat discutiile noastre, insa acum erau toti inclusi in conversatie, chiar si Lily parea sa se simta mult mai bine in preajma prietenilor mei.

Am ajuns destul de repede, parintii lui James ne-am imbratisat , chiar si pe Lily pe care nu o cunosteau absolut deloc, erau pur si simplu genul de persoane foarte deschise si grijuli. Am fost prima care a trecut bariera, si l-am depistat imediat pe Remus care ne astepta, i-am facut frenetic cu mana , afisand un zambet larg pe fata. El se schimbase cel mai mult dintre toti, isi lasase parul saten sa creasca putin mai mult, era mai musculos si acum puteam sa zic chiar ca era frumusel. L-am luat in brate si l-am pupat pe ambii obraji, facandu-l sa roseasca, asa era el, putin mai timid.

„Mi-a fost dor de tine, Lunaticule!”

Nu a apucat sa raspunda nimic pentru ca am fost intrerupti de cei doi baietii care l-au asaltat pe prietenul lor, am inceput sa rad , privandu-i cum se scalambaiau ca niste copii mici.

„Remus, ar trebui sa mergem la vagonul prefectilor..” a zis roscata usor timid.
„Ah, da, scuze baietii, datoria ma cheama. Ne vedem cand ajungem la Hogwarts.” Ne-a facut usor cu mana, putin dezamagit.

Cei doi au disparut usor , usor din peisaj, si ne-am hotarat ca era timpul sa cautam si noi totusi un vagon liber. Am intrat in tren, era o aglomeratie destul de mare, toti se revedeau dupa o vara si simteau nevoia sa-si exprime iubirea exact in mijlocul holului. Am trecut cu greu pe langa multimea de oameni, ma mir ca nu am blestemat vreo trei si am ajuns in fata unui vagon liber alaturi de James si Sobo…Sobo? De unde mai aparuse si asta? Chiar imi era foarte antipatic micutul Peter, insa prieteni mei foarte buni nu vroiau sa ma creada cand le ziceam ca e un sobolan si la propriu si la figurat.

„Unde a disparut Amprenta?” ii aud vocea lingusitoare a lui Peter care imi provoca greata.
„Il vad, e acolo pe hol, Dev poti sa te duci sa-l aduci, cat timp acaparam noi acest vagon ?”mi-a zambit cu subinteles, mi-am dat ochii peste cap si am plecat putin suparata ca sa-l recuperez pe Sirius.

Cum sa nu! Era logic ca era cu o fata, dar nu cu orice fata. Mariette, micuta papusa blonda de la Astropufi, care parea mai mult decat obsedata de Sirius, ea chiar nu se prindea ca pentru el niciuna din fetele astea nu semnifica absolut nimic, nu cred ca va insemna o fata vreodata ceva mai mult pentru el decat o simpla distractie.Eram constienta de asta.

„Nu vrei sa impartim un compartiment?” il intreba blondina apropiandu-se lasciv de el , flutarandu-si teatral genele lungi.
„Oh, Mary, scumpo, scuze dar Sirius mi-a promis deja mie!” m-am agatat de bratul lui , incercand sa afisez o fata cat mai inocenta, baiatul s-a uitat la mine zambindu-mi, cred ca se abtinea foarte tare sa nu izbugneasca in ras.
„Ah, bine.” Expresia ei era de nepretuit, s-a intors pe calcaie si a plecat foarte suparata, am asteptat sa dispara din peisaj si am inceput sa radem amandoi isteric.
„Mersi, chiar m-ai salvat.” Zise aceasta razand.
„Nu stiu ce sa zic, acum cred ca imi esti dator…”am zambit fluturandu-mi genele incercand sa o imit pe Mariette.
„Inceteaza, ma sperii cand faci asa, o imiti mult prea bine.”

Ne-am distrat de minune, cu totii in compartiment, totul era asa perfect, la fel cum fusese in fiecare an. Eram mai mult decat recunoascatoare pentru ca aveam cei mai grozavi prieteni de pe planeta asta, nu stiu ce m-as fi facut fara ei, reuseau mereu sa ma inveseleasca cu farsele lor.

Vedeam usor cum se contura silueta castelului Hogwarts, aveam dinou fluturi in stomac, eram asa de aproape de un nou an scolar, eram entuziasmata. Mi-am muscat usor buza inferioara , aproape ca mi-am dat sangele, dar nu am simtit, eram mult prea euforica.

„O sa fie un an grozav!” am zis zambind.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]
#4
A/N: Nobody, that's so sad. Va rog anuntati-ma daca nu va intereseaza acest fic si nu isi are rostul, chiar nu o sa ma supar, eu oricum nu ma las de scris sau de ficul asta sau ceva de genul asta , dar doar sa stiu daca mai are rost sa-l postez aici. Anyway, enjoy. XD




Not the usual type



Stateam toti in sala mare, fiecare casa asezata la propria masa uriasa, pe care erau asezate fel si fel de delicatese. Am salutat pe majoritatea cunostiintelor mele din Hogwarts, erau destui de multi cei pe care ii stiam sau care ma stiau, dar nu eram apropriata de nimeni, nu eram exact miss popularitate, poate din cauza sinceritatii mele foarte acide care-i facea pe majoritatea sa se simta prost.

Lily statea putin mai departe de mine si de baietii, pentru ca s-a reintalnit cu Alice, iar cele doua, fiind cele mai bune prietene , aveau destul de multe barfe de recuperat. Nu ma deranja deloc apropierea dintre cele doua, singurul motiv pentru care eu m-am imprietenit cu ele a fost pentru ca trebuia sa impart dormitorul cu ele, dar nu regret, sunt niste fete foarte dragute si cuminti, poate un pic prea cuminti pentru mine.

Stateam intre Sirius si James iar in fata mea erau Remus si Peter, toti patru baietii infulecau ca niste porci. Eu, sincer, aveam o obsesie pentru mancatul sanatos si in cantitati foarte mici, nu stiu exact de ce , dar asa eram eu, daca mancam un pic prea mult mi se facea greata instant. James a observat ca mai mult ma jucam cu mancarea din farfurie decat sa mananc defapt ceva si mi-a aruncat o privire foarte confuza.

„De ce nu mananci?”
„Corn! Parca ma cunosti de ieri, asa te comporti. Stii ca nu mananc, decat alimente mai ..sanatoase.” .Cercetam atent fiecare bucatica de mancare strambandu-ma usor. „Si asta pare cam , scarboasa.”

Sirius a luat o imbucatura mare de ce avea acolo in farfurie si s-a apropiat de mine plescaind foarte zgomotos. „ Vrei sa zici ca asta ti-se pare scarbos?” abia am inteles ce a vrut el sa zica acolo, se apropria mult prea mult de fata mea cu mancarea aia plescaindu-i in gura. Am inceput sa rad si sa-i imping cu mana,fata .

„Inceteaza!”radeam foarte zgomotos si au inceput si baieti sa rada, acum toti se holbau la noi, eram noi un subiect chiar atat de interesant? Am observat privirile pline de superioritate ale Viperinilor, printre care era si Bellatrix, care mi-a aruncat o privire ucigatoare. I-am zambit foarte frumos, cat de frumos puteam, eram foarte satisfacuta de faptul ca viperina imi purta o ura atat de profunda. Era foarte suparata ca am batut-o de fiecare daca cand m-a provocat la duel, ea incercand sa-mi demonstreze ca e cea mai buna.

Deodata s-a facut liniste in sala , Dumbledore si-a tinut ca deobicei discursul, imi facea foarte mare placere sa-i ascult vorbele intelepte, pana si Strengarii considerau parerile lui destul de importante incat sa nu faca circ. L-am aplaudat cu toti frenetic, doar Viperini erau mai ironici, cel putin o parte din ei. Imediat dupa a urmat cantecul Jobenului Magic si desigur sortarea. Era cam aceeasi chestie in fiecare inceput de an, acum parea ceva banal, dar atunci in primul an, a fost unul din cele mai inspaimantatoare lucruri din viata mea. Totul e asa de clar, de parca se intamplase acum cateva zile.

Tremuram toata, Sirius fusese deja sortat la Cercetasi si era foarte fericit si Lily, insa ea nu era asa multumita, nu am sa uit niciodata expresia de pe fata lui Smiorcaila cand a aflat ca prietena lui apartine casei rivale. Stiu ca am avut jobenul pe cap doar pentru cateva secunde, mi-a soptit imediat „Am un loc perfect pentru tine” si apoi a tipat tare „CERCETASI!” Am simtit cum jubilam in interior, toata casa de care apartineam acum s-a ridicat in picioare aplaudand. M-am imbratisat cu Sirius, fericiti amandoi, iar toti din casa ma felicitau. Acum am aflat de ce toti erau asa mandri ca faceam parte din Cercetasi, familia mea avea o legatura de sange cu familia Dumbledore si toti vrajitori din familia mea au fost geniali, intr-un fel sau altul. Eram o aditie de elita la familia Cercetasilor.

Asta era casa mea, mi se potrivea perfect, aici mi-am gasit prieteni adevarati care aveau sa fie acolo pentru mine, toata viata. Eram mai mult decat sigura pe asta, nu as fi putut sa ma incadrez mai bine altundeva, asta era destinul meu, iar Jobenul Magic stia foarte bine asta.
***
Prima noapte dormita in dormitoarele Hogwarts, mi-am aranjat toate lucrurile, mi-am pus poza cu parinti mei pe noptiera, i-am studiat cu atentie. Faceam asta destul de des ca sa fiu sigura ca nu o sa-i uit niciodata, desi nu cred ca ar fi fost posibil. Mama avea un par blond spalacit si niste ochii caprui foarte asemanatori cu ai mei, avea un zambet frumos , era superba, iar tata avea cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut vreodata si parul satin, destul de lung. Imi zambeau si radeau fericiti in poza, erau asa de tineri si atat de plini de viata.

Am adormit cu imaginea lor in minte, imi era greu sa recunosc ca eram slaba, ca mai cedam din cand in cand si simteam nevoia sa-i am aproape de mine, incercam sa par hotarata si neatinsa de tragedia pe care o traiam, insa atunci cand nimeni nu ma vedea, plangeam, plangeam ca un copil mic.

„SIRIUS! DA-I DRUMUL!”

„CUM INDRAZNESTI SA SPUI ASA CEVA DE EA?”

„AMPRENTA , CALMEAZA-TE!”

Trezirea mea a fost una brusca si neplacuta. Am auzit tipetele prietenilor mei. M-am sculat instant si pe deasupra camasii mele de noapte negre si scurte am arucat un halat cu insigna cercetasilor. Am coborat foarte rapid scarile si am ajuns in camera de zi unde era o harababura totala. Sirius a trecut rapid pe langa mine foarte suparat, un coleg de al nostru Sebastien parea putin ranit si dezorientat, iar James si Lily erau in acelasi timp ingrijorati dar si foarte confuzi.

„Ce s-a intamplat aici? Am auzit tipete..”mi-am frecat ochii adormita, parca incercand sa ma trezesc la realitate, eu nu obisnuiam sa ma trezesc asa brusc din somn si mai ales dupa o vara in care am dormit cat am vrut eu, acum trebuia sa-mi reobisnuiesc organismul cu programul matinal.

„Black l-a blestemat pe Sebastien pentru ca a facut un comentariu foarte nepoliticos la adresa ta.” Raspunsul scurt si foarte la obiect a lui Lily nu m-a multumit, eram inca confuza asa ca mi-am intors privirea catre James care parea acum putin amuzat de situatie.

„Defapt badaranul a zis ca ai merge de o tura si Amprenta s-a ridicat foarte calm si l-a rugat sa numai faca comentari pentru ca tu nu esti genul ala de fata , el a continuat si atunci a primit exact ce a meritat. L-as fi ajutat si eu Dev, dar Sirius a fost mult prea rapid pentru mine.” zise acesta razand.

„De obicei nu as fi de acord cu astfel de comportament, dar trebuie sa recunosc ca Black avea dreptate.” Continua Lily la fel de serioasa ca inainte.

Eu eram socata, primul impuls pe care l-am avut a fost sa-l blestem si eu pe micutul pervers, insa mi-am dat rapid seama ca ratam cea mai importanta parte din aceasta intamplare. Sirius mi-a luat apararea, si nu oricum, ci in cel mai evident mod posibil, l-am auzit pana si eu, din dormitor. Am zambit cu coltul guri, chiar ii pasa foarte mult, se pare . Ma simteam bine, cu toate ca eram constienta ca se comporta cu mine ca si cum as fi fost una dintre baieti , insa asta insemna ca eu eram mai importanta decat orice pipita cu care isi petrecea noptile si asta pentru mine era mai mult decat deajuns.

„Cred ca ii datorez un multumesc.” Am raspuns cu un zambet si intorcandu-ma pe calcaie m-am indreptat catre dormitorul baietilor.

„DEV! Nu uita ca peste patruzeci de minute avem ora de Potiuni!” am auzit-o pe roscata strigand dupa mine. Mi-am dat ochii peste cap, parca aveam un orar vorbitor dupa mine. Am urcat in dormitorul baietilor si am zambit amuzata gandindu-ma la anul trecut cand James si Sirius au reusit sa rupa vraja de la dormitorul fetelor si au dat buzna , atunci Lily s-a infuriat ingrozitor. Am inceput sa rad in sine mea amintindu-mi aceasta intamplare. Am ciocanit incet in usa de lemn, poate un pic prea incet si am deschis-o incercand sa nu fac prea mult zgomot. Sirius isi incheia camasa , mi s-a oprit pentru o secunda inima, il uram cateodata pentru ca avea efectul asta asupra mea.

„Mersi…”vocea imi tremura putin, am rasuflat usurata.
„Pentru ce?” ochii lui atat de frumosi ma cercetau din cap pana in picioare, parea putin dezorientat, incercand sa-si faca nod la cravata. M-am apropiat usor de el, si ridicandu-ma pe varfuri l-am ajutat sa-si faca nodul.

„Mi-au povestit Corn si Lily ce s-a intamplat.”
„Ah, nu ai pentru ce Buf, merita sa-l invete cineva sa vorbeasca mai frumos.” A afisat acelasi zambet fermecator care parca ma incalzea pe interior.

„Gata” am zis aranjandu-i foarte frumos cravata si camasa, arata atat de elegant incat nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc. L-am tras de cravata ca sa-l aduc la nivelul meu si l-am pupat foarte usor pe obraz, parfumul lui atat de fin, dar in acelasi timp barbatesc imi imbata simturile. Mi-am permis acest gest putin prea indraznet pentru personalitatea mea pentru ca eram mai mult ca sigura ca Sirius ma privea ca pe o prietena foarte apropriata.

M-am indreptat rapid spre dormitorul meu si m-am schimbat foarte repede. Cred ca am uitat sa mentionez ceva foarte important despre mine. Am o pasiune pentru moda incuiatilor, stiu, stiu, pare foarte ciudat pentru un vrajitor, dar eu chiar eram fascinata de modul in care se imbracau. Asa ca am adus mici modificari uniformei noastre dragi, am inlocuit pantofi plictisitori cu unii foarte draguti din piele cu un toc destul de maricel. Atrageam atentie , unii chiar considerand ca sunt nebuna, se intampla chiar sa mi-se scada puncte pentru asta, dar sincer nu-mi pasa. Aveam potiuni acum, faceam parte din Clubul lui Slughorn, fiind una din favoritele lui, deci nu aveam nici un fel de problema la ora lui.

Am intrat in sala de clasa, unde majoritatea elevilor erau deja acolo, numai ramasesem prea multi dupa NOV-uri, doar opt Viperi si doisprezece Cercetasi, noi imparteam ora de Potiuni cu Viperini, foarte minunat.

„Oh, Domnisoara Mestt , ma bucur ca ai reusit sa ajungi. Sambata este intrunirea clubului, te astept acolo.” A zis profesorul in timp ce eu cercetam curioasa camera , observand elevi cu care trebuia sa impart aceeasi sala de clasa.

„Desigur” baietii imi faceau cu mana chemandu-ma sa ma alatur lor, Peter nu reusise sa ia nota destul de mare la potiuni si asa Remus ramasese fara coleg de banca. Lily deja statea cu Alice asa ca nu avea sens sa fiu in plus. M-am asezat langa Lunatic, zambindu-i.

„Nu inteleg de ce imi mai cumpar carti, oricum stiu tot ce e in ele.” L-am auzit pe Sirius plangandu-se ca deobicei, mi-am dat teatral ochii peste cap , se pare ca la capitolul asta nu se schimbase deloc. Toate fetele il priveau atent, pana si viperinele erau mai mult decat fascinate de prezenta lui. Ma enerva prea tare, mi-am intors atentia catre noul meu coleg de banca care parea foarte interesat de lectia pe care o preda profesorul.

„Domnisoara Mestt, poti sa-mi spui ce potiune este aceasta?” m-a luat prin surprindere, dar a fost nevoie doar de o singura privire asupra ceaunului unde era preparata potiunea ca sa realizez despre ce era vorba.

„Amorentia. Se mai numeste si potiunea dragostei, am recunoscut-o dupa fumul care iese in spirale si dupa mirosul care este specific fiecarei persoane , mulandu-se perfect pe preferintele individului.”

„Bravo, zece puncte pentru Cercetasi. Cu toate ca sunt seful Viperinilor, trebuie sa recunosc ca McGonagall are niste studenti tare talentati.”, desigur se referea la mine, Sirius, James, Remus si preferata lui Lily, noi faceam parte din clubul lui, eram mandria lui la Potiuni si ne repeta mereu ca noi o sa ajungem faimosi. Am zambit larg, cu toate ca avea momente cand era putin cam prea sufocant, incercand sa ne bage pe gat clubul lui, era un profesor bun.
[Imagine: amesiggie.jpg]

The bitterest feudes are always labours of love

[Imagine: itachisig2al4.png]
#5
Pe mine ma intereseaza ficul. Ar fi pacat sa nu postezi in continuare.
Buuun! Ai ceva potential, dar am gasit destul de multe greseli. Ar fi mai bine daca ai verifica macar o data inainte sa postezi.
destui de multi - destul
iar cele doua, fiind cele mai bune prietene , aveau destul de multe barfe de recuperat. Nu ma deranja deloc apropierea dintre cele doua, - am mai vazut asta si in alte capitole. Evita repetitiile.
acum toti se holbau la noi, eram noi un subiect chiar atat de interesant?- Nu ai delimitat bine. Acum toti se holbau la noi. Eram noi un subiect chiar atat de interesant? Sau cu ";" macar, dar nu pui virgula.
Nu gasesc acum un exemplu, dar am vazut ca ai ceva probleme si cu pluralul. Sper ca sunt de la tastare.
Si eu sunt fan Harry Potter si imi place ideea si imi inchipui cat efort ai depus, dar daca nu scrii corect nu mai are acelasi farmec. Iti recomand sa incerci sa scrii si cu diacritice. Nu e obligatoriu, dar ajuta si la concursuri, de obicei, asa se cere.
Succes! Astept continuarea.
#6
Owww, asta cu siguranta e cel mai sweet si original fic HP pe care l-am putut citi vreodata :X. E pur si simplu perfect! Greseli de ortografie, de exprimare am vazut, dar putine si au fost deja corectate si tema e absolut grozava. Ce pot spune? Si eu sunt un fan infocat al seriei si te rog, nu renunta la el si posteaza acel next pe care cu totii il asteptam.
[Imagine: Shou_Cat_by_Reila_Komatsu.gif]
#7
Anne's here!
Mie sincer mi se pare genial fic-ul asta. Este prima poveste inspirata din Harry Potter pe care o citesc si mi se pare foarte originala pentru ca totul se petrece pe vremea parintilor lui Harry.
Sunt cateva greseli de tastare, dar in rest totul e foarte bine. Actiunea nu e grabita, fiind bine structurata. Nu ma plictisesc citindu-ti povestea! Descrierea e ok si estetica la fel. Ador faptul ca faci capitole lungi si ai un stil frumos de a povesti.
Ideea e prea interesanta pentru a nu fi continuata! Neaparat sa vii cu urmatorul capitol ^^ !
Succes la scris si multa inspiratie!


Ja Ne!


Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Albus Potter and the Heir of a Foul Saiya-jin 0 1.579 24-06-2013, 06:12 PM
Ultimul răspuns: Saiya-jin
  Just a dream [ SHINee inspired ] BlueBunny 8 5.099 30-08-2011, 01:21 PM
Ultimul răspuns: Dskk
  [ Harry Potter] - Love is magic...Magic is powerfull and power means boom : : :Theo: : : 4 3.740 17-02-2011, 06:23 PM
Ultimul răspuns: Syryus



Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.